ICCJ. Decizia nr. 939/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia penală nr. 939/2014

Dosar nr. 5899/88/2012

Şedinţa publică din 14 martie 2014

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 33 din 29 martie 2013, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului R.S. într-o singură infracţiune distinctă de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpat R.S., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului R.S. drepturile prev. de art. 64 lit. a), alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen. a condamnat pe inculpata I.A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹C. proc. pen. a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În conformitate cu art. 33 şi art. 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate în cea mai grea de 2 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În conformitate cu art. 861 raportat la art. 862 C. pen. şi cu aplicare art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpatei I.A. pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 863 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. a obligat inculpata I.A. să se supună următoarelor măsurii:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea desemnat cu supravegherea;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă.

- să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare.

S-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor revocării suspendării sub supravegherea executării pedepsei, prevăzute de art. 86 C. pen. cu referire la art. 83 C. pen.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpatul R.S. a sumei de 340 lei şi de la inculpata I.A. a sumei de 600 lei, bani obţinuţi din vânzarea de cannabis.

În temeiul art. 191 C. proc. pen. inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 45D/P/2011 al D.I.I.C.O.T.-Biroul Teritorial Tulcea, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor R.S. şi I.A.

S-a reţinut prin actul de acuzare că inculpatul R.S. a deţinut şi a vândut în cursul anului 2011 mai multor persoane - printre care şi inculpatei I.A. şi colaboratorului sub acoperire „ M.L." - plante de cannabis, cu sume cuprinse între 30 şi 60 lei/gram fiind vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. S-a mai arătat că inculpatul a comis infracţiunea de trafic de droguri în stare de recidivă postexecutorie, faţă de condamnarea de 6 ani închisoare dispusă prin decizia penală nr. 326/28 octombrie 2003 a Tribunalului Tulcea, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 208-209 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) din C. pen.

Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat la data de 20 decembrie 2006 cu un rest de 721 zile închisoare.

Cu privire la inculpata I.A. s-a reţinut că aceasta, în cursul anului 2011 a cumpărat, în repetate rânduri, cannabis de la inculpatul R.S., l-a deţinut şi l-a vândut altor persoane cu suma de 60 lei/gram, iar o parte din drogurile cumpărate le-a consumat, fiind vinovată de săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi consum ilicit de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi respectiv de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele în formă continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. şi în concurs real conform art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut că inculpata I.A. a fost sinceră şi cooperantă pe tot parcursul procesului penal iar în faţa instanţei a solicitat aplicarea procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., recunoscând în totalitate infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată. Aceasta a arătat că în vara anului 2011, inculpatul R.S. i-a vândut de 3-4 ori cannabis, de fiecare dată câte 2-3 grame, cu 30 lei /gram. Din drogurile cumpărate o parte le-a revândut cu 60 lei/gram şi o parte le-a consumat.

În ceea ce îl priveşte pe inculpat R.S., deşi la datele de 21 iunie 2012 şi 25 iunie 2012, i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea şi dreptul la apărare, în prezenţa apărătorului ales - acesta şi-a rezervat dreptul de a nu da nici o declaraţie.

La momentul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a precizat că a deţinut „fragmente de cânepă", pe care le avea „de pe câmp", acestea fiind vândute atât lui I.A., cât şi altor persoane, pentru a face rost de bani, fără să cunoască împrejurarea că reprezintă droguri de risc.

În faţa instanţei, inculpatul R.S. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc aşa cum a fost reţinută prin actul de acuzare susţinând că i-a vândut inculpatei I.A. o singură dată 1 gram de „ iarbă" pe care a cules-o de pe câmp, din zona Bididia - Zagăn situată la marginea oraşului Tulcea însă înainte de a o culege s-a documentat pe internet despre cum arată planta respectivă şi cum se foloseşte. Astfel a aflat că planta s-ar numi „cânepă" şi are efect halucinogen. Inculpatul a precizat că a cules o singură plantă din care a mai vândut 1 gram unei alte persoane cu suma de 40 lei la sfârşitul lunii august 2011. Ulterior inculpatul a revenit asupra declaraţiei sale susţinând că de fapt inculpatei I.A. nu i-a vândut niciodată droguri; arătând că nu îşi poate explica de ce la prezentarea materialului de urmărire penală a declarat în faţa procurorului că i-a vândut cannabis inculpatei I.A.. Dată fiind această situaţie, inculpatul a subliniat faptul că nu se consideră un traficant de droguri şi nu trebuie să suporte o răspundere penală ci eventual o sancţiune administrativă.

