ICCJ. Decizia nr. 814/2014. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 814/2014

Dosar nr. 3547/102/2013

Şedinţa publică din 6 martie 2014

Deliberând asupra recursului de faţă pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

1. Prin sentinţa penală nr. 97 din 19 iulie 2013 a Tribunalului Maramureş pronunţată în Dosarul nr. 3547/2013 a fost condamnat inculpatul P.N. la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu reţinerea art. 320¹ pct. 7 C. proc. pen. şi s-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen., în temeiul art. 65, 66 C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei sau graţierea totală, a restului de pedeapsă ori după prescripţia executării pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestul preventiv, începând cu data de 25 aprilie 2013 la zi, conform art. 88 C. pen. raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.

A fost menţinut inculpatul în stare de arest preventiv, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 71 C. pen. constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că nu s-au formulat pretenţii civile în cauză, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen.

S-a dispus confiscarea unui vătrai de fier forjat în forma literei L, utilizat la comiterea faptei, conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.400 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi a cercetării judecătoreşti.

Instanţa a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş din 11 iunie 2013, consecutiv căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen. anterior, s-a învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului P.N. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În esenţă, actul de inculpare a reţinut că în data de 24 aprilie 2013 inculpatul, pe fondul consumului de alcool, a aplicat multiple lovituri victimei C.L., mama sa, în special, în zona capului, dar şi peste corp, picioare, în final sugrumând-o pe aceasta cu o forţă atât de mare încât a cauzat fractura cartilajului tiroidian.

Hotărând soluţionarea în fond a cauzei prin condamnare conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen. anterior, după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile procedurii simplificate prev. de art. 320¹ C. proc. pen. anterior, inculpatul recunoscând integral fapta şi însuşindu-şi probele strânse la urmărirea penală - instanţa a examinat şi apreciat materialul probator din cursul urmăririi penale, confirmând existenţa faptei deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorului acestuia, în care sens a reţinut următoarele:

La data de 24 aprilie 2013, ora 23.40, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Mureş - Serviciul de Investigaţii Criminale au fost sesizate telefonic de către ofiţerul de serviciu din cadrul I.P.J. Mureş cu privire la faptul că la ora 22.47 numitul P.N. a apelat Serviciul Unic de Urgenţă 112 comunicând faptul că şi-a omorât mama, iar primul poliţist sosit la faţa locului şi echipajul de ambulanţă au confirmat prezenţa cadavrului numitei C.L. în locuinţa situată în comuna V., judeţul Mureş.

Deplasându-se la adresa sus-menţionată, echipa operativă a efectuat cercetarea la locul faptei, întocmind în acest sens un proces-verbal cu planşe foto.

Din primele cercetări a reieşit faptul că la data de 24 aprilie 2013, orele 18.00, inculpatul P.N., fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi-a bătut mama până când aceasta a decedat. Existând indicii temeinice privind săvârşirea de către acesta a infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., prin rezoluţia din data de 25 aprilie 2013, ora 03.15, s-a început urmărirea penală în contra acestuia.

Din actele de urmărire penală efectuate, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul P.N. locuia împreună cu mama sa, victima C.L. - în vârstă de 57 ani - din anul 2006 în imobilul situat în comuna V., judeţul Mureş.

Victima suferea de demenţă toxică etanolică cu tulburări de comportament şi necesita îngrijire şi supraveghere permanentă.

În ultima perioadă, victima nu a mai avut venituri, fiindu-i sistată pensia şi câştiga bani culegând şi vânzând plante medicinale şi flori.

Pe parcursul anilor, inculpatul şi-a agresat în mod repetat mama, pe care o bătea în mod frecvent, din declaraţiile martorilor rezultând că de obicei, bătăile erau crunte. Acesta nu dorea să-şi întreţină mama din banii câştigaţi de el, refuza să o hrănească şi îi tot spunea că „din pâinea lui nu-i va da să mănânce”.

În dimineaţa zilei de 24 aprilie 2013, în timp ce inculpatul era plecat la serviciu, victima C.L. a plecat să culeagă flori şi alte plante în vederea comercializării şi s-a întâlnit cu martora M.E. căreia i-a spus că a luat de acasă trei felii din pâinea cumpărată de fiul ei şi că trebuie să facă rost de bani „să pună pâinea la loc” pentru că altfel, fiul ei o va bate.

În jurul orelor 12.00-13.00 inculpatul s-a întors de la serviciu din municipiul Sighişoara, a fost la vecina sa - numita B.F. - căreia i-a împrumutat un sac de var şi a consumat acolo 2-3 pahare de vin, apoi a mers la consăteanul său N.N. pe care l-a ajutat la tăiat lemne, consumând şi acolo 3 pahare de vin.

După acestea, inculpatul a mers la barul din sat, a consumat acolo o sticlă de bere de 0,5 l şi a cumpărat o sticlă de 2 l de bere pe care a luat-o cu el acasă.

În jurul orei 17.20 inculpatul a ajuns acasă, a intrat în dormitor unde se afla mama sa şi vecinul B.G., ambii uitându-se la televizor. Inculpatul a întrebat-o pe victimă dacă a cumpărat pâine spunând că din pâinea lui nu-i va da să mănânce, apoi a luat de pe masă o pungă în care se aflau două felii de pâine mai veche şi a aruncat-o în direcţia mamei sale. În continuare inculpatul a început să strige către victimă că nu o va mai hrăni, nu-i va mai da nimic de mâncare şi că va pune lacăt la cămara cu alimente. Victima nu i-a răspuns nimic, a rămas aşezată pe pat şi nu i-a dat nici o replică inculpatului.

