ICCJ. Decizia nr. 980/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 980/2014
Dosar nr. 2592/105/2013
Şedinţa publică din data de 19 martie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin sentinţa penală nr. 360 din 12 august 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, în baza disp.art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) litera c) C. pen., cu aplicarea disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi a disp. art. 73 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.A.V. la pedeapsa de 9 (nouă) ani şi 11 (unsprezece luni) închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, faptă din data de 19 februarie 2013, victima G.N.C.
Conform disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei.
Potrivit disp. art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv de la 20 februarie 2013, la zi.
În temeiul disp. art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a obiectului folosit la comiterea infracţiunii, respectiv un cuţit în lungime totală de 29 cm., lama în lungime de 17 cm., având la prăsele lăţimea de 2,4 cm., depuse în plic sigilat cu sigiliul M.I., la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Prahova.
Sub aspectul laturii civile, s-a luat act că moştenitorul defunctului G.N.C., numitul G.D., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că numiţii G.A.V. şi G.N.C. sunt fraţi, locuind împreună în imobilul din sat. Proviţa de Jos, comuna Proviţa de Jos, judeţul Prahova.
În urma decesului bunicii acestora, survenit în vara anului 2011, au început să se gospodăreasca singuri.
De asemenea, începând cu această dată, relaţiile dintre cei doi fraţi s-au deteriorat în mod grav, săptămânal existând în locuinţa lor comună dar şi prin împrejurimi, scandaluri şi conflicte soldate nu de puţine ori cu vătămarea corporală reciprocă a acestora.
Conflictele erau mai acute pe fondul consumului de alcool, fiind de regulă aplanate prin intervenţia agenţilor de ordine, agenţi de politie sau poliţie comunitară.
Nici unul dintre cei doi fraţi nu a avut loc de muncă, lucrând ocazional ca zilieri în funcţie de treburile gospodăreşti ale locuitorilor din comună, iar mare parte din banii câştigaţi în acest mod erau cheltuiţi pe achiziţionarea de băuturi alcoolice, context în care şi locuinţa lor comună este una caracterizată de penurie şi dezordine, aceasta nefiind racordată la electricitate sau la reţeaua de gaze.
În corelaţie cu cele anterior prezentate, în data de 19 februarie 2013, în jurul orelor 22.30, în timp ce se aflau în incinta locuinţei comune, pe fondul consumului de alcool (victima având 2.30 gr.%o alcool etilic în sânge, iar inculpatul 1.45 gr. %o alcool etilic în sânge) şi având la bază un motiv aparent banal (defecţiunea unui aparat radio, singurul mijloc electronic din imobil), cei doi fraţi au început să-şi adreseze reciproc injurii, degenerând în lovirea reciprocă cu palme, pumni în zona capului.
Date fiind aceste împrejurări, fiind vădit enervat de faptul că inculpatul l-a împins, iar în cădere s-a lovit de masă, victima a luat de pe masa din bucătărie un cuţit (obiect tăietor-înţepător, în lungime totală de 29 cm., lama în lungime de 17 cm., având la prăsele lăţimea de 2,4 cm) cu care s-a îndreptat către inculpat încercând să-l lovească cu obiectul vulnerant. Conform actelor medico - legale emise, inculpatul a suferit mai multe excoriaţii degete mâna dreaptă, dar şi o plagă prin tăiere de aprox. 2 cm, 1/3 superioară antebraţ stâng, iar conform declaraţiei inculpatului, această din urmă leziune a fost cauzată de către victimă în momentul în care a barat lovitura violentă a fratelui său.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză (proces verbal de cercetare al locului săvârşirii infracţiunii, raport medico-legal de necropsie din 20 februarie 2013 emis de către S.M.L. Ploieşti şi declaraţiile inculpatului) s-a reţinut că ulterior recepţionării acestei lovituri, inculpatul a reuşit în cadrul conflictului să o deposedeze pe victimă de cuţit, iar după ce a îmbrâncit-o, i-a aplicat acesteia, cu intensitate, o lovitură puternică cu cuţitul în piept provocându-i o plagă înjunghiată cu interesarea cordului şi a plămânului drept, leziune ce a condus în foarte scurt timp la decesul acesteia (la necropsie s-a observat cum lama cuţitului a interesat pe diagonală inima şi a perforat plămânul drept).
Dându-şi seama de consecinţele faptei sale, de frică, inculpatul a părăsit locuinţa şi s-a îndreptat către un vecin, martorul S.N.C.M., căruia i-a cerut ajutorul în tratarea rănii pe care o avea la antebraţul stâng.
În cadrul discuţiilor pe care le-a avut cu martorul şi cu soţia acestuia, numita S.N.A.C., dar şi ulterior cu organele de poliţie, inculpatul a susţinut că a fost tăiat la mână de către fratele său care a fugit din locuinţă, încercând astfel să canalizeze acţiunea organelor de poliţie într-o altă direcţie; în acelaşi timp cu organele de poliţie, la faţa locului a sosit o ambulanţă care l-a preluat pe inculpat în vederea acordării îngrijirilor medicale de specialitate.
Referitor la victimă, s-a mai reţinut şi faptul că fiind lăsată în agonie de fratele său pe un scaun în bucătărie, a reuşit să se târască până în holul casei, circa 3,5 metri, unde, din cauza hemoragiei puternice interne, a decedat.
Prin Raportul medico-legal de necropsie din 20 februarie 2013 emis de S.M.L. Ploieşti s-a concluzionat că „moartea numitului G.N.C. a fost violentă; s-a datorat hemoragiei interne consecutive unei plăgi înjunghiate penetrante toracice anterioare stângi cu interesarea cordului şi a plămânului drept; plaga înjunghiată s-a putut produce prin corp tăietor-înţepător posibil cuţit; între leziune şi deces există o legătură directă şi necondiţionată de cauzalitate; restul leziunilor traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire de corpuri dure, au vechimi diferite (1-5 zile) şi nu au contribuit la deces; sângele recoltat de la cadavru este de grupa B III şi conţine 2.30 gr.%o alcool etilic, iar urina 2.65 gr.%o alcool etilic; moartea datează din 19 februarie 2013".
Această situaţie de fapt a fost încadrată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 174 alin. (1) -art. 175 alin. (1) litera c) C. pen.
Totodată, s-a considerat că din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice în a considera că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor calificat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii.
Astfel, din succesiunea faptelor, instanţa de fond a reţinut circumstanţa atenuantă a provocării în favoarea inculpatului, în condiţiile în care pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de alcool, fiind iniţial lovit de către G.N.C. cu un cuţit (obiect tăietor-înţepător, în lungime totală de 29 cm, lama în lungime de 17 cm, având la prasele lăţimea de 2,4 cm) în zona antebraţului stâng, inculpatul G.A.V. l-a deposedat de cuţit şi i-a aplicat acestuia cu intensitate o lovitură cu obiectul vulnerant în regiunea precordială, provocându-i o leziune traumatică (plagă înjunghiată cu interesarea cordului şi a plămânului drept) ce a condus la decesul acestuia, reţinând la încadrarea juridică a faptei şi dispoziţiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen., reducând pedeapsa sub limitele prevăzute de lege pentru acest gen de infracţiune, după reducerea obligatorie conform art. 3201 C. proc. penală.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) cu excepţia dreptului de a alege, pe toată durata executării pedepsei principale.
Conform aceluiaşi text de lege, s-a interzis inculpatului, câ pedeapsa complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe o perioada de 4 ani, după executarea pedepsei principale, dreptul de a fi tutore sau curator, urmând a fi interzis în condiţiile în care fapta a fost deosebit de violentă şi a avut în vedere viaţa persoanei.
Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 20 februarie 2013, lăzi.
În raport de gradul de pericol social deosebit, rezonanţa socială a faptei penale comise de inculpat, mai ales în rândul comunităţii din care provine, prima instanţă a apreciat că subzistă în continuare pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive a inculpatului şi în baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.A.V.
Deoarece la săvârşirea faptei inculpatul a folosit un cuţit în lungime totală de 29 cm, lama în lungime de 17 cm, având la prăsele lăţimea de 2,4 cm, în baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la acesta a cuţitului folosit şi depus în plic sigilat cu sigiliul M.I., la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Prahova.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a luat act că moştenitorul defunctului G.N.C., numitul G.D., nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
Împotriva acestei soluţii a declarat apel inculpatul G.A.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, exclusiv din punct de vedere al cuantumului pedepsei aplicate.
A precizat inculpatul că fratele său l-a atacat cu respectivul cuţit, el nefăcând altceva decât să se apere. De asemenea, a mai arătat că, în ciuda tuturor divergenţelor, inculpatul nu a vrut în nici un moment să îşi omoare fratele.
Prin Decizia penală nr. 205 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul G.A.V., aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, judeţul Dâmboviţa împotriva sentinţei penale nr. 360 din 12 august 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, pe care a desfiinţat-o în parte în latură penală şi pronunţând o nouă hotărâre:
S-a redus pedeapsa aplicată acestui inculpat pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplic, art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. la 7 ani şi 6 luni închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 20 februarie 2013, la zi.
S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
S-a dispus plata sumei de 200 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.
Examinând apelul formulat, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât şi sub toate aspectele conform art. 371 C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a apreciat că această cale de atac este fondată, aşa cum se va arăta în continuare:
Din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la faţa locului, însoţit de planşele foto, raportul medico-legal de necropsie, raportul medical de expertiză medico-legală privind pe inculpat, coroborate cu declaraţiile martorilor şi ale inculpatului, care a solicitat să fie judecat conform procedurii prev. de art. 3201 Cod proc. penală, instanţa de prim control judiciar a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca şi instanţa de fond.
Astfel, s-a constatat că pe fondul consumului de alcool (victima având conform raportului medico-legal de necropsie, filele 47-48 dosar u.p.- o alcoolemie de 2,30 - 2,65 gr %o iar inculpatul, conform raportului de buletinului de analiză a alcoolemiei aflat la fila 64 dosar u.p. o alcoolemie de 1,45 gr %o) şi pentru un motiv aparent minor (defectarea unui aparat radio) victima, cu un cuţit de o lungime totală de 29 cm iar lama de 17 cm, a vrut să-1 lovească pe inculpat într-o zonă vitală însă acesta s-a apărat cu mâna dreaptă, lovitură care i-a cauzat leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 12-14 zile îngrijiri medicale.
Datorită acestei lovituri primite, inculpatul după ce a deposedat-o pe victimă de cuţit, cu acest obiect a lovit-o în zona pieptului, lovitură în urma căreia după o perioadă scurtă de timp a decedat.
Având în vedere această situaţie de fapt, în mod corect instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., această provocare fiind reliefată de lovitura pe care victima i-a aplicat-o inculpatului.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, instanţa de prim control judiciar a considerat că judecătorul fondului nu a dat o suficientă importanţă situaţiei de fapt ce constituie această circumstanţă atenuantă.
S-a observat, astfel, că inculpatul şi-a lovit cu cuţitul fratele numai după ce acesta din urmă a devenit agresiv şi chiar a încercat să îl lovească, posibil în mod decisiv, însă numai instinctul de apărare al inculpatului care a interpus între cuţit şi corpul său mâna dreaptă a făcut ca acţiunea victimei să nu fie dusă la bun sfârşit.
Pe de altă parte, s-a constatat că acest conflict a fost declanşat de victima care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi pentru un motiv mai mult decât minor, acesta fiind de altfel cel care în general declanşa toate conflictele dintre cei doi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.A.V.
A solicitat aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 188 din noul C. pen., casarea în parte a hotărârilor atacate, aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi aplicarea unei pedepse în raport de noile limite prevăzute de noul C. pen.
În plus, cu ocazia motivelor scrise de recurs, invocând cazul de casare prevăzut de 3859 pct. 172 C. proc. pen. a solicitat reţinerea art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Examinând recursul declarat de inculpatul G.A.V., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:
Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, în prezenta cauză, au fost dezvoltate critici care nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare anterior menţionat, ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în acest sens, se reţine, însă, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în speţă, recurentul inculpat a criticat hotărârile pronunţate sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situaţie exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. în speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 17 octombrie 2013 şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează omorul calificat, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.
în examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent instanţa de recurs urmează să analizeze:
a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. în examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;
b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. în examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;
Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele* constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat.
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca "urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat recurentul, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiaşi lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei faţă de acesta.
Art. 174 C. pen.
Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări: c) asupra soţului sau unei rude apropiate; - se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 188 C. pen. Omorul
(l) Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 199 C. pen.
Violenţa în familie,
(1) Dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 şi art. 193-195 sunt săvârşite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.
Înalta Curte reţine că în prezent, infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 189 noul C. pen., nu mai prevede omorul asupra unei rude apropiate sau asupra unui membru de familie ca o circumstanţă agravantă, în noul C. pen., în vigoare de la 1 februarie 2014.
Această faptă penală este reincriminată în noul C. pen., în art. 188 sub denumirea de „omor" în care se precizează textual: „uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi".
Prin art. 177 noul C. pen., prin membru de familie se înţelege ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude, soţul, persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc.
Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal şi de procedură penală), instanţa este datoare să constate dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".
Inculpatul G.A.V. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) -175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.
Conform disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei.
După cum se poate observa fapta de omor calificat, în modalitatea în care a fost comisă de inculpat, incriminată în infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, pedepsită cu închisoarea de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi îşi găseşte în prezent corespondent în infracţiunea prevăzută de art. 188 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, pedeapsă care se majorează cu 5 ani întrucât sunt incidente dispoziţiile art. 199 C. pen., care impun majorarea maximului special al pedepsei prevăzute de lege cu o pătrime atunci când faptele prevăzute în art. 188, sunt săvârşite asupra unui membru de familie.
Raportat la dispoziţiile legale mai sus-menţionate şi având înJ vedere situaţia faptică reţinută de cele două instanţe, precum şi proporţionalitatea pedepsei, înalta Curte constată că se impune casarea în parte a ambelor hotărâri şi reducerea pedepsei aplicate inculpatului, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-au orientat şi instanţele anterioare, în raport cu normele de incriminare actuale, care sunt mai favorabile acestuia.
În privinţa circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. anterior se constată că se regăseşte în art. 75 lit. a) C. pen. în vigoare care nu conţine modificări în raport cu vechea lege penală.
În ce priveşte pedepsele complementare şi accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, se constată că au corespondent în noul C. pen., sub aspectul conţinutului şi a caracterului obligatoriu de aplicare pentru săvârşirea infracţiunii de omor şi având în vedere că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea inculpatului pentru această infracţiune care prevede această sancţiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare, cât şi în noua normă de incriminare, iar cuantumul în care au fost aplicate se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Referitor lapedepsele complementare şi accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior care deşi au corespondent în art. 66 alin. (1) lit. f) C. pen. în vigoare le apreciază ca nefîind necesare a fi aplicate.
Aşa fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul G.A.V. împotriva Deciziei penale nr. 205 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va casa în parte decizia penală recurată şi, în rejudecare:
Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1)- art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în infracţiunea de omor săvârşit asupra unui membru de familie, prev. de art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 199 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., va condamna pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 februarie 2013 la 19 martie 2014.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul G.A.V. împotriva Deciziei penale nr. 205 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia penală recurată şi, în rejudecare:
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpat din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1)- art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în infracţiunea de omor săvârşit asupra unui membru de familie, prev. de art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 199 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 februarie 2013 la 19 martie 2014.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 91/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 982/2014. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
