ICCJ. Decizia nr. 968/2014. SECŢIA PENALĂ. Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 968/2014
Dosar nr. 226/33/2014
Şedinţa publică din 18 martie 2014
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14 din 3 martie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis la data de 31 ianuarie 2014, de către autorităţile judiciare din Spania, respectiv judecător-magistrat P.O.R. de la Judecătoria Penală nr. 1 din Badajoz în procedura abreviată împotriva persoanei solicitate M.R.I., domiciliat în comuna Spermezeu, sat Sita, judeţul Bistriţa-Năsăud, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prev. de art. 368 şi art. 369 alin. (1) C. pen. spaniol.
S-a dispus revocarea măsurii controlului judiciar luată prin încheierea penală 2014 din 21 februarie 2014 a Curţii de Apel Cluj faţă de persoana solicitată M.R.I.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a sesizat instanţa cu o cerere de executare a mandatului european de arestare emis de către Judecătoria penală nr. 1 din Badajoz, la data de 31 ianuarie 2014, prin care se solicită arestarea şi predarea către autorităţile judiciare spaniole a persoanei solicitate M.R.I., în vederea efectuării cercetării penale împotriva acesteia. Persoana solicitată a fost acuzată de următoarele: la data de 22 martie 2010, în jurul orei de 5:30, fiind oprit în trafic pe raza localităţii Fte. De Cantos (Badajos) în timp ce se afla în autovehiculul care circula în direcţia Gilon, a fost depistat în timp ce transporta în interiorul corpului său substanţe narcotice, care nu cauzează daune grave sănătăţii, respectiv 19 capsule de haşiş (642 grame).
La data de 21 februarie 2014, procurorul a procedat la identificarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, aducându-i-se la cunoştinţă fapta reţinută în sarcina sa şi încadrarea juridică a acesteia, conform procesului verbal de identificare şi ascultare, şi a dispus reţinerea acesteia pe o durată de 24 de ore, prin ordonanţa de reţinere din data de 21 februarie 2014 - ora 11:45, dată în Dosar nr. 116/11/5/2014, prezentând-o instanţei.
Potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, instanţa a procedat la informarea persoanei solicitate M.R.I. asupra existenţei mandatului european de arestare împotriva sa, asupra conţinutului acestuia, asupra posibilităţii de a consimţi la predarea către statul solicitant, precum şi cu privire la drepturile sale procesuale, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu. Persoana solicitată a arătat că este de acord cu predarea sa, doar cu respectarea garanţiilor în ceea ce priveşte legalitatea documentelor necesare predării.
De asemenea, în faţa instanţei de judecată persoana solicitată a mai susţinut că pe teritoriul Spaniei a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 10 luni, după care a fost pus în libertate sub control judiciar, prezentându-se la organele de poliţie pentru supraveghere timp de 2 ani, semnând actele doveditoare ale prezenţei sale pe teritoriul statului spaniol. Persoana solicitată a mai precizat că nu a fost audiată în faţa instanţei, iar după finalizarea urmării penale nu a fost trimisă în judecată.
În cauză, s-au efectuat demersuri către Judecătoria penală nr. 1 din Badajoz, atât prin adresa emisă la data de 21 februarie 2014, cât şi prin adresa din data de 25 februarie 2014 pentru a se transmite mandatul de arestare intern emis pe numele persoanei solicitate, însă autorităţile spaniole nu au onorat aceste solicitări, transmiţând la dosar doar informaţii privind îndreptarea unei erori materiale referitoare la data emiterii mandatului european de arestare.
Analizând cererea dedusă judecăţii, Curtea a reţinut că sunt incidente în speţă, pe lângă dispoziţiile legale în materie cuprinse în Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, şi dispoziţiile Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului privind mandatul de arestare european şi procedurile de predare între statele membre ale U.E., care implementează principiul recunoaşterii reciproce şi înlocuieşte procedurile clasice de extrădare, exceptând statele membre care au declarat că vor continua să aplice tratatele de extrădare.
În acelaşi sens, Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al U.E. în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate, în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate, precum şi faptul că mandatul european de arestare se emite numai atunci când un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei nu poate fi adus la îndeplinire în ţară, întrucât persoana în cauză se sustrage pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, fără ca mandatul european de arestare să dobândească natura juridică a unui mandat de arestare din dreptul intern. Pe cale de consecinţă, mandatul european de arestare nu trebuie confundat cu mandatul de arestare preventivă din dreptul intern.
Astfel, analizând înscrisurile depuse la dosar, Curtea a reţinut următoarele:
Verificând dacă mandatul conţine toate informaţiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că mandatul european de arestare emis de către autoritatea spaniolă nu cuprinde cerinţa prevăzută în alin. (1) lit. c) din cuprinsul articolului susmenţionat. Prin urmare, nu s-a indicat în conţinutul mandatului european de arestare, mandatul naţional de arestare în baza căruia acesta a fost emis. Având în vedere că, în speţă, în cuprinsul mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Penală nr. l din Badajoz - Spania, nu s-a indicat mandatul de arestare naţional, care a stat la baza emiterii acestuia şi ţinând seama de faptul că „mandatul european de arestare este o decizie judiciară care are întotdeauna la bază un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei emis în condiţiile legii pe plan intern", Curtea a constatat că nu este realizată cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 86 alin .(1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, motiv pentru care în baza art. 107 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, a apreciat că se impune respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare emis la data de 31 ianuarie 2014 în procedura abreviată, faţă de persoana solicitată M.R.I..
