ICCJ. Decizia nr. 954/2014. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 954/2014
Dosar nr. 8507/99/2013
Şedinţa publică din 17 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 419 din 03 octombrie 2013 a Tribunalului Iaşi, data în Dosarul nr. 8507/99/2013, a fost condamnat inculpatul F.F., fără antecedente penale, domiciliat în sat Spinoasa, com. Erbiceni, jud. Iaşi, la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. şi ped. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
S-a constatat că partea vătămată B.D. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să achite suma de 357 lei către Serviciul de Ambulanţă Iaşi, sumă reprezentând cheltuieli de transport şi suma de 6.630,63 lei, la care se adaugă dobânda de referinţă a B.N.R., până la achitarea prejudiciului, către S.C.U. "Prof. dr. N. Oblu" Iaşi, sumă de reprezintă cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a fost obligat inculpatul la prelevarea de probe biologice, în vederea obţinerii şi stocării în S.N.G.D. a profilului genetic al inculpatului.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să achite suma de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, în care va fi inclus onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, ce va fi suportat din fondurile Ministerului de Justiţie.„
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Învinuitul F.F. are vârsta de 24 ani şi figurează ca având domiciliul în sat Spinoasa, com. Erbiceni, jud. Iaşi, însă de la vârsta de 12 ani, după decesul tatălui său, a plecat de acasă, mai întâi în Timişoara, iar apoi în Bucureşti. Din anul 2005 a revenit în municipiul Iaşi, petrecându-şi cea mai mare parte a timpului în zona Gării din Iaşi. Pentru a-şi asigura existenţa desfăşura diferite activităţi la o cafenea din zonă. în prezent, învinuitul F.F. nu are o locuinţă stabilă, domiciliind fără forme legale în Iaşi, la numitul V.B.Ş.
Tot din cursul anului 2005, învinuitul îl cunoaşte pe numitul B.D. - partea vătămată din prezenta cauză - şi acesta făcând parte din categoria persoanelor fără adăpost. Relaţiile dintre cei doi au fost bune până la începutul anului 2013 când, potrivit declaraţiei învinuitului, parte vătămată B.D. a început să îi reproşeze că este "sifonar", că îl reclamă la poliţie.
La fel, în seara de 21 mai 2013, învinuitul F.F. a sesizat organele de poliţie din cadrul Postului de Poliţie T.F. Iaşi cu privire la unele activităţi ilegale desfăşurate de către partea vătămată B.D. (ar fi acostat în staţia C.F.R. Iaşi diferite persoane de sex masculin pentru a întreţine relaţii sexuale, contra cost, cu numita M., împreună cu care împarte câştigurile astfel obţinute) ceea ce l-a deranjat pe numitul B.D.
În seara de 22 mai 2013, în jurul orelor 22,00-22,30, învinuitul F.F. şi partea vătămată B.D. s-au întâlnit din nou în zona Gării din Iaşi, moment în care partea vătămată a început să îl înjure pe învinuit şi l-a scuipat, motivul invocat de către partea vătămată fiind acela că învinuitul "se lua de B.M.", căreia îi adresa cuvinte indecente.
La scurt timp după acest incident, partea vătămată B.D. s-a deplasat în faţa restaurantului E. şi s-a aşezat pe bordura din faţa acestui restaurant, pentru a bea berea din doza pe care o avea în mână. La un moment dat, prin faţa sa a trecut învinuitul F.F.. Şi de această dată, partea vătămată l-a înjurat pe învinuit şi i-a spus "vorbe vulgare", reproşându-i şi că "l-a turnat la poliţie", aspect confirmat atât de către învinuit, cât şi de către martorul C.C.
Inculpatul F.F. s-a deplasat spre chioşcul A. - situat în apropiere - şi din faţa uşii a luat o bucată de pavaj/bordură, după care s-a întors spre partea vătămată B.D.. Fără a-i spune ceva, învinuitul F.F. a lovit-o pe partea vătămată B.D. cu acea bucată de pavaj/bordură, o singură dată, în cap. Partea vătămată a încercat să se ferească, reuşind doar să aplece capul, astfel că învinuitul a nimerit-o în cap, în partea stângă, în zona occipitală.
Apoi, învinuitul F.F. a pus bucata de pavaj/bordură în acelaşi loc de unde a luat-o şi a fugit.
Martorul C.C., zis M. sau V., care stătea pe un gărduţ şi a urmărit conflictul de la o distanţă de aproximativ 6 metri, s-a apropiat de partea vătămată B.D., a văzut că aceasta sângerează, după care a apelat serviciul unic de urgenţă 112, partea vătămată fiind transportată la S.C.U. "Prof. Dr. N. Oblu" Iaşi, unde a fost internată şi supusă unei intervenţii chirurgicale, practicându-se volet osteo-plastic cu pedicul inferior parietal stâng, rezecţia fragmentelor ce protruzionează spre creier, aspirarea focarului contuzional, hemostază, sutură pe dren extradural.