Martorul B.G., văzând că inculpatul se află sub influenţa alcoolului şi provoacă scandal, a plecat din locuinţa celor doi.

După plecarea martorului, inculpatul a început să o bată pe victimă, aplicându-i iniţial câteva lovituri cu palmele, în urma cărora victima a căzut la podea, lângă pat.

În timp ce victima era căzută jos, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul peste faţă şi corp, în zona coastelor, a tras-o de păr, smulgându-i şuviţe întregi, a sărit cu picioarele peste corpul acesteia, cauzându-i multiple fracturi costale bilaterale, apoi a luat de lângă sobă un vătrai din fier forjat, în formă de „L” şi i-a aplicat cu acesta lovituri în special peste cap şi faţă, dar şi peste corp şi picioare. La final, întrucât victima încă trăia, inculpatul, folosindu-şi ambele mâini, a strâns-o cu putere de gât, sugrumând-o. Forţa folosită de inculpat la sugrumarea victimei a fost atât de mare încât a cauzat fractura cartilajului tiroidian.

Pe parcursul agresiunii, victima a încercat să se apere, l-a împins pe inculpat, s-a prins de hainele acestuia, l-a tras de păr şi l-a rugat să nu o mai lovească, dar inculpatul, după spusele lui „nu s-a mai putut stăpâni” şi a continuat să-i aplice lovituri cu vătraiul până când a văzut că victima este plină de sânge pe faţă şi cap.

În timp ce o lovea cu vătraiul, inculpatul a strigat la victimă să se ridice de jos, şi în momentul în care mama lui a încercat să se ridice, a lovit-o cu vătraiul peste picioare, după spusele lui „pentru a o îndemna să se ridice”. Strigătele inculpatului, constând în „Scoală-te odată! Nu auzi! Scoală-te!” au fost auzite de către martora C.F.R. din stradă, întrucât unul din geamurile din dormitorul victimei era deschis.

După comiterea faptei, inculpatul şi-a schimbat hainele, lăsându-şi îmbrăcămintea şi încălţămintea murdare de sângele victimei în dormitor pe pardosea, iar vătraiul cu care şi-a agresat mama l-a lăsat în camera de la intrare, lângă sobă. După acestea, inculpatul s-a spălat pe mâini de sânge într-un lighean cu apă şi a plecat de acasă, în direcţia pădurii. S-a oprit într-o poiană unde a rămas circa 45 minute, după care s-a întors în sat şi a mers la barul numit „B.”, unde a consumat două sticle de bere şi a spus, de faţă cu martorul F.D.: „nu ştiu dacă mai trăieşte mama”. Din acelaşi bar, inculpatul a cumpărat un flacon de 2 l de bere şi s-a dus la vecinul său B.G. căruia i-a spus că după ce vor consuma toată berea îi va spune ce a făcut. După ce au terminat berea, inculpatul i-a spus vecinului său că şi-a omorât mama, lovind-o cu un vătrai.

Apoi inculpatul a sunat mai multe rude şi pe fosta lui concubină, spunându-le tuturor că şi-a omorât mama.

La insistenţele repetate ale numitului B.G. - care i-a spus inculpatului că trebuie să sune la poliţie - la ora 22.42 inculpatul a apelat la Serviciul de Urgenţă 112, şi a anunţat dispecerul de serviciu că şi-a omorât mama, solicitând să vorbească cu poliţia.

În momentul sosirii echipajului de poliţie, inculpatul se afla la locuinţa martorului B.G.

Din raportul de autopsie medico-legală emis de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureş a rezultat că moartea numitei C.L. a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare.

Din acelaşi raport medico-legal a rezultat următoarele: „victima prezenta leziuni traumatice: infiltrate sanguine la nivel cervical, la nivelul muşchilor hioidieni, fractură cartilaj tiroidian, fractură ram mandibular stg., hematom hemifacial drept, hematoame periorbitale bilaterale, echimoză piramidă nazală, multiple excoriaţii hemifacial stg. frontal, echimoze pavilion auricular bilateral, plagă contuză occipitală dreapta, plagă contuză buza superioară şi inferioară, multiple echimoze şi excoriaţii la nivelul toracelui, membrelor inferioare şi superioare, multiple fracturi costale bilaterale, în două planuri.

Leziunile traumatice descrise s-au putut produce prin comprimare cu mâna - cele de la nivel cervical; comprimare între două planuri dure - fracturi costale; loviri directe, repetate cu corp dur contondent, posibil vătrai - plăgi contuze, echimoze, excoriaţii.

Între leziunile traumatice şi deces există legătură directă de cauzalitate. Alcoolemia victimei în momentul decesului a fost negativă”.

S-a menţionat că victima prezenta leziuni de autoapărare, motiv pentru care a fost examinat inculpatul, pe corpul căruia s-a constatat o excoriaţie transversală frontal paramedian care se putea produce în data de 24 aprilie 2013 prin zgâriere cu unghia, iar inculpatul a relatat medicului legist că este posibil să se fi zgâriat cu o creangă, nefiind exclusă această posibilitate.

Starea de fapt descrisă mai sus, s-a reţinut din declaraţiile inculpatului, coroborate cu cele rezultate în urma cercetării locului faptei, concluziile autopsiei medico-legale, declaraţiile martorilor B.G., C.F.R., T.L., K.S., F.D., M.E., CD-ul cu înregistrarea convorbirii între inculpat şi dispecerul Serviciului Unic de Urgenţă 112, precum şi acte medicale ale victimei.

