ICCJ. Decizia nr. 878/2014. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 878/2014
Dosar nr. 1104/6272013
Şedinţa publică din 11 martie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 135/S din 22 mai 2013 Tribunalul Braşov, a dispus condamnarea inculpatei F.C., după cum urmează:
- în baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale), cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare; în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (67 acte materiale), cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare; în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate, inculpata F.C. executând în final pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen.
A fost admisă acţiunea civilă şi a obligat inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL la plata către partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F, a sumei de 28.392 RON, cu titlu de despăgubiri civile.
Au fost menţinute măsurile sechestrului asigurător şi popririi asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpatei prin Ordonanţele procurorului din datele de 9 noiembrie 2012, respectiv 13 septembrie 2012 date în Dosarul 2031/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.
S-a dispus comunicarea dispoziţiilor prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, la Administraţia Finanţelor Publice pentru înscrierea în cazierul fiscal şi la O.R.C. pentru menţiunile necesare în Registrul Comerţului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că inculpata, în calitate de administrator al SC L. SRL Ghimbav, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în anii 2009 - 2010 (trim. II, III, IV 2009 şi trimestrele I, II, III 2010) a ascuns sursa impozabilă nedeclarând în documentele legale obligatorii (declaraţii 100 trimestriale), în totalitate, venitul anual (la 31 decembrie 2008 societatea a înregistrat venituri în valoare de 56.814 RON, iar pentru aceasta este obligată să plătească un impozit minim de 4300 RON, cu suma 2200 RON stabilită pentru anul 2009, iar în anul 2010 nu a constituit, declarat şi virat impozitul minim datorat în valoare totală de 1650 RON, prejudiciind bugetul general consolidat cu suma totală de 3.050 RON.
Totodată, s-a mai reţinut că, în calitate de administrator al SC L. SRL Ghimbav, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 31 august 2011 - 6 noiembrie 2011, 67 de zile, a omis să înregistreze, în totalitate, în evidenţele contabile (registrul de casă, jurnalele de vânzări) veniturile provenite din vânzările de marfă direct către populaţie, de la punctele de lucru ale societăţii, situate în oraş Ghimbav, str. F., şi oraş Ghimbav, str. L. (acestea fiind consemnate în două caiete ţinute din dispoziţia sa), sustrăgându-se în acest mod de la plata obligaţiilor fiscale constând în impozit pe profit şi TVA de colectat.
S-a mai reţinut că anterior citirii actului de sesizare, inculpata F.C. a arătat, prin înscris autentic, că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., că recunoaşte în totalitate comiterea faptelor în modalitatea expusă în rechizitoriu şi că îşi însuşeşte probele administrate în cursul urmăririi penale.
Privitor la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) s-au stabilit următoarele:
Din coroborarea datelor menţionate în declaraţiile fiscale cu cele din situaţiile financiare a rezultat că la data de 31 decembrie 2008 societatea a declarat un venit de 56.814,11 RON. Documentele legale care atestau aceste venituri au fost semnate de inculpată.
S-a mai reţinut că în acelaşi mod a acţionat şi în anul 2010, respectiv în trimestrele I, II, III, când aceasta nu a constituit, declarat şi virat impozitul minim datorat în valoare totală de 1650 RON, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 (forma în vigoare la data faptei se regăseşte în procesul-verbal de inspecţie fiscală). Astfel, în balanţa de verificare la 31 decembrie 2010 şi în declaraţiile fiscale societatea administrată de învinuită a declarat cheltuieli rezultate din exploatare în sumă de 42.327 RON, deşi din documentele contabile întocmite a rezultat că societatea nu înregistrase venituri din exploatare.
Referitor la infracţiunile de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (67 acte materiale) s-a stabilit că: din dispoziţia inculpatei F.C., la cele două puncte de lucru ale societăţii, în perioada 13 august 2011 - 6 noiembrie 2011, veniturile încasate din vânzarea mărfurilor erau menţionate parţial în casa de marcat, vânzătoarele ţinând evidenţa reală în două caiete.
În ceea ce priveşte activitatea de la punctul de lucru al SC L. SRL, din localitatea Ghimbav, str. L., martora P.E., vânzătoare la acea locaţie, a precizat că inculpata i-a înmânat o agendă cu coperţi de culoare albastră (care se regăseşte la dosarul de urmărire penală) în care nota zilnic plăţile făcute către furnizori şi sumele încasate din vânzările de mărfuri către populaţie.
Din coroborarea datelor menţionate în agenda ridicată de organele de poliţie cu cele de pe rapoartele Z şi cele din registrele de casă şi jurnalele de vânzări, a rezultat că la punctul de lucru din oraşul Ghimbav, str. L., nu s-au înregistrat venituri din vânzarea mărfurilor către populaţie în sumă de 7.135 RON.
Fiind audiată, inculpata a precizat că sumele reale încasate la cele două puncte de lucru erau înregistrate în totalitate doar în caietele ţinute de angajate, în casa de marcat fiind înregistrate sume mai mici. Inculpata a mai arătat că se ocupă personal de întocmirea contabilităţii primare a societăţii (jurnale, registre) pe care o predă ulterior contabilei. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, dar şi în faţa instanţei de judecată inculpata a declarat că, în măsura posibilităţilor, va achita prejudiciul cauzat.
