ICCJ. Decizia nr. 929/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 929/2014

Dosar nr. 2776/109/2011*

Şedinţa publică din 14 martie 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 6/MF din 25 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulate de inculpaţi.

Au fost condamnat pe inculpaţii V.I.D. şi T.I.A., la câte 6 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane minore prevăzute de art. 13 alin. (2) şi (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., în condiţiile art. 57 C. pen.

Pe durata executării pedepselor s-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-au dedus din pedepse perioadele executate începând cu data de 10 mai 2011 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.

Au fost condamnat inculpaţii C.I. şi C.V.G., la câte:

- 7 ani şi 6 luni închisoare şi câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane minore prevăzute de art. 13 alin. (2) şi (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane majore prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele urmând ca inculpaţii să le execute pe cele mai grele, de câte 7 ani şi 6 luni închisoare şi câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în condiţiile art. 57 C. pen.

Pe durata executării pedepselor, s-au interzis drepturile inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-au dedus din pedepse perioadele executate începând cu data de 10 mai 2011 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor.

A fost condamnat inculpatul I.D., la:

- 6 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane minore prevăzute de art. 13 alin. (2) şi (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

- 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane majore prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul având de executat pe cea mai grea, de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condiţiile art. 57 C. pen.

Pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată începând cu data de 10 mai 2011 şi până la 26 iunie 2012.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 19 alin. (1) Legea nr. 678/2001 s-au confiscat următoarele sume: 110 RON de la inculpatul T.I.A., 110 RON de la inculpatul V.I.D. şi 520 RON de la inculpatul C.I.

S-a luat act că părţile vătămate F.O.N. şi C.G.E. nu s-au constituit părţi civile.

S-au admis în parte acţiunile civile promovate de părţile D.A.R., D.G.M., G.S., I.N.C. şi E.C.E.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii V.I.D. şi T.I.A. la plata sumei de câte 10.000 RON daune morale către fiecare dintre părţile civile D.A.R. şi D.G.M.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii C.V.G. şi C.I. la plata sumei de câte 10.000 RON daune morale către fiecare dintre părţile civile G.S. şi E.C.E.

A fost obligat inculpatul C.I. la plata sumei de 10.000 RON daune morale către partea civilă I.N.C.

A fost obligat inculpatul V.I.D. la 3.400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 210 RON a reprezentat onorariu avocat oficiu E.M.L. conform împuternicirii avocaţiale din 20 iunie 2011, suma de 400 RON a reprezentat onorariu avocat oficiu G.M., conform împuternicirii avocaţiale din 09 august 2011, suma de 100 RON a reprezentat onorariu avocat oficiu conform împuternicirii avocaţiale din 14 decembrie 2012 şi 200 RON onorariu avocat oficiu conform împuternicirii avocaţiale din 14 decembrie 2012, ce au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

A fost obligat inculpatul T.I.A. la 3.300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 210 RON a reprezentat onorariu avocat oficiu E.M.L. conform împuternicirii avocaţiale din 20 iunie 2011, suma de 200 RON a reprezentat onorariu avocat oficiu conform împuternicirii avocaţiale din 04 februarie 2013.

A fost obligat inculpatul I.D. la plata sumei de 3.100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 210 RON onorariu avocat oficiu E.M.L. conform împuternicirii avocaţiale din 20 iunie 2011 şi 25 RON reprezentând onorariu avocat oficiu S.H. conform împuternicirii avocaţiale din 04 iulie 2011.

A fost obligat inculpatul C.V.G. la plata sumei de 3.100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 210 RON cotă-parte onorariu avocat oficiu E.M.L., conform împuternicirii avocaţiale din 20 iunie 2011 şi 25 RON reprezentând onorariu avocat oficiu Sămăreanu Ilie conform împuternicirii avocaţiale din 04 iulie 2011.

A fost obligat inculpatul C.I. la plata sumei de 3.100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 210 RON cotă-parte onorariu avocat oficiu E.M.L. conform împuternicirii avocaţiale din 20 iunie 2011.

Au fost obligaţi inculpaţii V.I.D., T.I.A., C.V.G., C.I. şi I.D. la câte 240 RON onorariu avocat din oficiu pentru părţile vătămate, conform împuternicirii avocaţiale din 07 ianuarie 2013 şi la câte 80 RON onorariu avocat ales pentru partea civilă D.A.R.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că, prin decizia penală nr. 136/A/MF/2012 a Curţii de Apel Piteşti au fost admise apelurile declarate împotriva sentinţei penale nr. 13/MF din 26 iunie 2012 a Tribunalului Argeş, a fost desfiinţată respectiva sentinţă şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

În esenţă, în decizia de casare s-a reţinut că pricina s-a judecat în primă instanţă în şedinţă nepublică, deşi ar fi trebuit judecată în şedinţă publică, astfel că sentinţa este nulă absolut.

Rejudecând după casare, Tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul nr. 7D/P/2011 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor V.I.D. şi T.I.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (2) şi (3) teza a II-a combinat cu art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a inculpaţilor I.D., C.I. şi C.V.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (2) şi (3) teza a II-a combinat cu art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În esenţă, prin actul de sesizare, s-a reţinut că în perioada septembrie 2010 - februarie 2011, inculpaţii au recrutat, transportat, cazat prin forme de constrângere mai multe părţi vătămate minore şi una majoră, în scopul exploatării sexuale, obţinând în acest fel diferite sume de bani.

La primul termen de judecată inculpaţii au cerut judecarea după procedura prescurtată, reglementată de art. 320¹C. proc. pen., recunoscând în totalitate săvârşirea faptelor aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu şi solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În legătură cu această cerere, prima instanţă a considerat că se impun câteva precizări, întrucât procurorul a susţinut că ea nu este admisibilă în această fază a procesului.

Art. 320¹alin. (1) C. proc. pen., situează momentul până la care inculpatul poate declara că recunoaşte faptele şi solicită judecarea pe baza probelor de la urmărire penală înaintea începerii cercetării judecătoreşti, sintagma „până la începerea cercetării judecătoreşti” folosită în textul de lege fiind elocventă în acest sens.

În cazul rejudecării după casare s-a pus problema la care cercetare judecătorească se referă legiuitorul - la cea din primul ciclu procesual sau la cea care urmează să se desfăşoare după casare.

În lipsa unei menţiuni explicite în textul de lege, instanţa de fond a apreciat că legiuitorul nu a dorit să excludă posibilitatea recunoaşterii vinovăţiei cu ocazia rejudecării după casare, textul de lege nefăcând distincţie cu privire la acest aspect.