Cu ocazia cercetării locului faptei, în dormitorul imobilului s-a găsit cadavrul numitei C.L., pe podea, lângă pat, prezentând urme vizibile de violenţă, în special la nivelul capului şi a feţei. Pe obrazul stâng s-au observat cu uşurinţă urmele a trei lovituri cu un obiect lung cu striaţii specifice obiectelor confecţionate din fier forjat. S-au găsit în spatele cadavrului mai multe fire de păr şi o şuviţă groasă asemănătoare cu părul victimei, precum şi o pungă cu două felii de pâine cu inscripţia „Brutăria B.”. Pe pardosea s-au găsit haine bărbăteşti cu pete de sânge pe ele (o vestă albastră din bumbac şi o pereche de pantaloni negri), precum şi încălţăminte sport cu urme de sânge.

În dormitor, televizorul funcţiona şi reda imagini transmise de canalul de televiziune „P. TV”, iar unul din geamurile duble ale camerei era deschis.

Lângă soba din prima cameră s-a găsit un vătrai confecţionat din fier forjat în forma de „L” cu pete brun-roşcate pe el şi pe un taburet de lângă uşa de acces se afla un lighean roşu în care se afla apă de culoare roşiatică.

Din declaraţiile martorilor s-au reţinut următoarele:

Martora C.F.R., a declarat că la data de 24 aprilie 2013 s-a aflat la locuinţa numitei B.F., care este poziţionată peste drum, la o distanţă de câţiva paşi de locuinţa victimei C.L.

În jurul orelor 18.25-18.30 a auzit dinspre casa victimei ţipete, în sensul că inculpatul urla şi şi-a dat seama că strigătele vin din dormitorul victimei. Nu a înţeles ce anume striga inculpatul, dar după aprox. 5 min., martora s-a apropiat de casa victimei, intenţionând să ia apă de la fântâna lor, şi atunci l-a auzit pe inculpat strigând, probabil către mama sa: „Scoală-te odată! Nu auzi? Scoală-te!”, martora s-a gândit că acesta iar o bate pe mama lui, cum făcea în mod frecvent şi a renunţat să mai intre în curtea lor, de frică să nu fie bătută de inculpat, pe care îl cunoaşte ca fiind o persoană violentă atunci când consumă alcool.

Martorul B.G., care locuieşte în aceeaşi curte cu victima şi inculpatul, a declarat că a fost în vizită la victima C.L., ajungând în locuinţa acesteia la ora 17.15 şi împreună cu aceasta s-a uitat la televizor la emisiunea „T.” de pe P. TV.

După aproximativ 5 minute a venit şi inculpatul, care a adus o pâine, a pus-o pe masă şi a început să se certe cu mama sa, reproşându-i acesteia că nu a cumpărat pâine şi ameninţând-o că nu-i va da de mâncare şi că va încuia camera cu alimente. C.L. nu i-a spus nimic fiului său, rămânând aşezată pe pat, iar inculpatul a luat o pungă în care se aflau două felii de pâine mai veche şi a aruncat-o spre mama sa, dar l-a nimerit pe martor. Imediat după ce a început această ceartă provocată de inculpat, martorul a plecat.

La ora 21.10-21.15 la geamul său a bătut inculpatul, care i-a cerut să descuie poarta. Martorul B.G. a ieşit în curte, a descuiat poarta, iar inculpatul, care era agitat, i-a spus că trebuie să bea împreună o bere şi că are ceva să-i spună. Amândoi au intrat în locuinţa martorului care l-a tot întrebat pe inculpat ce vrea să-i spună, dar acesta i-a răspuns că îi va spune numai după ce vor termina toată berea. După aproximativ 30 minute, după ce au terminat sticla de 2 l de bere, inculpatul i-a spus martorului: „mi-am omorât mama, dacă nu crezi, du-te sus şi vezi că mama e moartă”. Fiind întrebat cum a omorât-o, inculpatul a spus că a lovit-o peste picioare cu un vătrai şi atunci martorul i-a sugerat să sune la salvare pentru că dacă a lovit-o peste picioare, atunci înseamnă că victima mai trăieşte, dar a fost asigurat de inculpat că victima în mod sigur este moartă.

După această discuţie, inculpatul a sunat-o pe o mătuşă din Cluj, căreia i-a spus că şi-a omorât mama, apoi a sunat-o pe fosta lui concubină, spunându-i acelaşi lucru.

Abia după ce a auzit aceste convorbiri telefonice, martorul a crezut cele relatate de inculpat şi i-a spus acestuia în repetate rânduri că trebuie să sune la poliţie, insistând asupra acestui lucru şi într-un final l-a convins pe inculpat să apeleze 112.

Martorul F.D. a declarat că în ziua de 24 aprilie 2013 a fost împreună cu P.N. la tăiat lemne în gospodăria lui N.N., unde au consumat vin. La aceeaşi dată, în jurul orelor 19.00-19.30 s-a dus la barul din sat „B.”, iar la scurt timp a venit şi P.N., care era băut şi s-a aşezat pe terasa barului unde a mai consumat două sticle de bere. La un moment dat, P.N. a spus: „Nu ştiu dacă mai trăieşte mama”, dar martorul nu a dat importanţă acestei afirmaţii şi nu a intrat în discuţie cu inculpatul. Abia după ce a aflat că în locuinţa inculpatului s-a găsit cadavrul mamei acestuia, a înţeles ce vroia să spună inculpatul.

