ICCJ. Decizia nr. 800/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 800/2014

Dosar nr. 661/1372/2011

Şedinţa publică din 5 martie 2014

Deliberând asupra cauzei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 158/2011 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov şi, în consecinţă, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor L.I.B. şi L.L. din infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 13 alin. (1) C. pen. şi două infracţiuni de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, fiecare cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 13 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 13 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Au fost condamnaţi inculpaţii:

1. B.F.T. la:

- 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; drepturile părinteşti; dreptul de a fi tutore sau curator) pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane”, faptă prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), art. 13 alin. (1) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; drepturile părinteşti; dreptul de a fi tutore sau curator) pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori” (parte vătămată C.P.), faptă prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare, aplicată inculpatului B.F.T. prin sentinţa penală nr. 158 din 27 iunie 2011 a Judecătoriei Făgăraş, definitivă prin nerecurare la 19 iulie 2011, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1), (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentinţă, precum şi prin sentinţa penală nr. 158/2011 a Judecătoriei Făgăraş, inculpatul B.F.T., urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; drepturile părinteşti; dreptul de a fi tutore sau curator).

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului B.F.T. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului s-a scăzut durata reţinerii inculpatului în prezenta cauză, la data de 18 octombrie 2011.

2. L.I.B. a fost condamnat la:

- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane”, faptă prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), art. 13 alin. (1) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori”, faptă prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 13 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1), (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, inculpatul L.I.B. urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi tutore sau curator).

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului L.I.B. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b),d), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului s-a scăzut durata reţinerii inculpatului în prezenta cauză, la data de 18 octombrie 2011.

3. L.L. la:

- 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi tutore sau curator) pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane”, faptă prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), art. 13 alin. (1) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1), (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei L.L., aceasta urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a fi tutore sau curator).

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei L.L. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatei s-a scăzut durata reţinerii inculpatei în prezenta cauză, la data de 18 octombrie 2011.

În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act de renunţarea părţii civile O.A.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă C.E., şi, în consecinţă, s-a obligat inculpatul B.F.T. să plătească părţii civile C.E. suma de 6.000 euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă G.I. şi, în consecinţă, s-au obligat, în solidar, inculpaţii B.F.T., L.I.B. şi L.L. la plata către partea civilă G.I. a sumei de 5.000 euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale.

S-au respins pentru rest pretenţiile civile ale acestei părţi civile.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.E.A., şi, în consecinţă, s-au obligat, în solidar, inculpaţii L.I.B. şi L.L. la plata către partea civilă B.E.A. a sumei de 5.000 euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale. S-au respins pentru rest pretenţiile civile ale acestei părţi civile.

S-a admis acţiunea civilă exercitată în numele minorei C.P., de către Ministerul Public şi, în consecinţă, s-au obligat, în solidar, inculpaţii L.I.B., L.L. şi B.F.T. la plata către partea civilă C.P., prin reprezentant legal C.E., a sumei de 10.000 euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială, în folosul statului, de la inculpaţii L.I.B. şi L.L. a sumei de 600 euro (câte 300 euro de la fiecare inculpat), în echivalent RON la data plăţii.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că: la începutul anului 2008, fiind implicat într-o relaţie de concubinaj cu partea vătămată C.E., inculpatul B.F.T. a recrutat-o pe aceasta pentru a practica cerşetoria în Polonia, în folosul său şi al celorlalţi inculpaţi. Astfel, inculpatul B.F.T. a convins-o pe partea vătămată să-l însoţească în Polonia, împreună cu copilul său (în vârstă de aproximativ un an la data respectivă), respectiv partea vătămată C.P., inculpatul B.F.T. profitând de relaţia apropiată pe care o avea cu partea vătămată şi de situaţia materială precară a acesteia, invocând faptul că astfel inculpatul şi partea vătămată vor avea bani să se întreţină. Inculpatul i-a organizat părţii vătămate transportul până în localitatea Katowice, Republica Polonă, cu microbuzul condus de martorul I.A.M., partea vătămată achitându-l cu bani de la mama sa.

Odată ajunşi la Katowice, partea vătămată C.E. şi fiica sa s-au cazat împreună cu inculpatul B.F.T., inculpaţii L.L. şi L.I.B. şi celelalte părţi vătămate într-o locuinţă „închiriată” de inculpaţi, în condiţii locative precare, partea vătămată C.E. fiind instruită şi pregătită de inculpatul B.F.T. cu privire la modul în care să apeleze şi să provoace mila trecătorilor. Partea vătămată a crezut că va cerşi în interes comun, însă, invocând dificultăţi materiale şi faptul că are unele datorii, inculpatul B.F.T. a obligat-o să-i înmâneze zilnic toţi banii obţinuţi din cerşetorie. Totodată, aceasta era agresată de către inculpat atunci când nu obţinea suficienţi bani din cerşit, precum şi din motive personale legate de relaţia de concubinaj a celor doi. Inculpaţii şi-au împărţit sarcinile în ceea ce priveşte exploatarea părţii vătămate, inculpata L.L. ocupându-se de organizarea activităţii la locuinţa comună, ţinând totodată evidenţa sumelor încasate de părţile vătămate şi implicându-se alături de ceilalţi inculpaţi în coordonarea activităţii acestora, în timp ce inculpaţii B.F.T. şi L.I.B. se ocupau mai mult de supravegherea părţilor vătămate, indicându-le locurile în care să cerşească şi verificând periodic pe parcursul zilei dacă acestea se aflau acolo şi dacă respectau indicaţiile stabilite.