Din raportul de constatare medico-legală din data de 04 iulie 2013 rezultă că partea vătămată B.D. a prezentat "plagă cranio-cerebrală parietală posterioară stg., T.C.C. (agresiune-lovire cu o cărămidă), contuzie dilacerare parietală posterioară stg., plagă contuză occipitală stg., pneumocefalie parieto-occipitala stg., etmoidită bilaterală, hematom pericranian P.O. stg.", leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu obiecte contondente şi au necesitat pentru vindecare un nr. de 50-55 zile îngrijiri medicale.
Leziunile prezentate de partea vătămată au fost de natură să pună în primejdie viaţa acesteia.
Cu ocazia cercetărilor efectuate, învinuitul F.F. a condus organele de poliţie la locul comiterii faptei şi a indicat corpul delict folosit (bucată de pavaj/bordură) acesta fiind ridicat de către organele de poliţie.
Din declaraţia părţii vătămate B.D. a rezultat că în seara de 22 mai 2013, după un conflict verbal cu învinuitul F.F., cei doi, adresându-şi reciproc injurii, a fost lovit de către învinuit cu o bucată de pavaj în cap.
Susţinerile părţii vătămate sunt confirmate de către martorul ocular C.C., zis M. Acesta a văzut momentul în care partea vătămată a fost lovită de către învinuit însă nu a putut interveni din cauza faptului că incidentul s-a petrecut într-o fracţiune de secundă.
în cadrul activităţii de urmărire penală învinuitul a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând faptul că a lovit partea vătămată cu acea bucată de bordură în cap. A invocat în apărarea sa o stare de provocare din partea victimei, precizând că dacă B.D. "nu se lua de mine, nu aveam treabă cu el".
Însă, injuriile pe care partea vătămată le-a adresat învinuitului nu justifică o ripostă atât de violentă şi agresivă a acestuia. Prin urmare, considerăm ca învinuitul F.F. nu a acţionat sub imperiul unei puternice tulburări determinate de provocarea venită din partea victimei B.D., în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, dovedită de mijloacele de probă arătate anterior, conduce la concluzia vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunilor imputate.
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului F.F. care în seara de 22 mai 2013, în jurul orelor 22,30, în timp ce se afla în loc public, a aplicat părţii vătămate B.D. o lovitură cu o bucată de pavaj/bordură în cap, cauzându-i leziuni de tipul "plagă cranio-cerebrală parietală posterioară stg., T.C.C. (agresiune-lovire cu o cărămidă), contuzie dilacerare parietală posterioară stg., plagă confuză occipitală stg., pneumocefalie parieto-occipitală stg., etmoidită bilaterală, hematom pericranian PO stg. "care au pus în pericol viaţa acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat - prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen.
Aplicarea cu intensitate a unei lovituri cu un corp dur, într-o zonă anatomica vitală (cap) care a cauzat plagă cranio-cerebrală parietală posterioară stg., T.C.C. (agresiune-lovire cu o cărămidă), contuzie dilacerare parietală posterioară stg., plagă contuză occipitală stg., pneumocefalie parieto-occipitală stg., etmoidită bilaterală, hematom pericranian P.O. stg., cu consecinţa punerii vieţii în primejdie demonstrează gravitatea actului de violenţă săvârşit de învinuit şi că învinuitul a acţionat cu intenţia de a ucide, iar fapta nu poate constitui decât infracţiunea de omor, infracţiune rămasă in faza tentativei, din motive independente de voinţa sa.
Materialul probator administrat evidenţiază în mod concret activitatea infracţională a învinuitului F.F., iar actele concrete de executare reflectă împrejurarea că învinuitul a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea acestuia prin săvârşirea faptei acţionând cu intenţie directă.
La individualizarea judiciară a pedepsei care a fost aplicată inculpatului şi a modului de executare instanţa a ţinut seama, conform dispoziţiilor art. 72 C. pen., atât de gradul de pericol social concret major al faptei, de modalitatea şi împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, de urmarea gravă produsă, cât şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care a adoptat o poziţie procesuală corectă, a recunoscut comiterea faptei şi a manifestat regret pentru cele întâmplate.
Conform disp. art. 3201 alin. (7), astfel cum a fost introdus prin art. 18 pct. 43 din Legea nr. 202/2010, în cazul recunoaşterii vinovăţiei instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii. în speţa de faţă, inculpatul poate beneficia de această dispoziţie, întrucât pedeapsa pentru omor, este, a pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a aplicat inculpatului F.F. o pedeapsă cu închisoarea al cărei cuantum a fost orientat - în raport de gravitatea faptei comise şi periculozitatea socială a inculpatului.