Martora T.L. - sora victimei - a declarat că la data de 24 aprilie 2013, ora 22.55, a fost sunată pe telefonul mobil de către nepotul său P.N. care a început să-şi ceară scuze pentru ce a făcut. Martora l-a întrebat ce anume a făcut, iar inculpatul a spus că şi-a omorât mama şi a rugat-o să-l ierte. Fiind întrebat cum anume a omorât-o, acesta a spus că i-a dat o palmă, iar la afirmaţia martorei că dintr-o palmă nu moare o persoană, inculpatul a asigurat-o că în mod sigur victima este moartă.

Martora a mai relatat că P.N. se certa des cu mama lui pe care o şi bătea şi că atunci când acesta consumă alcool devenea periculos.

Martora K.S. - fosta concubină a inculpatului - a declarat că la data de 24 aprilie 2013, orele 22.30, a fost sunată pe telefonul mobil de către P.N. care i-a spus că va face puşcărie pentru că şi-a bătut mama până a omorât-o şi văzând că fosta concubină nu îl crede a spus: „da, da, am omorât-o, ce nu îţi vine să crezi?”. Martora nu l-a întrebat în ce mod a lovit-o pe mama lui pentru că ştia cum o bate, acesta de obicei relatând că „stilul lui” era să o bată cu mâinile şi picioarele şi să o strângă de gât.

Martora a mai relatat că inculpatul, de-a lungul anilor, a fost violent şi cu ea şi cu mama lui pe care când o bătea „o învineţea toată” şi că de obicei îi reproşa mamei sale că nu se ocupă de treburile gospodăreşti şi o ameninţa că nu o va mai hrăni. Din discuţiile purtate de martoră cu consătenii victimei ştie că P.N. tot spunea prin sat că atât o bate pe mama lui până o omoară. Cu ocazia unei vizite pe care i-a făcut-o victima, K.S. a discutat cu aceasta, iar C.L. i-a spus că nu mai vrea să se întoarcă acasă de frica fiului său care o tot bate.

Martora M.E. a declarat că victima C.L. - cu care vorbea zilnic - i s-a plâns că fiul ei o bate şi că bătăile sunt crunte.

În dimineaţa zilei de 24 aprilie 2013, în jurul orelor 08.30-09.00 s-a întâlnit cu C.L. lângă cimitirul din comună. Aceasta strângea flori şi plante medicinale pentru a le vinde. Din discuţia purtată a rezultat că victima luase în acea dimineaţă de acasă trei felii de pâine şi că trebuie să facă rost de bani să cumpere altă pâine înainte să se întoarcă fiul ei acasă pentru că altfel acesta o va bate.

Martora a relatat că victima nu avea voie să mănânce nimic din ce cumpăra fiul acesteia, iar pâinea despre care vorbea era cumpărată de inculpat. Ştie că P.N. nu-i dădea de mâncare mamei sale, aceasta trebuia să se întreţină din banii obţinuţi din vânzarea de flori şi alte plante. Dacă, din când în când, dar rar, P.N. îi dădea mamei lui să mănânce o farfurie de ciorbă, îi reproşa faptul că el trebuie să o hrănească.

Din convorbirea purtată de P.N. cu operatorul Centrului Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 Mureş, a rezultat că la ora 22.42 inculpatul a solicitat operatorului să trimită poliţia întrucât el şi-a omorât mama pe care o cheamă C.L., în vârstă de 57 ani.

Inculpatul a declarat că neînţelegerile dintre el şi mama sa sunt mai vechi, datând din anul 2008, iar certurile dintre ei, în ultima vreme, erau destul de dese, cam o dată la 2 săptămâni. Acesta a recunoscut fapta comisă şi a relatat că nu era prima dată când a bătut-o pe mama lui.

Cu ocazia primelor declaraţii, inculpatul a relatat modul cum a agresat-o pe mama lui, susţinând că a lovit-o cu palmele, cu pumnul şi cu vătraiul, dar a omis să declare că a strangulat-o sau că a sărit cu picioarele peste corpul acesteia.

După efectuarea necropsiei cadavrului, având în vedere cele constatate de medicul legist, cu ocazia audierilor ulterioare, fiind întrebat inculpatul dacă şi-a sugrumat mama şi dacă a sărit cu picioarele peste corpul acesteia, inculpatul a răspuns afirmativ.

Fiind întrebat cât timp a durat agresiunea, acesta a afirmat că totul s-a petrecut pe parcursul a 10-12 minute.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a declarat că regretă fapta comisă şi a arătat că nu ar fi comis-o dacă nu s-ar fi aflat sub influenţa alcoolului.

Fiul victimei, numitul M.M. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât nu a avut pretenţii de natură patrimonială de la inculpat.

La termenul de judecată din data de 15 iulie 2013, inculpatul P.N. a înţeles să uzeze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., respectiv de procedura simplificată, aplicabilă în ipoteza recunoaşterii integrale a acuzelor, la soluţionarea cauzei instanţa urmând să aibă în vedere doar probele administrate în cursul urmăririi penale. În acest sens, s-a procedat la luarea unei declaraţii inculpatului, instanţa admiţând cererea formulată.