De asemenea, Tribunalul a considerat că nici nu trebuie făcută o atare distincţie deoarece, în cele mai multe cazuri, trimiterea spre rejudecare se dispune pe motive de nulitate absolută (în speţă chiar acesta fiind motivul), ceea ce face ca cercetarea judecătorească anterioară să fie la rândul ei nulă, ceea ce echivalează cu inexistenţa ei. Prin urmare, s-a apreciat că procesul se reia de la „punctul zero”, cu o nouă cercetare judecătorească, înainte de care inculpaţii îşi pot preciza poziţia.

Totodată, s-a susţinut că, admiţând o astfel de cerere cu ocazia rejudecării după casare, nu se realizează scopul în care a fost introdusă instituţia recunoaşterii vinovăţiei - acela de scurtare a procesului penal.

O atare susţinere nu este reală, în opinia primei instanţe, întrucât, având în vedere că cel puţin în speţă primul ciclu procesual a durat aproximativ un an, efectuarea unei noi cercetări judecătoreşti, cu administrarea tuturor probelor, ar dura cel puţin tot atât.

De aceea, s-a apreciat că admiterea cererii de recunoaştere a vinovăţiei şi de aplicare a procedurii prescurtate este de natura să scurteze procesul penal cu cel puţin un an, astfel că este evident că scopul instituţiei se realizează şi în acest caz.

Prin urmare, Tribunalul a considerat că se află înaintea începerii cercetării judecătoreşti, chiar dacă după casare, iar cererea inculpaţilor de aplicare a dispoziţiilor art. 320¹C. proc. pen. este admisibilă.

Faţă de această împrejurare, având în vedere probatoriul administrat în faza de urmărire penală, Tribunalul a reţinut, în fapt, următoarele:

La data de 21 ianuarie 2011, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti a fost sesizat în legătură cu activităţi infracţionale desfăşurate de către V.I.D., T.I.A. şi O.C.A., care în cursul anului 2010 ar fi exploatat sexual pe minorele D.A.R. şi D.G.M.

Partea vătămată D.G.M., are o situaţie familială deosebită, după moartea mamei şi recăsătorirea tatălui fiind crescută de bunicii paterni în comuna M., judeţul Argeş.

Partea vătămată D.A.R., după recăsătorirea mamei, a fost crescută de bunicii materni în comuna M., judeţul Argeş.

Cele două părţi vătămate au fost colege de şcoală în anul 2010-2011 urmând cursurile clasei a X-a în cadrul liceului din Piteşti.

Inculpatul V.I.D. frecventa acest liceu, vizitând mai mulţi prieteni, împrejurare în care le-a cunoscut pe cele două părţi vătămate, acesta întreţinând relaţii sexuale benevole cu partea vătămată D.A.R.

După un timp, inculpatul V.I.D. le-a propus acestora să întreţină relaţii sexuale contra cost, ele refuzând iniţial propunerea. Inculpatul a continuat apoi să le adreseze injurii şi să le ameninţe cu moartea, fapt ce a determinat deplasarea celor două părţi vătămate împreună cu inculpatul la Pensiunea „M.C.” din Piteşti au rămas timp de o săptămână, neavând asupra lor acte de identitate sau telefon mobil.

Inculpatul V.I.D. procura clienţi celor două părţi vătămate, raporturile sexuale se consumau în locaţii închiriate din pensiunile din Piteşti, fie la domiciliul clienţilor, preţul pentru serviciile prestate fiind de 40-50 RON/client, banii fiind încasaţi de către inculpatul V.I.D.

Partea vătămată D.A.R. în această perioadă a avut circa 40 clienţi, iar partea vătămată D.G.M. un singur client.

Tot în perioada respectivă, în compania inculpatului V.I.D. s-au aflat şi inculpatul T.I.A. şi martorul O.C.A., împreună cu care părţile vătămate s-au deplasat în comuna B., judeţul Argeş, unde, partea vătămată D.G.M. a întreţinut 2 raporturi sexuale contra cost, iar partea vătămată D.A.R. a întreţinut 10 astfel de raporturi sexuale. Dovadă în acest sens sunt depoziţiile martorilor N.G., Z.I., C.I., care au relatat că banii au fost încasaţi de către inculpaţii V.I.D. şi T.I.A.

Din banii astfel obţinuţi, celor două părţi vătămate li se asigura doar mâncarea, dar şi băuturi alcoolice fiind îndemnate să le consume spre „a le fi mai uşor” să presteze relaţiile sexuale.

În cursul cercetărilor a fost identificat şi martorul B.A.F., vecin cu inculpatul T.I.A., care, contactat telefonic de acesta, s-a deplasat în zona Spitalului din Piteşti, unde i s-a propus să pună la dispoziţie autoturismul său „drept dormitor” pentru două tinere care urmau să se prostitueze. Martorul a refuzat, dar cele două tinere - identificate în persoana celor două părţi vătămate D.A.R. şi D.G.M., au întreţinut raporturi sexuale contra cost în alt autoturism, banii fiind încasaţi de inculpaţii V.I.D. şi T.I.A.

Martorul a precizat că a observat când inculpatul T.I.A. a lovit-o pe partea vătămată D.A.R. pe motiv că nu a dorit să întreţină relaţii sexuale cu o persoană, chiar partea vătămată confirmând acest lucru.

În acea seară, inculpatul T.I.A. a insistat şi de teama acestuia, martorul a acceptat să le cazeze pentru o noapte la domiciliul său pe cele două părţi vătămate, timp în care a venit inculpatul V.I.D. solicitându-i „să-i dea lui fetele” pentru suma de 40 RON, dorind să le vândă unei persoane ce-l însoţea, rămasă neidentificată cu suma de 200 RON. Propunerea nu a fost acceptată de către martor, astfel încât în dimineaţa următoare, părţile vătămate au plecat singure cu un maxi-taxi spre Piteşti. Întrucât nu respectase înţelegerea anterioară cu inculpatul T.I.A. - de a le însoţi pe părţile vătămate în zona Spitalului din Piteşti, martorul a fost agresat fizic de inculpatul T.I.A., susţinând acesta că părţile vătămate au ajuns „în posesia” inculpatului V.I.D. şi nu a sa.

Susţin cele două părţi vătămate că în momentul când inculpatul V.I.D. a aflat că este căutat de poliţie, acesta le-a dat câte 10 RON bani de transport spre domiciliul lor, sugerându-le ca în cazul în care sunt întrebate ce au făcut timp de o săptămână, să nu declare realitatea celor întâmplate.

