ICCJ. Decizia nr. 981/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Violarea de domiciliu (art.192 C.p.), tâlhărie (art.211 C.p.), menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 981/2014
Dosar nr. 7632/102/2012
Şedinţa publică din data de 19 martie 2014
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 56 din 22 aprilie 2013 Tribunalul Mureş, în baza art. 192 alin. (1), (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.R.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 174, art. 176 lit. b), d) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 23 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 10 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 23 ani închisoare, însoţită de pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 10 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive, începând cu data de 1 mai 2012 până la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către părţile civile G.D.G., P.L.R. şi B.R.F. (fiecare cu domiciliul) a următoarelor bunuri:
- o pereche de încălţăminte bărbătească, neagră, ambalată în coletul nr. 1, înregistrat la poziţia nr. 14/2012 în Registrul de valori şi corpuri delicte al Tribunalului Mureş;
- un geamantan din imitaţie piele, de culoare maro, având dimensiunile de 42 x 30 x 15 cm, precum şi bunurile din interiorul acestuia: 5 pachete şerveţele umede pentru dantură; 3 etichete şosete; un ambalaj săpun; un cârd de fidelitate P.M.; o carte de vizită sala fitness; două fragmente hârtie cerată albă; un fragment plic alb cu inscripţia Aquaserv şi o pereche de mănuşi din material textil negru, cu cinci degete, ambalate în coletul nr. 3, înregistrat la poziţia nr. 1/2013 în Registrul de valori şi corpuri delicte al Tribunalului Mureş;
- un geamantan din imitaţie piele, de culoare maro, având dimensiunile de 60 x 38 x 15 cm, precum şi bunurile din interiorul acestuia: o pereche de pantaloni tricotaţi, de culoare albastru închis, marca Iris; un ceas de masă de culoare verde; un bătător de şniţele; mai multe fragmente de lemn de diferite dimensiuni; un blat din lemn ce provine de la şezutul unui scaun, ambalate în coletul nr. 4, înregistrat la poziţia nr. 1/2013 în Registrul de valori şi corpuri delicte al Tribunalului Mureş;
- o geantă de voiaj din material textil, de culoare verde-gri, având dimensiunile de 60 x 40 x 28 cm, conţinând trei poşete de damă şi un rucsac, fiecare cu conţinutul aferent, descris în procesul-verbal de percheziţie domiciliară din 1 mai 2012, aflat la filele 198-205 dosar urmărire penală; o oală emailată de culoare albastră şi o agendă spiralată având dimensiunile 24x10 cm, ambalate în coletul nr. 5, înregistrat la poziţia 14/2012 în Registrul de valori şi corpuri delicte al Tribunalului Mureş;
- două scaune distruse, ambalate în coletul nr. 6, înregistrat la poziţia nr. 14/2012 în Registrul de valori şi corpuri delicte al Tribunalului Mureş;
- o cămaşă din material textil cadrilat, ambalată în coletul B, înregistrat la poziţia nr. 14/2012 în Registrul de valori şi corpuri delicte al Tribunalului Mureş.
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul I.R.I. a următoarelor bunuri:
- o pereche de pantofi albi cu inscripţia “P.”, ambalaţi în coletul nr. 2, înregistrat la poziţia nr. 14/2012 în Registrul de valori şi corpuri delicte al Tribunalului Mureş;
- o pereche de pantaloni jeans negru, şi un tricou cu mâneci scurte, negru, ambalate în coletul nr. 3, înregistrat la poziţia nr. 1/2013 în Registrul de valori şi corpuri delicte al Tribunalului Mureş.
În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul I.R.I. suma de 300 lei.
În baza art. 14 C. proc. pen., art. 1357 C. civ., a admis acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de părţile civile G.D.G., P.L.R. şi B.R.F. şi, în consecinţă, a obligat pe inculpatul I.R.I. la plata despăgubirilor civile după cum urmează:
- 13.437 lei cheltuieli de înmormântare către cele trei părţi civile;
- câte 219.000 lei despăgubiri civile pentru daunele morale suferite, către fiecare parte civilă.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul I.R.I. la plata sumei de 3.909 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 28 aprilie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a fost sesizat de către I.P.J. Mureş cu privire la faptul că, în imobilul din Sighişoara, au fost descoperite două cadavre. Echipa operativă care s-a deplasat la faţa locului, le-a identificat ca aparţinând victimelor P.V. şi P.V.
În concluziile provizorii emise la data de 28 aprilie 2012 de către IML Tg. Mureş, confirmate apoi prin rapoartele de necropsie medico-legală, s-a arătat că moartea numitei P.V., de 76 ani, a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin aspirat traheo-bronhopulmonar de sânge produs în stare de agonie, în condiţiile unui politraumatism cu plăgi scalpate şi contuzii multiple epicraniene, hemoragie leptomeningeană minoră, hematoame poliorbitale bilaterale, fractură deschisă de piramidă nazală şi fractură costală stângă. Leziunile traumatice descrise mai sus s-au putut produce prin loviri directe repetate cu corp dur contondent şi lovire de suprafeţe dure, posibil în condiţiile unei căderi. între leziunile traumatice şi decesul persoanei există legătură de cauzalitate directă (fila 85).
În privinţa numitului P.V., de 76 ani, s-a concluzionat că moartea acestuia a fost violentă, datorându-se asfixiei mecanice prin strangulare. Leziunile traumatice constatate pe cadavrul acestuia s-au produs prin mecanisme de loviri directe repetate cu corp dur contondent, constând în plăgi multiple, contuze, epicraniene, o hemoragie leptomeningeană minoră, plagă transfîxiantă auriculară, hematom facial, fractură de piramidă nazală. între leziunile traumatice şi decesul persoanei există legătură de cauzalitate directă (f. 86).
În urma cercetării la fata locului, s-a constatat că toate camerele locuinţei, mobilierul, prezentau urme de răvăşire, obiectele de vestimentaţie şi alte lucruri din sertare fiind împrăştiate pe podea.