Pentru a o împiedica să plece de la ei, părţii vătămate C.E. i s-au reţinut actele de identitate, partea vătămată reuşind să se întoarcă în România abia în urma intervenţiei familiei acesteia, în luna ianuarie 2009, cu ajutorul martorului S.L.I.

În perioada cât a cerşit pentru inculpaţi, în special în folosul inculpatului B.F.T., partea vătămată C.E. şi-a estimat câştigurile obţinute la suma de 6.000 euro, sumă care apare ca fiind rezonabilă, faţă de cele arătate de părţile vătămate şi de martori, atât în faza de urmărire penală, cât şi de judecată, privind câştigul mediu zilnic ce putea fi obţinut din practicarea cerşetoriei. La începutul anului 2008, inculpatul B.F.T. l-a cunoscut pe partea vătămată G.I., a cărui concubină era vecină cu inculpaţii. Profitând de situaţia vulnerabilă a părţii vătămate G.I., care suferise în urmă cu aproximativ un an un accident grav, rămânând cu arsuri şi sechele permanente, inculpatul B.F.T. l-a convins pe acesta că îl poate ajuta pentru o intervenţie medicală în Polonia. Totodată, după cum relatează partea vătămată în faţa instanţei, inculpatul B.F.T. s-a bazat la recrutarea părţii vătămate G.I. şi pe faptul că acesta suferise două condamnări penale, încă nedefinitive, fiind aşadar interesat să părăsească ţara. Înţelegerea celor doi era ca partea vătămată să cerşească în primele 2 luni, urmând să-şi împartă veniturile în mod egal, până la găsirea unei fundaţii pentru partea vătămată. Ca şi în cazul celorlalte părţi vătămate şi astfel cum s-a arătat la punctul precedent, transportul părţii vătămate în Polonia a fost organizat de inculpaţi, cu microbuzul condus de martorul I.A.M. La destinaţie, respectiv în oraşul Katowice, părţii vătămate i s-au reţinut actele de identitate, care au rămas la inculpata L.L., partea vătămată fiind cazată în locuinţa închiriată de inculpaţi, ulterior fiind exploatată prin supunerea la practicarea cerşetoriei. Astfel, după cum s-a arătat, victima era trimisă la cerşit în diverse puncte din oraş şi supravegheată periodic, fie de către inculpatul B.F.T., fie de inculpatul L. I.B., iar banii câştigaţi îi preda inculpatului B.F.T. sau inculpatei L.L. În urma faptului că inculpatul B.F.T. nu şi-a ţinut promisiunea, între partea vătămată şi inculpaţi au intervenit conflicte, inclusiv de natură violentă, unul dintre acestea prilejuind şi intervenţia poliţiei poloneze; ca urmare, din luna iunie 2008 partea vătămată a ieşit de sub supravegherea inculpaţilor şi continuând să cerşească în folos propriu. Totodată, partea vătămată a relatat că era certată şi chiar bătută când făcea mai puţini bani decât se aşteptau inculpaţii şi că inculpaţii L.L. ştiau despre condamnările pronunţate împotriva părţii vătămate, folosind aceasta împrejurare pentru a se asigura că partea vătămată nu va pleca de la ei.

Partea vătămată ţinea o evidenţă a câştigurilor obţinute, estimându-le pentru perioada în cauză la suma de 5.000 euro, sumă care apare drept rezonabilă, faţă de cele arătate de părţile vătămate şi de martori, atât în faza de urmărire penală, cât şi de judecată, privind câştigul mediu zilnic ce putea fi obţinut din practicarea cerşetoriei.

La începutul anului 2008, partea vătămată B.E.A. se afla într-o situaţie materială şi personală extrem de dificilă, în urma unor neînţelegeri din familie, neavând unde să locuiască, dormind în scara blocului. Profitând de situaţia vulnerabilă în care se afla partea vătămată şi de relaţia apropiată pe care a cultivat-o cu aceasta, inculpata L.L. a abordat-o şi a convins-o pe partea vătămată, sub promisiunea că i se va cumpăra o cameră de cămin, să-i însoţească pe inculpaţi în Polonia, urmând să i se asigure transportul, cazarea şi masa în schimbul practicării cerşetoriei. Partea vătămată a fost transportată la Katowice, cazată şi instruită cum şi unde să cerşească în aceleaşi condiţii ca şi celelalte părţi vătămate, după cum au fost descrise mai sus. La Katowice i s-au luat banii realizaţi din practicarea cerşetoriei, aceştia fiind însuşiţi, cum s-a arătat la punctul precedent, preponderent de către soţii L. Totodată, alături de celelalte victime, aceasta era agresată de către inculpaţi dacă cheltuia o parte din banii câştigaţi în interes propriu.

În privinţa părţii vătămate O. nu există date privind implicarea inculpatului B.F.T. în exploatarea acestuia, ci numai a inculpaţilor L., aceeaşi fiind de altfel şi situaţia reţinută prin actul de inculpare.