Tribunalul a constatat că activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii V.I.D. şi T.I.A. se raportează şi la partea vătămată G.S., în următoarele împrejurări:

Această parte vătămată a ajuns în domiciliul inculpatului C.I., însoţită fiind de numitul R.V., acesta vânzând-o inculpatului cu suma de 2.000 RON.

Aflată sub efectul substanţelor psihotrope, partea vătămată ajunsă în domiciliul inculpatului C.I., a dormit acolo prima noapte, iar a doua zi a întreţinut raporturi sexuale, fără acordul său, atât cu inculpatul C.I., cât şi cu inculpatul C.V.

Dorind să recupereze banii daţi pentru partea vătămată, inculpatul C.I. a încercat găsirea de clienţi pentru această parte vătămată, apelând astfel la inculpatul V.I.D. Acesta a făcut deplasarea la domiciliul inculpatului C.I., însoţit fiind de martorii B.A. şi alţi doi tineri, căruia i s-a propus să găsească clienţi pentru partea vătămată.

Inculpatul V.I.D. a susţinut că nu a fost de acord cu propunerea formulată, dar, a comunicat persoanelor care îl însoţeau despre scopul deplasării, iar martorii B.A., S.N., Ş.C., au susţinut că au acceptat să aibă relaţii sexuale cu partea vătămată G.S. la insistenţele inculpatului V.I.D.

Martorii B.A., S.N., Ş.C. şi inculpatul T.I.A. (ca şi client) au făcut, ulterior, deplasarea la domiciliul inculpatului C.I., unde au negociat suma de 150 RON în schimbul „plasării” părţii vătămate G.S., despre care a spus că este majoră.

Partea vătămată a plecat împreună cu cei patru bărbaţi spre Pensiunea „M.C.” din municipiul Piteşti şi, ajunşi în această locaţie, partea vătămată a început să plângă, le-a spus că este minoră şi că a fost răpită şi doreşte să ajungă la familia sa din Bistriţa, context în care, cei prezenţi, inclusiv inculpatul T.I.A., au anunţat organele de poliţie.

În raport cu părţile vătămate D.A.R., D.G. şi G.S., instanţa de fond a reţinut activitatea infracţională în sarcina inculpatului V.I.D., iar în raport doar cu primele două părţi vătămate, activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul T.I.A.

Plecând de la traficul părţii vătămate G.S., cercetările întreprinse în cauză au demonstrat implicarea în activitatea infracţională a inculpatului C.I. şi a inculpaţilor C.V. şi I.D.

Astfel, inculpaţii C.I. şi C.V. au recrutat-o pe partea vătămată I.N.C., care sub pretextul „salvării” din locuinţa cunoştinţei tatălui său - U.G., care o obliga să se prostitueze, au adus-o din comuna B., judeţul Teleorman, în municipiul Piteşti, în două locaţii închiriate succesiv de către martora N.E. Transportul a fost efectuat cu autoturismul condus de către inculpatul I.D.

Timp de circa două luni partea vătămată a fost constrânsă să întreţină raporturi sexuale contra cost de către inculpaţii C.V. şi C.I., fiind ameninţată sau chiar lovită de către aceştia dacă refuza să aibă astfel de relaţii cu anumiţi clienţi sau nu câştiga suficienţi bani.

În aceeaşi manieră s-a procedat şi cu partea vătămată E.C.E., care a locuit în apartamentul închiriat de N.E., la invitaţia iniţială a părţii vătămate F.O., timp de o săptămână. În acest timp, a susţinut partea vătămată, a avut 6-7 clienţi pe zi, costul prestaţiei sexuale fiind negociat de inculpatul C.I. sau C.V., care încasa şi banii, iar refuzul de a avea relaţii sexuale cu vreun client sau restituirea întregii sume era „taxat” cu injurii sau agresiuni fizice din partea celor doi inculpaţi.

Partea vătămată E.C.E. a precizat faptul că inculpatul I.D. doar o transporta la diferite locaţii unde se consumau relaţii sexuale, cunoscând scopul deplasării.

În aceeaşi perioadă, în apartamentul din Piteşti a locuit şi partea vătămată C.G.E., la iniţiativa părţii vătămate majore F.O., aici cunoscându-l pe inculpatul C.V., care i-a propus să locuiască aici, întrucât va suporta el cheltuielile de cazare şi masă „fără a cunoaşte ce i se va întâmpla”.

În perioada imediat următoare, inculpaţii C.V. şi C.I., creându-i temere prin statură şi supravegherea directă, au plasat-o către diverşi clienţi, dovadă fiind depoziţiile martorilor M.T., R.P., O.I.G., B.C.C.

Partea vătămată a precizat că inculpatul I.D. a transportat-o o singură dată la Găeşti, la solicitarea inculpaţilor C.I. şi C.V., care aflaseră că sunt căutaţi de poliţie.

S-a reţinut de către prima instanţă, că activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii C.V. şi C.I. a fost derulată şi faţă de partea vătămată majoră F.O.

În primăvara anului 2011, urmare a unor discuţii telefonice şi întâlniri cu inculpatul V.I.D., partea vătămată a intrat în anturajul inculpaţilor C.I. şi C.V., care i-au propus să se cazeze în apartamentul deţinut cu chirie de martora N.E. şi să întreţină raporturi sexuale contra cost.

Partea vătămată a fost de acord, astfel că s-a prostituat pentru inculpaţii C.I. şi C.V., banii fiind încasaţi de către aceştia. Relaţiile sexuale aveau loc fie în acel apartament, fie în diverse locaţii, transportul fiind asigurat de inculpatul I.D. care i-a adus şi unu-doi clienţi.

Partea vătămată a susţinut că a fost agresată fizic atât de inculpatul C.I., cât şi de inculpatul C.V. atunci când nu dorea să întreţină raporturi sexuale cu diferiţi clienţi sau nu înapoia toţi banii încasaţi de la aceştia.

Partea vătămată a precizat că, la un moment dat, a dorit să plece din acel apartament, dar nu a făcut-o de teama inculpaţilor C.V. şi C.I., care au afirmat că „o vor găsi şi în gaură de şarpe”.

În baza autorizaţiilor procurorului, s-au desfăşurat activităţi de filaj, rezultând că părţile vătămate erau transportate cu cele două autoturisme marca B. şi S., conduse de inculpatul C.V. şi inculpatul I.D.

Instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt este confirmată şi de interceptările telefonice din care rezultă legătura dintre inculpaţii C.I., V.I.D. şi T.I.A. şi dintre C.I., C.V. şi I.D.

Inculpaţii au recunoscut faptele comise, însă au susţinut că încadrarea juridică dată prin rechizitoriu este greşită, infracţiunile comise fiind acelea de proxenetism, prevăzute de art. 329 C. pen., iar nu acelea de trafic de persoane minore şi majore.