Organele de cercetare penală au trecut la ascultarea mai multor persoane de pe strada unde locuiau victimele, printre acestea numărându-se şi inculpatul I.R.I., care, la data de 28 aprilie 2012, a declarat că nu are loc de muncă stabil din anul 2010, iar traiul şi-l asigură din munca prestată în alte ţări, mai exact în Germania; că intenţionează să plece din nou în Germania şi că are nevoie de bani pentru transport, alimente şi echipament, şi în acest scop economiseşte bani, locuind pentru perioade scurte de timp la locuinţa mamei sale din Sighişoara. A mai menţionat că din data de 25 aprilie 2012 a venit la mama sa, M.J.A. şi, l-a ajutat pe tatăl său vitreg, să repare un gard, rămânând la locuinţa lor şi în zilele următoare. Despre vecinii părinţilor săi, a arătat că nu îi cunoaşte, întrucât a copilărit pe str. X, unde şi domiciliază, iar la locuinţa mamei venea periodic. A precizat că în ziua respectivă a dormit până la orele 11,00, iar mama sa 1-a trezit, spunându-i că vecinii lor au fost bătuţi şi omorâţi. Referitor la ziua de 27 aprilie 2012, a arătat că şi-a petrecut întreaga zi în pat deoarece a avut probleme cu o măsea şi a luat medicamente. A mai învederat faptul că a lucrat împreună cu tatăl său vitreg la un gard din spatele locuinţei între orele 10,00-14,30, iar după ora 14,30 nu a mai ieşit din casă.
Din audierile fiicelor victimelor (G.D. şi B.R.F.) a reieşit faptul că la data de 02 aprilie 2012, din locuinţa părinţilor lor, în timp ce aceştia se aflau în grădina din spatele casei, s-a sustras din bucătărie o verighetă din aur aparţinând victimei P.V. şi o sumă de bani, respectiv 40 lei. Verigheta era gravată în interior „17 iunie 1957 Victoria" şi a fost efectuată la aniversarea a 50 de ani de la căsătoria părinţilor lor. Deşi victima P.V. le-a povestit fiicelor sale că i s-au sustras bunurile respective din locuinţă, nu a depus plângere la organele de poliţie ale mun. Sighişoara.
În urma valorificării acestei informaţii, organele de poliţie au făcut ample verificări la mai multe case de amanet din mun. Sighişoara şi s-a identificat la SC H.S. I.F.N. SRL verigheta sus-menţionată, care a fost ridicată pe bază de dovadă. Din cercetările întreprinse în cauză a reieşit că aceasta a fost amanetată contra sumei de 390 lei în ziua de 03 aprilie 2012 de către inculpatul I.R.I., vecin al victimelor, la o zi după sustragerea acesteia din casa familiei P. .
Tot în perioada în care a fost sustrasă verigheta, victimele au mai relatat fiicelor lor că persoane necunoscute au sustras mai multe borcane cu alimente din cămara casei. De asemenea, într-o altă ocazie, cele două victime s-au pomenit închise în casă cu cheia din exterior, deşi uşa de acces în curte era închisă.
Toate aceste elemente l-au indicat ca suspect pe inculpatul I.R.I., mai ales că, fiind căutat de către organele de cercetare penală din cadrul S.I.C., la data de 30 aprilie 2012, pentru a fi confruntat cu înscrisurile care demonstrează că a amanetat verigheta victimei P.V., nu a mai fost găsit, nici la domiciliul său şi nici la locuinţa mamei sale, care a afirmat că nu ştie unde este fiul său, fiind plecat din data de 29 aprilie 2012 cu un grup de tineri.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 1 mai 2012 la imobilul situat în Sighişoara, într-un dulap din camera locuită de inculpat, s-au găsit două geamantane şi o geantă de voiaj aparţinând victimelor.
În geamantanul de dimensiuni mai mari s-au găsit: o pereche de pantofi sport albi cu inscripţia "Puma", prezentând pe suprafaţă, pe tălpi şi pe şireturi pete cu aspect de sânge; o pereche de pantaloni tricotaţi, de culoare albastru închis, marca Iris, cu urme de material lemnos şi pete de culoare brun-roşcat; un ceas de masă de culoare verde; un bătător de şniţele, având capătul metalic demontat de mâner, cu stropi de culoare brun-roşcat cu aspect de sânge atât pe mâner cât şi pe capetele metalice, pe acestea evidenţiindu-se şi fire albe de păr; mai multe fragmente de lemn de diferite dimensiuni, precum şi un blat din lemn de formă pătrată, provenind de la şezutul unui scaun, prezentând o ruptură în formă de semicerc pe una dintre laturi, cu pete de culoare brun-roşcat cu aspect de sânge.
În geamantanul de dimensiuni mai mici s-au găsit: o pereche de încălţăminte bărbătească, neagră, având pe tălpi urme de sol, fragmente de materie lemnoasă şi pete de culoare brun-roşcat; o pereche de pantaloni jeans negru, cu pete de culoare brun-roşcat; un tricou negru cu mâneci scurte; 5 pachete şerveţele umede pentru dantură; 3 etichete şosete; un ambalaj săpun; un cârd de fidelitate P.M.; o carte de vizită sala fitness; două fragmente hârtie cerată albă; un fragment plic alb cu inscripţia A. şi o pereche de mănuşi din material textil negru, cu cinci degete.
Geanta de voiaj din material textil, de culoare verde-gri, cu inscripţia S., conţinea trei poşete de damă şi un rucsac, fiecare cu conţinutul aferent, descris în procesul-verbal de percheziţie domiciliară din 1 mai 2012, aflat la filele 198-205 dosar urmărire penală; o oală emailată de culoare albastră, cu motive florale, prezentând atât în interior cât şi în exterior pete de culoare brun-roşcat, baza având o înfundare înspre interior de cea 3 mm; o agendă spiralată.