Totuşi, aşa cum s-a arătat şi la unul dintre punctele anterioare, inclusiv din declaraţia dată de partea vătămată O. în faţa instanţei rezultă cu certitudine că inculpatul L.I.B., la momentul recrutării părţii vătămate, ştia că acesta este minor (lucru pe care partea vătămată i l-a spus inculpatului expres; de altfel inculpaţii şi partea vătămată se cunoşteau anterior), că iniţiativa de a lua partea vătămată în Polonia, la cerşit, a aparţinut inculpatului, precum şi desfăşurarea ulterioară a faptelor, partea vătămată minoră fiind practic obligată la practicarea cerşetoriei de către inculpaţii L. sub pretextul „înţelegerii” încheiate în prealabil. De altfel, acelaşi pretext a fost folosit de cei trei inculpaţi şi în cazul părţii vătămate G.I., însă în cazul celei din urmă de fiecare dată când partea vătămată aprecia că şi-a achitat „datoria” faţă de inculpaţi, înţelegerea era modificată, partea vătămată G.I. fiind, potrivit declaraţiei acestuia, chiar ameninţat că va fi „vândut” unei alte persoane.

Cu privire la situaţia de fapt în cazul părţii vătămate O., aceasta rezultă din declaraţiile acestei părţi vătămate, coroborată cu elemente din declaraţiile inculpaţilor, precum şi cu declaraţiile celorlalte părţi vătămate, împreună cu care a locuit şi a fost exploatată partea vătămată în Polonia, în drept, Tribunalul a constatat că:

- faptele inculpatului B.F.T., care la începutul anului 2008 (ianuarie-februarie), a recrutat părţile vătămate G.I. şi C.E., solicitându-i acestei din urmă să fie însoţită şi de fiica sa, partea vătămată C.P., în vederea practicării cerşetoriei în Polonia, prin false promisiuni şi profitând şi starea de vulnerabilitate în care se aflau toate cele trei victime, după care, alături de ceilalţi inculpaţi le-au organizat transportul părţilor vătămate C.E., C.P., B.E.A. şi G.I., le-au cazat într-o locuinţă închiriată în oraşul Katowice din Polonia, le-au instruit cum şi unde să cerşească şi le-au exploatat prin supunerea la practicarea cerşetoriei, părţile vătămate fiind agresate şi constrânse fizic şi psihic pentru a cerşi în folosul inculpaţilor, iar aceştia însuşindu-şi veniturile obţinute, nerespectând înţelegerile încheiate anterior cu părţile vătămate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de persoane”, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) - unicitatea rezoluţiei infracţionale rezultând din cirumstanţele concrete ale săvârşirii faptelor, respectiv unitatea de timp, loc şi modul de operare similar uzitat de inculpaţi - şi art. 13 alin. (1) C. pen., atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, din ansamblul probator rezultând că faptele au fost comise cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, în scopul exploatării părţilor vătămate, urmând a se pronunţa condamnarea inculpatului sub acest aspect.

- faptele inculpatului B.F.T., care, odată cu recrutarea părţii vătămate C.E. i-a cerut acesteia şi a convins-o să vină în Polonia însoţită de fiica sa, C.P., iar mai apoi, alături de ceilalţi inculpaţi, le-au cazat pe cele două în oraşul Katowice, au instruit-o pe mama minorei cum şi unde să cerşească, au trimis-o pe mama minorei la cerşit împreună cu aceasta, expunând-o pe minoră, aflată la o vârstă foarte fragedă, la condiţii de viaţă extrem de dificile şi la o situaţie degradantă, le-au supravegheat şi şi-au însuşit veniturile obţinute din practicarea cerşetoriei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de minori”, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., atât pe latura obiectivă, cât şi pe latura subiectivă, vinovăţia inculpatului conturându-se sub forma intenţiei directe, cât timp acesta a urmărit exploatarea părţii vătămate minore, încercând s-o convingă pe mama acesteia, încă de la momentul recrutării, să o aducă cu ea pe minoră, pentru a realiza mai mulţi bani din practicarea cerşetoriei, urmând a se pronunţa condamnarea inculpatului sub acest aspect.

- faptele inculpatului L.I.B., care, la începutul anului 2008, alături de ceilalţi inculpaţi, profitând de situaţia vulnerabilă a părţilor vătămate şi sub false promisiuni, s-a ocupat de organizarea transportului părţilor vătămate C.E., G.I. şi B.E.A. în oraşul Katowice, Polonia, unde le-au cazat într-o locuinţă închiriată, le-au instruit cu privire la locul şi modul în care să cerşească şi le-au obligat să cerşească în folosul lor, supraveghindu-le şi însuşindu-şi sumele rezultate şi uzând în unele ocazii de violenţe fizice şi psihice asupra acestora (partea vătămată C.E. a fost exploatată până în luna ianuarie 2009, partea vătămată G.I. până în luna iunie 2008, partea vătămată B.E.A. a fost convinsă de inculpaţii L.L. şi L.I.B., după perioada petrecută în Polonia, să-i însoţească în Franţa, unde a continuat să cerşească în folosul lor până în luna mai 2011), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de persoane”, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 13 alin. (1) C. pen., atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, faptele fiind comise cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, ceea ce rezultă şi din împrejurarea că inculpaţii au ademenit părţile vătămate sub false promisiuni să se deplaseze în Polonia pentru a cerşi.

