ICCJ. Decizia nr. 986/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 986/2014
Dosar nr. 4397/112/2012
Şedinţa publică din data de 19 martie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 75 din data de 17 aprilie 2013 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, pronunţată în Dosarul nr. 4397/112/2012, în temeiul disp. art. 345 C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei H.A., pentru comiterea infracţiunilor de:
- evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;
- reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând contribuţii cu reţinere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.
S-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
Conform art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei H.A., urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. referitoare la pedepsele accesorii.
În conformitate cu art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilind, în conformitate cu art. 82 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.
S-a pus în vedere inculpatei disp. art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate în situaţia comiterii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare.
S-a pus în vedere inculpatei disp. art. 84 C. pen.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii, pe durata termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-a constatat că, din prejudiciul iniţial, în cuantum de 51.529 RON, cauzat de inculpată părţii vătămate, prin săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa (în sumă de 43.565 RON prin săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi în sumă de 7.964 RON prin săvârşirea infracţiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005), s-a recuperat, în cursul urmăririi penale şi al judecăţii la fond, suma de 3.200 RON, prejudiciul rămas de recuperat fiind în cuantum total de 48.329 RON.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., rap. la art. 1531 C. civ., s-a dispus obligarea inculpatei, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.G.C.C. SRL, reprezentată de administratorul judiciar U. SRL Bistriţa,. să plătească părţii civile Statul Român prin A.N.A.F. Bucureşti, reprezentată în cauză de D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, despăgubiri civile în sumă de 48.329 RON (diferenţa), sumă la care se vor adăuga accesoriile, calculate conf. art. 119 şi urm. din O.G. nr. 92/2003, republicată, până la plata integrală a debitului.
Au fost respinse celelalte pretenţii civile, formulate de partea civilă.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurător, instituit în cursul urmăririi penale în baza ordonanţei procurorului din 2 mai 2011, până la concurenţa sumei rămase de recuperat, de 48.329 RON, la care se adaugă accesoriile calculate până la data plăţii integrale a debitului.
Conf. art. 7, art. 21 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea hotărârii de condamnare, la rămânerea ei definitivă, la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în vederea efectuării menţiunilor în registrul comerţului.
Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea, la data rămânerii definitive a hotărârii, a dispozitivului hotărârii de condamnare, la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, precum şi la cazierul fiscal, conf. art. 6 din O.G. nr. 75/2001, republicată.
A fost obligată inculpata să plătească cheltuieli judiciare, în favoarea statului, în cuantum de 270 RON (200 RON la urmărirea penală şi 70 RON la fond).
S-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 70/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud a fost trimisă în judecată inculpata H.A., pentru comiterea în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. a infracţiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de reţinere şi nevărsare, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând contribuţii cu reţinere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În esenţă, prin actul de acuzare s-a reţinut în sarcina inculpatei că în calitate de administrator al SC S.G.C.C. SRL Cociu, judeţul Bistriţa-Năsăud în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale nu a înregistrat în evidenţa contabilă veniturile realizate, cauzând bugetului general consolidat un prejudiciu în sumă de 43.565 RON reprezentând impozit pe venit şi T.V.A. şi că a reţinut de la angajaţi, fără a vira la termen legal contribuţii în sumă de 7.964 RON.
Partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F. Bucureşti, reprezentat în cauză de D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud s-a constituit parte civilă cu suma de 84.321 RON, atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în instanţă, din care suma de 36.495 RON reprezintă impozitul de profit suplimentar, suma de 39.312 RON reprezintă TVA şi suma de 8.514 RON reprezintă contribuţii şi impozite cu reţinere la sursă la 25 iunie 2010, nevirate la termen.
Inculpata, la termenul din 10 aprilie 2013, a solicitat să fie judecată conform procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., în sensul recunoaşterii integrale a învinuirii aduse şi solicitării ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în circumstanţiere solicitând să se ţină seama de concluziile referatului de evaluare, de buna sa comportare anterioară săvârşirii faptei şi pe tot parcursul soluţionării cauzei, de străduinţa de a acoperi o parte din prejudiciul cauzat prin faptele ce i se reţin în sarcină.
Tribunalul, a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpata este asociat şi administrator al SC S.G.C.C. SRL cu sediul în Cociu, comuna Ş., judeţul Bistriţa-Năsăud din 29 noiembrie 2004, alături de soţul ei, H.V.
Principalul obiect de activitate al societăţii administrate de inculpată era „comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate, vânzarea de produse alimentare, băuturi, tutun".
De întreaga activitate comercială a societăţii se ocupa inculpata, care desfăşura activităţi curente de aprovizionare cu marfa, de efectuare a unor plăţi şi semnare a înscrisurilor care vizau activitatea firmei, de evidenţiere a veniturilor realizate de societate în actele contabile şi de virarea la bugetul general consolidat a sumelor datorate cu titlu de impozit pe profit, T.V.A., impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă.
În urma unui control efectuat de comisarii Gărzii Financiare - Secţia Bistriţa-Năsăud la 28 mai 2010 s-a constatat o lipsă în gestiune în valoare de 246.219,38 RON. Cu acea ocazie, organele de control au stabilit că neînregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii a veniturilor în sumă de 246.219,38 RON, obţinute prin comercializarea mărfii în perioada 2008-2010, a avut ca urmare directă sustragerea de la plata către bugetul statului a sumei de 39.312 RON, constând în T.V.A. şi a sumei de 36.495 RON reprezentând impozit pe profit.