La data de 01 mai 2012, inculpatul I.R.I. s-a întors la domiciliul părinţilor săi, întâlnindu-se cu tatăl său vitreg, martorul M.V., care a încercat să-l reţină pentru a-l pune la dispoziţia organelor de poliţie, însă acesta a fugit. în urma căutării, I.R.I. a fost prins de către organele de poliţie al mun. Sighişoara şi I.P.J. Mureş - S.I.C. şi dus la sediul Poliţiei Sighişoara.
Fiind ascultat, inculpatul a declarat că în seara de 27 aprilie 2012, după ce a servit cina, în jurul orei 19,30 - 20,00 a ieşit din locuinţa părinţilor săi pentru a-şi cumpăra un pachet de ţigări de la un magazin situat la colţul străzii. Reîntorcându-se spre casă, a observat că poarta de acces a imobilului familiei P., care se învecinează cu imobilul părinţilor săi, având un perete comun, este întredeschisă şi a luat spontan hotărârea de intra în acest imobil pentru a sustrage bunuri, menţionând că a mai făcut acest lucru şi în trecut, respectiv la începutul lunii aprilie 2012, când a sustras din locuinţa victimelor o verighetă pe care a amanetat-o în ziua următoare la o casă de amanet din mun. Sighişoara contra sumei de 300 lei. A relatat că şi cu acea ocazie poarta de acces în curtea imobilului era deschisă, iar el, neobservând pe nimeni, a mers până la locuinţa victimelor, a cărei uşă era de asemenea larg deschisă şi a urcat până la etaj, de unde a sustras acea verighetă.
În seara zilei de 27 aprilie 2012 a procedat în mod similar ca atunci când a sustras verigheta şi a urcat la etaj cu intenţia de a sustrage bunuri, a intrat într-o cameră aflată în stânga şi a început să caute bunuri, însă în acel moment a auzit o persoană urcând scările, motiv pentru care s-a întors spre uşă pentru a pleca. Când a ajuns lângă uşa camerei, persoana care urca scările a deschis uşa, iar el a luat în mână un obiect contondent, cu care i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului, până când aceasta a căzut la pământ şi a rămas în stare de inconştienţă. A arătat că persoana căreia i-a aplicat lovituri era de sex masculin, în vârstă, şi nu poate descrie cu ce obiect a lovit, însă a remarcat că din capul persoanei pe care a lovit-o a curs o mare cantitate de sânge, care s-a prelins în hol. A mai menţionat că victima nu a scos nici un strigăt, nici de durere şi nici după ajutor, iar el a coborât scările, fiind surprins în partea de jos a acestora de apariţia victimei P.V.
În privinţa acesteia, a arătat că a împins-o pe scări, iar ea a căzut la pământ, în holul de la parterul locuinţei. După aceasta, inculpatul a luat din hol un alt obiect contondent, despre care nu poate da detalii şi a lovit-o cu acesta de mai multe ori în zona capului, până când a rămas nemişcată la pământ. A arătat că nu-şi mai aminteşte dacă a luat un singur obiect sau mai multe pentru a o lovi pe victimă, însă a observat că aceasta a rămas în stare de inconştienţă şi pentru a nu-i mai vedea expresia feţei, care îl şoca, i-a acoperit capul cu o pernă mare.
Nu a putut preciza cât au durat toate acţiunile mai sus-amintite, prin care le-a agresat pe cele două victime.
În privinţa obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte pe care le-a purtat în acea seară, inculpatul a declarat că purta un tricou negru, pantaloni negri şi pantofi sport albi marca “P.”, iar în urma acţiunilor sale, s-a stropit cu sânge pe haine şi pe pantofi. Din acest motiv, şi-a schimbat încălţămintea pe care o purta, luând o pereche de pantofi bărbăteşti negri, pe care i-a găsit în holul de la intrarea în casa familiei P., iar pantofii săi sport i-a pus într-o geantă luată dintr-un dulap situat în dormitorul de la etaj.
După ce a lăsat victimele în stare de inconştienţă, a urcat din nou la etaj, în dormitor, unde a răscolit dulapul, comoda şi celelalte obiecte de mobilier, găsind o sumă de bani, respectiv cea. 300 lei aflaţi într-un portmoneu în dulapul din dormitor. A menţionat că în portmoneu se mai găseau acte şi alte înscrisuri pe care le-a pus într-o geantă. După ce a răvăşit obiectele aflate în dormitorul de la etaj, a intrat în cealaltă cameră situată tot la etaj şi a căutat bunuri pentru a le sustrage, răvăşind de asemenea obiectele de mobilier (sertare) aflate şi în această cameră, însă nu a mai sustras alte bunuri. După ce a răscolit cele două camere aflate la etaj, a coborât scările ţinând geanta în care a pus bunurile sustrase, iar din hol a pătruns în dormitorul aflat în vecinătate, unde a căutat de asemenea bunuri în obiectele de mobilier, însă nu a luat nimic din această cameră. în continuarea acţiunilor sale, a intrat în bucătăria de la parter, unde a stat un timp scurt şi de unde nu a sustras nici un bun, iar la plecare a deschis robinetul de gaz la cele patru arzătoare ale aragazului, neputând explica motivul pentru care a făcut acest lucru, declarând că nu s-a gândit că prin acest gest pune în pericol şi viaţa altor locatari aflaţi în imobilele învecinate.
Inculpatul a mai declarat că a ieşit din curtea victimelor pe poarta de acces pe care a închis-o şi s-a deplasat la locuinţa părinţilor săi, a intrat pe uşa de acces şi după ce a urcat pe scara interioară, a intrat în camera sa aflată la mansardă, unde a depozitat într-un dulap geanta cu bunurile sustrase din locuinţa victimelor, în care se aflau şi pantofii săi sport. A mai învederat faptul că nu-şi mai aminteşte ce a făcut cu îmbrăcămintea şi încălţămintea purtată în acea seară, care era stropită cu sânge şi nu mai reţine ce a făcut cu pantofii pe care i-a găsit în locuinţa victimelor şi pe care i-a încălţat.