- faptele inculpatului L.I.B., care, la începutul anului 2008, a recrutat partea vătămată O.A., la acea dată minor, situaţie care îi era cunoscută inculpatului, i-a organizat transportul în Polonia (reuşind să rezolve, prin mijloace aparent ilegale, şi trecerea de către acesta a frontierei), după care, alături de soţia sa, inculpata L.L., l-au cazat pe minor într-o locuinţă închiriată în oraşul Katowice şi, sub pretextul necesităţii ca minorul să se achite de datoriile făcute la inculpaţi, l-au exploatat prin supunerea la practicarea cerşetoriei, timp de o lună, instruindu-l cum şi unde să cerşească şi supraveghindu-l, însuşindu-şi suma totală de 600 euro, iar, tot la începutul anului 2008 şi până în luna ianuarie 2009, împreună cu ceilalţi inculpaţi, au transportat-o în Polonia pe minora C.P., împreună cu mama sa C.E., pe partea vătămată minoră C.P., au cazat-o şi au exploatat-o pe minoră, profitând de neputinţa acesteia de a-şi exprima voinţa, trimiţând-o la cerşit cu mama ei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de minori”, prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 13 alin. (1) C. pen.

- faptele inculpatei L.L., constând în faptul că, la începutul anului 2008 a determinat-o pe partea vătămată B.E.A., sub falsa promisiune a achiziţionării unei locuinţe, să meargă în Polonia pentru a cerşi, după care, alături de ceilalţi inculpaţi, a organizat transportul acesteia şi a părţilor vătămate C.E. şi G.I. în localitatea Katowice din Polonia, unde inculpaţii au cazat părţile vătămate într-o locuinţă închiriată, obligând victimele să practice cerşetoria în folosul lor (partea vătămată C.E. a fost exploatată până în luna ianuarie 2009, partea vătămată G.I. până în luna iunie 2008, partea vătămată B.E.A. a fost convinsă de inculpaţii L.L. şi L.I.B., după perioada petrecută în Polonia, să-i însoţească în Franţa, unde a continuat să cerşească în folosul lor până în luna mai 2011), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de persoane”, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 13 alin. (1) C. pen., atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, faptele fiind comise cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, ceea ce rezultă şi din împrejurarea că inculpaţii au ademenit părţile vătămate sub false promisiuni să se deplaseze în Polonia pentru a cerşi.

- faptele inculpatei L.L. privind cazarea, alături de soţul său, în localitatea Katowice, Polonia, în condiţii improprii, a părţii vătămate O.A., la acea dată minor, pe care ulterior I-au exploatat timp de o lună prin supunerea la practicarea cerşetoriei, sub pretextul achitării de către minor a unor datorii înainte de a putea cerşi în interes personal, precum şi cu privire la organizarea transportului, cazarea şi exploatarea în aceeaşi modalitate a părţii vătămate minore C.P. (în perioada februarie 2008 - ianuarie 2009), care a fost trimisă la cerşit împreună cu mama sa C.E., copilul având aproximativ 1 an şi fiind în imposibilitate de a-şi exprima voinţa, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de minori”, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 13 alin. (1) C. pen., atât pe latură obiectivă, cât şi pe latură subiectivă, din ansamblul probator reieşind că faptele au fost săvârşite de către inculpată cu intenţie directă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov, partea civilă G.I. şi inculpaţii L.I.B. şi L.L.

Parchetul a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante şi majorarea pedepselor tuturor inculpaţilor.

Apelanţii inculpaţi L.I.B. şi L.L. au solicitat achitarea lor în baza art. 11 alin. (2) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar, în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 lit. b)¹C. proc. pen., întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi faptei în sine îi lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii.

Apelantul parte civilă G.I. a solicitat majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor şi majorarea cuantumului daunelor morale care i-au fost acordate de prima instanţă.

Prin decizia penală nr. 120/Ap din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov, partea civilă G.I. şi inculpaţii L.I.B. şi L.L. împotriva sentinţei penale nr. 26/S din 11 aprilie 2013 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov şi a încheierii din şedinţa Camerei de Consiliu din data de 03 iunie 2013, adoptate de această instanţă în Dosarul nr. 661/1372/2011, pe care Ie-a desfiinţat sub aspectul modalităţii de aplicare a dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. faţă de inculpaţii L.I.B. şi L.L. şi sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor.

Rejudecând în aceste limite:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen. aplicată inculpatului B.F.T. şi a repus pedepsele în individualitatea lor:

- pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen., aplicată inculpatului B.F.T., pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), art. 13 alin. (1) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen. aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori” (parte vătămată C.P.), prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi a art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.,

- pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 158 din 27 iunie 2011 a Judecătoriei Făgăraş.

A fost majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.F.T. pentru infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen. la 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1), (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B.F.T. pentru infracţiunile concurente, urmând ca aceasta să execute în final pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen. aplicată inculpatului L.I.B. şi a fost repuse în individualitatea lor:

- pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen. aplicată inculpatului L.I.B. pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), art. 13 alin. (1) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lila teza a ll-a, b), d), e) C. pen. aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), art. 13 alin. (1) C. pen.

A reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), art. 13 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului L.I.B.

A fost majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatului L.I.B. pentru infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), art. 13 alin. (1) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen. la 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1), (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului L.I.B. pentru infracţiunile concurente, urmând ca aceasta să execute în final pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen., aplicată inculpatului L.L. şi au fost repuse în individualitatea lor:

- pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen., aplicată inculpatei L.L., pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale), art. 13 alin. (1) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.;

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen. (aplicată aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori”, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), art. 13 alin. (1) C. pen.

A reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) şi art. 13 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatei L.L.

A fost majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatei L.L. pentru infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), art. 13 alin. (1) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen. la 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1), (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei L.L. pentru infracţiunile concurente, urmând ca aceasta să execute în final pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), d), e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul B.F.T., în sumă de 300 RON şi onorariul avocatului din oficiu pentru partea civilă C.P., în sumă de 150 RON, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în cazul în care faptele de trafic de persoane privesc minori, faptele sunt şi mai periculoase, deoarece se aduce atingere şi bunei dezvoltări fizice şi psihice a minorului. Tocmai de aceea sunt adoptate dispoziţii speciale care protejază în mod deosebit minorii de săvârşirea unor astfel de fapte împotriva lor. De cele mai multe ori, prin supunerea minorului la practicarea cerşetoriei sau a prostituţiei, este pusă în pericol normala dezvoltare fizică şi morală a minorului. În speţă, prin infracţiunea de trafic de minori, reţinută în sarcina inculpaţilor B.F.T., L.I.B. şi L.L., s-a adus o atingere deosebită atât bunei convieţuiri sociale, cât şi persoanei minorilor, iar pedeapsa aplicată de instanţa de fond pentru săvârşirea acestei infracţiuni nu este de natură să reflecte gradul de pericol social al faptei. Astfel, instanţa de fond a aplicat celor trei inculpaţi câte o pedeapsă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o durată de 2 ani.

Cuantumul pedepsei principale de numai 4 ani închisoare nu este de natură să conducă la atingerea scopului pedepsei, deoarece infracţiunile de trafic de minori reţinute în sarcina inculpaţilor B.F.T., L.I.B. şi L.L. au produs un grad de pericol social ridicat, ce impune aplicarea unor pedepse mai ridicate. În caz contrar ar rămâne fără o protecţie suficientă valoarea socială ocrotită de norma legală de la art. 13 din Legea nr. 678/2001, putând fi încurajată în acest mod săvârşirea de fapte similare de către inculpaţi sau de către alte persoane.

Chiar dacă în cauză se impune reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante legale şi judiciare, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi implicit coborârea pedepselor aplicate inculpaţilor sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de trafic de minori reţinută în sarcina inculpaţilor, nu se justifică în cauză aplicarea unor pedepse principale de câte 4 ani închisoare, deoarece inculpaţii au săvârşit aceste infracţiuni în circumstanţe care justifică aplicarea unor pedepse mai mari. Inculpaţii au săvârşit faptele în participaţie, ceea ce este de natură să conducă la agravarea răspunderii penale a inculpaţilor. Inculpaţii L.I.B. şi L.L. au săvârşit două acte materiale ale infracţiunii continuate de trafic de minori, având în vedere că aceştia au contribuit la traficarea atât a minorei C.P., cât şi a minorului O.A. Inculpatul B.F.T. a contribuit doar la traficarea minorei C.P., însă aceasta este copilul părţii vătămate C.E., care la momentul respectiv era concubina inculpatului. Cazarea minorilor traficaţi în condiţii improprii şi folosirea lor la cerşit, pentru procurarea unor foloase materiale, constituie circumstanţe de natură să conducă la agravarea răspunderii penale a celor trei inculpaţi, iar pentru o justă individualizare a pedepsei în raport cu toate circumstanţele reale şi personale se impune majorarea cuantumului pedepsei principale aplicate celor trei inuclpaţi pentru infracţiunea de trafic de minori, de la câte 4 ani închisoare la câte 6 ani închisoare.

Cum în cauză inculpaţii au săvârşit mai multe infracţiuni, aflate în concurs real, iar majorarea cuantumului pedepsei principale se va face doar cu privire la una dintre aceste infracţiuni, fapt ce atrage şi majorarea cuantumului pedepsei rezultante, Curtea va proceda mai întâi la descontopirea pedepselor rezultante aplicate celor trei inculpaţi.

Apelul declarat de partea civilă G.I., prin care acesta solicită majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor, precum şi majorarea cuantumului despăgubirilor acordate de instanţa de fond, a fost găsit întemeiat doar în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate celor trei inculpaţi pentru infracţiunea de trafic de minori reţinută în sarcina acestora şi pentru pedeapsa rezultantă aplicată în urma contopirii.

S-a reţinut că nu se impune în cauză majorarea despăgubirilor civile acordate de către instanţa de fond părţii civile G.I., deoarece prejudiciul moral suferit de acesta ca urmare a săvârşirii faptei nu este unul deosebit, care să necesite acordarea unei sume mai mari pentru repararea acestuia. Partea civilă G.I. a fost de acord să meargă la cerşit în străinătate, chiar dacă în alte condiţii decât cele relatate de inculpaţi. Suma de 5.000 euro acordată de instanţa de fond cu titlu de prejudiciu moral este îndestulătoare pentru acoperirea acestuia. Partea civilă nu a făcut nicio probă cu privire la vreun prejudiciu material suferit de pe urma infracţiunii şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a susţine, prin propunerea de probe, cererea de acordare a daunelor morale în cuantumul solicitat. În aceste condiţii, având în vedere suferinţele inerente pe care o activitate de traficare a unei persoane le produce asupra unei persoane, în special din cauza atingerii aduse demnităţii umane, în mod correct a stabilit instanţa de fond că suma de 5.000 euro este suficientă pentru repararea prejudiciului moral produs acestei părţi civile.