La solicitarea inculpatului, în cauză au fost audiaţi în calitate de martori investigatorul sub acoperire „T.B." şi colaboratorul autorizat „ M.L."

Au fost efectuate referate de evaluare psiho-comportamentală de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea cu privire la ambii inculpaţi.

Examinând actele şi lucrările dosarului, respectiv: declaraţiile inculpatei I.A. şi ale inculpatului R.S., declaraţiile investigatorului sub acoperire „ T.B." şi a colaboratorului sub acoperire „ M.L."- audiaţi în calitate de martori - declaraţiile martorilor T.C.N., M.C.Ş. şi C.I.N.; procesele -verbale încheiate de investigatorul sub acoperire; rapoartele de constatare tehnico -ştiinţifică din 18 august 2011 şi din 20 noiembrie 2011 întocmite de specialişti ai L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O. Constanţa; procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice şi mesajelor transmise sau primite de învinuiţi; încheierea din 26 august 2011 din Dosarul nr. 3247/88/2011 al Tribunalului Tulcea şi Autorizaţia în baza căreia s-a dispus interceptarea, localizarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor efectuate în perioada 29 august 2011, ora 12.00 - 28 septembrie 2011, ora 12.00, de la şi către posturile telefonice utilizate de către R.S. şi I.A.; procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală; instanţa a constatat că situaţia de fapt reţinută în actul de acuzare este corectă şi vinovăţia inculpaţilor poate fi reţinută tară nici un dubiu.

Astfel, s-a constatat că la data de 14 iulie 2011 un lucrător al poliţiei judiciare din cadrul S.C.C.O. Tulcea, s-a sesizat din oficiu - potrivit informaţiilor obţinute - cu privire la faptul că numitul R.S. distribuie droguri de risc în rândul tinerilor din mun. Tulcea.

În ziua de 03 august 2011, a fost emisă de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea, Autorizaţia din 2011, în baza căreia s-a dispus autorizarea investigatorului acoperit T.B. şi colaboratorului acestuia, M.L., pentru efectuarea de investigaţii şi de operaţiuni de cumpărare de droguri de risc şi mare risc. Ca urmare a activităţilor specifice efectuate, cei doi au stabilit faptul că, în perioada august - noiembrie 2011, R.S. a oferit spre vânzare, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 30 şi 60 lei/gram, fragmente mărunţite de natură vegetală, afirmând că sunt de cannabis. Acesta distribuia drogurile, atât personal, cât şi prin intermediul numitei I.A.

Referitor la inculpata I.A. s-a stabilit că, până la începutul anului 2012, a întreţinut relaţii de concubinaj cu numita M.M., persoană care practica prostituţia la îndemnul şi sub îndrumarea inculpatei, ambele întretinându-se cu banii obţinuţi din desfăşurarea acestor activităţi.

Întrucât nu au putut fi audiate toate persoanele implicate în infracţiunea de prostituţie şi proxenetism, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei pentru infracţiunile prev. de art. 329 alin. (1) şi art. 329 alin. (3) C. pen.

La data de 17 august 2011, I.A. i-a vândut colaboratorului autorizat M.L., în schimbul sumei de 60 lei, o punguliţă din material plastic transparent care conţinea fragmente mărunţite de natură vegetală, de culoare verde-oliv, ambalate într-o folie de staniol, comunicându-i că sunt de cannabis.

Fragmentele de natură vegetală au fost expertizate de către specialişti ai L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O. Constanţa care, în raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 18 august 2011, au concluzionat că proba expertizată - constituită din 1,5 grame masă brută de cannabis şi 0,9 gr. masă netă - are în conţinut T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de plantă cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III (droguri de risc) din Legea nr. 143/2000. Proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Prin încheierea din 26 august 2011 din Dosarul nr. 3247/88/2011, Tribunalul Tulcea a dispus emiterea Autorizaţiei pentru interceptarea, localizarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor efectuate în perioada 29 august 2011, ora 12.00 - 28 septembrie 2011, ora 12.00, de la şi către posturile telefonice utilizate de către R.S. şi I.A.