Inculpatul a mai arătat că după ce a depozitat geanta cu bunurile sustrase în dulapul din camera sa, s-a dezbrăcat de hainele purtate în timpul săvârşirii faptelor, a luat alte haine curate şi a coborât în baia de la parter, unde s-a spălat, după care a părăsit locuinţa părinţilor săi. Ulterior, s-a deplasat pe str. X, în zona SC T. SA, unde a aruncat suma de 300 lei sustrasă din locuinţa victimelor, acest lucru întâmplându-se în jurul orelor 23,00. După aceasta s-a plimbat cea. o jumătate de oră şi s-a reîntors acasă.
Inculpatul a mai relatat că în ziua următoare a observat apariţia echipajelor de poliţie la locul săvârşirii faptei şi că părinţilor nu le-a povestit nimic despre faptele pe care le-a săvârşit, însă a povestit despre faptele pe care le-a comis prietenului său, S., în după-amiaza zilei de 28 aprilie 2012, iar la data de 30 aprilie 2012 a plecat împreună cu prietenii săi la un picnic în pădure, cu cortul, revenind la data de 01 mai 2012 acasă. Aici s-a întâlnit cu tatăl său vitreg, care a intenţionat să-1 reţină şi să anunţe poliţia despre prezenţa lui la domiciliu, însă el a fugit, fiind depistat de către organele de poliţie la cea. o jumătate de oră, ascuns în nişte tufe de pe malul râului Şaeş.
Inculpatul a declarat că a fugit de la domiciliu deoarece i-a fost frică de consecinţele faptelor sale. A menţionat că regretă sincer faptele comise; că iniţial intenţiona să săvârşească o faptă de furt, însă, fiind surprins de victime în timpul comiterii acesteia, şi-a pierdut judecata.
Cu privire la faptul că în dulapul aflat în camera locuită de el, cu ocazia percheziţiei domiciliare s-au găsit două geamantane şi o geantă de voiaj, conţinând bunurile prezentate mai sus, în condiţiile în care inculpatul a făcut referire la unul singur, acesta a arătat că nu-şi aminteşte nimic şi că după ce a sustras bunurile de la locuinţa victimelor, a făcut un singur drum cu acestea până la domiciliul său.
A mai declarat că nu este de acord cu efectuarea unei reconstituiri privind faptele pe care le-a săvârşit la locuinţa victimelor, prin care să arate modul de operare, deoarece se temea de ostilitatea opiniei publice şi nu mai dorea să vadă acel imobil.
În faza de judecată, inculpatul nu a dorit să declare cu privire la învinuirea adusă.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 4 octombrie 2012, emis de I.N.C. -Serviciul de Biocriminalistică, s-a reţinut că petele de culoare brun-roşcat de pe pantalonii negri, aflaţi într-unui din geamantanele găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare, în dulapul din camera inculpatului, erau pete de sânge ce aparţinea victimelor P.V. şi P.V.
De asemenea, s-a stabilit, pe calea aceleiaşi constatări tehnico-ştiinţifice, că stropii de culoare brun-roşcat de pe fragmentele de lemn de diferite dimensiuni, precum şi de pe blatul din lemn de formă pătrată ce provenea de la şezutul unui scaun-obiecte aflate într-unui din geamantanele găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare, reprezenta urme create de sângele aceloraşi victime.
Inculpatul a recunoscut că, la săvârşirea faptei, purta această pereche de pantaloni negri, iar în ceea ce privea fragmentele de lemn sus-arătate, s-a dovedit astfel că inculpatul le-a folosit la agresarea victimelor.
Încălţămintea sport albă, cu inscripţia “P.”, găsită cu ocazia percheziţiei domiciliare în camera locuită de inculpat, a făcut obiectul unei constatări tehnico-ştiintifice de natură traseologică, concluziile raportului din 8 mai 2012, emis de I.P.J. Mureş -Serviciul Criminalistic, fiind în sensul că, cu ocazia cercetării locului faptei au fost ridicate urme de încălţăminte ce au fost create de tălpile acestor pantofi.
Martorul M.C.A., ascultat în faza de urmărire penală, a declarat că la data de 29 aprilie 2012 a vorbit la telefon cu inculpatul, înţelegându-se să meargă împreună cu cortul la pădurea „B." în apropierea mun. Sighişoara în ziua următoare. Astfel, la 30 aprilie 2012 s-a întâlnit cu inculpatul pe la ora 14,00 şi împreună, cu un taxi s-au deplasat la pădure. Au cumpărat mâncare şi băutură, inculpatul afirmând că are asupra lui suma de 30 lei. Seara au făcut un foc, iar martorul a văzut că inculpatul este posomorât şi fără chef de vorbă; la insistenţele martorului, acesta i-a povestit că a fost într-o casă la furat şi a fost surprins de doi oameni, iar el i-a omorât. Martorul a mai declarat că s-a speriat când a auzit aceste lucruri şi nu l-a mai întrebat nimic, sunând la telefon pe alt prieten de-al său pe care l-a chemat la pădure deoarece i-a fost frică de inculpat.
În faza de judecată, martorul M.C.A. a acuzat organele de cercetare penală de comportament violent, arătând că s-au făcut presiuni asupra sa pentru a recunoaşte aspecte incriminatoare în ceea ce îl privea, legat de săvârşirea faptelor în discuţie.
În esenţă, martorul a relatat aceleaşi aspecte ca şi în declaraţia din cursul urmăririi penale, existând însă anumite contradicţii între cele două declaraţii, legate de starea în care se afla inculpatul în ziua când s-au deplasat la pădure şi cu privire la cele afirmate de acesta referitor la omorârea victimelor. Astfel, dacă în declaraţia din faza de urmărire penală, martorul a arătat că inculpatul era posomorât şi fără chef de vorbă, în faza de judecată a susţinut că nu i s-a părut că inculpatul ar fi avut un comportament diferit faţă de cum se purta în mod curent şi că a făcut din senin afirmaţia referitoare la omorârea celor două persoane, fără ca martorul să-1 fi întrebat. De asemenea, martorul Mitrofan C. A. a mai arătat că nu a făcut afirmaţiile care apar consemnate în declaraţia din faza de urmărire penală, care vizează detaliile legate de scopul urmărit de inculpat la intrarea în locuinţă, de modul în care ar fi pătruns în imobil şi ar fi fost surprins de victime.