Apelurile declarate de inculpaţii L.I.B. şi L.L. s-au apreciat ca fiind întemeiate doar sub aspectul reţinerii în favoarea acestora a circumstanţelor atenuante legale şi judiciare, pentru infracţiunea de trafic de minori, aşa cum s-a arătat anterior. Nu sunt întemeiate cererile acestor inculpaţi, prin care au solicitat achitarea lor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, deoarece nu ar fi întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, susţinerile inculpaţilor L.I.B. şi L.L., că ei doar ar fi ajutat părţile vătămate cu locuinţa şi cu masa în străinătate, nu pot fi primate. Inculpaţii au contribuit la traficarea părţilor vătămate majore şi minore, obţinând un folos material de pe urma practicării cerşitului de către acestea. De asemenea, nu poate fi primită susţinerea celor doi inculpaţi că ei au dorit doar să le facă un bine părţilor vătămate, să le ajute dezinteresat, deoarece din probele administrate în cauză, în special din declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor I.A.M. şi S.L.I., rezultă că aceştia au urmărit de la început traficarea acestor părţi vătămate, în scopul obţinerii de venituri.

Astfel, inculpata L.L. şi fiul acesteia, inculpatul B.F.T., au închiriat o locuinţă în localitatea Katowice din Polonia, unde au locuit împreună cu toate părţile vătămate. Toţi cei trei inculpaţi au contribuit la recrutarea şi apoi la exploatarea părţilor vătămate majore şi minore din prezenta cauză, instruindu-le cum să procedeze pentru a obţine bani din cerşit şi luându-le mare parte din venitul obţinut în această modalitate. Martorul I.A.M. este cel care, la cererea inculpatului B.F.T., a efectuat transportul părţilor vătămate din România în Polonia.

Partea vătămată C.E. a fost agresată de către inculpatul B.F.T., atunci când nu i-a remis suficienţi bani din cerşit, iar la un moment dat acesta i-a luat şi actele acesteia şi ale copilului său minor, pentru a o împiedica să se întoarcă în ţară. Actele acestei părţi vătămate au fost recuperate ulterior, prin intermediul fratelui victimei, iar partea vătămată a reuşit să revină în ţară în luna ianuarie 2009, cu ajutorul martorului S.L.I., angajat în acest scop de mama victimei. Această situaţie de fapt se circumscrie conţinutului infracţiunii de trafic de persoane, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată C.E. şi de trafic de minori, în ceea ce o priveşte pe fiica minoră a acesteia, C.P. Din moment ce partea vătămată C.E. şi fiica minoră a acesteia, C.P., se aflau în această stare de exploatare, supravegherea acesteia şi însuşirea banilor obţinuţi din cerşit de către inculpaţii L.I.B. şi L.L. constituie infracţiunea de trafic de persoane şi trafic de minori.

De asemenea, inculpaţii L.I.B. şi L.L. i-au reţinut actele părţii civile G.I., după ce aceasta a fost transportată în Polonia, şi au plasat-o şi supravegheat-o în timp ce aceasta mergea la cerşit, însuşindu-şi zilnic banii obţinuţi de această parte vătămată. Cum partea vătămată a fost indusă în eroare cu privire la condiţiile în care va practica cerşetoria în străinătate şi cu privire la asigurarea unui tratament medical pentru afecţiunile de care suferă, sunt întrunite condiţiile traficului de persoane şi cu privire la acesta, deoarece una din modalităţile acestei infracţiuni este inducerea în eroare a persoanei exploatate. Nu este nevoie să fie folosită violenţa pentru a o determina pe partea vătămată să cerşească în vederea exploatării acesteia. Este suficientă inducerea în eroare a acesteia pentru a o determina să meargă în străinătate, să practice cerşetoria, inducere în eroare care se poate realize şi cu privire la modul în care vor fi împărţiţi banii obţinuţi din cerşetorie.

Din probele administrate rezultă că inculpata L.L. a recrutat-o, prin inducere în eroare, şi pe partea vătămată B.E.A., pe care au transportat-o în Polonia, unde au pus-o să cerşească în folosul inculpaţilor L.I.B. şi L.L. Aceasta a fost indusă în eroare, promiţându-i-se cumpărarea unei camere de cămin, iar după ce a ajuns în Polonia inculpaţii au pus-o să cerşească în diferite zone populate, însuşindu-şi banii obţinuţi de aceasta. Din probele administrate, inclusiv din declaraţia acesteia, rezultă că şi această parte vătămată era agresată în cazul în care inculpaţii nu erau mulţumiţi de câştigurile realizate.

În sfârşit, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori şi cu privire la partea vătămată minoră O.A., care a fost recrutată de inculpaţii L.I.B. şi L.L., cu promisiunea obţinerii unor câştiguri mari şi a fost transportată de aceştia în străinătate şi supusă la practicarea cerşetoriei, inculpaţii însuşindu-şi sumele obţinute de minor. Profitarea de starea de vulnerabilitate a minorului, care nu cunoştea limba, nu avea locuinţă şi nici masa asigurată, acestea fiindu-i oferite de inculpaţi în schimbul banilor obţinuţi din cerşetorie, este o modalitate de săvârşire a infracţiunii de trafic de minori.

Chiar dacă partea vătămată minoră O.A. a revenit asupra declaraţiei date în cursul urmăririi penale, în mod corect instanţa de fond a reţinut această declaraţie, ca fiind cea care se coroborează mai bine cu celelalte probe administrate în cursul procesului.