- conform dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În termen legal, împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul F.F., solicitând reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, susţinând că este prea mare, în raport cu fapta comisă şi cu persoana sa.
Prin Decizia penală nr. 187 din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.F. împotriva sentinţei penale nr. 419 din 03 octombrie 2013 a Tribunalului Iaşi.
A fost obligat inculpatul apelant să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, onorariul de avocat oficiu, va fi avansată din fondurile statului.
Pentru a decide astfel, examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor invocate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt, în cauză făcându-se şi o corectă încadrare juridică a faptei săvârşite de inculpatul-apelant.
De altfel, inculpatul a şi recunoscut în declaraţia sa comiterea faptei, aşa cum a fost reţinută de instanţa de fond şi a solicitat aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
Solicitarea inculpatului-apelant, prin apărătorul său, de redozare a pedepsei în sensul reducerii acesteia, nu poate fi primită de instanţa de control judiciar.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat s-a făcut cu respectarea tuturor exigenţelor art. 72 C. pen.
S-au avut în vedere atât modalitatea concretă de săvârşire a faptei şi consecinţele produse, precum şi datele care caracterizează pe inculpat şi limitele speciale ale pedepsei.
Fapta se încadrează în infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev. şi ped. de dispoziţiile art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen., pedeapsa prevăzută de lege este de la 10 la 20 ani, iar cea aplicată în cauză este de 5 ani închisoare şi reflectă în mod just pericolul social concret şi circumstanţele reale şi personale existente în cauză.
Recunoaşterea faptei şi regretul de care a dat dovada inculpatul au fost avute în vedere de instanţa fondului, pedeapsa fiind coborâtă sub minimul special, în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Având în vedere aspectele invocate, Curtea a reţinut că nu se impune reducerea pedepsei aplicate, apreciind că numai în acest mod poate fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen.
Constatându-se, aşadar, că individualizarea pedepsei a fost realizat în mod judicios atât ca întindere, cât şi ca mod de executare, criticile formulate de apelant s-a apreciat că sunt neîntemeiate.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul F.F.
Examinând recursul, în raport cu prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este fondat, pentru considerentele următoare:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecinţă, instanţa urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât şi cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.
Decizia recurată a fost pronunţată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se constată că inculpatul nu a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
În cadrul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat, în susţinerea recursului formulat, a solicitat admiterea recursului în prin aplicarea legii penale mai favorabile.
Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat, raportat la intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 1 februarie 2014 şi, în consecinţă, a incidenţei instituţiei aplicării legii penale mai favorabile, prevăzută de art. 5 din N.C.P.
Astfel, Înalta Curte reţine că, în reglementarea actuală, legiuitorul a exclus din norma de incriminare a omorului calificat, săvârşirea omorului în condiţiile elementelor circumstanţiale prevăzute de lit. c) şi i) ale art. 175 C. pen. anterior, fapta de a ucide o persoană fiind fiind prevăzută ca infracţiune în art. 188 C. pen.
Fapta de tentativă de omor, în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpat, incriminată în infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, pedepsită cu închisoare de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni şi interzicerea unor drepturi îşi găseşte în prezent corespondent în infracţiunea prev. de art. 32 rap. la art 188 C. pen., pedepsită cu închisoare de la 5 la 10 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Având în vedere că individualizarea pedepsei nu mai poate fi reapreciată de către instanţa de recurs, care are obligaţia de a efectua o transpunere proporţională a pedepselor stabilite în baza legii anterioare în intervalul de pedeapsă prevăzut de legea nouă, mai favorabilă, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului în baza C. pen. anterior, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-a orientat şi instanţa de fond, cu luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 396 alin. (1) C. proc. pen. (art. 320 alin. (7) C. proc. pen. anterior).
Potrivit hotărârii de condamnare, inculpatului i s-a interzis, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, care în prezent au corespondent în dispoziţiile art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficienţă şi dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă şi în consecinţă va reduce proporţional şi pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul F.F. împotriva Deciziei penale nr. 187 din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 419 din 3 octombrie 2013 a Tribunalului Iaşi, numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, aplicarea art. 5 C. pen. şi cuantumul pedepsei şi rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., în infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. şi reţinând dispoziţiile art. 5 C. pen. va reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul F.F. împotriva Deciziei penale nr. 187 din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 419 din 3 octombrie 2013 a Tribunalului Iaşi, numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei, aplicarea art. 5 C. pen. şi cuantumul pedepsei.
Rejudecând cauza în aceste limite:
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., în infracţiunea de tentativă de omor prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) C. proc. pen. şi reţinând dispoziţiile art. 5 C. pen. reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 939/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri... | ICCJ. Decizia nr. 968/2014. SECŢIA PENALĂ. Verificare măsuri... → |
|---|