Acelaşi martor a relatat că inculpatul era supărat pe motivul pierderii locului de muncă, eveniment survenit cu câteva luni înainte de săvârşirea faptelor; martorul nu îl ştia cu probleme de sănătate pe inculpat şi nu a sesizat la acesta schimbări bruşte de comp ortament.
Declaraţia martorului I.G.A. nu a prezentat relevanţă sub aspectul stării de fapt; acesta a petrecut zilele de 30 aprilie-1 mai 2012 alături de inculpat şi martorul M.C.A., şi a afirmat că nu i s-au dat detalii despre faptele comise de inculpat, doar din spusele martorului M.C.A. a luat cunoştinţă de afirmaţia inculpatului cu privire la omorârea de către acesta a două persoane, afirmaţie pe care martorul nu a crezut-o.
În faza de urmărire penală au fost audiaţi în calitate de martori numitul M.V. şi numita M.J.A. (tatăl vitreg, respectiv mama inculpatului), care au arătat ce au făcut în data de 27 aprilie 2012, declarând că nu au auzit niciun zgomot din imobilul învecinat lor, aparţinând familiei P.; au precizat că nu cunosc modul în care bunurile găsite în dulapul inculpatului au ajuns în acel loc, nu le aparţin, fiind cel mai probabil aduse de acesta, însă ei nu au observat acest lucru. Ambii martori au arătat că în data de 30 aprilie 2012 inculpatul a părăsit domiciliul în jurul orelor 15,30-16,00, spunându-le că pleacă la pădure, cu cortul, cu nişte prieteni, iar după această dată au fost căutaţi de mai mulţi poliţişti, care i-au întrebat despre locul unde a plecat inculpatul.
Martorul M.V. a fost ascultat şi în faza de judecată. S-a reţinut din această declaraţie referirile făcute cu privire la persoana inculpatului, martorul arătând că de trei ani s-a căsătorit cu mama inculpatului, pe acesta din urmă cunoscându-l de la vârsta de 14 ani, dar fără a locui împreună.
Inculpatul s-a mutat la locuinţa martorului în februarie 2012, după ce şi-a pierdut locul de muncă (administrator la o pensiune). Prietena inculpatului, cu care acesta a locuit înainte de a se muta, i s-a plâns de mai multe ori martorului despre ieşirile nervoase ale inculpatului, arătând că, atunci când se supără, sparge totul în locuinţă; chiar martorul a constatat după arestarea inculpatului, că la locuinţa unde a stat acesta împreună cu prietena, erau foarte multe lucruri distruse-obiecte de mobilier, întrerupătoare. Martorului i s-a părut că, în general, inculpatul se comporta normal, firesc, însă a reţinut că soţia i-a spus de mai multe ori că îi dispar anumite medicamente, somnifere.
Referitor la data de 27 aprilie 2012, martorul a arătat că a lucrat în grădină împreună cu inculpatul, sesizând că acesta nu avea putere de lucru, fiind fără vlagă. După servirea mesei, inculpatul a intrat în camera sa.
Din declaraţiile martorei T.M., ascultată în cele două faze ale procesului penal, a reieşit că aceasta a fost ultima persoană care a discutat cu victimele în data de 27 aprilie 2012. A arătat că domiciliază în mun. Sighişoara, grădina sa învecinându-se cu cea a victimelor. La data de 27 aprilie 2012 lucra în grădină, în jurul orelor 18,15-18,30 observându-i pe vecinii săi, P.V. şi P.V. A relatat că în jurul orelor 19,30, P.V. a intrat în locuinţă, în grădină rămânând soţia, care a vorbit la telefon, şi apoi a discutat cu martora despre grădină, cele două despărţindu-se în jurul orelor 20,30.
Martora nu a auzit zgomote provenind de la locuinţa victimelor, iar în ziua următoare a aflat stupefiată, ca de altfel toţi vecinii de pe stradă, despre cele întâmplate cu soţii P.
A precizat că înainte cu cea. una-două săptămâni de acest tragic eveniment, a purtat o discuţie cu P.V., care i s-a plâns că la începutul lunii aprilie i-a dispărut o verighetă şi suma de 40 lei din casă, bănuind că i-au fost furate de cineva. De asemenea, i-a mai relatat că anterior, cu altă ocazie, i-au fost sustrase mai multe borcane de compot din cămară.
Ascultarea în faza de judecată a acestui martor nu a adus elemente noi fată de cele reţinute în declaraţia din faza de urmărire penală.
Martorul G.I.V., ascultat în ambele faze ale procesului penal, a declarat că la începutul lunii aprilie 2012, din locuinţa socrilor săi s-a sustras o verighetă comandată special la aniversarea de 50 de ani de căsnicie, şi care avea inscripţionată în interior prenumele soacrei sale şi data aniversării. Acest indiciu a condus la indicarea ca suspect principal al faptelor săvârşite în data de 27 aprilie 2012 a inculpatului I.R.I. A fost identificată casa de amanet unde acesta a amanetat verigheta respectivă contra unei sume de bani, contractul de amanet fiind încheiat pe numele inculpatului, fapt ce a dovedit că acesta a ajuns în posesia verighetei sustrase din locuinţa victimelor, existând bănuiala rezonabilă că acesta a fost autorul faptelor de furt. Dată fiind suspiciunea că inculpatul a mai pătruns anterior în locuinţa victimelor, deşi în declaraţia din 28 aprilie 2012 a susţinut contrariul, s-a solicitat instanţei autorizaţie de percheziţie domiciliară, iar în urma efectuării acesteia s-au găsit la reşedinţa inculpatului mai multe bunuri, pe care martorul le-a recunoscut ca aparţinând victimelor.