De asemenea, s-a reţinut că nu se poate face abstracţie nici de faptul că, la solicitarea privind informaţiile privind durata pedepsei s-a menţionat că se cere de către Ministerul Public 4 ani şi 6 luni de închisoare, deşi cauza se află în faza de judecată, iar persoana solicitată M.R.I. nu a fost audiată, astfel i s-a încălcat prezumţia de nevinovăţie, iar conform preambulului deciziei cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare pentru statele membre, această decizie cadru implementată de către statele membre U.E. respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în art. 6 din Tratatul privind U.E. şi reflectate în Carta drepturilor fundamentale ale U.E.
S-a mai constatat că persoana solicitată M.R.I. a fost reţinută pe o durată de 24 de ore, cu începere din data de 21 februarie 2014 - ora 11:45. La aceeaşi dată, faţă de persoana în cauză, prezentată în faţa instanţei, s-a dispus măsura controlului judiciar prin încheierea din 2014 din 21 februarie 2014, astfel că, s-a dispus revocarea acesteia, ca urmare a respingerii cererii de executare a mandatului european de arestare.
împotriva sentinţei penale nr. 14 din 3 martie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în termen legal a declarat contestaţie
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Prin criticile formulate, s-a solicitat desfiinţarea în parte a hotărârii atacate şi rejudecând, admiterea solicitării privind executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare spaniole pe numele persoanei solicitate M.R.I., întrucât sunt îndeplinite cerinţele legale.
Examinând contestaţia, în raport de actele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, înalta Curte constată că este fondată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente :
Instanţa de fond a apreciat greşit că mandatul european de arestare emis la data de 31 ianuarie 2014, de către autorităţile judiciare din Spania, împotriva persoanei solicitate M.R.I., nu conţine toate informaţiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în sensul că nu este indicat mandatul naţional de arestare în baza căruia acesta a fost emis.
Înalta Curte constată că mandatul european de arestare a fost emis în baza hotărârii Judecătoriei Penale nr. 1 Badajos, dată în procedura abreviată, în scopul asigurării prezenţei la judecată a persoanei solicitate, deoarece autorităţile spaniole nu-i cunoşteau adresa.
În consecinţă, sunt incidente dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare privind persoana solicitată M.R.I. are la bază o hotărâre judecătorească executorie, ce are acelaşi efect ca şi o hotărâre judecătorească definitivă sau un mandat de arestare preventivă.
În ceea ce priveşte aprecierea instanţei de fond cu privire la încălcarea principiului prezumţiei de nevinovăţie de către autorităţile spaniole - pe considerentul că Ministerul Public a solicitat aplicarea unei pedepse de 4 ani şi 6 luni de închisoare, deşi cauza se află în faza de judecată, iar persoana solicitată M.R.I. nu a fost audiată - Înalta Curte constată că nici acest argument nu poate fi primit, întrucât în procedura de soluţionare a cererii de predare instanţa română nu are posibilitatea de a cenzura modul de derulare a judecăţii în faţa autorităţii străine şi nici dispoziţiile de arestare ale autorităţii emitente, cât timp acestea nu sunt prevăzute ca fiind condiţii legale de natură a genera un refuz.
În consecinţă, constatând că mandatul european de arestare îndeplineşte toate condiţiile legale, în cauză nu este incident niciun motiv de refuz dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea 302/2004, modificată, persoana solicitată fiind de acord cu predarea, Înalta Curte, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite contestaţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinţei penale nr. 14 din 3 martie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind persoana solicitată M.R.I.
Se va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:
Se va admite cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj privind punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 98/13 emis la data de 31 ianuarie 2014 de către autorităţile judiciare din Spania, respectiv judecător-magistrat P.O.R. de la Judecătoria penală nr. 1 din Badajoz în procedura abreviată, împotriva persoanei solicitate M.R.I.
În temeiul art. 103 alin. 10 din Legea nr. 302/2004, se va dispune arestarea preventivă a persoanei solicitate M.R.I., domiciliat în com. Spermezeu, sat Sita, judeţul Bistriţa-Năsăud, în vederea predării, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării.
Se va dispune emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinţei penale nr. 14 din 3 martie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind persoana solicitată M.R.I.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:
Admite cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj privind punerea în executare a mandatului european de arestare din 13 emis la data de 31 ianuarie 2014 de către autorităţile judiciare din Spania, respectiv judecător-magistrat P.O.R. de la Judecătoria penală numărul 1 din Badajoz în procedura abreviată din 1 februarie 2013 împotriva persoanei solicitate M.R.I.
În temeiul art. 103 alin. 10 din Legea nr. 302/2004, dispune arestarea preventivă a persoanei solicitate M.R.I., domiciliat în comuna Spermezeu, sat Sita, judeţul Bistriţa-Năsăud, începând cu data încarcerării.
Dispune emiterea mandatului de arestare a persoanei solicitate.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiei rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 954/2014. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 387/2014. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
