ICCJ. Decizia nr. 943/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 943/2014
Dosar nr. 5253/117/2012
Şedinţa publică din 14 martie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 22 din 29 ianuarie 2013, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul V.C.L., pentru comiterea infracţiunilor:
- de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani şi interzicerea pe 2 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
- de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani şi interzicerea pe 2 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
- uz de fals, prevăzută de art. 291 teza a II-a C. pen., cu art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 5 luni închisoare.
- stopaj la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, pentru ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare şi interzicerea pe 2 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., sporită cu 1 an închisoare, rezultând pedeapsa finală de 3 ani şi interzicerea pe 2 ani a exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.
S-a făcut aplicaţiunea prev.art. 64 lit. a) teza a II-a şi art. 71 alin. (1), (2) C. pen.
În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri civile în sumă de 68.293 RON, plus accesorii, începând cu data de 13 iunie 2009 pentru suma de 17.114 RON - impozit pe profit şi pentru suma de 30.061 RON TVA, respectiv cu data de 6 iunie 2009 pentru restul debitelor, până al achitarea integrală a sumelor respective, către partea civilă Statul Român prin ANAF - DGFP Cluj.
S-a dispus anularea facturii din 30 iunie 2008 şi a contractului prestări servicii.
S-a dispus comunicarea către registrul comerţului al judeţului Cluj a unei copii de pe prezenta hotărâre, la rămânerea definitivă.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj s-a dispus trimiterea în judecată penală, în stare de libertate, a inculpatului V.C.L. pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., stopaj la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., uz de fals, prev. de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin scriptul provenit din partea inculpatului, aflat la muncă în Italia, emis de către autorităţile române competente din oraşul italian Bologna, instanţa a luat act că acest inculpat doreşte să beneficieze de prevederile art. 3201 C. proc. pen., adică recunoaşterea săvârşirii în totalitate a faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei, nesolicitând alte probe. în aceste condiţii, instanţa a încuviinţat cererea inculpatului şi judecarea acestuia se va face pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care inculpatul le cunoaşte şi le însuşeşte, faptele fiind stabilite şi fiind suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Astfel fapta inculpatului V.C.L. care în calitate de administrator al SC L.C.C. SRL Cluj-Napoca, în perioada decembrie 2007 - octombrie 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a omis în mod repetat evidenţierea în documentele legale şi în actele contabile, a veniturilor realizate în cuantum de 136.004,05 RON, cu scopul sustragerii de la pata TVA în sumă de 21.714.89 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului V.C.L. care în calitate de administrator al SC L.C.C. SRL Cluj-Napoca, din luna iunie 2008, de a înregistra în mod repetat în evidenţa contabilă, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de cheltuieli nereale în valoare de 46,631,30 RON, cu scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit în sumă de 17.114 RON şi TVA în cuantum de 8.345,87 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiaşi inculpat din luna aprilie 2009, de a folosi cu ocazia verificărilor financiar contabile efectuate de inspectorii din cadrul ANAF, a unui înscris sub semnătură privată falsificat, care atesta o operaţiune comercială nereală între SC L.C.C. SRL Cluj-Napoca şi SC G.J.S. SRL Cluj-Napoca, a cărui conţinut nereal l-a cunoscut, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 teza a II-a C. pen.
În fine, fapta inculpatului V.C.L. care în calitate de administrator al SC L.C.C. SRL Cluj-Napoca, din perioada 25 februarie 2008 - 25 aprilie 2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a reţine lunar de la salariaţi prin stopaj la sursă, a sumelor reprezentând impozitul pe venituri din salarii, CAS, şomaj asiguraţi şi CASS, în sumă totală de 4.656 RON, care nu a fost vărsată la bugetul de stat, în termen de 30 de zile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de stopaj la sursă, prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Procedând la individualizarea pedepselor, instanţa a aplicat criteriile generale precizate în art. 72 C. pen. şi de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. Astfel, au fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă, reduse cu o treime, gradul de pericol social concret al faptelor comise, care este ridicat având în vedere valoarea socială ocrotită de legea penală şi lezată prin acţiunile antisociale ale inculpatului, împrejurările concrete de săvârşire a faptelor respective, nu în ultimul rând persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală. S-a constatat că inculpatul este recidivist, ultima condamnare fiind de 4 ani şi 4 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 1765 din 21 octombrie 2000 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă în data de 7 mai 2001 a Tribunalului Cluj, a cărui executare a început la data de 30 decembrie 2002 şi a fost liberat condiţionat la data de 30 decembrie 2002 cu un rest neexecutat de 627 zile închisoare, condamnare care este primul termen al recidivei postexecutorii prev. în art. 37 lit. b) C. pen. Aceste elemente au fost avute în vedere de către instanţă la stabilirea în concret a cuantumului pedepselor, orientându-se spre limita minimă potrivit art. 3201 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul V.C.L. şi ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj.