În legătură cu acest aspect, Tribunalul a reţinut următoarele:

Traficul de minori este încriminat în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ca infracţiune, chiar dacă acţiunile de recrutare, transportare, transferare, găzduire sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, nu se realizează prin mijloace de constrângere, prezumându-se astfel de către legiuitor, că în aceste situaţii, victima traficului, respectiv o persoană cu vârsta de până la 18 ani, nu are capacitatea de a exprima un consimţământ valabil.

Prima instanţă a considerat că aprecierea ca inexistentă a unui consimţământ valabil trebuie privită într-o strânsă corelaţie cu situaţia specială în care se află o astfel de victimă: izolarea sa culturală, situaţia economică precară, poziţia dominantă a celor care o exploatează.

În toate cazurile de trafic de persoane, a apreciat instanţa de fond, vulnerabilitatea victimei se datorează în primul rând vârstei, lipsei experienţei de viaţă, gradului ridicat de sugestibilitate şi posibilităţile reduse de a se apăra, situaţie familială, lipsa educaţiei sau un grad redus al acesteia, fapt ce determină o situaţie de inferioritate a victimei, context în care a fost posibilă excluderea exprimării unui consimţământ liber şi în cunoştinţă de cauză de către victime.

S-a constatat că elementul material al infracţiunii de trafic de persoane minore s-a realizat prin mai multe acţiuni din cele prevăzute ca modalităţi alternative în normele încriminatoare, respectiv recrutarea, transportarea, cazarea, iar mijlocul specific principal de realizare a acestuia îl reprezintă constrângerea.

De asemenea, s-a mai constatat şi că activitatea de prostituţie desfăşurată de părţile vătămate a implicat vicierea poziţiei subiective a subiectului pasiv, fapt ce exclude aplicarea dispoziţiilor art. 329 C. pen., în oricare din variantele sale.

Constrângerea exercitată asupra părţilor vătămate a fost atât fizică, cât şi morală, iar mijloacele prin care aceasta s-a obţinut au fost ameninţarea şi violenţa.

Pe lângă violenţa fizică a existat şi cea psihologică, care s-a manifestat în principal, prin izolare, umilire, dar şi economică, prin controlul asupra bunurilor şi banilor victimelor.

Cât priveşte pe partea vătămată majoră F.O., inculpaţii C.V. şi C.I. au îndemnat-o să practice prostituţia, propunere acceptată iniţial de către aceasta şi i-au înlesnit să facă acest lucru prin obţinerea cazării în apartamentul închiriat de martora N.E.

Totodată, inculpaţii îi procurau clienţi acesteia şi trăgeau foloasele materiale de pe urma practicării prostituţiei.

Chiar dacă iniţial, intenţia declarată de partea vătămată a fost aceea că va face de bună voie prostituţie, acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât inculpaţii C.V. şi C.I. au agresat-o fizic când nu dorea să presteze relaţii cu anumiţi clienţi, iar când a dorit să părăsească apartamentul a fost împiedicată să facă acest lucru.

Prima instanţă a apreciat că aceste elemente de constrângere au avut rolul de a încălca dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune proprii fiecărei persoane şi conduce spre existenţa infracţiunii de trafic de persoane.

Prin urmare, Tribunalul a respins cererile de schimbare a încadrării juridice, considerând că încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare este corectă.

În raport cu situaţia de fapt reţinută, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpaţilor V.I.D. şi T.I.A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane minore, în formele agravante, prevăzută de art. 13 alin. (2) şi (3) teza a II-a, respectiv în condiţiile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, texte în baza cărora s-au pronunţat condamnările.

Întrucât aceşti inculpaţi au comis, la diferite intervale de timp, însă în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acţiuni care, fiecare în parte realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane minore, s-au reţinut şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., privind infracţiunea continuată.

S-a constatat de către instanţa de fond, că faptele celorlalţi trei inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane minore prevăzute de art. 13 alin. (2) şi (3) teza a II-a, respectiv în condiţiile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi trafic de persoane majore prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, texte în baza cărora s-au pronunţat condamnările.

Dat fiind că aceşti inculpaţi au comis câte două infracţiuni mai înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, s-au reţinut dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de infracţiuni.

De asemenea, întrucât şi aceşti inculpaţi au comis, la diferite intervale de timp, însă în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acţiuni care, fiecare în parte, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane minore, prima instanţă a reţinut pentru infracţiunea respectivă şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracţiunea continuată.

La stabilirea pedepselor s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., reţinându-se, pe de o parte, gradul sporit de pericol social al faptelor comise, iar pe de altă parte împrejurarea că inculpaţii sunt infractori primari.

Totodată, având în vedere că inculpaţii au recunoscut faptele comise, instanţa de fond a reţinut şi dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Faţă de aceste circumstanţe, Tribunalul a apreciat că scopul preventiv şi educativ prevăzut de art. 52 C. pen. va fi realizat numai prin condamnarea inculpaţilor la pedepse cu închisoarea, situate sub minimul special prevăzut de lege, cu executare în condiţii privative de libertate, potrivit art. 57 C. pen.

Potrivit art. 65 C. pen., pentru infracţiunile de trafic de persoane minore li se va aplica inculpaţilor şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

Întrucât inculpaţii C.I., C.V.G. şi I.D. au comis câte două fapte concurente, în baza art. 34 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpaţii să le execute pe cele mai grele.

Pe durata executării pedepselor s-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

S-a constatat de către prima instanţă că inculpaţii au fost arestaţi în prezenta cauză, motiv pentru care, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepse perioadele executate.

Pentru inculpaţii arestaţi s-a menţinut starea de arest preventiv în raport cu dispoziţiile art. 350 şi art. 160^b C. proc. pen., Tribunalul considerând că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii.

A rezultat şi faptul că lăsarea în libertate a inculpaţilor perturbă în mod grav relaţiile sociale şi valorile ocrotite de legea penală, menţinerea acestei măsuri fiind în acord cu dispoziţiile art. 5 din Convenţie şi art. 23 din Constituţie, câtă vreme ordinea de drept este realmente ameninţată de o eventuală punere în libertate.

Menţinerea arestării preventive s-a impus din necesitatea bunei desfăşurări a procesului penal, având în vedere, pe de o parte, şi poziţia procesuală adoptată de fiecare inculpat în parte, iar pe de altă parte, prin crearea, menţinerea sau amplificarea unei stări de tensiune în rândul colectivităţii. Instanţa de fond a considerat că gravitatea faptelor ce constituie obiectul cauzei, impactul social al acestora şi durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, impun în continuare judecarea inculpaţilor în stare de arest preventiv fiind inoportună luarea oricărei alte măsuri preventive din raţiuni ce ţin de buna desfăşurare a procesului penal.