Prima instanţă a reţinut că inculpatul locuia împreună cu mama sa, victima C.L., în etate de 57 de ani, încă din anul 2006, aceasta din urmă fiind suferindă de demenţă toxică etanolică, cu efecte asupra comportamentului său şi asupra capacităţii de a discerne, necesitând îngrijire permanentă şi nu avea vreun venit, acest aspect fiind de multe ori sursa unor scandaluri repetate, soldate cu agresarea sa de către inculpat, care trebuia să-i asigure cele necesare traiului din banii câştigaţi de el. Un astfel de conflict fizic şi verbal, s-a iscat şi la data de 24 aprilie 2013, după ce inculpatul, în stare de ebrietate fiind, a ajuns la domiciliul comun, în jurul orei 17.20, şi a găsit-o pe mama sa vizionând un program tv, împreună cu vecinul său, martorul B.G. Acesta i-a reproşat victimei că nu a cumpărat pâine şi că nu-i va da să mănânce din pâinea lui. Victima nu a replicat, iar martorul a părăsit domiciliul celor doi, plecarea sa fiind urmată de agresarea repetată a victimei de inculpat, care, iniţial i-a aplicat câteva lovituri cu palmele, aceasta căzând la podea, apoi a continuat seria loviturilor cu pumnul, peste faţă şi corp, în zona coastelor, a tras-o de păr, smulgându-i nişte şuviţe, a sărit cu picioarele apoi pe corpul acesteia cauzându-i multiple fracturi costale bilaterale şi, într-un final, a luat de lângă sobă un vătrai din fier forjat, în formă de L, cu care i-a aplicat victimei mai multe lovituri peste faţă, cap, corp şi picioare. Pentru a fi sigur că aceasta ar fi decedat, inculpatul a strâns-o cu putere, cu ambele mâini, de gât, sugrumând-o, iar forţa extremă uzitată de acesta i-a cauzat victimei fracturarea cartilajului tiroidian. Deşi aceasta din urmă a încercat să se apere, împingându-l şi l-a rugat să n-o mai lovească, inculpatul nu s-a putut stăpâni şi a continuat s-o lovească cu bestialitate cu acel vătrai, până a umplut-o de sânge, insistând repetat ca aceasta să se ridice în picioare, fiind auzit din stradă de martora C.F.R., care nu a intervenit, cunoscând firea violentă a inculpatului şi fiindu-i frică să nu o agreseze şi pe ea.

După ce victima a decedat, inculpatul şi-a schimbat hainele şi s-a spălat, apoi a mers la un bar din sat unde a consumat două sticle de bere, afirmând faţă de martorul F.D. că nu ştie dacă mai trăieşte mama sa, apoi s-a deplasat acasă la martorul B.G. căruia, după ce au consumat 2 l de bere, i-a relatat ce-a făcut. Aceleaşi aspecte le-a relevat inculpatul şi telefonic, unor rude şi fostei concubine K.S., apoi, la insistenţele vecinului B.G., a apelat serviciul de urgenţă 112 şi poliţia.

Din raportul de autopsie medico-legală emis de Institutul de Medicină Legală Mureş a rezultat că moartea mamei inculpatului, a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare, aceasta prezentând mai multe leziuni traumatice care se puteau produce prin comprimare cu mâna - cele de la nivel cervical, prin comprimare între două planuri dure-fracturile costale şi loviri directe, repetate, cu corp contondent, posibil vătrai - plăgi contuze, echimoze, excoriaţii.

S-a concluzionat că între leziunile traumatice produse de inculpat şi decesul victimei a existat legătură directă de cauzalitate, victima prezentând şi leziuni de autoapărare.

S-a arătat că starea de fapt expusă coincide celei reţinute şi de acuză şi reiese cu certitudine, în principal, din declaraţiile inculpatului de recunoaştere integrală a faptei din faza de urmărire penală şi din faţa instanţei, din concluziile medico-legale indicate anterior, însoţite de poze judiciare şi din procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi, nu în ultimul rând, din declaraţiile martorilor B.G., C.F.R., K.S., F.D., M.E. etc.

Faţă de considerentele relevate anterior s-a apreciat că inculpatul s-a făcut vinovat de acuza adusă, acesta acţionând cu intenţie directă, în încercarea de a suprima viaţa victimei, propria sa mamă, fapt care s-a şi întâmplat, datorită loviturilor multiple aplicate acesteia cu bestialitate, fără milă, şi profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, fiind căzută la podea, lovituri aplicate atât cu mâna, pumnul picioarele, cât şi cu un obiect contondent - vătrai şi în final, prin sugrumarea acesteia cu ambele mâini şi cu bestialitate, dând dovadă de o forţă extremă, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

La dozarea şi individualizarea pedepsei aplicabile acestuia, conform dispoziţiilor art. 72 C. pen., s-a ţinut cont că acesta nu are antecedente penale, a regretat faptele comise şi le-a recunoscut, situaţia conflictuală dintre inculpat şi mama sa era mai veche, ţinând cont că şi victima a fost dependentă de consumul de alcool în trecut, aspect care i-a declanşat o boală psihică cu tulburări de comportament, de natură să accentueze, prin variile sale manifestări, starea de irascibilitate perpetuă a inculpatului, care trebuia să asigure cele necesare traiului mamei sale şi să răspundă de îngrijirea permanentă a acesteia.