Ca urmare a cercetărilor efectuate de către investigatorul acoperit şi colaboratorul autorizat, precum şi în urma exploatării autorizaţiei de interceptare menţionată anterior, a rezultat faptul că la începutul lunii septembrie 2011, R.S. a fost plecat în străinătate (posibil Marea Britanie), împreună cu fratele său, R.A., iar sfârşitul lunii august - începutul lunii septembrie 2011, a purtat câteva discuţii telefonice, posibil despre droguri, cu mai multe persoane, neidentificate, folosind uneori elemente de jargon pentru a disimula subiectul discuţiei.

În aceeaşi perioadă, la data de 31 august 2011, ora 13.34, R.S. a purtat o discuţie telefonică cu I.A., referitoare la o sumă de bani pe care aceasta din urmă i-o datorează.

Totodată, la data de 31 august 2011, ora 17:58:53, I.A. l-a contactat pe R.S. şi au purtat următoarea convorbire telefonică:

- I.A.: S.,ce faci S.?

- Domnul: Uite în piaţa civică, stăte-am cu ăla micu.

- I.A.: Frate, ce vroiam io să te-ntreb, dacă iau CD-urile alea toate de la tine, când vrei banii pă ele?

- Domnul: Băi, ă, cel târziu vineri.

La aceeaşi dată, la ora 17:59:55, I.A. o apelează telefonic pe M.M., purtând următoarea convorbire telefonică:

- I.A.: M. Ce vroiam să te-ntreb. Am vorbit cu S. Mi-a zis de-lea zece bucăţi. Ai înţeles tu? Şi că mi le dă cu trei sute. Ar veni trei milioane, da vrea vineri banii, până-n doişpe, unu, că pleacă din ţară. Ce zici, să le iau de la el?

- M.M.: Păi şi de unde banii?

- I.A.: Păi nu ştiu, eu te-am întrebat pă tine. Oare fac până vineri?

- M.M.: Nu ştiu, vedem. Dacă nu, ia doar cinci şi gata.

- I.A.: Nu, că vrea pă toate zece ca să le dea că are nevoie, vrea să plece M. Că el pleacă din ţară, de aia.

Potrivit informaţiilor apărute pe parcursul desfăşurării cercetărilor, la data de 10 noiembrie 2011, colaboratorul autorizat M.L., a cumpărat de la R.S., în schimbul sumei de 40 lei, mai multe fragmente mărunţite de natură vegetală, de culoare verde-maro, ambalate într-o folie de staniol, cu privire la care acesta din urmă i-a comunicat că sunt de cannabis.

Aceste fragmentele de natură vegetală au fost expertizate de către specialişti ai L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O. Constanţa, iar raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 noiembrie 2011 a concluzionat că proba expertizată - 1,2 grame masă brută şi 0,9 grame masă netă - are în conţinut T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III (droguri de risc) din Lg. nr. 143/2000. Proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

În baza informaţiilor obţinute de colaboratorul autorizat, precum şi ca urmare a interceptării convorbirilor telefonice, a rezultat faptul că I.A., periodic, oferea spre vânzare cannabis, fiind - la rândul său -consumatoare atât de droguri, cât şi produse etnobotanice.

De cele mai multe ori, folosea cu interlocutorii un limbaj codificat, pentru a disimula subiectul real al convorbirilor.

La data de 29 august 2011, I.A. a fost contactată telefonic de către M.C.Ş. (zis „T.”) şi Ţ.C.N. (zis „N."), fiind întrebată dacă are „marfa bună de fumat", împrejurare în care a răspuns că are doar „marfă bună" şi o dă cu „şase sute". Atunci când Ţ.C.N. a întrebat-o dacă poate să îi dea un „tricou" cu cinci sute, aceasta i-a răspuns că nu poate să îi dea decât cu şase sute, pentru că şi ea „dă mai departe".

Din declaraţiile martorilor M.C.Ş. şi Ţ.C.N. rezultă că, la sfârşitul verii anului 2011, au aflat că I.A. vinde marijuana, astfel că, într-o seară, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, s-au mai întâlnit pe str. A. cu nişte amici şi au strâns suma de 60 lei cu care au cumpărat de la învinuită, marijuana, în vederea consumului.

La data de 19 septembrie 2011 inculpata I.A. a expediat către martora C.l.N. următorul mesaj pe telefonul mobil:" Viaţa e o combinaţie mai mare îţi ex mâine a pr un tov d al meu multa măria si ma rugat sa o dau eu dacă ştiu undeva 1 kg e și îmi face parte că el nare unde sa o dea si trebuia sa probez marfa nu? şterge sms asta aqm plz". (C.l.N. a precizat că prin termenul „măria" se înţelege marijuana).