Din probatoriul administrat în cauză s-a constatat că inculpaţii au obţinut din săvârşirea infracţiunilor următoarele sume de bani: 110 RON - inculpatul T.I.A., 110 RON - inculpatul V.I.D. şi 520 RON - inculpatul C.I.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea acestora prin obligarea inculpaţilor la plata sumelor de bani menţionate anterior.

Cât priveşte latura civilă a cauzei s-a constatat că părţile vătămate F.O.N. şi C.G.E. nu s-au constituit părţi civile.

Partea vătămată D.A.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 RON daune materiale şi 100.000 euro daune morale, partea vătămată D.G.M. cu aceleaşi sume, partea vătămată G.S. cu aceleaşi sume, I.N.C. cu suma de 10.000 RON daune morale doar faţă de inculpatul C.I. şi partea vătămată E.C.E. cu suma de 5.000 RON daune materiale şi 100.000 euro daune morale faţă de inculpaţii C.I. şi C.V.

Părţile civile nu au precizat în ce constau daunele materiale solicitate, dar acestea au fost respinse ca nedovedite şi, în plus, conform art. 19 din Legea nr. 678/2001, banii obţinuţi în urma săvârşirii infracţiunii sunt supuşi confiscării şi nu servesc la despăgubirea părţii civile.

Cât priveşte daunelor morale, Tribunalul a apreciat că prin faptele lor inculpaţii le-au cauzat părţilor civile prejudicii morale, obligarea la practicarea prostituţiei a unei persoane minore fiind de natură să compromită educaţia şi să dăuneze sănătăţii şi dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale, sociale a părţilor civile.

Prin urmare, cererile de acordare a daunelor morale au fost admise în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 1381, art. 1391 C. civ., însă nu în cuantumul solicitat.

Împotriva acestei sentinţe penale, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti, partea civilă D.A.R. şi inculpaţii V.I.D., T.I.A., C.I., C.V.G. şi I.D.

În dezvoltarea criticilor, Parchetul susţine că în mod greşit instanţa de fond a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., sens în care s-au aplicat în cauză pedepse nelegale.

Se precizează că şi în condiţiile în care ar fi fost reţinute corect dispoziţiile art. 320¹C. proc. pen., în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii C.I., C.V.G. şi I.D. s-au aplicat pedepse nelegale.

La rândul său, partea civilă D.A.R. critică sentinţa penală atât sub aspectul soluţionării laturii civile, cât şi sub aspectul soluţionării laturii penale.

Consideră că instanţa de fond, în mod greşit, a individualizat pedepsele ce au fost aplicate inculpaţilor.

Pe de altă parte, consideră prea mică evaluarea daunelor morale şi materiale ce i-au fost acordate în raport de prejudiciul creat.

Inculpaţii I.D. şi C.V. susţin că, în mod greşit, au fost individualizate pedepsele ce le-au fost aplicate. Consideră inculpatul I.D. că se impunea ca pedeapsa ce i-a fost aplicată să fie suspendată sub supraveghere.

Pe de altă parte, se arată că instanţa de fond a făcut o analiză greşită a cererii de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (2) şi (3) teza a II-a cu art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) şi (3) C. pen., privind părţile vătămate minore.

În ceea ce priveşte partea vătămată majoră F.O.N., se arată că, în mod greşit, nu s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) şi (3), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

La rândul său, inculpatul C.I. arată că organul de urmărire penală a greşit atunci când a reţinut în sarcina inculpatului constrângerea părţilor vătămate, în prezent unele dintre acestea sunt angajate în continuare. În opinia sa, este vorba de o înlesnire la aplicarea prostituţiei, fiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (2) şi (3) C. pen. Nu există nicio probă din care să rezulte că părţile vătămate ar fi fost luată, sechestrată şi obligată să se prostitueze.

De altfel, din ansamblul probator rezultă numeroase acte sexuale practicate de părţile vătămate cu înlesnirea inculpaţilor, în diferite locaţii. Trebuie, de asemenea, avută în vedere perioada în care au avut loc actele sexuale, locurile în care au avut loc, deplasările cu maşina.

Solicită, de asemenea, în raport de noua încadrare juridică, reevaluarea pedepsei aplicate inculpatului C. în aşa fel încât ca modalitate de executare a acesteia să se aplice dispoziţiile art. 86¹ C. pen., cu deducerea perioadei de doi ani executată în regim de detenţie.

Şi inculpaţii V.I.D. şi T.I.A. precizează că instanţa de fond a făcut o greşită individualizare a pedepselor solicitând reducerea acestora, cu reţinerea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 84/A/MF din 04 iulie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile formulate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti, de partea civilă D.A.R. şi de inculpatul C.V.G. împotriva sentinţei penale nr. 6/MF din 25 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. 2776/109/2011*.

A desfiinţat în parte sentinţa şi, rejudecând:

A descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor C.I., C.V. şi I.D. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.I.:

A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 3 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condiţiile art. 57 C. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.V.G., a reţinut aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, în raport cu ambele infracţiuni comise de inculpat.

A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (2) şi (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.

A redus pedeapsa principală aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an şi 8 luni închisoare, înlăturând pedeapsa complementară.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în condiţiile art. 57 C. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.D.:

A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la 1 an şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. a contopit pedepsele, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 57 C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

A menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus la zi arestarea preventivă.

A respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii V.I.D., T.I.A., C.I. şi I.D. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A obligat pe inculpaţi la cheltuieli judiciare, după cum urmează:

- pe inculpaţii T.I.A. şi V.I.D. la câte 1.210 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 210 RON onorariu avocat pentru părţile vătămate şi la câte 400 RON onorariu avocat pentru aceşti inculpaţi se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei, precum şi la câte 80 RON cheltuieli judiciare către partea civilă D.A.R.;

- pe inculpaţii C.I., C.V.G. şi I.D. la câte 910 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 210 RON onorariu avocat pentru părţile vătămate şi câte 100 RON onorariu parţial avocat oficiu pentru aceşti inculpaţi, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei, precum şi la câte 80 RON cheltuieli judiciare către partea civilă D.A.R.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim control judiciar a reţinut că apelul declarat de Parchet este întemeiat numai sub aspectul criticilor referitoare la nelegalitatea pedepselor aplicate inculpaţilor C.I., C.V.G. şi I.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În acest sens, instanţa de prim control judiciar a admis apelul Parchetului şi a aplicat inculpaţilor C.I. şi I.D. pedeapsa în limitele prevăzute de textul de lege sus-menţionat dând eficienţă şi dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În cazul inculpatului C.V.G., instanţa de prim control judiciar a constatat că este întemeiat şi apelul acestuia pe care l-a admis ca atare şi a stabilit pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile prev. de art. 13 alin. (2) şi (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv cea prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în limitele legale, dând eficienţă cazurilor de reducere a pedepselor prev. de art. 20 din Legea nr. 678/2001, cât şi cea prev. de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte apelul formulat de partea civilă D.A.R., instanţa de apel a considerat că este întemeiat numai sub aspectul criticilor referitoare la netemeinicia pedepselor aplicate inculpaţilor I.D. şi C.I., sens în care l-a admis şi a majorat cuantumul pedepselor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 385¹³C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti, partea civilă D.A.R. şi inculpaţii V.I.D., T.I.A., C.I. şi I.D.