S-a apreciat totuşi că, deşi inculpatul nu s-a implicat anterior în sfera ilicitului penal, nu se impune reţinerea vreunei circumstanţe judiciare atenuante, în favoarea acestuia, având ca efect reducerea pedepselor aplicabile acestuia sub minimul special prevăzut de legea penală, mai mult decât permite art. 320¹ pct. 7 C. proc. pen., întrucât fapta este deosebit de gravă, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a ezitat să suprime viaţa celei care i-a dat viaţă într-un mod extrem de brutal, ansamblul probator şi întreg periplul infracţional relevă o fire extrem de agresivă a inculpatului, acesta e cunoscut ca o persoană cu antecedente de violenţă, agresând-o în trecut şi pe martora K.S., cu care a avut o relaţie, tot pe fondul stării de ebrietate, iar între acesta şi victimă au avut loc mai multe scene de violenţă pe parcursul timpului. Având în vedere întreg complexul cauzal care a determinat săvârşirea faptei, firea extrem de predispusă spre violenţă a inculpatului, prima instanţa s-a orientat înspre o pedeapsă moderată, menită să asigure atât constrângerea, cât şi reeducarea eficientă a acestuia.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestul preventiv, începând cu data de 25 aprilie 2013 la zi, conform art. 88 C. pen. raportat la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. şi a fost menţinut inculpatul în stare de arest preventiv, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

Pe latura civilă a cauzei, nu s-au formulat pretenţii de niciun fel, de către fratele inculpatului, succesorul victimei, M.M., dispunându-se în consecinţă.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului P.N. din infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 174 - art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, iar în subsidiar s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului până la maximul special prevăzut de lege.

S-a motivat că din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a exercitat o violenţă extremă asupra victimei, agresiunea întinzându-se pe parcursul unui interval de timp de cel puţin 30 minute, posibil chiar o oră, perioadă în care s-au exercitat acţiuni violente care ar prezenta caracterul de cruzimi aplicate victimei într-un mod vădit.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate şi în integralitatea sa, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:

Inculpatul P.N. era fiul victimei C.L. Inculpatul nu a fost niciodată apropiat de mama sa, întrucât a fost crescut de bunicii săi şi nu de mama sa, care se recăsătorise. După decesul celui de-al doilea soţ al mamei inculpatului, acesta s-a mutat în comuna V. şi, fiind singură, l-a rugat pe inculpat să locuiască împreună cu ea pentru a o ajuta. Victima nu a avut niciun venit şi se întreţinea din vânzarea de plante medicinale. Inculpatul, deranjat de faptul că mama sa nu avea niciun venit şi având frustrările sale din copilărie, dat fiind faptul că nu fusese crescut de mama sa, din momentul în care s-a mutat cu mama sa, relaţia dintre aceştia era destul de încordată, motivat de faptul că inculpatul era singurul care aducea venit în casă.

Inculpatul obişnuia, de asemenea, să consume alcool, iar sub influenţa acestuia ajungea să se certe destul de des cu mama sa, certurile degenerând în bătăi pe care i le aplica inculpatul mamei sale. În situaţia în care, inculpatul nu consuma alcool, acesta, după cum a relatat chiar sora victimei, era liniştit şi nu intra în conflict cu victima.

În ziua de 24 aprilie 2013, inculpatul s-a întors de la serviciu, în jurul orelor 12.30, după care s-a dus la o vecină căreia i-a dat nişte var, iar la aceasta a consumat 2-3 pahare de vin. După aceasta s-a dus la un alt consătean pe care l-a ajutat să taie lemne şi împreună cu care a mai consumat vreo 3 pahare de vin, după care a mai consumat nişte bere, la barul din sat.

Inculpatul s-a reîntors acasă, în jurul orelor 17.20, unde a găsit-o pe mama sa, care se uita la televizor împreună cu vecinul lor B.G. Aflat sub influenţa alcoolului, inculpatul a început, cum de altfel făcea de fiecare dată când se afla sub influenţa alcoolului, să-i reproşeze mamei sale că nu are venit şi că nu îi va mai da de mâncare. Văzând starea în care se găsea inculpatul martorul B.G. a părăsit locuinţa victimei ducându-se la magazinul din sat.

După acest moment inculpatul a început să-şi agreseze mama pe care a lovit-o cu palmele, cu pumnii şi picioarele, după care a strâns-o de gât, astfel încât i-a rupt cartilajul tiroidian. După acest moment, când practic victima a decedat, inculpatul a mai lovit-o pe mama sa cu vătraiul. Tot acest episod apreciem că a durat în jur de 10 minute şi nu cel puţin o jumătate de oră cum susţine apelantul. Motivăm acest interval de timp prin prisma faptului că inculpatul în toate declaraţiile date a estimat acest timp ca fiind perioada în care şi-a bătut mama, iar faptul că martora C.F.R. l-ar fi auzit pe inculpat că, în jurul orelor 18.25, striga la mama sa, nu conduce automat la concluzia că până la acel moment inculpatul şi-ar fi bătut mama. Presupunerea rezonabilă a fost că, ori cearta dintre victimă şi inculpat a început în jurul orelor 17.30, situaţie în care cu privire la această oră martorul B.G. nu a fost în eroare, ori că evenimentul menţionat a început în jurul orelor 18.30, astfel cum a arătat inculpatul, situaţie în care martorul B.G. a fost în eroare cu privire la ora declanşării acţiunii infracţionale. Potrivit declaraţiei martorei C.F.R. care a specificat că a auzit ţipete dinspre casa victimei recunoscând vocea inculpatului, episodul în care inculpatul a lovit victima nu a durat mai mult de 10 minute, martora declarând că „după ce a auzit ţipetele inculpatului la scurt timp s-a făcut linişte”. Sau, mai există posibilitatea ca martora C.F.R. să-l fi auzit într-adevăr pe inculpat strigând la victimă „Scoală-te odată! Nu auzi? Scoală-te”, dar acest episod s-a desfăşurat, astfel cum a rezultat şi din declaraţia inculpatului, după ce s-a petrecut episodul agresiunii fizice asupra victimei, iar inculpatul a părăsit domiciliul victimei şi s-a reîntors în acelaşi loc unde a găsit-o pe mama sa, căzută, în aceeaşi poziţie în care o lăsase imediat după agresiune.