La individualizarea pedepselor stabilite au fost urmărite criteriile vizate de art. 72 C. pen. prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute de lege - văzând şi art. 3201 C. proc. pen. - gradul de pericol social al faptelor, dar şi persoana inculpatei F.C. care nu are antecedente penale, este bine integrată în societate şi a adoptat o atitudine constant sinceră pe parcursul prezentului proces penal.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi partea civilă D.G.F.P. Braşov.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat obligarea inculpatei la plata către A.N.A.F. a sumei de 11.472 RON, sumă ce reprezintă prejudiciul penal şi se compune din 6.284 RON prejudiciul pe profit şi 5.188 TVA, sumă la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de la data faptei la zi.
Partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a criticat hotărârea instanţei de fond, dat fiind faptul că la prejudiciul în cuantum de 28.392 RON cu titlu de pretenţii trebuia să se calculeze majorări şi penalităţi de întârziere de la data săvârşirii faptei şi până la data recuperării integrale a prejudiciului la care să fie obligată inculpata să le plătească.
Prin Decizia penală nr. 111/Ap din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Finanţelor Publice Braşov împotriva Sentinţei penale nr. 135/S din 22 mai 2013 a Tribunalului Braşov, pronunţată în Dosar nr. 1104/62/2013, care a fost desfiinţată în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor civile.
Rejudecând în aceste limite, a fost obligată inculpata F.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L. SRL la plata sumei de 11.472 RON cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânzile şi penalităţile pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv, către partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Finanţelor Publice Braşov.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că starea de fapt a fost corect reţinută de către instanţa de fond, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpata F.C. răspunde exigenţelor prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale), respectiv prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (67 acte materiale) constând în aceea că în perioada 2009 (trim. II, III, IV) şi 2010 (trim. I, II, III) în calitate de administrator al SC L. SRL Ghimbav a ascuns sursa impozabilă nedeclarând în documentele legale obligatorii venitul anual - prejudiciind astfel bugetul consolidat al statului cu suma de 3.050 RON, iar în perioada 31 august 2011 - 6 noiembrie 2011, în aceeaşi calitate, timp de 67 de zile a omis să înregistreze în totalitate în evidenţele contabile veniturile provenite din vânzarea de marfă direct către populaţie la punctele de lucru ale societăţii (aceste încasări fiind consemnate în evidenţe separate aflate la dispoziţia sa - sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit şi TVA).
Prin declaraţia autentică ataşată la dosar, inculpata a declarat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. La stabilirea şi aplicarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv principiile generale ale codului, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi persoana infractorului.
Sub acest din urmă aspect, s-a reţinut că inculpata este la primul conflict cu legea penală, cu o poziţie procesuală sinceră pe tot parcursul derulării procesului şi un comportament corespunzător în societate şi familie.
Curtea a constatat că s-a stabilit un tratament sancţionator corespunzător în vederea atingerii scopului înscris în art. 52 C. pen., îndeosebi în ceea ce priveşte prevenţia specială.
Împotriva Deciziei nr. 111/Ap din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpata F.C. a declarat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Braşov.
Recurenta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin motivele scrise de recurs a invocat cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi rejudecând obligarea inculpatei la plata sumei de 28.392 RON compusă din 19.502 RON debit, 5.776 RON dobândă, 3.114 RON penalitate de întârziere constând în obligaţii fiscale cu titlu de TVA şi impozit profit neachitabile la care se vor adăuga dobânzi şi penalităţi de întârziere prejudiciului în cuantum de 15.278 RON şi la plata dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere aferente acestui debit, calculate de la data scadenţei şi până la data plăţii efective a întregului prejudiciu.
Analizând decizia penală atacată, în raport de motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Înalta Curte aminteşte că Decizia penală nr. 111/Ap a fost pronunţată la data de 8 octombrie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care a fost modificat conţinutul art. 3859 C. proc. pen., prin abrogarea unor cazuri de casare şi prin modificarea conţinutului cazurilor de casare rămase în vigoare.
În cauza dedusă judecăţii, recurenta-parte civilă solicită obligarea inculpatei la plata prejudiciului indicat în practicaua hotărârii, invocând în susţinerea recursului dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că, din perspectiva Legii nr. 2/2013, în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Astfel, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. se referă la situaţia în care hotărârea atacată este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Niciuna din situaţiile reglementate de dispoziţiile legale evocate nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii.
Recurenta-parte civilă critică soluţia instanţei de apel prin faptul că în mod greşit nu s-a dispus obligarea inculpatei F.C. şi la plata de majorări şi penalităţi de întârziere de la data săvârşirii faptei până la data recuperării integrale a prejudiciului conform art. 119 şi urm. din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ori, din acest punct de vedere, apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei aceste motive de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la "chestiuni de drept", iar criticile invocate de recurenta-parte civilă, ca atribut exclusiv al instanţei de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidenţa cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Pentru aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov împotriva Deciziei penale nr. 111/Ap din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpata F.C.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în sumă de 200 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov împotriva Deciziei penale nr. 111/Ap din 8 octombrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpata F.C.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în sumă de 200 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 860/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri... | ICCJ. Decizia nr. 939/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri... → |
|---|