Criticile formulate de Parchet vizează nelegalitatea hotărârilor recurate şi se referă la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. faţă de momentul procesual când s-a considerat că ar fi aplicabile în cauză.

Se apreciază de către Parchet că dispoziţiile legale privind aplicarea acestei instituţii prevăd că inculpatul se poate prevala de aceste dispoziţii până la începerea cercetării judecătoreşti ori, în cazul desfiinţării sentinţei penale şi trimiterea cauzei spre rejudecare nu mai există acest moment care să permită inculpaţilor să se prevaleze de procedura simplificată.

O altă critică formulată de Parchet se referă la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 în privinţa inculpatului C.V.G., întrucât denunţul nu a fost formulat în cursul urmăririi penale aşa cum prevăd aceste dispoziţii legale.

Recurenta parte civilă D.A.R., prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 şi 17² C. proc. pen., solicită, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel în vederea administrării probei testimoniale pe latură civilă şi, în subsidiar, majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor T.I.A. şi V.I.D., precum şi majorarea cuantumului daunelor morale.

Recurentul inculpat I.D. invocă în susţinerea recursului cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 4 C. proc. pen., arătând că instanţa de apel a administrat probe după rămânerea în pronunţare, încălcând principiile publicităţii, oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii, astfel că solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., recurentul inculpat I.D. critică greşita încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina apreciind că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. şi respectiv art. 329 alin. (1) C. pen. şi solicită reţinerea acestor infracţiuni prin schimbarea încadrării juridice şi aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani cu aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

În baza cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., inculpatul I.D. solicită a se fa o mai largă eficienţă dispoziţiilor art. 72 C. pen. şi art. 320¹C. proc. pen. cu consecinţa stabilirii unei pedepse care să permită aplicarea unei modalităţi de executare neprivative de libertate.

Recurenţii inculpaţi V.I.D., T.I.A. şi C.I. au solicitat să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 5 C. pen. în sensul de a se aplica legea penală mai favorabilă.

Cu ocazia susţinerii recursului reprezentantul Parchetului a menţionat că nu mai susţine pct. 2 din motivele scrise de recurs referitor la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 678/2001 solicitând însă a se face aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

La fel şi apărătorul inculpatului I.D. a arătat că înţelege să nu mai susţină criticile formulate prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate, reţine că sunt întemeiate doar recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi inculpaţii V.I.D., T.I.A., C.I. şi I.D., însă numai sub aspectul incidenţei dispoziţiilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Întrucât Parchetul şi inculpaţii au declarat recurs înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., iar sesizarea instanţei de recurs a avut loc înainte de momentul intrării în vigoare, Înalta Curte reţine în cauză incidenţa normelor tranzitorii prev. de art. 12 din Legea nr. 255/2013 potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Ca atare, Înalta Curte va analiza motivele de recurs invocate de inculpaţi în baza cazurilor de casare reglementate de C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond în baza unei analize judicioase a materialului probator administrat în cele două faze ale procesului penal, faptele au fost just încadrate juridic, în mod corect apreciind instanţa de fond că sunt îndeplinite în cauză condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Ambele instanţe au realizat o motivare amplă a hotărârilor, rezultând descrierea faptelor, modalitatea şi împrejurările comiterii acestora, au răspuns tuturor cererilor şi apărărilor inculpaţilor, dând în acest mod eficienţă cerinţelor unui proces echitabil în deplin acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Întrucât inculpaţii nu au criticat situaţia de fapt, Înalta Curte nu va mai relua descrierea acesteia şi îşi însuşeşte în totalitate situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond.

Referitor la criticile de nelegalitate formulate de Parchet cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. reţine Înalta Curte că nu sunt întemeiate.

În primul ciclu procesual, prin sentinţa penală nr. 13/MF din 26 iunie 2012 a Tribunalului Argeş s-a dispus condamnarea inculpaţilor pentru comiterea faptelor reţinute în sarcina fiecăruia.

Prin decizia penală nr. 136 din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Piteşti s-a dispus desfiinţarea sentinţei penale nr. 13/MF din 26 iunie 2012 a Tribunalului Argeş cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Din considerentele deciziei de casare rezultă că soluţia pronunţată de instanţa de fond este lovită de nulitate absolută întrucât procedura de judecată nu s-a desfăşurat în condiţii de publicitate.

Fiind învestită cu soluţionarea cauzei în fond după casare, faţă de poziţia manifestată de inculpaţi care au declarat că recunosc în totalitate faptele aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa de fond a purces la judecarea cauzei în procedură simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen.

Dispoziţiile art. 320¹C. proc. pen. marchează momentul până la care inculpatul poate declara că este de acord să se judece în procedura acordului de vinovăţie, şi anume până la începerea cercetării judecătoreşti.

Legiuitorul nu face distincţie între cercetarea judecătorească din primul ciclu procesul sau după casare, împrejurare în raport de care apreciem că dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. sunt incidente şi în cazul trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Mai mult decât atât, prin decizia de casare s-a constatat nulitatea absolută a sentinţei primei instanţe, inclusiv a cercetării judecătoreşti, fiind încălcate dispoziţiile imperative referitoare la publicitatea şedinţei de judecată, fapt ce echivalează cu inexistenţa cercetării judecătoreşti.

Prin decizia de casare nu au fost menţinute actele procedurale efectuate în primul ciclu procesual astfel că, în fond după casare, instanţa de fond a reluat cercetarea judecătorească din faza primară astfel că în mod justificat şi în deplin acord cu dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen. a luat act de acordul de voinţă al inculpaţilor de soluţionare a cauzei în procedura simplificată.