În altă ordine de idei, a fost adevărat că inculpatul a lovit victima într-un mod deosebit de violent, dar leziunile provocate nu s-a aplicat pe o perioadă întinsă de timp, iar, în plus, suferinţele victimei s-au curmat în momentul în care inculpatul i-a provocat asfixia mecanică prin sugrumarea victimei cu mâinile, astfel că loviturile ulterioare aplicate victimei cu vătraiul nu i-au mai putut provoca suferinţe. S-a conchis că inculpatul a intenţionat să ucidă victima, nu să-i provoace suferinţe îndelungate, respectiv de ordinul cruzimilor, mânat fiind de frustrările pe care le avea vis-a-vis de faptul că era cel care aducea venit în casă şi că, la rândul său, nu fusese crescut de mama sa, iar el trebuia să o îngrijească.

Faţă de starea de fapt reţinută s-a considerat că încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat astfel cum a stabilit-o prima instanţă a fost corectă şi nu s-a impus schimbarea acesteia în infracţiunea prev. de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., solicitare pe care a respins-o.

Agravanta aceasta, a cruzimilor, astfel cum susţine şi teoria şi practica judiciară (decizia nr. 4370/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) a presupus ca suferinţele provocate victimei să fie foarte mari, să aibă o durată mai îndelungată în timp, iar decesul să se datoreze tocmai acestor chinuri, greu de suportat, la care este supusă victima.

De asemenea, cel care provoacă suferinţele încadrate la sintagma de cruzimi trebuie să şi intenţioneze acest fapt, prin acţiunile sale, dovedind că îşi doreşte să provoace victimei suferinţe puternice prelungite în timp sau care o supun la chinuri greu de imaginat.

Sentinţa primei instanţe a fost totuşi criticabilă în ce priveşte pedeapsa aplicată, astfel că, avându-se în vedere disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., conform căruia maximul special al pedepsei care se putea aplica inculpatul este de 16 ani şi 6 luni închisoare, precum şi criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., privind gradul de pericol social al faptei comise, împrejurările în care aceasta a fost comisă, dar şi de persoana inculpatului care şi-a ucis propria mamă, considerăm că pedeapsa aplicată este prea blândă, raportat la fapta comisă şi, ca atare, o pedeapsă orientată spre maximul special, (16 ani închisoare), intră în acord cu principiile generale care guvernează material sancţiunilor penale, prevenţia generală şi prevenţia specială, precum şi cu determinarea inculpatul de a conştientiza consecinţele faptei săvârşite.

Prin urmare, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea apelantului de a se schimba încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului, P.N., din prev. art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în prev. art. 174, 175 alin. (1) lit. c), 176 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş s-a desfiinţat, în parte, hotărârea atacată şi, în rejudecare, a fost condamnat inculpatul P.N., în baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 16 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 şi 66 C. pen., s-a dispus aplicarea unei pedepse complementare a interzicerii unor drepturi prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescripţia executării pedepsei.

S-a menţinut ca legale şi temeinice celelalte dispoziţii date de prima instanţă.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de arest preventiv cuprinsă în intervalul 19 iulie 2013 până la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut inculpatul în stare de arest preventiv, întrucât s-a considerat că, în continuare, acesta prezintă un pericol pentru ordinea publică dată fiind natura şi gravitatea faptei comise, atingerea adusă unei valori sociale expres ocrotite - viaţa persoanei fizice - dar şi a faptului că judecarea în continuare în stare de libertate a unei persoane care a comis astfel de fapte ar genera un puternic sentiment de insecuritate în rândul comunităţi din care provine inculpatul.

În sensul celor evocate, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a pronunţat decizia nr. 43/A din 18 octombrie 2013.

3. Împotriva acestei decizii a formulat în termen legal recurs inculpatul P.N. aducând critici de nelegalitate şi netemeinicie.

Cadrul procesual de soluţionare a recursului este configurat de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen.

Prin urmare, instanţa de recurs constată că în cauză cerinţele art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior au fost îndeplinite, recurentul inculpat depunând motivele de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, respectiv la data de 28 februarie (primul termen de judecată fiind stabilit la 06 martie 2014).

Recurentul inculpat a invocat disp. art. 385⁹ pct. 17² şi pct. 12 C. proc. pen. anterior, precum şi disp. art. 5 C. proc. pen., privind aplicarea legii mai favorabile.

În susţinerea aspectului că s-a făcut o greşită aplicare a legii, apărarea a invocat disp. art. 28 C. pen., iresponsabilitatea.

În cadrul dezbaterilor, avocatul desemnat din oficiu inculpatului a solicitat instanţei de recurs a reţine în favoarea inculpatului scuza provocării.

În fine o altă critică a vizat pedeapsa mult prea aspră, sens în care s-a arătat că instanţele au aplicat pedepse excesiv de mari fără a ţine cont de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează răspunderea penală.

Examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor aduse şi în considerarea principiilor aplicării legii mai favorabile în cazul succesiunii de legi penale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie expune:

Starea de fapt reţinută de ambele instanţe este fundamentată integral pe probele administrate în faza de urmărire penală, în împrejurarea în care inculpatul P.N., în acord cu prevederile art. 320¹ C. proc. pen. anterior, a declarat că recunoaşte în totalitate fapta reţinută în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe.