Inculpaţii susţin că nu ar fi recrutat părţile vătămate, în scopul exploatării, deoarece părţile vătămate au mers de bunăvoie la cerşit. Nu poate fi primită această susţinere deoarece recrutarea în vederea exploatării nu trebuie să fie realizată doar prin violenţă, ca să fie întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane sau trafic de minori. Există aceste infracţiuni şi în cazul în care părţile vătămate cunosc ce activitate urmează să desfăşoare în străinătate, însă ele au fost induse în eroare cu privire la condiţiile în care vor desfăşura activitatea respectivă, cu privire la condiţiile de trai sau cu privire la modul în care vor fi împărţite veniturile. Având în vedere situaţia de vulnerabilitate în care se găsesc părţile vătămate, aflate într-o ţară străină, fără a cunoaşte limba, fără locuinţă şi fără a avea surse de trai, profitarea de această situaţie în vederea obţinerii unor venituri constituie infracţiunea de trafic de persoane sau trafic de minori. Or, în speţă se poate constata că inculpaţii au profitat de starea de vulnerabilitate a părţilor vătămate, obţinând anumite venituri de pe urma activităţii de cerşetorie desfăşurate de acestea.

Nu a fost primită nici susţinerea inculpaţilor că banii luaţi de la părţile civile ar fi reprezentat contravaloarea cazării şi a hranei pe care le-au asigurat-o, deoarece din probele administrate rezultă că inculpaţii îşi însuşeau toate veniturile obţinute de părţile vătămate din cerşit, manifestându-şi deseori nemulţumirea în cazul în care veniturile obţinute nu ar fi fost destul de mari. Dacă părţile vătămate nu ar fi fost exploatate, aşa cum susţin inculpaţii, nu ar fi existat nicio raţiune ca inculpaţii să le reţină acestora actele personale şi să-i supravegheze, aşa cum declară toate părţile vătămate că s-a petrecut.

Inculpaţii au prevăzut că vor duce părţile vătămate la cerşit în străinătate şi că vor profita de pe urma acestei activităţi şi au urmărit acest lucru. Aceştia nu erau rude şi nici persoane apropiate ale părţilor vătămate (cu excepţia părţii vătămate C.E., care era concubina inculpatului B.F.T.) astfel încât să poată susţine că au intenţionat să le ajute dezinteresat. De altfel, obţinerea de către inculpaţi a unor venituri de pe urma practicării cerşetoriei de către părţile vătămate rezultă cu certitudine din probele administrate. Chiar inculpaţii recunosc faptul că au primit bani rezultaţi din cerşetorie, dar susţin că reprezentau strict contravaloarea chiriei şi a hranei, fapt ce nu poate fi primit.

Nu a fost primită nici susţinerea inculpaţilor că în cauză ar fi trebuit reţinută săvârşirea unei singure infracţiuni de trafic de persoane, neavând nicio relevanţă că unele din persoanele traficate ar fi fost minore, iar altele majore. Curtea constată că obiectul juridic al infracţiunilor reglementate de art. 12 şi de art. 13 din Legea nr. 678/2001 este diferit, deoarece în cel din urmă caz se aduce atingere şi bunei creşteri şi dezvoltări a persoanelor minore traficate. Fiind vorba de infracţiuni contra persoanei, nu se poate extinde raţiunea din decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 2007, astfel încât să fie reţinută o singură infracţiune continuată, deoarece regula este că, în cazul infracţiunilor contra persoanelor, pluralitatea de subiecţi pasivi ai infracţiuni atrage existenţa unei pluralităţi de infracţiuni. Cum recursul în interesul legii menţionat priveşte pluralitatea de subiecţi pasivi din aceeaşi categorie, fie minori, fie majori, nu se poate extinde această interpretare şi la situaţia în care au fost traficate atât persoane minore, cât şi persoane majore. Aceasta deoarece în momentul în care inculpaţii iau hotărârea de a trafica o persoană minoră, aceştia adoptă o altă rezoluţie infracţională, deoarece implicaţiile faptei lor sunt mult mai periculoase în cazul minorilor. În consecinţă, în mod corect s-a reţinut în sarcina inculpaţilor un concurs de infracţiuni dintre traficul de persoane şi traficul de minori.

În ce priveşte cererea inculpaţilor de achitare a lor, în temeiul art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., aceasta nu a fost primită, deoarece gravitatea faptelor comise, valorile sociale ocrotite, consecinţele produse, persoana inculpaţilor relevă că faptele comise de aceştia prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni. Aşa cum s-a arătat anterior, când s-a motivat majorarea cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor, faptele săvârşite de către inculpaţi sunt unele foarte grave, cu implicaţii transfrontaliere, nefiind vorba de fapte lipsite în mod vădit de importanţă. Modul în care inculpaţii au inclus în eroare părţile vătămate sau au exercitat constrângeri asupra acestora, pentru a le determina să le aducă banii rezultaţi din cerşit, denotă o gravitate deosebită, care se încadrează în gradul de pericol social al unor infracţiuni.

Împotriva acestei decizii inculpaţii B.F.T., L.I.B. şi L.L. au declarat, în termen legal, recursurile de faţă.