Din raportul de primă expertiză medico-legală psihiatrică din 15 iunie 2012, întocmit în cadrul I.N.M.L."Mina Minovici" a reieşit că inculpatul prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptei sale. Are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.
Din materialul probator administrat s-au desprins elementele constitutive ale infracţiunilor sub acuza săvârşirii cărora a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv ale infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., constând în aceea că la data de 27 aprilie 2012 a pătruns fără drept, pe timp de noapte, în curtea şi apoi în locuinţa victimelor P.V. şi P.V., situată în Municipiul Sighişoara; tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. c) C. pen., tradusă prin fapta de a sustrage din locaţia şi în împrejurările sus-arătate, mai multe bunuri, folosind în acest scop acte de violenţă asupra victimelor; omor deosebit de grav, infracţiune prevăzută de art. 174, art. 176 lit. b), d) C. pen., constând în fapta de a aplica, pentru a săvârşi tâlhăria, multiple lovituri cu corpuri contondente victimelor, şi de a o strangula pe victima P.V., acţiunile întreprinse ducând la decesul victimelor.
Sub aspectul laturii subiective a infracţiunilor, cu referire specială la infracţiunea de omor deosebit de grav, s-a reţinut că inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos al acţiunilor sale, în raport de numărul mare al loviturilor aplicate, zonele corpului vizate şi obiectele folosite, rezultat pe care l-a urmărit sau cel puţin l-a acceptat, praeterintenţia invocată de avocatul inculpatului negăsindu-şi locul în acest context, intenţia depăşită fiind exclusă în cazul infracţiunilor de omor, care presupun intenţia directă sau indirectă ca formă de vinovăţie cu care se acţionează.
La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa de judecată s-a orientat după criteriile generale şi obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen. Gradul de pericol social al faptelor săvârşite, stabilit prin prisma elementelor indicate de art. 181 alin. (2) C. pen. - modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit, împrejurările în care au fost comise, urmarea produsă, persoana şi conduita făptuitorului -, s-a apreciat a fi ridicat. Astfel, inculpatul a acţionat cu o deosebită violenţă asupra a două persoane în vârstă, aplicându-le lovituri multiple cu corpuri contondente, strangulând apoi una din victime, pentru a săvârşi o tâlhărie. S-a avut în vedere faptul că inculpatul ştia că imobilul în care pătrundea era locuit de două persoane în vârstă, victimele fiind chiar vecinii săi, inculpatul ştia că există mari şanse de a se pomeni faţă în faţă cu victimele pe parcursul zăbovirii în locuinţa acestora, în condiţiile în care a pătruns în imobil fără a se asigura că proprietarii ar fi plecaţi de la domiciliu. Urmarea faptelor a fost una ireversibilă: decesul victimelor.
Referitor la persoana inculpatului, s-a reţinut că nu prezintă antecedente penale, s-a declarat a fi de acord cu obligarea sa la plata despăgubirilor civile pretinse, şi-a exprimat regretul pentru cele întâmplate. Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, întocmit în urma examinării inculpatului, s-a reţinut că acesta prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial, dar avea discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.
Cu ocazia efectuării acestei expertize, inculpatul a afirmat că a urmat tratament ambulatoriu în urmă cu doi ani pentru stare de nelinişte, şi, afirmativ, tot probleme de această natură au constituit motivul neînrolării în armată în anul 2004. Referiri la un comportament violent al inculpatului s-au regăsit în declaraţiile martorului M.V. Starea de sănătate psihică a inculpatului din perioada săvârşirii faptei a fost relevată de raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, iar concluziile acestui raport au fost în sensul că inculpatul şi-a păstrat capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel părţile civile G.D.G.V., P.L.R. şi B.R.F.
Prin Decizia penală nr. 50/A din 01 noiembrie 2013 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de părţile civile G.D.G.V., P.L.R. şi B.R.F., a desfiinţat, în parte hotărârea atacată şi rejudecând, în baza art. 34 lit. b) C. pen, a adăugat un spor de 2 ani închisoare la pedeapsa rezultantă de 23 ani închisoare aplicată de prima instanţă inculpatului I.R.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 10 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen, stabilită de prima instanţă.
A menţinut celelalte dispoziţii din sentinţa atacată.
În baza art. 381 alin. (1) teza finală C. proc. pen., a dedus perioada arestului preventiv din 22 aprilie 2013 la zi.
În baza art. 383 alin. (11) rap. la art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Examinând apelul promovat de părţile civile, prin prisma dispoziţiilor art. 372 şi art. 378 C. proc. pen., instanţa de control judiciar l-a apreciat ca fiind fondat, pentru următoarele considerente.
Sub aspectul stării de fapt, care a. fost corect reţinută -pornind de la conţinutul materialului probator administrat pe parcursul desfăşurării procesului penal în faţa primei instanţe -hotărârea instanţei de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluţia la care s-a oprit prima instanţă, respectiv la condamnarea inculpatului la pedepsele principale cu închisoarea, la pedeapsa complementară, la contopirea pedepselor principale precum şi la stabilirea modalităţii executării pedepsei rezultante în regim de detenţie. Pentru a face o asemenea apreciere, instanţa de control judiciar a considerat că din conţinutul materialului probator administrat rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea faptelor penale reţinute în sarcina sa, în modalitatea descrisă.
Curtea a constatat faptul că la data de 27 aprilie 2012, inculpatul a pătruns fără drept, pe timp de noapte, în curtea şi apoi în locuinţa victimelor P.V. şi P.V., sustrăgand din locaţia şi împrejurările arătate mai multe bunuri, prin folosirea actelor de violenţă asupra victimelor şi le-a aplicat acestora, pentru a săvârşi tâlhăria, multiple lovituri cu corpuri contondente şi 1-a ştrangulat pe P.V., acţiuni care au condus la decesul victimelor.