Probatoriul administrat a relevat împrejurarea că R.S. a vândut atât lui I.A. - în mai multe împrejurări - cât şi colaboratorul autorizat M.L., cu sume între 30 lei - 60 lei/gram, mai multe fragmente mărunţite de natură vegetală, care au în conţinut T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de plantă cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. 111 (droguri de risc) din Legea nr. 143/2000.

Susţinerile inculpatului R.S. că nu a comercializat cannabis ci doar o plantă de „cânepă" luată de pe câmp şi nu de mai multe ori - cum se reţine în actul de acuzare - au fost apreciat ca neîntemeiate, nefiind susţinute de probele administrate în cauză.

Inculpata I.A., care a solicitat să fie judecată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale conform art. 320¹ C. proc. pen. - a declarat de fiecare dată, inclusiv cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, că a cumpărat cannabis de la inculpatul R.S. de aproximativ patru ori, în cursul anului 2011, mai mult în vara acelui an.

Declaraţia inculpatei I.A. se coroborează cu declaraţiile martorilor, .cu procesele verbale şi declaraţiile investigatorului sub acoperire şi colaboratorului autorizat, cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice şi mesajelor telefonice, astfel încât, cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată în aceiaşi infracţiune, în formă simplă, va fi respinsă ca nefondată.

Instanţa de fond a apreciat că, în drept, fapta inculpatului R.S. de a deţine şi de a vinde, mai multor persoane, în cursul anului 2011, cu sume cuprinse între 30 lei şi 60 lei/ gram, plante de Cannabis - care fac parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, constituind droguri de risc - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

De asemenea, a rezultat că inculpata I.A. a cumpărat de la R.S., de mai multe ori, diferite cantităţi de cannabis, atât pentru consumul propriu, cât şi pentru distribuirea acestora în rândul tinerilor de pe raza mun. Tulcea, obţinând diferite sume de bani.

Cu privire la fapta inculpatei I.A. de a cumpăra de la R.S., de a deţine şi vinde, mai multor persoane, în cursul anului 2011, în schimbul sumei de 60 lei/gram, plante de Cannabis - care fac parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, constituind droguri de risc - prima instanţă a constatat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a constatat şi că fapta aceleiaşi inculpate de a cumpăra de la R.S., de mai multe ori, în vederea consumului propriu, plante de Cannabis - care fac parte din Tabelul anexă nr. 111 din Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, constituind droguri de risc - realizează conţinutul constitutiv ale infracţiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, au fost avute în vedere, în conformitate cu art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă fixate de lege iar în cazul inculpatei I.A. şi prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpaţilor, consecinţele faptelor, concluziile referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea.

Împotriva sentinţei penale nr. 33 din 29 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. 5899/88/2012, în termen legal, au declarat apel inculpaţii R.S. şi I.A., sub aspectul individualizării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 130/P din 1 noiembrie 2013 Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii R.S. şi I.A. împotriva sentinţei penale nr. 33 din 29 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Tulcea în Dosarul penal nr. 5899/88/2012. Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, confirmată de probe, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpaţilor, pronunţând în mod judicios o soluţie de condamnare, fiind îndeplinite cerinţele art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

La instanţa de fond inculpata I.A. s-a prevalat de dispoziţiile art. 320¹, C. proc. pen.

Instanţa de apel a reţinut că din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală şi pe parcursul cercetării judecătoreşti (declaraţiile inculpatei I.A. şi ale inculpatului R.S., declaraţiile martorilor cu identitate protejată T.B. şi M.L., declaraţiile martorilor Ţ.C.N., M.C.Ş. şi C.I.N.; procesele-verbale încheiate de investigatorul sub acoperire; rapoartele de constatare tehnico - ştiinţifică din 18 august 2011 şi din 20 noiembrie 2011 întocmite de specialişti ai L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O. Constanţa; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi mesajelor transmise sau primite de inculpaţi) rezultă că la data de 14 iulie 2011 un lucrător al poliţiei judiciare din cadrul S.C.C.O. Tulcea, s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul R.S. distribuie droguri de risc în rândul tinerilor din mun. Tulcea.