Pentru motivele expuse, Înalta Curte nu împărtăşeşte punctul de vedere al Parchetului de înlăturare a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi consideră că în mod corect şi în deplin acord cu dispoziţiile legale instanţa de fond a considerat că inculpaţii puteau uza de procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei.

Criticile formulate de inculpatul I.D. din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 4 C. proc. pen. invocând faptul că au fost administrate probele după închiderea dezbaterilor, nu sunt întemeiate.

Din înscrisurile existente în cauză rezultă că la termenul din 27 iunie 2013 Curtea de Apel Piteşti a încuviinţat cererea formulată de apărătorul inculpatului I.D. în sensul efectuării unei adrese către Tribunalul Teleorman, precum şi către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti pentru a verifica dacă acesta a fost audiat în calitate de martor în Dosarul nr. 4236/87/2012 şi dacă a denunţat şi facilitat tragerea la răspundere penală a inculpatului U.G. sau dacă a formulat alte denunţuri.

Cererea de probatorii a fost formulată în condiţii de publicitate, oralitate şi nemijlocire nefiind afectate drepturile procedurale ale inculpatului.

Chiar dacă aceste relaţii au fost înaintate Curţii de Apel Piteşti după închiderea dezbaterilor, această împrejurare nu afectează în nici un mod legalitatea probei care a fost admisă în condiţii de oralitate şi contradictorialitate.

Nici criticile referitoare la încălcarea principiului non reformatio in pejus formulate de inculpatul I.D. nu sunt întemeiate.

Astfel, apărarea inculpatului I.D. a susţinut că i s-a agravat situaţia în propria cale de atac, situaţie însă ce nu corespunde adevărului cât timp inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă mai mare ca urmare a admiterii apelului parchetului.

Reţine însă instanţa de control judiciar că recursurile declarate de Parchet şi inculpaţi sunt întemeiate sun aspectul incidenţei dispoziţiilor art. 5 C. pen.

Potrivit acestor dispoziţii legale, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În cauza de faţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 04 iulie 2013 şi până la soluţionarea recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., împrejurare în raport de care Înalta Curte urmează să analizeze dispoziţiile care reglementează aplicarea legii penale în timp cu referire strictă la modificările aduse infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori sub aspectul elementelor constitutive, regimul sancţionator la data comiterii faptei şi cel în vigoare la soluţionarea recursului, precum şi cu privire la instituţiile autonome în raport cu încriminarea şi sancţiunea, urmând ca în baza acestei analize să determine legea penală mai favorabilă incidentă în cauză.

Infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori erau reglementate în dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Conform art. 94 din Legea nr. 187/2012, Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane a fost modificată iar art. 12, 13, 14¹ şi 15-19 au fost abrogate, situaţie ce nu echivalează cu dezîncriminarea cât timp faptele de trafic de persoane şi trafic de minori au fost preluate în noul C. pen., fiind reglementate de dispoziţiile art. 210 şi art. 211 nefiind afectată în nici un mod existenţa infracţiunii.

Comparând conţinutul constitutiv al celor două infracţiuni, cea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu cea prevăzută în noul C. pen., art. 210 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că nu există diferenţe majore între acestea, singurul element de diferenţiere fiind acela că în noua reglementare nu se mai regăseşte elementul circumstanţial al comiterii faptei de două sau mai multe persoane.

Chiar dacă acest element circumstanţial nu se mai regăseşte în noua reglementare, legiuitorul a prevăzut ca circumstanţă agravantă în disp. art. 77 lit. a) C. pen., comiterea faptei de către mai multe persoane, dispoziţii a căror incidenţă Înalta Curte urmează a o reţine.

Lipsa unui element circumstanţial din conţinutul infracţiunii nu implică reţinerea formei simple a infracţiunii, instanţa urmând a face aplicarea circumstanţelor agravante legale care contribuie în acest mod la stabilirea încadrării juridice a faptei.

Reţine însă Înalta Curte că între cele două infracţiuni există diferenţe sub aspectul sancţiunii penale fapt pentru care va compara efectele acuzaţiei din legea veche- art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi efectele acuzaţiei din legea nouă - art. 210 alin. (1) cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen.

În vechea reglementare infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 era sancţionată cu închisoarea de la 5 la 15 ani.

În noua reglementare - art. 210 alin. (1) - infracţiunea de trafic de persoane este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani cu reţinerea efectelor circumstanţei agravante prev. de art. 77 lit. a) C. pen. referitoare la săvârşirea faptei de trei sau mau multe persoane împreună.

Cum noua reglementare prevede limite de pedeapsă net inferioare celor din Legea nr. 678/2001, Înalta Curte consideră că legea nouă este mai favorabilă, astfel încât va reduce proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de fond în raport de noile limite de pedeapsă în cazul inculpaţilor C.I., C.V.G. şi I.D.

În mod identic Înalta Curte va proceda la compararea conţinutului infracţiunii de trafic de minori, cea din vechea reglementare, art. 13 alin. (2) şi (3) teza a II-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu cea prevăzută în noul C. pen., art. 211 alin. (1) C. pen., Înalta Curte reţine acelaşi element de diferenţiere referitor la elementul circumstanţial al comiterii faptei de două sau mai multe persoane.

De altfel, cu privire la infracţiunea de trafic de minori din veghea reglementare, acest element circumstanţial era reţinut prin raportare la infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Faţă de împrejurarea că aceste aspecte au fost analizate în cazul infracţiunii de trafic de persoane, Înalta Curte nu le va mai supune analizei şi în cazul infracţiunii de trafic de minori.

Şi pentru această infracţiune Înalta Curte consideră că sunt incidente disp. art. 77 lit. a) C. pen. care reglementează circumstanţa agravantă legală a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane care contribuie în acest mod la stabilirea încadrării juridice a faptei.

În urma analizei comparative a regimului sancţionator, cel prev. de art. 13 alin. (2) şi (3) teza a II-a rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu cel prev. de art. 211 alin. (1) C. pen., reţine Înalta Curte că în vechea reglementare infracţiunea de trafic de minori era sancţionată cu pedeapsa de la 7 la 18 ani.

Art. 211 alin. (1) C. pen. sancţionează traficul de minori cu închisoarea de la 5 al 12 ani cu posibilitatea aplicării pedepsei până la maximul ei special ca efect al reţinerii circumstanţei agravante prev. de art. 77 lit. a) C. pen.

În noua reglementare atât limita minimă, cât şi limita maximă sunt inferioare limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de legea veche astfel încât Înalta Curte reţine că legea nouă reprezintă legea penală mai favorabilă, fapt pentru care îi va da eficienţă şi va reduce proporţional pedepsele aplicate inculpaţilor V.I.D., T.I.A., C.I., C.V.G. şi I.D.