Instanţa de control judiciar a apreciat că încadrarea juridică dată prin actul de sesizare şi menţinută de judecătorul fondului este una corectă, respectiv art. 192 alin. (1), (2) C. pen, art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. c) C. pen şi art. 174 rap. la art. 176 lit. b), d) C. pen, toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
S-a apreciat că apelul este fondat, iar hotărârea este criticabilă sub aspectul aplicării disp. art. 72 C. pen numai cu privire la contopirea pedepselor.
Ţinând seama de circumstanţele reale în care au fost comise infracţiunile de violare de domiciliu şi de tâlhărie, precum şi de cele personale ale inculpatului, de vătămarea adusă valorilor sociale ocrotite, instanţa de prim control judiciar a apreciat că judecătorul fondului a făcut o justă interpretare şi o corectă aplicare a disp. art. 72 C. pen, prin stabilirea pedepselor orientate relative înspre media limitelor prevăzute de lege. Pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, pedeapsa a fost stabilită aproape la maximul special prevăzut de lege. S-a apreciat că judecătorul fondului a avut în vedere criteriile generale şi obligatorii prev. de art. 72 C. pen, a stabilit gradul de pericol social al faptelor prin prisma disp. art. 181 alin. (2) C. pen şi a reţinut circumstanţele personale ale inculpatului. Pe lângă criteriile avute în vedere de către prima instanţă, Curtea a reţinut temeinicia motivelor de apel, în sensul că gradul de pericol social generic, abstract al infracţiunilor este unul ridicat, iar pericolul social concret al inculpatului este unul deosebit de ridicat, dat de cruzimea cu care acesta a acţionat. Cu toate acestea, instanţa de control judiciar nu a apreciat că s-ar impune stabilirea detenţiunii pe viaţă sau majorarea pedepsei la maximul special pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav şi nici majorarea pedepselor la maximul sau înspre maximul special pentru celelalte două infracţiuni.
Pentru a-şi forma această convingere, în acord cu judecătorul fondului, s-a reţinut că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a arătat de acord cu pretenţiile civile formulate în cauză şi a manifestat o atitudine de recunoaştere a săvârşirii faptelor (chiar dacă nu din primul moment), precum şi regretul pentru urmările produse. în mod corect s-a apreciat că aceste criterii nu sunt suficiente pentru reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen şi nici a celor prev. de art. 74 alin. (2) C. pen, însă ele trebuie avute în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor şi se regăsesc în pedepsele stabilite de prima instanţă. Pe lângă aceste criterii, s-a reţinut că inculpatul are o vârstă tânără, prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial, a urmat tratament ambulatoriu pentru starea de nelinişte, având însă păstrat discernământul asupra faptelor sale.
Cu toate acestea, ţinând seama atât de motivele de apel, cât şi de cuantumul fiecăreia dintre cele trei pedepse cu închisoarea, s-a apreciat că pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen, nu este suficientă aplicarea pedepsei celei mai grele de 23 ani închisoare rezultată în urma contopirii făcute în baza art. 34 lit. b) rap. la art. 33 lit. a) C. pen, ci se impune adăugarea unui spor de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 25 ani închisoare.
S-a mai apreciat că adăugarea sporului de pedeapsă se impune şi pentru reţinerea formei concursului real în care au fost săvârşite cele trei fapte, care constituie o cauză generală de agravare a răspunderii penale.
În privinţa modalităţii de executare, pentru considerentele reţinute şi dat fiind cuantumul pedepsei rezultante, modalitatea de executare a acesteia nu poate fi altul decât cel în regim de detenţie.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, părţile civile P.L.R., G.D.G.V. şi B.R.F. şi inculpatul I.R.I.
Recurentele părţi civile P.L.R., G.D.G.V. şi B.R.F., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a solicitat reindividualizarea pedepsei, în principal, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav a solicitat aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă iar, în subsidiar, a solicitat majorarea pedepsei rezultante până la maximul prevăzut de lege, respectiv 30 ani.
Recurentul inculpat I.R.I., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a solicitat menţinerea hotărârii instanţei de fond, în sensul înlăturării sporului de 2 ani aplicat de către instanţa de apel.
Examinând recursurile declarate de părţile civile P.L.R., G.D.G.V. şi B.R.F. şi de inculpatul I.R.I. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:
Examinând recursurile declarate de părţile civile P.L.R., G.D.G.V. şi B.R.F. şi de inculpatul I.R.I. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de părţile civile P.L.R., G.D.G.V. şi B.R.F. şi de inculpatul I.R.I., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menţionat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în acest sens, se reţine, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speţă, părţile civile P.L.R., G.D.G.V. şi B.R.F. şi de inculpatul I.R.I. au criticat hotărârea pronunţată sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce" i-a fost aplicată inculpatului, situaţie exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal şi de procedură penală), instanţa este datoare să constate dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă". în speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 1 noiembrie 2013 şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează infracţiunile de violare de domiciliu, tâlhărie, şi omor deosebit de grav, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent instanţa de recurs urmează să analizeze:
a) Influenţa modificărilor legislative cu privire, la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. în examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, caftind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;
b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. în examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;.
Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat.
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cil privire la sancţiune.
Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) * şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat recurentul, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiaşi lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei faţă de acesta.
Inculpatul I.R.I. a fost condamnat, după cum urmează:
- pentru comiterea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1), (2) C. pen., a fost condamnat, la pedeapsa de 5 ani închisoare.
- pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2)1 lit. c) C. pen., a fost condamnat pedeapsa de 10 ani închisoare.
- pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174, art. 176 lit. b), d) C. pen., a fost condamnat la pedeapsa de 23 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. .
în baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina inculpatului I.R.I., instanţa de recurs constată că se impune aplicarea legii penale mai favorabile, astfel cum sunt reglementate în noua lege.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în M. Of. Nr. 757 din 12 noiembrie 2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.