În ziua de 03 august 2011, a fost emisă de către - Biroul Teritorial Tulcea, autorizaţia din 2011, în baza căreia s-a dispus autorizarea investigatorului acoperit T.B. şi colaboratorului acestuia, M.L., pentru efectuarea de investigaţii şi de operaţiuni de cumpărare de droguri de risc şi mare risc. Ca urmare a activităţilor specifice efectuate, cei doi au stabilit faptul că, în perioada august - noiembrie 2011, R.S. a oferit spre vânzare, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 30 şi 60 lei/gram, fragmente măruntite de natură vegetală, afirmând că sunt de cannabis. Acesta distribuia drogurile, atât personal, cât şi prin intermediul numitei I.A.

La data de 17 august 2011, I.A. i-a vândut colaboratorului autorizat M.L., în schimbul sumei de 60 lei, o punguliţă din material plastic transparent care conţinea fragmente măruntite de natură vegetală, de culoare verde-oliv, ambalate într-o folie de staniol, comunicându-i că sunt de cannabis.

Fragmentele de natură vegetală descrise mai sus, au fost expertizate de către specialişti ai L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O. Constanţa care, în raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 18 august 2011, au concluzionat că proba expertizată - constituită din 1,5 grame masă brută de cannabis şi 0,9 gr. masă netă - are în conţinut T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de plantă cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III (droguri de risc) din Legea nr. 143/2000. Proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

În aceeaşi perioadă, la data de 31 august 2011, ora 13.34, R.S. a purtat o discuţie telefonică cu I.A., referitoare la o sumă de bani pe care aceasta din urmă i-o datorează.

Totodată, la data de 31 august 2011, ora 17:58:53, I.A. l-a contactat pe R.S. şi au purtat următoarea convorbire telefonică:

- I.A.: S., ce faci S.?

- Domnul: Uite în Piaţa C., stăte-am cu ăla micu'.

- I.A.: Frate, ce vroiam io să te-ntreb, dacă iau C.D.-urile alea toate de la tine, când vrei banii pă ele?

- Domnul: Băi ă., cel târziu vineri.

La aceeaşi dată, la ora 17:59:55, I.A. o apelează telefonic pe M.M., purtând următoarea convorbire telefonică:

- M.M.: Păi şi de unde banii?

- I.A.: Păi nu ştiu, eu te-am întrebat pă tine. Oare fac până vineri?

- M.M.: Nu ştiu, vedem. Dacă nu, ia doar cinci şi gata.

- I.A.: Nu, că vrea pă toate zece ca să le dea că are nevoie, vrea să plece M. Că el pleacă din ţară, de aia.

Aceste fragmentele de natură vegetală au fost expertizate de către specialişti ai L.A.P.D. din cadrul B.C.C.O. Constanţa, iar raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 noiembrie 2011 a concluzionat că proba expertizată - 1,2 grame masă brută şi 0,9 grame masă netă - are în conţinut T.H.C., substanţă psihotropă biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III (droguri de risc) din Legea nr. 143/2000. Proba înaintată a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

În baza informaţiilor obţinute de colaboratorul autorizat, precum şi ca urmare a interceptării convorbirilor telefonice, a rezultat faptul că I.A., periodic, oferea spre vânzare cannabis, fiind - la rândul său - consumatoare atât de droguri, cât şi produse etnobotanice.

De cele mai multe ori, folosea cu interlocutorii un limbaj codificat, pentru a disimula subiectul real al convorbirilor.

La data de 29 august 2011, inculpata a fost contactată telefonic de către M.C.Ş. (zis „T.”) şi Ţ.C.N. (zis „N."), fiind întrebată dacă are „marfă bună de fumat", împrejurare în care a răspuns că are doar „marfă bună" şi o dă cu „şase sute". Atunci când Ţ.C.N. a întrebat-o dacă poate să îi dea un „tricou" cu cinci sute, aceasta i-a răspuns că nu poate să îi dea decât cu şase sute, pentru că şi ea „dă mai departe".

Fiind audiat, atât la prima instanţă, cât şi în faţa instanţei de apel, inculpatul R.S. a susţinut că în toamna anului 2012 a cules o plantă de cânepă sălbatică, de pe malul Dunării, pe care, împreună cu I.A., au hotărât să o vândă drept cannabis. Inculpatul a mai arătat că anterior, a uscat planta şi a învelit-o în staniol. În anul 2012 a mai vândut o plantă pretextând că este cannabis, întrucât a observat că şi alte persoane procedează de această manieră. Pe de altă parte, inculpatul a precizat că planta se vindea, întrucât are un efect halucinogen.