Pentru inculpatul L.I.B., apărătorul desemnat din oficiu avocat M.L. a depus la 26 februarie 2014 motive de recurs, prin intermediul cărora prin invocarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² şi pct. 12 C. proc. pen. a solicitat:

În principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat art. 10 lit. d) sau art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., pentru infracţiunea de trafic de persoane apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii nici sub aspectul laturii obiective şi nici sub aspectul laturii subiective.

În subsidiar, o reindividualizare a pedepsei iar ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub supraveghere potrivit art. 86¹ C. pen.

Pentru inculpatul B.F.T., apărătorul desemnat din oficiu, avocat D.M. a depus la 26 februarie 2014 motive de recurs, prin intermediul cărora prin invocarea cazului de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi menţinerea ca fiind legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, care în opinia apărării în mod corect a acordat circumstanţe atenuate prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi ale art. 74 alin. (2) C. pen. pentru ambele infracţiuni.

La primul termen de judecată - 05 martie 2014 - apărătorul ales al recurenţilor inculpaţi B.F.T., L.I.B. şi L.L., avocat P.A., a depus motivele scrise de recurs şi:

În principal, a solicitat, prin invocarea cazurilor de casare prev. de art. 385⁹alin. (1) pct. 17² şi pct. 12 C. proc. pen., achitarea inculpaţilor în baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat, prin invocarea cazului de casare prevăzut de de art. 385⁹alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. din perspectiva art. 5 din noul C. pen., o reindividualizare a cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor, iar ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub supraveghere, potrivit art. 86¹ C. pen.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii B.F.T., L.I.B. şi L.L., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Preliminar, Înalta Curte observă următoarele:

În cauză se constată că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 22 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursurile declarate de inculpaţi au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 14 noiembrie 2013, situaţie în care acestea sunt supuse casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. (1969), care este legea procesual penală aplicabilă recursurilor de faţă.

Cu privire la recursul inculpatei L.L.;

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede, în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Verificându-se îndeplinirea acestor cerinţe, se observă însă că inculpata L.L. şi-a motivat recursul, prin intermediul apărătorului ales, numai oral în ziua judecaţii, în şedinţa publică din 05 martie 2014, încălcându-şi, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., iar cazul de casare prevăzut la pct. 12, nu se află printre cele care, potrivit art. 385⁹ alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor formulate în recursul de faţă de inculpata L.L., nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Cu privire la recursurile declarate de inculpaţii B.F.T. şi L.I.B.;

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17² alin. (1) art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Cererea apărătorului ales al tuturor celor trei recurenţi inculpaţi de achitarea în baza art. 16 lit. c) din noul C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege) - nu poate fi subsumat (circumscris) cazului de casare prevăzut de art. 385⁹alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit cu care casarea poate interveni „când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 - 337; în realitate, se tinde la o reapreciere a stării de fapt care însă nu poate fi luată în discuţie din moment ce pct. 18 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. a fost abrogat, încât examinarea, de către instanţa de recurs, a stării de fapt reţinută prin decizia instanţei de apel nu mai este posibilă.

Astfel, critica formulată în comun de recurenţii inculpaţi, privind greşita condamnare şi cererea de achitare exceda cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 385⁹C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de recurenţii inculpaţi, se constată, pe de o parte, că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, pe de altă parte, că finalităţile vizate, alternativ, de inculpaţi prin invocarea acestui temei de drept - achitarea sau reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei - nu pot fi realizate, întrucât ceea ce nu se poate obţine direct, sub incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen., nu poate fi obţinut nici indirect, prin „deturnarea” de la finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut de pct. 17² [ambele de sub art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen.].

În consecinţă, obiecţiunile formulate în recursul de faţă, subsumate cazurilor de casare prev. de art. 385 alin. (1) C. proc. pen., pct. 17², sau, respectiv pct. 14, se apreciază a fi neîntemeiate.

Nici cererea de aplicare a art. 5 C. pen. (nou), referitor la aplicarea legii penale mai favorabile inculpaţilor în privinţa individualizării pedepselor aplicate celor trei recurenţi inculpaţi nu este întemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 5 din noul C. pen., referitoare Ia aplicarea legii penale mai favorabile până Ia judecarea definitivă a cauzei, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Inculpaţii au fost cercetaţi, trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori fiind condamnaţi, la pedepse rezultante de câtre 6 ani închisoare şi câte 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a, lit. b), d) şi e) C. pen. cu acordarea de circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., pedepse care au fost reduce în condiţiile art. 76 C. pen.

Înalta Curte constată că legea penală favorabilă inculpaţilor este legea veghe, legea sub imperiul căreia inculpaţiilor le-au fost acordate circumstanţe atenuante judiciare care au avut drept consecinţă coborârea pedepselor, circumstanţe care nu se mai regăsesc în noua lege, a cărei aplicare nu ar fi posibilă fiindcă, astfel, s-ar încălca principiul „neagrăvării situaţiei în propria cale de atac”, ceea ce nu este permis.

Faţă de considerentele expuse, recursurile declarate inculpaţii B.F.T., L.I.B. şi L.L. împotriva deciziei penale nr. 120/Ap din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, vor fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 385¹⁵alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, ale căror delegaţii au încetat prin prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.F.T., L.I.B. şi L.L. împotriva deciziei penale nr. 120/Ap din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 814/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 797/2014. Penal. Lovirile sau vătămările... →

ICCJ. Decizia nr. 800/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 800/2014. Penal