Se constată că infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. anterior are corespondent în art. 234 alin. (1) lit. d) din noul C. pen.
Infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen. anterior este înlocuită de tâlhăria calificată prevăzută în art. 234 alin. (1) lit. f) din noul C. pen. care absoarbe şi violarea de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., existând o infracţiune unică de tâlhărie, iar nu un concurs de infracţiuni între infracţiunea de tâlhărie calificată şi infracţiunea de violare de domiciliu.
Din punct de vedere al limitelor speciale ale pedepsei principale a închisorii, prin dispoziţiile art. 234 alin. (1), noul C. pen. a redus atât minimul special, cât şi maximul special. Astfel, art. 211 alin. (2) C. pen. anterior prevedea limite specialeale pedepsei închisorii cuprinse între 5 şi 20 ani, iar art. 211 alin. (2)1 C. pen. anterior prevedea limite speciale ale pedepsei închisorii cuprinse între 7 şi 20 de ani, în timp ce art. 234 alin. (1) din noul C. pen. prevede limite speciale ale pedepsei închisorii cuprinse între 3 şi 10 ani.
În schimb, dispoziţiile art. 234 alin. (1) din noul C. pen. prevăd aplicarea obligatorie a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.
Raportat la dispoziţiile legale mai sus-menţionate şi având în vedere situaţia faptică reţinută de cele două instanţe, precum şi proporţionalitatea pedepsei, înalta Curte constată că se impune casarea în parte a ambelor hotărâri şi reducerea pedepsei aplicate inculpatului, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-au orientat şi instanţele anterioare, în raport cu normele de incriminare actuale, care sunt mai favorabile acestuia, respectiv 7 ani închisoare.
În ce priveşte pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit a) şi b) C. pen. anterior, se constată că dispoziţiile art. 234 alin. (1) din noul C. pen. prevăd aplicarea obligatorie a acestea şi, prin urmare instanţa va condamna inculpatul I.R.I. şi la 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Referitor la infracţiunea de omor deosebit de grav, ~în modalitatea în care a fost comisă de inculpat, incriminată în infracţiunea prevăzută de art. 174 - art. 176 lit. b) şi d) C. pen. anterior, pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi îşi găseşte în prezent corespondent în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 - art. 189 lit. d) şi f) C. pen., pedeapsa fiind aceeaşi.
În ce priveşte pedepsele complementare şi accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a şi b C. pen. anterior, se constată că au corespondent în noul C. pen., în dispoziţiile art. 66 lit. a) şi b) C. pen., atât sub aspectul conţinutului, cât şi a caracterului obligatoriu de aplicare pentru săvârşirea infracţiunii de omor şi având în vedere că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea inculpatului pentru această infracţiune care prevede această sancţiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare, cât şi în noua normă de incriminare.
În ceea ce priveşte cuantumul acestora, reglementarea în vigoare prevede o durată mai mică cuprinsă între unu şi 5 ani, în timp ce C. pen. anterior prevedea durata pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi cuprinsă între unu şi 10 ani, astfel că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturilor în cuantum de 10 ani aplicată inculpatului I.R.I., nu se încadrează în limitele stabilite de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), astfel că se impune reducerea acesteia la un cuantum spre care s-au orientat şi instanţele anterioare, în raport cu normele de incriminare actuale, care sunt mai favorabile acestuia, respectiv 5.
În ce priveşte concursul de infracţiuni, se constată că potrivit C. pen. anterior pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni este reglementată de dispoziţiile art. 34, potrivit căruia în situaţia în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită pînă la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
În noul C. pen. regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, prev. de art. 39 alin. (1) lit. b), instituie obligaţia pentru judecător de a adăuga la pedeapsa cea mai grea un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, ceea ce în speţa de faţă ar duce la aplicarea unei pedepse mai severe.
Ca atare, se constată că în privinţa concursului de infracţiuni, lege penală mai favorabilă este C. pen. anterior.
Așa fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul I.R.l. împotriva Deciziei penale nr. 50/A din 01 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va casa, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 56 din 22 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Mureş, şi, rejudecând:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în pedepsele componente şi sporul de 2 ani închisoare.
Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în consecinţă:
În baza art. 386 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpat, din infracţiunile de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. şi tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (2)1 lit. c) C. pen. în infracţiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen., text de lege în baza căruia va condamna pe inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 386 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat, din infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 - art. 176 lit. b) şi d) C. pen., în infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 188 -art. 189 lit. d) şi f) C. pen., text de lege în baza căruia va condamna pe inculpat la pedeapsa de 23 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33, art. 34 lit. a) şi art. 35 C. pen. anterior, va contopi pedepsele aplicate inculpatului şi va dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 23 ani închisoare, la care se va adăuga un spor de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 25 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.R.I. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 1 mai 2012 la 19 martie 2014.
Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile P.L.R., G.D.G.V. şi B.R.F. împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariul parţial, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 150 lei, urmează să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.
Va obliga recurentele părţi civile la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul I.R.I. împotriva Deciziei penale nr. 50/A din 01 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 56 din 22 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Mureş, şi, rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în pedepsele componente şi sporul de 2 ani închisoare.
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în consecinţă:
În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpat, din infracţiunile de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen. şi tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (2)1 lit. c) C. pen. în infracţiunea de tâlhărie calificată, prev. de art. 234 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat, din infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 - art. 176 lit. b) şi d) C. pen., în infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 188 - art. 189 lit. d) şi f) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la- pedeapsa de 23 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33, art. 34 lit. a) şi art. 35 C. pen. anterior, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului şi dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 23 ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 25 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.R.I. durata reţinerii şi a arestării preventive de la 1 mai 2012 la 19 martie 2014.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile P.L.R., G.D.G.V. şi B.R.F. împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariul parţial, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 150 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 919/2014. Penal. Proxenetismul (art. 329... | ICCJ. Decizia nr. 107/2014. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