Într-un asemenea context procesual criticile inculpatului vizând, pe de o parte, iresponsabilitatea sa, care ar fi determinat o altă modalitate de soluţionare a acţiunii penale exercitate în cauză, iar pe de altă parte, scuza provocării, circumstanţă pe care instanţa s-ar fi impus să o reţină în favoarea sa - ambele critici fiind avansate în considerarea incidenţei cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior - nu pot fi primite.

Astfel, în temeiul cazului de casare reglementat de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., invocat cu respectarea disp. art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, instanţa de recurs verifică, în cazul hotărârilor supuse atât căii de atac a apelului, cât şi a căii de atac a recursului, aspectele de legalitate, fără a putea proceda la verificarea situaţiei de fapt, un asemenea control nefiind posibil în calea de atac a recursului.

Prin urmare, problema reţinerii circumstanţei atenuante a provocării - element ce ar determina o modificare substanţială a situaţiei de fapt nu poate constitui o preocupare a instanţei de recurs.

De altfel, criticile aduse de recurentul inculpat P.N. nu pot fi primite nici din perspectiva faptului că acesta a înţeles să uzeze de disp. art. 320¹ C. proc. pen. anterior, aşa încât prin conduita procesuală manifestată a înţeles să-şi însuşească fapta, aşa cum ea a fost descrisă prin actul de trimitere în judecată.

Referitor la criticile privind greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate în raport cu configuraţia dată de către legiuitor prin Legea nr. 2/2013 - cazurilor de casare, cu limitele controlului exercitat în recurs - cale de atac declarată sub imperiul legii evocate, împotriva unei hotărâri pronunţate în apel după intrarea în vigoare a acesteia - acestea nu pot fi primite, întrucât cazul de casare prev. în art. 385⁹alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior şi-a restrâns incidenţa la situaţia aplicării unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cadrul prezentului recurs - guvernat de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 - instanţa de recurs urmează însă a proceda în conformitate cu art. 5 C. pen. la aplicarea legii mai favorabile inculpatului P.N.

În determinarea legii penale incidente, analizând influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor ce constituie obiectul acuzaţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că fapta dedusă judecăţii se regăseşte în legea penală actuală în disp. art. 188 C. pen. cu referire la art. 199 alin. (1) C. pen., vizând săvârşirea faptei asupra unui membru al familiei (mama).

Procedând la examenul legii penale succesive vis-a-vis de caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţe în raport cu încadrarea juridică, faţă de caracterul autonom al instituţiilor în ceea ce priveşte încriminarea şi sancţiunea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, arată următoarele:

Caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei determină observaţia că legea nouă, prin disp. art. 189 C. pen. nu mai prevede agravanta, care anterior acestei reglementări dădea caracterul calificat al infracţiunii de omor - respectiv săvârşirea infracţiunii asupra soţului sau a unei rude apropiate (art. 175 lit. c) C. pen. anterior). În cauză se regăsesc însă disp. art. 199 alin. (1) C. pen., anume săvârşirea infracţiunii asupra unui membru de familie. În acest sens se impune a fi avute în vedere disp. art. 177 C. pen. care determină înţelesul termenului, expresia de „membru de familie” şi care include printre alţii şi ascendenţii.

Examinând încadrarea juridică dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii se constată, aşadar că fapta este sancţionată în legea nouă - art. 188 - 199 alin. (1) C. pen., context în care se poate observa că dacă în C. pen. anterior circumstanţa agravantă era cea care dădea caracterul calificat al faptei - art. 75 lit. c) în C. pen. actual această circumstanţă este reglementată în art. 199 alin. (1) între cele două circumstanţe neexistând diferenţe, ceea ce face ca faţă de preluarea circumstanţelor din codul vechi în codul actual şi faţă de existenţa acesteia în acuzaţia iniţială ca element circumstanţial, la evaluarea în concret a caracterului mai favorabil al legii noi să fie avută în vedere.

Faţă de cele ce preced, în compararea efectelor acuzaţiei din legea veche - art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. şi efectele acuzaţiei în legea nouă - art. 188 - art. 199 alin. (1) C. pen. - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie identifică ca fiind favorabilă legea nouă, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă.

Având în vedere că în cadrul recursurilor guvernate de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 în aplicarea legii mai favorabile, instanţa de recurs nu realizează o nouă individualizare a sancţiunii, iar în prezenta cauză nu se impune reducerea proporţională a sancţiunii stabilite în raport cu limitele prevăzute de legea penală nouă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va menţine pedeapsa de 16 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.N.

În aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 potrivit căruia, în cadrul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca legea mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă, se vor aplica pedepse accesorii şi complementare conform art. 85 şi art. 66 din noul C. pen.

În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 43/A din 18 octombrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va casa în parte decizia penală atacată şi rejudecând:

Va menţine pedeapsa de 16 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 188 - art. 199 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. va aplica inculpatului P.N. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

Va dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Va deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 aprilie 2013 la 06 martie 2014.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 43/A din 18 octombrie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia penală atacată şi, rejudecând:

Menţine pedeapsa de 16 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 188 - art. 199 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. aplică inculpatului P.N. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

Dispune aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 aprilie 2013 la 06 martie 2014.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 martie 2014 .

← ICCJ. Decizia nr. 929/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 800/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 793/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.), dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 795/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 797/2014. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 800/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 929/2014. Penal