Principiul aplicării legii penale mai favorabile presupune şi o examinare în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituţiile autonome, în cauza de faţă cu referire strictă la dispoziţiile privind infracţiunea continuată, concursul de infracţiuni şi procedura recunoaşterii vinovăţiei.

În ceea ce priveşte efectele procedurii recunoaşterii vinovăţiei, nu există diferenţe între art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Ambele texte prevăd reducerea limitelor sancţionatorii cu o treime.

În ceea ce priveşte pluralitatea de infracţiuni sub forma concursului de infracţiuni, sub aspectul condiţiilor de existenţă nu există diferenţe între cele două reglementări.

Atât art. 33 lit. a) C. pen. anterior, cât şi art. 38 alin. (1) C. pen. stabilesc că există concursul de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

Între cele două reglementări privitoare la pluralitatea de infracţiuni există diferenţe majore cu privire la regimul sancţionator.

În vechea reglementare, pedeapsa în cazul concursului de infracţiuni se stabilea în baza cumulului juridic cu posibilitatea aplicării unui spor până la 5 ani.

Noul C. pen. instituie sancţionarea concursului de infracţiuni potrivit sistemului cumulului juridic cu aplicarea unui spor obligatoriu şi fix constând în o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Întrucât în vechea reglementare aplicarea unui spor era facultativă, iar în noul C. pen. aplicarea sporului în cazul concursului de infracţiuni este obligatoriu, sub acest aspect apreciază Înalta Curte că dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior sunt dispoziţii mai favorabile, fapt pentru care va reţine incidenţa acestora ca lege penală mai favorabilă.

În ce priveşte instituţia autonomă a unităţii legale de infracţiuni, ca formă a pluralităţii de infracţiuni, comparând cele două coduri, Înalta Curte reţine că există diferenţe sub aspectul condiţiilor de existenţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 35 din noul C. pen., infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Art. 41 alin. (2) C. pen. anterior stabileşte că infracţiunea continuată există când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Noua reglementare impune o nouă condiţie pentru existenţa unităţii legale de infracţiuni şi anume unicitatea subiectului pasiv, împrejurare în raport de care apreciază Înalta Curte că legea veche constituie legea penală mai favorabilă şi va reţine incidenţa dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Întrucât în cauza dedusă judecăţii inculpaţii au comis mai multe acte materiale în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale însă împotriva unor subiecţi pasivi diferiţi, reţinerea disp. art. 35 din noul C. pen. ar implica reţinerea mai multor infracţiuni în concurs real cu posibilitatea agravării sancţiunii, considerente pentru care reţine Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că legea anterioară este mai favorabilă sub aspectul instituţiei autonome a infracţiunii continuate.

Recursul formulat de partea civilă D.A.R. este nefondat şi va fi respins ca atare.

Criticile de netemeinicie formulate de către recurenta parte civilă nu pot fi supuse analizei cât timp prin Legea nr. 2/2013 s-au adus modificări dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. în sensul că o parte a cazurilor de casare au fost abrogate, iar conţinutul celor în vigoare a fost modificat.

În baza acestor modificări sesizarea instanţei de recurs a fost limitată numai la chestiuni de drept, voinţa legiuitorului fiind aceea de a transforma Înalta Curte într-o Curte de Casaţie.

Cum criticile formulate de recurenta parte civilă se referă la aspecte de netemeinicie a hotărârilor penale atacate ce nu se circumscriu niciunui caz de casare, Înalta Curte nu va supune analizei recursul formulat de partea civilă pe care îl va respinge ca nefondat.

Pentru aceleaşi motive Înalta Curte nu va supune analizei nici criticile de netemeinicie formulate de către recurenţii inculpaţi în temeiul cărora solicită schimbarea modalităţii de executare a pedepsei în una neprivativă de libertate.

Pentru toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti şi de inculpaţii V.I.D., T.I.A., C.I. şi I.D. împotriva deciziei penale nr. 84/A/MF din 04 iulie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va casa în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 6/MF din 25 februarie 2013 a Tribunalului Argeş şi, în rejudecare:

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi, în consecinţă:

I. Va reduce pedepsele aplicate inculpaţilor V.I.D. şi T.I.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la câte 6 ani şi 8 luni închisoare la câte 4 ani închisoare.

II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.I. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la 3 ani şi 4 luni închisoare la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33, art. 34 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 C. pen.

III. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.V.G. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reţine la încadrarea juridică a faptelor în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.V.G. dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 în loc de dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, în raport de ambele infracţiuni.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.V.G. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.V.G. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. de la 1 an şi 8 luni închisoare la 1 an închisoare.

În temeiul art. 33, art. 34 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 C. pen.

IV. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului I.D. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului I.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la 6 ani şi 8 luni închisoare la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului I.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. de la 3 ani şi 4 luni închisoare la 2 ani închisoare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

V. În baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă D.A.R. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor V.I.D., T.I.A., C.I. şi C.V.G., durata prevenţiei de la 10 mai 2011 la 14 martie 2014.

Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii V.I.D., T.I.A. şi C.I., în sumă de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii I.D. şi C.V.G., în sumă de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchet, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti şi de inculpaţii V.I.D., T.I.A., C.I. şi I.D. împotriva deciziei penale nr. 84/A/MF din 04 iulie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 6/MF din 25 februarie 2013 a Tribunalului Argeş şi, în rejudecare:

Face aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi, în consecinţă:

I. Reduce pedepsele aplicate inculpaţilor V.I.D. şi T.I.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la câte 6 ani şi 8 luni închisoare la câte 4 ani închisoare.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.I. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.I. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la 3 ani şi 4 luni închisoare la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33, art. 34 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 C. pen.

III. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului C.V.G. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reţine la încadrarea juridică a faptelor în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.V.G. dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 în loc de dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, în raport de ambele infracţiuni.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.V.G. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului C.V.G. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. de la 1 an şi 8 luni închisoare la 1 an închisoare.

În temeiul art. 33, art. 34 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 C. pen.

IV. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului I.D. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului I.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de la 6 ani şi 8 luni închisoare la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului I.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 C. pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 320 ¹alin. (7) C. proc. pen. de la 3 ani şi 4 luni închisoare la 2 ani închisoare.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

V. Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă D.A.R. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor V.I.D., T.I.A., C.I. şi C.V.G., durata prevenţiei de la 10 mai 2011 la 14 martie 2014.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii V.I.D., T.I.A. şi C.I., în sumă de câte 200 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii I.D. şi C.V.G., în sumă de câte 50 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 999/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 814/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 929/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 929/2014. Penal