S-a constatat că apărările inculpatului au fost infirmate de depoziţia inculpatei I.A., care a precizat, în mod constant, că a cumpărat cannabis de la inculpatul R.S. de aproximativ patru ori, în cursul anului 2011. S-a observat astfel că declaraţia inculpatei I.A. se coroborează cu declaraţiile martorilor, cu procesele verbale şi declaraţiile investigatorului sub acoperire şi colaboratorului autorizat, cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice şi mesajelor telefonice, astfel încât, simplele afirmaţii ale inculpatului nu au suport probator, fiind formulate în scopul diminuării răspunderii penale.

Curtea a constatat că prima instanţă a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispoziţiile art. 72 C. pen., evidenţiind gradul de pericol social al faptelor comise, prin prisma circumstanţelor reale, dar şi a circumstanţelor personale ale inculpaţilor, atât a celor legate de comportamentul procesual, cât şi a celor ce vizează strict persoana acestora, aprecierea fiind făcută fără o preeminenţă a vreunuia din criteriile arătate, precum şi consecinţele pedepsei şi a modalităţii de executare privative de libertate în cazul inculpatului R.S., prin prisma funcţiilor unei asemenea sancţiuni.

Curtea, în baza propriei analize, faţă de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepselor şi aplicării dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. pentru inculpatul R.S., a considerat că nu se impune a se da curs celor susţinute, având în vedere modalitatea de comitere a faptei şi persoana inculpatului R.S., care nu şi-a asumat consecinţele faptei comise şi este recidivist.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.S., solicitând, în esenţă, aplicarea legii penale mai favorabile şi reindividualizarea sancţiunii.

Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, „recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs".

În consecinţă, Înalta Curte va examina recursul prin prisma dispoziţiilor C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se apreciază că recurentul nu a motivat în termen recursul, cu respectarea obligaţiilor impuse de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., situaţie în care instanţa de recurs va examina cauza doar prin prisma cazurilor ce pot fi avute în vedere din oficiu.

În baza propriei analize, instanţa de recurs constată că niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 1, 3-6, 13, 14 şi 15 C. proc. pen. nu este incident în cauză.

În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că este în prezenţa situaţiei prevăzute de art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Cum faptele reţinute în sarcina inculpatului R.S. au fost comise sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ influenţa modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracţiunii şi regimul sancţionator.

Astfel potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000, în forma anterioară traficul de droguri constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

În alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 a modificat acest articol sub aspect sancţionator, infracţiunea având acelaşi conţinut, în sensul că traficul de droguri constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, iar, dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Cum în vechea reglementare legiuitorul a prevăzut o sancţiune mai severă, Înalta Curte consideră că dispoziţiile Legii nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012, stabilesc o reducere substanţială a limitelor de pedeapsă, astfel încât, legea nouă va retroactiva .

Faţă de situaţia expresă Înalta Curte în procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, va reduce proporţional pedeapsa aplicată de instanţa de fond în raport cu limitele prevăzute de legea nouă. Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special).

Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficienţă şi dispoziţiilor art 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă şi în consecinţă va reduce proporţional şi pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.

Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului R.S. i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, respectiv:

a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen. respectiv:

a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;

b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. Aşadar, înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani are corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut pentru o perioadă de 3 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.

De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.anterior are corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile art. 65 C. pen.

Cât priveşte starea de recidivă, se constată că sunt îndeplinite condiţiile de existentă potrivit ambelor reglementări.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul Admite recursul declarat de inculpatul R.S. împotriva Deciziei penale nr. 130/P din 1 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, va casa, în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 33 din 29 martie 2013 a Tribunalului Tulcea şi rejudecând în fond face aplicarea art. 5 C. pen. şi în consecinţă, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. de la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

Va face aplicarea art. 65 C. pen. şi art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul R.S. împotriva Deciziei penale nr. 130/P din 1 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 33 din 29 martie 2013 a Tribunalului Tulcea şi rejudecând în fond face aplicarea art. 5 C. pen. şi în consecinţă:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. de la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

Face aplicarea art. 65 C. pen. şi art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 878/2014. SECŢIA PENALĂ		ICCJ. Decizia nr. 954/2014. SECŢIA PENALĂ →

ICCJ. Decizia nr. 939/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 939/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs