ICCJ. Decizia nr. 982/2014. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 982/2014
Dosar nr. 169/105/2013
Şedinţa publică din 19 martie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 221 din 27 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului C.I.R., din infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. . 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., ca neîntemeiată, inculpatul C.I.R., fiind condamnat după cum urmează:
În baza disp. art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. . 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. disp. art. 21 alin. (2) C. pen. şi art. 37alin. (1) lit. b) C. pen.- infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, faptă din data de 05 iulie 2012, părţi vătămate: D.V., R.V. şi I.C. la pedeapsa de 7 ani şi 6 închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege ca pedeapsă complementară.
În baza disp. art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.cu aplic art. 75 alini lit. a) C .pen., şi art. 37ali. 1 lit. b) C. pen.- infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă din 05 iulie 2012 la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Potrivit disp. art. 33 lit. a) C. pen. şi a disp. art. 34 lit. b) C. pen. şi a disp. art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
S-au aplicat disp. art. 71 C. pen. raportat la disp.art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.
S-a dispus ca pedeapsa complementară aplicată inculpatului să se execute în condiţiile prev. de disp. art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, de la 06 iulie 2012 la zi.
Potrivit disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În temeiul disp. art. 15 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acţiunea civilă exercitată de S.J.U. Ploieşti inculpatul fiind obligat să plătească acestei unităţi spitaliceşti suma de 4.946,05 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a luat act că părţile vătămate D.V., R.V. şi I.C. au renunţat la exercitarea acţiunii civile în procesul penal.
Potrivit disp. art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuţit şi cinci corpuri contondente folosite la desfăşurarea conflictului.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.N.D.G.J.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că:
Prin Rechizitoriul nr. 777/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpaţilor: Constantînescu Ion Robert, pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., constând în aceea că, în data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la un conflict premeditat, de amploare, desfăşurat în zona centrala a municipiului Ploieşti, vis-a-vis de platoul H.C. Ploieşti - zona de comercializare a florilor, alături de alte persoane respectiv, R.V., zis “B.”, I.C., zis “G.”, D.P., zis „V.", D.V., D.C.I.R., zisă “D.”, D.N., B.C.D., B.M., B.P. şi O.I., M.C., S.G., C.I.R., S.C., C.A.M., S.V., D.D.F., C.F., S.C. şi S.I., şi prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică, conflict în cadrul căruia inculpatul a aplicat câte o lovitură de cuţit în zona abdominală a numiţilor R.V., D.V. şi I.C., provocându-le leziuni traumatice grave care le-au pus viata în primejdie şi care au necesitat internarea lor în S.J.U. Ploieşti, unde au fost supuşi unor intervenţii chirurgicale.
- O.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 183 C. pen. şi art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea ca, în data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la un conflict premeditat, de amploare, desfăşurat în zona centrala a municipiului Ploieşti, vis-â-vis de platoul H.C. Ploieşti - zona de comercializare a florilor, alături de alte persoane respectiv, R.V., zis “B.”, I.C., zis ,,G.", D.P., zis „V.", D.V., D.C., zisă “D.”, D.N., B.C.D., B.M., B.P. şi C.I.R., M.C., S.G., C.I.R., S.C. C.A.M., S.V., D.D.F., C.F., S.C. şi S.I., şi prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică, conflict în cadrul căruia inculpatul a aplicat cu pumnul o lovitura în zona feţei numitului M.C., lovitura care a provocat căderea acestuia în poziţia decubit dorsal cu impact C.I.R. cranian occipital de carosabilul asfaltat, soldat ulterior cu decesul acestuia survenit în data de 06 iulie 2012 în cadrul Secţiei Neurochirurgie - S.J.U. Ploieşti.
D.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice şi favorizarea infractorului, prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 264 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea ca, în data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la acelaşi conflict prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică, precum şi faptul ca în cursul urmăririi penale, în data de 06 august 2012, fiind reaudiat în cauza, l-a favorizat pe inculpatul O.I., susţinând în fata organelor de urmărire penala, din cauza "remuşcărilor" pe care le avea, că inculpatul O.I. nu a participat la desfăşurarea conflictului, precum şi faptul că el i-a aplicat o lovitura cu pumnul în zona feţei numitului M.C., lovitura în urma căreia acesta din urma a căzut pe asfalt, iar ulterior a decedat.
- S.C., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea ca, în data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la conflictul premeditat, de amploare, desfăşurat în zona centrala a municipiului Ploieşti, vis-a-vis de platoul H.C. Ploieşti prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică.
- S.G.C., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea ca, în data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la conflictul premeditat, de amploare, desfăşurat în zona centrala a municipiului Ploieşti prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică.
- B.M., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constând în aceea ca, în data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la acelaşi conflict alături de persoanele menţionate mai sus, conflict desfăşurat în zona Centrala a municipiului Ploieşti, vis-a-vis de platoul H.C. Ploieşti prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică.
- B.C.D., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. constând în aceea ca, în data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, a participat la conflictul premeditat, de amploare, desfăşurat în zona centrala a municipiului Ploieşti, vis-a-vis de platoul H.C. Ploieşti - zona de comercializare a florilor, alături de alte persoane respectiv, R.V., zis “B.”, I.C., zis “G.”, O.I., D.V., D.C., zisă “D.”, D.N., B.M., S.G.C., B.P. şi C.I.R., M.C., S.C., D.P., C.A.M., S.V., D.D.F., C.F., S.C. şi S.I., prin care s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publica.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de M.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.
De asemenea s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea efectuării de cercetări şi investigaţii faţă de învinuiţii D.V., R.V., I.C. şi D.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea aii. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., precum şi faţă de ceilalţi participanţi în conflictul respectiv.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a reţinut aceasta situaţie de fapt pe baza probelor administrate: declaraţiile inculpatului C.I.R., declaraţiile parte vătămată/ învinuit D.V., declaraţiile parte vătămată/învinuit R.V., declaraţiile parte vătămata/învinuit I.C., declaraţiile martorului N.N.; declaraţiile martorului C.A.S.; declaraţiile martorului M.F.D.; declaraţiile martorului C.A.M., declaraţiile martorului C.F.; declaraţiile martorului D.C.; declaraţiile martorului D.N.; declaraţiile martorului S.C., declaraţiile martorului S.I., declaraţiile martorului S.V., declaraţiile martorului E.M., declaraţiile martorului B.P., declaraţiile martorului N.M.E., declaraţiile martorului N.V.M., rapoarte medico-legale emise de către S.M.L. Prahova, procese verbale şi planşe fotografice privind activităţi de recunoaştere persoane din fotografii, înregistrări convorbiri telefonice Serviciul Naţional Unic Apel de urgenta 112 şi înscrisuri.
În baza acestor probatorii în actul de sesizare s-a reţinut că la data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 14:00, în timp ce se aflau pe platoul H.C. Ploieşti - zona de comercializare a florilor, între D.C. şi C.A.M., S.C. şi S.V., toate având tarabe de comercializare a acestor produse, a existat un conflict verbal şi fizic, având la bază o presupusa datorie de 5.000 lei pe care numita D.C. o împrumutase anterior. Iniţial, conflictul doar verbal s-a acutizat la apariţia unui client în zona de comercializare, a tarabelor acestora, client care, în cele din urma, a cumpărat flori de la o terţa persoană. Imediat după plecarea acestuia, S.V. împreună cu C.A.M. şi S.C. au agresat-o fizic pe D.C., comunicându-i totodată "să sune la familia sa să vină în piaţă, iar ei vor proceda la fel" (aspecte declarate de martorele D.C. şi D.N., împrejurare care a stat la baza conflictului de amploare de la ora 15:45).
Fiecare dintre cele două tinere, respectiv C.A.M. şi D.C., şi-au chemat rudele şi soţii în ajutor şi, încă de la ora 14:30 rudele numitei D.C. s-au strâns în faţa farmaciei M.F. situată în Ploieşti, vis-a-vis de platoul H.C. Din acest grup făceau parte : D.V., D.P., R.V., I.C., B.M., B.C.D., B.P., O.I., D.C. şi D.N.
Pe de altă parte, în acest timp, S.V., S.C. şi C.A.M. s-au deplasat la domiciliul celei din urmă unde au relatat rudelor lor cele întâmplate.
În acest context, inculpatul C.I.R., tatăl numitei C.A.M., a contactat telefonic la ora 14.54, Serviciul Naţional Unic Apel de Urgenta 112, unde în cadrul unor discuţii cu operatorul şi dispecerul de politie a precizat că se simte ameninţat, întrucât în urma unui conflict intre persoane de sex feminin la Halele centrale, un grup numeros de persoane urmează a se deplasa la locuinţa sa, situată în Ploieşti, str. Brâncoveanu Vodă, nr. 18, jud. Prahova pentru a-i omorî, din acest motiv, inculpatul a solicitat prezenţa unui echipaj de politie la locuinţa sa.
Ignorând îndrumarea dispecerului de politie şi cunoscând că în zona H.C. din Ploieşti s-a strâns un grup compact de persoane din clanul advers, inculpatul C.I.R. împreuna cu rudele sale şi apropiaţi ai săi, s-au deplasat în această zonă cu trei autoturisme, au oprit aceste vehicule pe str. X, vis-a-vis de platoul H.C. Ploieşti - zona de comercializare a florilor, în faţa farmaciei M.F., unde era vizibil conturat grupul advers de persoane şi la o distanţă relativ mare, de aproximativ 40 m. de propriile tarabe de comercializare a florilor.
Aproape concomitent, cele două grupuri s-au intersectat, încercând reciproc să se lovească cu bâte de baseball, răngi, C.I.R. crosă de golf, pietre şi cuţit.
În derularea conflictului, inculpatul C.I.R. a aplicat câte o lovitură de cuţit în zona abdominală a numiţilor D.V., R.V. şi I.C., fiind în cele din urma deposedat de cuţit de către inculpatul D.P., care, de altfel, a aruncat obiectul vulnerant sub un autoturism, parcat în zonă, fiind ulterior ridicat de către organele de politie.
Pe rolul Tribunalului Prahova, cauza a fost înregistrată iniţial sub nr. 62/105/2012. La termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2012 au fost audiaţi inculpaţii C.I.R., S.C., S.G.C., B.M., B.C.D., au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, solicitând ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate de recunoaştere a vinovăţiei, aşa cum este reglementată de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Faţă de această poziţie procesuală a inculpaţilor, raportată la situaţia de fapt reţinută în actul de sesizare, tribunalul, prin încheierea din data de 22 noiembrie 2012, în baza art. 3201 C. proc. pen. a admis cererea de judecată în procedura recunoaşterii vinovăţiei formulată de inculpaţii: S.C., zis “P.”, S.G.C., zis “B.”, B.M., zis "T.", B.C.D., şi a respins ca neîntemeiată cererea formulată în baza aceluiaşi text de lege, de inculpatul C.I.R.
Pentru respingerea cererii inculpatului C.I.R. s-a apreciat că nu este întemeiată datorită faptelor care au fost reţinute în sarcina sa, şi pe care declară că le recunoaşte însă regimul sancţionator al acestora nu face posibilă aplicarea disp. art. 3201C. proc. pen.
Din actul de sesizare al instanţei rezultă că inculpatului C.I.R., este trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., fapte sancţionate de legiuitor cu detenţiunea pe viaţă sau închisoare.
În acelaşi dosar la termenul din data de 07 decembrie 2012, inculpatul C.R. prin apărător, a formulat cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 - 176 alin. (1) lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 - 175 C. pen., tentativă la omor calificat cerere ce a fost respinsă ca neîntemeiată.
În respingerea cererii, tribunalul a apreciat că în acel moment procesual nu existau date noi, care să reţină sau să înlăture împrejurări de care nu se face vorbire în rechizitoriu. Din actele efectuate în cursul urmăririi penale, în sarcina inculpatului C.I.R., se reţinea faptul că în loc public a aplicat câte o lovitură de cuţit, în zona abdominală numiţilor R.V., D.V. şi I.C. provocându-le leziuni traumatice grave care le-au pus viaţa în pericol fiind necesare intervenţii chirurgicale şi zile de spitalizare, aşa cum rezultă din actele medicale depuse la dosarul cauzei.
Referitor la Decizia nr. 5/2006 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, invocată de apărătorul inculpatului s-a apreciat că nu are aplicabilitate în speţa dedusă judecăţii, întrucât se referă la,, actele de violenţă cu intenţia de a ucide, săvârşite în aceeaşi împrejurare, asupra a două persoane din care una a decedat, constituie atât infracţiunea de omor simplu, calificat sau deosebit de grav, comise asupra unei singure persoane, cât şi tentativă de omor, după caz simplu, calificat sau deosebit de grav, aflate în concurs". Din actul de sesizare al instanţei rezulta că activitatea infracţională a inculpatului a vizat suprimarea vieţii a trei persoane fără să conducă la decesul vreuneia dintre victime situaţie ce a primit încadrarea juridică de tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav.
Prin sentinţa penală nr. 1 din data de 04 ianuarie 2013, tribunalul a procedat la condamnarea inculpaţilor O.I., D.P., SimI.C., S.G.C., B.M., B.C.D. şi a dispus continuarea judecăţii faţă de inculpatul C.I.R., formându-se după disjungere Dosarul penal nr. 169/105/2013.
La primul termen de judecată, după disjungerea cauzei (11 ianuarie 2013), părţile vătămate D.V., R.V. şi I.C., au declarat că înţeleg să nu mai susţină acţiunea civilă în cauză şi renunţă la pretenţiile civile.
S.J.U. Ploieşti, a comunicat instanţei că, în baza art. 15 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, se constituie parte civilă cu suma de 4.946,05 lei, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părţilor vătămate D.V., R.V. şi I.C.
În cauza nou formată s-a procedat la reaudierea martorilor din acte, s-au depus înscrisuri şi s-au audiat martorii în circumstanţiere propuşi de inculpat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, atât a celor din faza de urmărire penală cât şi a celor administrate nemijlocit în faţa instanţei de judecată, potrivit principiului libertăţii de apreciere a probelor, în scopul aflării adevărului, instanţa de fond a reţinut pe baza acestora următoarea situaţie de fapt:
La data de 05 iulie 2012, în jurul orelor 15.45, pe str. X, vis-â-vis de platoul H.C. Ploieşti - zona de comercializare a florilor, în urma unui conflict premeditat, de amploare, între două grupuri de persoane, respectiv R.V., zis “B.”, I.C., zis “G.”, D.P., zis “V.’’, D.V., D.C., zisă “D.”, D.N., B.C.D., B.M., B.P. şi O.I. înarmaţi cu pietre, şi, pe de alta parte, C.I.R., M.C., S.G., C.I.R., S.C. C.A.M., S.V., D.D.F., C.F., S.C. şi S.I. înarmaţi cu bâte, rangă, crosă de golf şi un cuţit, s-a tulburat în mod grav liniştea şi ordinea publică.
În cadrul acestui conflict de amploare, inculpatul C.I.R. a aplicat câte o lovitură de cuţit în zona abdominală a numiţilor R.V., D.V. şi I.C., provocându-le leziuni traumatice care au necesitat internarea lor în S.J.U. Ploieşti, unde au fost supuşi unor intervenţii chirurgicale.
De asemenea, în cadrul acestui conflict, inculpatul O.I. a aplicat cu pumnul o lovitură în zona feţei numitului M.C., ginerele inculpatului C.R., lovitura care a provocat decesul acestuia survenit în data de 06 iulie 2012 în cadrul Secţiei Neurochirurgie - S.J.U. Ploieşti.
Iniţial conflictul s-a declanşat ca urmare a unor dispute apărute între D.C. şi C.A.M., S.C. şi S.V., toate având tarabe de comercializare a florilor. Rezultă din acte că S.V. împreună cu C.A.M. şi S.C. au agresat-o fizic pe D.C.
Cele două persoane, respectiv C.A.M. şi D.C., şi-au informat rudele şi soţii despre cele petrecute în piaţă şi, încă de la ora 14:30 rudele numitei D.C. s-au strâns în faţa farmaciei M.F. situată în Ploiești, vis-â-vis de platoul H.C. Din acest grup făceau parte: D.V., D.P., R.V., I.C., B.M., B.C.D., B.P., O.I., D.C. şi D.N.
În acest context, inculpatul C.I.R., tatăl numitei C.A.M., a contactat telefonic la ora 14.54., Serviciul Naţional Unic Apel de Urgenta 112, unde în cadrul unor discuţii cu operatorul şi dispecerul de politie a precizat ca se simte ameninţat, întrucât în urma unui conflict intre persoane de sex feminin la H.C., un grup numeros de persoane urmează, a se deplasa la locuinţa sa, situata în Ploieşti, jud. Prahova, şi solicită prezenta unui echipaj de politie la locuinţa sa.
În faza de urmărire penală, inculpatul nu a dorit să dea o declaraţie pe situaţia de fapt, prevalându-se de disp. art. 70 C. proc. pen.
Inculpatul C.R. fiind audiat în faţa instanţei declară cu referire la acest moment că,, în domiciliul său au venit şi cumnaţii şi ne-am înţeles să ne organizăm şi să mergem la piaţa de flori să strângem florile."Declară inculpatul că a plecat împreună cu doi gineri, fiica, soţia, cumnaţii şi soţiile acestora. în continuare, inculpatul declară că a fost lovit imediat ce încerca să asigure autoturismul, că din această lovitură a căzut înapoi pe bancheta acestuia, că imediat a luat un cuţit din portiera maşinii, a coborât pe partea dreaptă, a fost din nou lovit,.nu îşi mai aminteşte cum a lovit cu cuţitul pentru că totul s-a derulat foarte repede.
Martorii propuşi de inculpat au declarat că la momentul ajungerii în piaţă, persoanele din grupul advers erau deja adunate în grup compact, că instantaneu s-a declanşat conflictul dar, susţin că ei nu au avut asupra lor arme sau alte obiecte contondente cu excepţia cuţitului deţinut de inculpat în maşină, ca urmare a faptului că îl folosea la aranjarea florilor.
Acest aspect referitor la deţinerea de obiecte contondente, negat de cei din grupul din care face parte şi inculpatul a fost înlăturat de instanţa de fond deoarece, este contrazis în totalitate atât de coinculpaţii din grupul advers dar şi de consemnările din procesul verbal încheiat la acea dată de organele de poliţie.
Din cuprinsul acestui document, încheiat în aceeaşi zi, rezultă că „din autoturisme au coborât mai multe persoane (8) de etnie rromă, toţi de sex masculin, înarmaţi cu bâte tip baseball, rangă metalică, crosă de golf .după care aceştia s-au îndreptat către un alt grup de bărbaţi şi femei toţi de etnie rromă care se aflau pe trotuarul din faţa farmaciei". Acest document încheiat în ziua producerii evenimentului, contrazice vădit depoziţiile inculpatului şi martorilor acestuia, că au plecat în piaţă cu intenţia de a ridica florile rămase şi că nu au avut asupra lor arme sau alte obiecte contondente. De altfel descrierea din acest proces verbal se coroborează şi cu descrierea obiectelor ce au fost identificate cu ocazia cercetării de la faţa locului şi cu depoziţiile coinculpaţilor din grupul advers.
Din declaraţia dată de agentul de poliţie care asigura măsurile de ordine în zonă, se reţine următorul aspect relevant: „am văzut cum şi-au făcut apariţia două autoturisme din care au coborât 8 persoane, i-am identificat pe numiţii. S.C., S.G.C., C.I.R..aceştia aveau fiecare asupra lor bâte, o crosă de golf, o rangăam văzut cum aproape concomitent cele două grupuri de persoane s-au îndreptat unul către celălalt conflictul fiind unul foarte violent, grupul din maşină intenţiona să-i lovească pe ceilalţi cu bâtele iar ceilalţi intenţionau să riposteze cu pietre.". Mai declară că imediat ce a văzut cele două maşini care au staţionat în zonă prin dispeceratul de poliţie a solicitat mai multe echipe de intervenţie.
Martorul M.F.D. care a făcut parte din echipele de intervenţie, în declaraţia dată după încheierea incidentelor, susţine că S.G.C. avea în mâna dreaptă o bâtă din lemn tip base-ball.
Martorului C.A.S. a relatat faptul că inculpatul O.I. (persoana care făcea parte din grupul compact format în faţa farmaciei) a aplicat cu pumnul o lovitura în zona feţei numitului M.C., (ginerele inculpatului C.R.), lovitura care a provocat căderea acestuia de carosabilul asfaltat. Astfel, martorul a relatat faptul că în momentul declanşării conflictului dintre cele doua tabere, atenţia i-a fost atrasă de numitul M.C., care, având în mână o bâtă base-ball a lovit pe unul dintre participanţii la conflict, imediat, martorul s-a apropiat de acesta şi a reuşit să-l prindă de mâna în care avea obiectul vulnerant, însă nu l-a putut imobiliza.
Se mai consemnează, că acest conflict, fiind cel mai grav comis în ultimii pe raza judeţului Prahova, s-a desfăşurat foarte repede şi numai la apariţia promptă a mai multor echipaje de poliţie, respectiv 9 autospeciale de poliţie, 2 autospeciale de jandarmi, peste 50 agenţi şi ofiţeri de poliţie din cadrul Poliţiei Mun. Ploieşti, 18 subofiţeri din cadrul I.J.P. Prahova, acesta a fost stins, ocazie în care o parte dintre participanţi au fost conduşi la sediul Poliţiei Municipiului Ploieşti.
La apariţia organelor de politie, s-a constatat că 3 persoane, respectiv D.V., R.V., I.C. au fost înjunghiate în zona abdominală.
Declaraţiile martorilor N.N., M.F.D. şi C.A.S., s-a apreciat că se coroborează întrutotul cu rapoartele medico-legale emise de către S.M.L. Ploieşti, cu mijloacele materiale de proba ridicate de la locul faptei dar şi cu anumite secvenţe descrise cu ocazia audierii coinculpaţilor participanţi la conflict, declaraţii ce demonstrează modalitatea producerii acţiunii de înjunghiere în zona abdominală a celor trei părţi vătămate, respectiv: D.V., R.V. şi I.C., de către inculpatul C.I.R.
Toate aceste aspecte au fost consemnate imediat după producerea evenimentelor instanţa de fond apreciind că din aceste considerente au aptitudinea de a reflecta realitatea într-o mai mare măsură decât cele consemnate la un interval relativ mare de timp de persoane care cunosc părţile sau sunt în relaţii de rudenie motiv pentru care au tendinţa de a modifica adevărul.
Persoanele rănite în acest eveniment, au fost transportate şi internate în cadrul S.J.U. Ploieşti, în vederea acordării îngrijirilor medicale de specialitate. Ulterior, în urma leziunilor craniene grave, numitul M.C. a decedat în data de 06 iulie 2012 în cadrul Secţiei Neurochirurgie - S.J.U. Ploieşti.
Prin Rapoartele medico-legale din 07 iulie 2012 şi din 06 iulie 2012 emise de S.M.L. Prahova s-a stabilit că:
- partea vătămată D.V. a prezentat la data de 05 iulie 2012 diagnosticul: plagă penetrantă abdominală înjunghiată cu interesarea cecului, colon transvers. duoden, spaţiul retroperitoneal cu leziune vasculară vena cavă, Hemoperitoneu. Hematom retro peritoneal. Şoc traumatic şi hemoragie. Traumatism cranio-cerebral minor grad I cu plăgi confuze frontal şi parietal stânga. Fractura piramida nazală. Leziunile traumatice abdominale descrise în actele medicale s-au putut produce prin lovire cu un corp dur ascuţit tăietor, înţepător (cuţit sau orice alt obiect asemănător), şi pot data din 05 iulie 2012, necesitând 35 - 40 zile de îngrijiri medicale de la data producerii în lipsa complicaţiilor. Aceste leziuni traumatice au pus în primejdie viata victimei. Leziunile traumatice craniene s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri şi/sau planuri dure, pot data din 05 iulie 2012 şi ar putea fi din punct de vedere cronologic anterioare leziunilor traumatice abdominale. Aceste leziuni traumatice necesită 14-16 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, în lipsa complicaţiilor, şi nu au pus în primejdie viaţa victimei exclusiv prin ele însele;
- partea vătămată R.V. a prezentat la data de 05 iulie 2012 diagnosticul: plagă prin înjunghiere abdominală penetrantă cu interesare intestin subţire, pol inferior rinichi stâng, ramul arterei colice stânga, muşchiul ilio-psoas. hemoperitoneu. Plagă contuză parietală dreapta. Leziunile traumatice (la nivel abdominal) descrise în actele medicale s-au putut produce prin lovire cu un corp dur ascuţit tăietor înţepător (cuţit sau orice alt obiect asemănător), pot data din 05 iulie 2012, necesită 35-40 zile de îngrijiri medicale de la data producerii în lipsa complicaţiilor. Aceste leziuni traumatice au pus în primejdie viata victimei. Leziunea traumatica de la nivelul capului s-ar fi putut produce prin lovire cu sau de corpuri şi/ sau planuri dure şi ar putea fi din punct de vedere cronologic anterioară leziunilor abdominale, sub rezerva datelor suplimentare de anchetă.
- partea vătămată I.C. a prezentat la data de 05 iulie 2012 diagnosticul: plagă înjunghiată regiunea epigastrică penetrantă perete anterior gastric. Plagă muşchi drept abdominal stâng şi rebordul costal stâng cartilaginos. Stare septică. Plagă şi fractură piramidă nazală. Traumatism cranio-facial minor, alergie medicamentoasă. Leziunea traumatică de la nivelul abdomenului descrisă în actele medicale s-a putut produce prin lovire cu un corp dur ascuţit tăietor-înţepător înţepător (cuţit sau orice alt obiect asemănător), poate data din 05 iulie 2012 şi necesită 35-40 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, în lipsa complicaţiilor. Aceasta leziune traumatica a pus în primejdie viata victimei.
De asemenea, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale şi asupra inculpatului C.I.R., iar prin Raportul medico-legal din 06 iulie 2012 emis de S.M.L. Prahova s-a stabilit că: numitul C.I.R. a prezentat diagnosticul: traumatism cranio-cerebral minor grd. O, GCS 15 pct. Plagă contuză pavilion auricular stâng. Leziunile traumatice descrise la examenul medico-legal şi în actele medicale s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri şi planuri dure, pot data din 05 iulie 2012 şi necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale de la data producerii. în lipsa complicaţiilor. Aceste leziuni traumatice nu au pus în primejdie viata victimei. în lipsa unor date suplimentare de anchetă şi în contextul unei dinamici conflictuale cu un număr mare de persoane este dificil de apreciat succesiunea multiplelor leziuni traumatice constatate.
Totodată, avându-se în vedere prevederile art. 117 alin. (1) din C. proc. pen., în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico - legale psihiatrice asupra inculpatului C.I.R., iar prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 17 iulie 2012 emis de S.M.L. Prahova s-a stabilit că numitul C.I.R. prezintă diagnosticul : fără afecţiuni psihice la data consultaţiei; discernământ păstrat la data comiterii faptei.
Fata de toate aspectele menţionate, din coroborarea tuturor mijloacelor de proba administrate în cauza s-a reţinut că săvârşirea de către inculpatul C.I.R. a infracţiunilor de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. . 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 321 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 alin. (1) lit. b) C.pen, texte de lege în baza cărora s-a dispus condamnarea inculpatului, pentru fiecare infracţiune în parte, urmând să execute pedeapsa cea mai grea aplicată ca urmare a faptului că acestea au fort săvârşite în concurs de infracţiuni.
Din fişa de cazier judiciar al inculpatului C.I.R., a rezultat ca acesta a fost anterior condamnat la 8 ani închisoare (sentinţa penală nr. 1216 din 20 mai 1998, arestat 03 decembrie 1997 eliberat'la 15 octombrie 2002, rest 1143 zile), prezentele fapte fiind săvârşită sub forma recidivei postexecutorii, prev. de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.
S-a apreciat astfel, că există tentativă la infracţiunea de omor calificat, şi nu infracţiunea de vătămare corporală gravă, deoarece faptele în materialitatea lor demonstrează că inculpatul a acţionat, în public cu intenţia manifestă de a ucide aspect ce rezultă din multitudinea loviturilor aplicate, cu un cuţit, intensitatea acestora, zonele vizate, respectiv abdomenul părţilor vătămate. S-a mai reţinut de asemenea tentativă de omor şi nu vătămare corporală ori de câte ori făptuitorul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului ori foloseşte instrumente specifice uciderii. Astfel aplicarea de lovituri puternice în abdomen - regiune vitală a corpului - cu un cuţit, care a cauzat o plagă înjunghiată penetrantă abdominală relevă intenţia de ucidere.
Este deosebit de grav, omorul săvârşit asupra a două sau mai multe persoane în aceeaşi împrejurare. într-adevăr nu este necesar ca inculpatul să aibă de la început intenţia de a ucide două sau mai multe persoane fiind suficient ca intenţia respectivă să se manifeste în succesiunea faptelor.
Astfel fapta inculpatului C.I.R., care în loc public a lovit cu cuţitul de mai multe ori în zone vitale pe cele trei părţi vătămate, loviturile aplicate punându-le viaţa în primejdie s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale tentativei la omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alini, art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.
Instanţa de fond, în raport de modalitatea în care au fost săvârşite infracţiunile şi de gradul ridicat de pericol social al acestora, a apreciat că în cauză nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante şi scăderea pedepsei aplicate inculpatului sub limitele minime prevăzute de textele de lege incriminatoare, întrucât comportamentul anterior al inculpatului care este recidivist, analizat prin comparaţie cu gradul de pericol deosebit de ridicat al faptelor penale comise de acesta, nu justifica reţinerea circumstanţelor atenuante.
Totuşi, chiar dacă în cauză nu sunt întrunite condiţiile reţinerii de circumstanţe atenuante legale cum s-a solicitat prin cererea formulată de apărător, prima instanţă a ţinut cont şi de atitudinea celorlalţi coinculpaţi, respectiv a victimelor din prezenta cauză şi la dozarea pedepsei, prin raportare şi la pedepsele definitive la care au fost condamnaţi inculpaţii din grupul advers, la poziţia inculpatului de recunoaştere şi regretare acelor întâmplate i-a aplicat pentru aceste fapte o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, dar care să atingă şi scopul preventiv educativ.
Astfel, inculpatul a fost condamnat la câte o pedeapsă cu închisoarea, pentru fiecare infracţiune săvârşită, făcându-se aplicarea disp. art. 33-34 C. pen. privind concursul de infracţiuni.
Astfel, potrivit criteriilor de individualizare arătate pe larg mai sus, instanţa de fond în baza disp. art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. dips. art. 21 alin. (2) C. pen. şi art. 37alin. (1) lit. b) C. pen.-infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, faptă din data de 05 iulie 2012, părţi vătămate: D.V., R.V. şi I.C. l-a condamnat pe inculpatul C.I.R. la pedeapsa de 7 ani şi 6 închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a), b), şi e) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege ca pedeapsă complementară.
De asemenea în baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe toată durata executării pedepsei principale.
Avându-se în vedere practica judiciară în materie a instanţei supreme care prin Decizia nr. 74/2007, admiţând un recurs în interesul legii, soluţie obligatorie pentru instanţele judecătoreşti prin care s-a arătat ca disp. art. 71 C. pen., referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul ca interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza I) lit. c) C. pen., nu face în mod automat prin efectul legii ci se va supune aprecierii instanţei în funcţiile de criteriile stabilite de art. 71 alin. (3) C. pen., instanţa de fond a dat eficienţă acestei decizii.
Instanţa de judecata având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite de inculpat, împrejurările comiterii acestora, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, a apreciat că se impune a se interzice acestuia cu titlul de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat drepturi prev. de disp. art. 64 lit. a) b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, apreciind că nu se justifică în cauză interzicerea dreptului de a alege, sau interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) în cauză inculpatul nefolosindu-se de profesia pentru săvârşirea infracţiunilor şi nici interzicerea drepturilor părinteşti, întrucât acesta nu a săvârşit o infracţiune de violenta în familie.
Instanţa de fond a apreciat însă că se justifică interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator faţă de gravitatea faptei penale comise de inculpat, atitudinea agresivă a acestuia, nefiind în concordanţă cu calităţile şi atributele pe care trebuie să le deţină o persoană care ar fi numită în calitate de tutore sau curator.
Pentru aceleaşi argumente s-au interzis cu titlu de pedeapsă complementară numai drepturile prev. de art. 64 lit. a) b) şi e) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pedeapsă complementară care se va execută după executarea pedepsei principale aplicată inculpatului în condiţiile art. 66 C. pen.
În baza disp.art. 88 C. pen. instanţa de fond a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării sale preventive începând cu data de 06 iulie 2012 la zi.
În raport de gradul de pericol social deosebit, de rezonanţa socială a faptei penale comise de inculpat, mai ales în rândul comunităţii, instanţa de fond a apreciat că subzistă în continuare pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere de instanţă cu ocazia luării măsurii arestării preventive a inculpatului, motive pentru care în baza disp.art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 15 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de S.J.U. Ploieşti şi l-a obligat pe inculpat să plătească acestei unităţi spitaliceşti suma de 4.946,05 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza principiului disponibilităţii părţilor, principiu ce guvernează acţiunea civilă, s-a luat act că părţile vătămate: D.V., R.V. şi I.C. au renunţat la exercitarea acţiunii civile în procesul penal.
Întrucât la săvârşirea faptei inculpatul a folosit cuţit şi corpuri contondente, în baza disp. art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit şi cinci corpuri contondente folosite la desfăşurarea conflictului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.I.R. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând desfiinţarea ei şi reţinerea în favoarea lui a circumstanţelor atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. (provocarea).
În motivarea apelului, inculpatul, prin apărător ales,a arătat că după ce a ajuns în zona conflictului, persoanele din tabăra adversă s-au năpustit imediat asupra lui, lovindu-l în cap cu corpuri contondente. în aceste momente s-a înarmat cu un cuţit din maşină cu care a lovit partea vătămată.
Aşa cum s-au derulat evenimentele, rezultă că el a fost persoana agresată, iar folosirea cuţitului a făcut-o doar pentru a se apăra.
Mai susţine apelantul - inculpat că în urma loviturilor a suferit un traumatism cranio-cerebral, plagă contuză ce a necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Faptul că grupul advers avea deja intenţia de agresiune şi apoi lovirea sa, conduce la concluzia existenţei stării de provocare sub imperiul căreia a comis faptele.
O altă chestiune invocată de apelantul - inculpat, este cea referitoare la lipsa intenţiei de a provoca moartea părţii vătămate, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 213 din 29 octombrie 2013 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.I.R., împotriva sentinţei penale nr. 221 din 27 mai 2013 a Tribunalului Prahova.
A menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi deduce perioada detenţiei preventive de la 06 iulie 2012 la zi.
A obligat apelantul inculpat C.I.R. la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Examinând hotărârea atacată, în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate de apelant, dar şi din oficiu conform art. 371 C. proc. pen., Curtea a apreciat că apelul este nefondat.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt, s-a constatat că aceasta a fost corect reţinută de prima instanţă şi, în principiu, nu este contestată de către apelantul - inculpat ci, nuanţată în privinţa incidenţei disp. art. 73 lit. b) C. pen., referitoare la circumstanţa atenuantă a provocării.
S-a reţinut, în esenţă, că la data de 05 iulie 2012, în zona H.C. din municipiul Ploieşti, a avut loc un conflict între două tabere de persoane de etnie romă, declanşat ca urmare a neînţelegerilor dintre două vânzătoare, ce aveau tarabe de comercializare flori.
În acest conflict s-au angrenat un număr mare de persoane, pornite să tranşeze aşa zisul litigiu pe cale agresivă.
Numita C.A.M. (vânzătoare) l-a anunţat pe tatăl său, inculpatul, C.I.R. despre faptul că rudele numitei D.C. s-au strâns în zona tarabelor din piaţă.
Deşi inculpatul C.I.R. a apelat serviciul de urgenţă, anunţând că el şi familia sa se simt ameninţaţi de cealaltă tabără, ce s-ar putea deplasa la locuinţa sa şi solicită prezenţa organelor de poliţie, inculpatul împreună cu rudele sale şi alţi apropiaţi s-au urcat în trei autoturisme şi s-au deplasat la locul conflictului.
Ajunşi la faţa locului, după ce s-au dat jos din cele trei autoturisme, instantaneu, au început acţiunile agresive dintre cele două tabere adverse, fiecare având asupra lor obiecte contondente şi cuţite.
În conflictul iscat inculpatul C.I.R., cu ajutorul unui cuţit, a înjunghiat pe părţile vătămate D.V., R.V. şi I.C., fiind deposedat de cuţit de către numitul D.P. (inculpat şi el în dosar şi condamnat prin sentinţa penală nr. 1 din 04 ianuarie 2013 a Tribunalului Prahova, pentru infracţiunea de tulburare a liniştii publice şi favorizarea infractorului prev. de art. 321 şi art. 264 C. pen.).
Inculpatul C.I.R. a recunoscut faptul că a lovit cu cuţitul în abdomen pe cele trei părţi vătămate şi că doreşte să se judece conform art. 3201 C. proc. pen., numai că, faţă de încadrarea juridică a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, în mod corect prima instanţă a considerat că această procedură simplificată nu-i poate fi aplicată.
Deşi inculpatul C.I.R. a recunoscut săvârşirea faptelor de lovire cu cuţitul asupra celor trei părţi vătămate, el susţine că în cauză sunt incidente disp. art. 73 lit. b) C. pen., referitoare la scuza provocări întrucât, în momentul în care a ajuns la locul conflictului a fost imediat lovit de persoanele din tabăra adversă.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, Curtea, a considerat că faţă de împrejurările în care s-au derulat faptele, inculpatul nu s-a aflat sub incidenţa disp. art. 73 lit. b) C. pen.
Astfel, pentru a se reţine această circumstanţă legală, este necesar ca autorul să se afle sub o puternică tulburare sau emoţie, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Din probele administrate rezultă că inculpatul C.I.R. se afla în locuinţa sa în momentul în care a fost anunţat de fiica sa, că în zona de comercializare a florilor s-au strâns rudele numitei D.C., cu care a avut un conflict în acea zi.
Faptul că inculpatul C.I.R. şi-a adunat rudele şi prietenii pentru a se deplasa în piaţă, unde cunoştea că se află grupul advers cu intenţii agresive, conduce la concluzia că el a luat hotărârea de a tranşa neînţelegerile pe cale violentă, acceptând deci, că odată ajunşi la faţa locului, va avea loc un incident ce se va solda cu victime de o parte şi de alta a taberelor.
Mai mult decât atât, s-a reţinut faptul că inculpatul nu s-a aflat sub o puternică tulburare sau emoţie sub stăpânirea căreia să comită faptele, reiese şi din aspectul că el nu a dat curs solicitării angajaţilor serviciului de urgenţă, de a nu se deplasa în zona pieţei de flori, din zona H.C. din Ploieşti, unde se strânsese rudele numitei D.C. şi erau prezente deja echipaje ale poliţiei, ci a hotărât să se înarmeze cu obiecte contondente şi tăioase şi să se deplaseze în zona respectivă, pentru a stabili supremaţia celor ce se ocupă cu comercializarea florilor, ori cel puţin dintre familiile aflate în conflict.
În concluzie, inculpatul C.I.R. a decis să tranşeze litigiul ivit, cu ajutorul forţei, ceea ce înseamnă, că odată ajuns la faţa locului a acceptat conflictul violent şi astfel, s-ar putea susţine că inculpatul a dorit mai mult să se răzbune pe persoanele din tabăra adversă.
Din documentele întocmite de către organele de poliţie, prezente la faţa locului în număr considerabil (fiind sesizaţi că în zonă va fi un scandal între persoane de etnie romă ce comercializează flori în piaţă), rezultă că inculpatul C.I.R. şi rudele sale s-au dat jos din autoturisme înarmaţi cu bâte, crose de golf, răngi metalice, etc. şi s-au îndreptat către grupul ce staţiona în zona farmaciei „M.F." (vis-â-vis de piaţă).
Cele două tabere nici măcar nu au stat de vorbă, ci au început imediat să se lovească reciproc, în conflictul creat inculpatul lovind cu cuţitul părţile vătămate, fiind lovit la rândul lui de cei din grupul advers.
În incidentul respectiv a fost lovit, de către inculpatul O.I. şi numitul M.C. care a căzut cu capul de caldarâm, leziune ce i-a cauzat ulterior decesul.
Din declaraţiile martorului ocular C.A.S., reiese că victima M.C. (ginerele inculpatului C.I.R.) avea o bâtă în mână cu care a lovit pe o persoană din tabăra adversă, dar apoi a fost deposedat de bâtă fără a fi imobilizat.
În aceste condiţii, susţinerea apelantului - inculpat C.I.R. precum că, starea de provocare i-a fost creată şi de faptul că ginerele său a fost lovit şi a căzut pe asfalt nu poate fi primită de instanţa de apel, întrucât, pe de o parte, în acele momente atât victima M.C. cât şi inculpatul C.I.R. erau angrenaţi în lovirea părţilor adverse, iar pe de altă parte, inculpatul a afirmat că imediat ce a coborât din autoturism a fost lovit, ceea ce înseamnă că el nu a fost în măsură să vadă în detaliu fiecare mişcare a participanţilor.
Nu lipsit de importanţă este şi faptul că, la faţa locului deşi se aflau organe de poliţie, au mai sosit un număr impresionant de echipaje de poliţie şi ale jandarmeriei, care în final au reuşit să stingă conflictul şi să-i conducă pe agresori la sediul poliţiei municipiului Ploieşti.
Toate cele trei părţi vătămate (D.V., R.V. şi I.C.), au fost internate în spital cu plăgi înjunghiate în zona abdominală, având nevoie de 35-40 zile îngrijiri medicale, în lipsa complicaţiilor, leziunile punându-le în pericol viaţa.
Faptele comise de către inculpat C.I.R. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii publice, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. b) C. pen. şi art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., aşa cum a reţinut prima instanţă.
Având în vedere că infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav este sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă, s-a apreciat că, în mod corect prima instanţă nu a dat curs solicitării inculpatului de aplicare a procedurii simplificate, disp. art. 3201 alin. (7) teza a II-a interzicând acest lucru.
În legătură cu individualizarea pedepsei, Curtea a constatat că prima instanţă a ţinut seama de disp. art. 72 C. pen., privind criteriile de individualizare.
Astfel, s-a ţinut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatului şi împrejurările săvârşirii infracţiunii.
În ceea ce priveşte gradul de pericol social, Curtea a constatat că fapta inculpatului, care a luat hotărârea de a comite acte agresive faţă de tabăra concurentă, organizându-se cu rudele sale şi cunoscând că la faţa locului se află şi organe de poliţie pentru a stopa eventualul conflict, prezintă un grad ridicat de pericol social.
Totodată, atât tabăra adversă cât şi tabăra inculpatului erau înarmate cu obiecte apte să producă consecinţe grave pentru integritatea corporală şi chiar pentru viaţa persoanei, iar inculpatul a ignorat şi sfatul organelor competente de a nu da curs izbucnirii conflictului şi de a rămâne la locuinţa sa, ceea ce denotă o rezoluţie infracţională agresivă a acestuia în tranşarea litigiului.
Or, la aprecierea gradului de pericol social se ţine seama, conform art. 181 alin. (2) C. pen., de modul şi mijloacele de săvârşire, de scopul urmărit, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita inculpatului.
Având în vedere datele în care s-au derulat evenimentele şi conduita apelantului - inculpat, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanţă, orientată către minimul special prevăzut de lege, este suficient de redusă şi nu se impune redozarea ei.
De asemenea, s-a apreciat că, nu poate fi reţinută circumstanţa atenuantă în favoarea inculpatului, faţă de periculozitatea de care a dat dovadă, prin strângerea unei tabere care să fie combatantă cu tabăra comercianţilor concurenţi, înarmarea acestora şi agresivitatea manifestată în conflict.
De asemenea, s-a constatat că nici conduita anterioară a inculpatului nu este una exemplară şi nici normală, el fiind condamnat anterior pentru mai multe infracţiuni de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii publice, de viol, distrugere, furt calificat, infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere etc. (fişe cazier, fila 99 dosar urmărire penală).
Totodată, s-a apreciat că nici perseverenţa infracţională a inculpatului reclamă un tratament sancţionator mult mai sever, prima instanţă, dând dovadă de clemenţă în procesul de individualizare al pedepsei, dar, în conformitate cu disp. art. 372 C. pen., instanţa de apel nu poate agrava situaţia inculpatului în propria cale de atac.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.I.R., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a solicitat schimbarea încadrării juridice prin reţinerea circumstanţei atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Cu ocazia motivelor scrise de recurs, apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat, a solicitat redozarea pedepsei.
Examinând recursul declarat de inculpatul C.I.R. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:
Prealabil analizării motivelor de recurs formulate în cauză, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursurilor, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013.
Potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 38510 alin. (2) şi 21 C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 din acelaşi cod, prin urmare, verificarea instanţei de control judiciar se limitează astfel numai la cazurile de casare expres prevăzute de lege şi care au fost invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepţie a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu (art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.).
Legea nr. 2/2013 a impus o nouă limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial, scopul urmărit, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.
Astfel cum se poate observa, decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie ,la data de 29 octombrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în cauză.
Referitor la cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat C.I.R., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, că recurentul inculpat C.I.R. şi-a motivat recursul cu respectarea obligaţiei ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Însă, schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite nu poate fi examinată în recursul de faţă sub incidenţa cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., deoarece aceste critici nu se încadrează acestui caz de casare, de altfel niciunui alt caz prevăzut de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
Solicitarea recurentului inculpat C.I.R. de schimbare a încadrării juridice în sensul reţinerii circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., ar fi putut fi circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., dacă nu ar fi fost abrogat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013. Aşa fiind, nici sub acest aspect încadrarea juridică a faptei săvârşite, astfel cum a fost reţinută de instanţele care s-au pronunţat în etapele de judecată anterioare (fond/apel), nu mai poate fi examinată în recurs, câtă vreme cazul de casare care permitea aceasta a fost abrogat.
De altfel, ceea ce nu se poate obţine direct nu poate fi obţinut nici indirect, prin „deturnarea,, de la finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la individualizarea pedepsei, se constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii.
În consecinţă, obiectiunile formulate în recursul de fată, subsumate cazurilor de casare prevăzute de pct. 14 şi 172 ale art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. se apreciază a fi neîntemeiate.
Cu privire la aplicarea prevederilor art. 5 C. pen. (în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă), Înalta Curte constată că primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 19 martie 2014. în speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 29 octombrie 2013 şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav şi infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice,a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent instanţa de recurs urmează să analizeze:
a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. în examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;
b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. în examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;.
Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat.
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat recurentul, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiaşi lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru recurent conduce la dezincriminarea faptei faţă de acesta.
Art. 174 C. pen.
Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări: c) în public;
- se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. (1) Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări: b) asupra a două sau mai multor persoane. se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 188 C. pen. Omorul (l)Uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 189 lit. f) C. pen. (1) Omorul săvârşit în vreuna dintre următoarele împrejurări: f) asupra a două sau mai multor persoane, se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal şi de procedură penală), potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012, instanţa este datoare să verifice dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".
Inculpatul C.I.R., a fost trimis în judecată şi condamnat la pedepsele de:
- 7 ani şi 6 închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pentru infacţiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 37alin. (1) lit. b) C. pen.- infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav.
- 2 ani închisoare pentru infacţiunea prevăzută art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic art. 75 alini lit. a) C. pen., şi art. 37alin. (1) lit. b) C. pen.- infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.
Potrivit disp. art. 33 lit. a) C. pen. şi a disp. art. 34 lit. b) C. pen. şi a disp. art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
S-au aplicat disp. art. 71 C. pen. raportat la disp.art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.
După cum se poate observa, în reglementarea actuală, legiuitorul a exclus din norma de incriminare a omorului calificat, săvârşirea omorului în condiţiile elementului circumstanţial prevăzut de lit. i) a art. 175 vechiul C. pen., astfel că, potrivit principiului aplicării legii mai favorabile, legea nouă este mai favorabilă sub aspectul condiţiilor de incriminare.
În condiţiile noului C. pen., se constată că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 188 C. pen. sunt de la 10 la 20 ani închisoare, spre deosebire de cele din legea veche, de la 15 la 25 de ani închisoare.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, aceasta are corespondent în art. 189 lit. f)) C. pen. în vigoare şi se pedepseşte în ambele reglementări cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Fapta de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., pedepsită cu închisoare pentru alin. (1) de la unu la 5 ani, respectiv de la 2 la 7 ani pentru alin. (2) prevăzută distinct de C. pen. în vigoare, respectiv tulburarea ordinii şi liniştii publice în art. 371 C. pen. şi ultrajul contra bunelor moravuri în art. 375 C. pen. care, fiecare se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Prin urmare, fapta de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpat, pedepsită cu închisoare de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni şi interzicerea unor drepturi îşi găseşte în prezent corespondent în infracţiunea prev. de art. 32 rap. la art. 188, art. 189 lit. f)) C. pen., pedepsită cu aceeaşi pedeapsă.
Infracţiunea de tentativă la omor calificat şi deosebit de gravă fost săvârşită de inculpat în concurs cu infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru care inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cu închisoare de 2 ani, îşi găseşte corespondent în art. 371 C. pen., respectiv 375 C. pen., limitele de pedeapsă fiind modificate, însă, în contextul cauzei, nu prezintă relevanţă modificările normelor de incriminare respective, raportat la pedeapsa cea mai grea aplicată inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat şi deosebit de gravă.
Ca urmare a săvârşirii concursului de infracţiuni, s-au contopit cele două pedepse, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, fără a adăuga un spor de pedeapsă, însă, dispoziţiile legii noi, respectiv art. 39 lit. b) C. pen. în vigoare, impun, în mod obligatoriu, aplicarea unui spor, de o treime, din totalul celorlalte pedepse, la pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
Cât priveşte tratamentul sancţionator al stării de recidivă, acesta va rămâne cel din legea anterioară, date fiind dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, care prevăd aplicabilitatea noii reglementări doar în situaţia în care una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, aspect care nu este incident în cauză.
În concluzie, prin aplicarea dispoziţiilor noului C. pen. s-ar ajunge, inevitabil, la stabilirea unei pedepse într-un cuantum majorat faţă de pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, aplicată inculpatului C.I.R., astfel că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche, respectiv C. pen. anterior.
Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.R. împotriva Deciziei penale nr. 213 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 6 iulie 2012 la 19 martie 2014.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I.R. împotriva Deciziei penale nr. 213 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 6 iulie 2012 la 19 martie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 980/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 983/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art.... → |
|---|