Inculpatul a solicitat desfiinţarea hotărârii şi judecând, să se aplice pedepse mai reduse şi înlăturarea sporului de 1 an închisoare, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv că este căsătorit şi are un copil minor în întreţinere.
Apelul ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj nu a fost motivat.
Prin Decizia penală nr. 84/A din 24 aprilie 2013 Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a admis apelul declarat de partea civilă ANAF - DGFP Cluj împotriva Sentinţei penale nr. 22 din 29 ianuarie 2013 a Tribunalului Cluj, a desfiinţat hotărârea numai cu privire la latura civilă a cauzei şi în rejudecare a obligat inculpatul V.C.L. să plătească părţii civile suma de 83.816 RON despăgubiri civile, plus accesorii datorate potrivit art. 119 din O.G. nr. 92/2003 C. proc. fisc., calculate la suma de 22.576 RON (impozit pe profit) începând cu data de 13 iunie 2009 şi până la data achitării acestei sume; la suma de 38.040 RON (TVA) începând cu data de 13 iunie 2009 şi până la achitarea sumei; la debitele reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă şi nevirate (impozit pe venit din salarii, CAS reţinută de la asiguraţi, şomaj asiguraţi, CASS reţinută de la asiguraţi) de la data de 6 iunie 2009 şi până la achitarea acestora. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul V.C.L. împotriva aceleiaşi sentinţe şi a obligat apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut că prima instanţă a stabilit în mod corespunzător starea de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale pe care inculpatul şi le-a însuşit prevalându-se de procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., precum şi vinovăţia sa şi încadrarea juridică pentru infracţiunile de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (două fapte) ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a C. pen. şi stopaj la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. De asemenea, s-a apreciat că în mod corect s-a reţinut că inculpatul a comis această infracţiune în stare de recidivă postexecutorie conform art. 37 lit. b) C. pen., raportat la ultima condamnare de 4 ani şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1765 din 21 octombrie 2000 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a executat-o începând cu data de 30 decembrie 2002 fiind liberat condiţionat cu un rest de 627 zile închisoare care s-a epuizat la data săvârşirii infracţiunilor ce constituie obiectul prezentului dosar.
Referitor la individualizarea pedepselor s-a constatat că acestea se situează spre minimul prevăzut de lege şi raportat la modalitatea de comitere, urmările produse, cuantumul prejudiciului, împrejurarea că inculpatul nu a acoperit nicio parte din acesta, că este recidivist, fiind condamnat de mai multe ori la pedepse cu închisoarea, nu se justifică în favoarea sa reţinerea unor circumstanţe atenuante.
Prin urmare, pedepsele aplicate sunt juste şi proporţionale cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., iar operaţiunea de contopire a acestora este conformă cu dispoziţiile art. 34 lit. b) C. pen., fiind justificată aplicarea sporului de 1 an închisoare raportat la numeroase fapte şi acte materiale care compun infracţiunile comise în formă continuată.
În ceea ce priveşte apelul declarat de partea civilă ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj s-a constatat că în cauză ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj s-a constituit iniţial parte civilă cu suma de 68.293 RON + accesorii, iar ulterior a formulat o precizare la constituirea de parte civilă, arătând că pretenţiile se ridică la suma de 83.816 RON la care se adaugă accesoriile prevăzute de lege şi se compune din 22.576 RON impozit pe profit; 6.963 RON accesorii impozit pe profit; 38.040 RON TVA; 10.175 RON accesorii TVA; 1.092 RON impozit pe veniturile din salarii; 354 RON majorări de întârziere impozit pe veniturile din salarii; 354 RON majorări de întârziere impozit pe venituri din salarii; 2.038 RON CAS reţinută de la asiguraţi în perioada 25 februarie 2008 - 25 aprilie 2009; 587 RON majorări de întârziere CAS; 116 RON şomaj asiguraţi (25 februarie 2008 - 25 aprilie 2009); 36 RON majorări de întârziere şomaj; 1410 RON CASS reţinută de la asiguraţi (25 ianuarie 2008 - 25 aprilie 2009) şi 429 RON majorări de întârziere CASS reţinută de la asiguraţi. La această sumă de 83.816 RON se adaugă accesorii datorate potrivit art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, la suma de 22.576 RON (impozit pe profit) începând cu data de 13 iunie 2009 şi până la data achitării acestei sume; la suma de 38.040 RON (TVA) începând cu data de 13 iunie 2009 şi până la achitarea sumei; la debitele reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă şi nevirate (impozit pe venit din salarii, CAS reţinută de la asiguraţi, şomaj asiguraţi, CASS reţinută de la asiguraţi) de la data de 6 iunie 2009 şi până la achitarea acestora.
Având în vedere că instanţa de fond nu a luat în considerare această precizare la constituirea de parte civilă acordând sumele care au fost solicitate iniţial de către ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj, instanţa de control judiciar a apreciat că şi în situaţia în care partea civilă nu a motivat apelul, dat fiind efectul devolutiv al acestei căi de atac şi împrejurarea că această cerere de acordare în totalitate a despăgubirilor civile este justificată, sumele fiind calculate potrivit legii, se impune admiterea căii de atac în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. (în vigoare la data săvârşirii infracţiunilor) obligarea inculpatului la plata sumei de 83.816 RON şi accesoriile datorate potrivit art. 119 din O.G. nr. 92/2003 astfel cum au fost solicitate şi detaliate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.C.L.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a pus concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei penale atacate, precum şi a sentinţei penale pronunţată de instanţa de fond, şi în rejudecare, aplicarea art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Totodată, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei, precum şi înlăturarea sau reducerea sporului de 1 an aplicat nejustificat, în opinia apărării.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Codul de procedură penală al României a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013.
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, respectiv 24 aprilie 2013, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de legalitate, nu şi de temeinicie.
În ceea ce priveşte cererea de reindividualizare a pedepselor se reţine că Legea nr. 2/2013 permite instanţei de recurs să analizeze această critică prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Acest caz de casare devine incident numai atunci când instanţa comite erori în legătură cu aplicarea pedepsei, erori care se pot produce prin stabilirea unei pedepse neprevăzute de lege sau prin depăşirea limitelor legale - sub minimul legal sau peste maximul general al pedepsei.
Verificând decizia recurată prin prisma acestui caz de casare se constată că pedepsele aplicate inculpatului pentru infracţiunile săvârşite se încadrează între limitele minime şi maxime prevăzute de lege, astfel că şi această critică este nefondată.
Examinând, din oficiu, cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii de către inculpaţi, raportat la intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 1 februarie 2014 şi, în consecinţă, a incidenţei instituţiei aplicării legii penale mai favorabile, prev. de art. 5 din noul C. pen., instanţa de recurs constată că nu este incidentă aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât pentru infracţiunea de evaziune fiscală nu au intervenit modificări.
Nici în ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals nu există modificări în norma incriminatorie, singurul aspect de noutate este că legiuitorul a prevăzut modalitate alternativă de sancţionare şi în cazul folosirii unui înscris oficial.
Întrucât inculpatul V.C.L. a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că nu există diferenţe între art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) din noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor sancţiunii cu o treime.
Cu privire la concursul de infracţiuni, reglementat de art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior, se observă că instanţa de fond a aplicat un spor de 1 an.
Art. 39 lit. b) din noul C. pen. stipulează că în cazul în care s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel că s-ar constata o agravare a situaţiei inculpatului în propria cale de atac, lucru nepermis de legiuitor.
Cât priveşte tratamentul sancţionator al stării de recidivă, acesta va rămâne cel din legea anterioară, date fiind dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, care prevăd aplicabilitatea noii reglementări doar în situaţia în care una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, aspect care nu este incident în cauză.
Ca atare, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă o constituie legea sub imperiul căreia au fost comise infracţiunile.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.L. împotriva Deciziei penale nr. 84/A din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori şi va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.C.L. împotriva Deciziei penale nr. 84/A din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 942/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... | ICCJ. Decizia nr. 1020/2014. SECŢIA PENALĂ. Lovirile sau... → |
|---|