Având în vedere aspectele sesizate, Garda Financiară - Secţia Bistriţa-Năsăud a efectuat o inspecţie fiscală generală la SC G.C.C.C. SRL în vederea stabilirii cu exactitate a prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului.
Organele fiscale din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bistriţa-Năsăud au materializat controlul efectuat în procesul verbal încheiat la 23 iulie 2010 şi înregistrat sub nr. 227 din 27 iulie 2010 la D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, potrivit căruia s-a stabilit pentru suma de 246.219,38 RON un impozit pe profit suplimentar, datorat de societate în temeiul art. 21 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, în cuantum de 36.495 RON şi T.V.A. în cuantum de 39.312 RON. Totodată, s-a stabilit şi că societatea a reţinut pe statul de plată de la salariaţi impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă în sumă de 8.514 RON, pe care nu le-a virat la termen, deşi societatea a avut încasări atât în numerar cât şi prin bancă.
Totodată, s-a stabilit că lipsa în gestiune în valoare totală de 246.219,38 RON a fost determinată de faptul că, în decursul anilor, nu au fost marcate pe casa de marcat toate veniturile obţinute prin comerţul desfăşurat în spaţiile de comerţ aparţinând SC S.G.C.C. SRL Cociu. În ce priveşte reţinerile la sursă aferente perioadei martie 2008 - mai 2010, s-a stabilit că nu au fost achitate deloc, toate depăşind termenul mai mare de 30 de zile de reţinere şi nevărsare de la scadenţă a impozitelor şi contribuţiilor pentru perioada amintită.
Potrivit declaraţiilor inculpatei, aceasta a folosit banii reţinuţi din salarii pentru efectuarea unor plăţi, cu toate că societatea avea disponibilităţi băneşti proprii din care să poată achita atât salariile angajaţilor cât şi reţinerile din salarii, neaflându-se în incapacitate de plată sau în iminentă incapacitate de plată.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize financiar contabile.
Potrivit concluziilor actului de specialitate întocmit de experta M.A., s-a stabilit că prejudiciul total cauzat bugetului general consolidat de către inculpată este de 51.529 RON, sumă din care 7.964 RON o reprezintă impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă, iar suma de 43.565 RON o reprezintă prejudiciul aferent veniturilor realizate din vânzarea mărfurilor şi neînregistrarea în evidenţa contabilă (din această ultimă sumă s-a stabilit că suma de 39.312 RON o reprezintă T.V.A. şi suma de 4.253 RON o reprezintă impozit pe profit suplimentar de plată.
Inculpata a achitat în cursul urmăririi penale suma de 1.200 RON şi pe parcursul cercetării judecătoreşti suma de 2.000 RON.
Pentru a garanta repararea pagubei, pe parcursul urmăririi penale, prin ordonanţa procurorului din 02 mai 2011 s-a dispus aplicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor aparţinând inculpatei, până la concurenţa sumei de 84.321 RON, sumă cu care s-a constituit parte civilă Statul Român prin A.N.A.F. Bucureşti, reprezentată de D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud.
Starea de fapt descrisă mai sus şi vinovăţia inculpatei rezultă din următoarele acte: procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, adresa nr. xx/2010 a A.N.A.F.-D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, Activitatea de Inspecţie Fiscală, adresa nr. zz/2010 a Gărzii Financiare, Secţia Bistriţa-Năsăud, procesul verbal de constatare întocmit la 3 iunie 2010 de Garda Financiară, Secţia Bistriţa-Năsăud, declaraţiile inculpatei, declaraţiilor martorilor B.C.A., H.V., H.A., H.I.M., raportul de expertiză contabilă întocmit de experta M.A. şi completarea acestuia, ordonanţa de luare a unor măsuri asigurătorii şi actele de aducere la îndeplinire a acesteia, extrasele C.F. cu privire la bunurile deţinute de inculpată, actele emanate de la Registrul Comerţului, privind societatea administrată de inculpată.
Fapta inculpatei de a nu înregistra în evidenţa contabilă a societăţii veniturile realizate, în cuantum de 246.219,38 RON, în perioada 2008-2010, venituri obţinute din comercializarea de mărfuri şi de a cauza, astfel, bugetului de stat, un prejudiciu în cuantum de 43.565 RON, sumă din care suma de 39.312 RON o reprezintă T.V.A. aferent mărfurilor vândute şi neînregistrate în contabilitate şi suma de 4.253 RON o reprezintă impozitul pe profit aferent mărfurilor vândute şi neînregistrate în contabilitate, influenţate cu pierderile din anii precedenţi, a întrunit în drept elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatei de a reţine şi a nu vărsa, în mod repetat, cu intenţie, în perioada martie 2008-mai 2010 impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă şi de a cauza, astfel, un prejudiciu în cuantum de 7.964 RON, a întrunit, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de stopaj la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Sub aspectul individualizării pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., după reducerea limitelor speciale cu 1/3, având în vedere că inculpata a solicitat să fie judecată conform art. 3201 C. proc. pen., respectiv: limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor săvârşite, urmările cauzate, prejudiciul produs, acoperit, în parte, până la pronunţarea sentinţei (recuperarea prejudiciului fiind pentru suma de 3.200 RON), datele care caracterizează persoana inculpatei (lipsa antecedentelor penale, respectiv buna comportare anterioară săvârşirii faptelor deduse judecăţii, buna comportare a inculpatei pe parcursul derulării întregii cauze, constând în recunoaşterea învinuirii, regretul manifestat, recuperarea unei părţi din prejudiciu. S-au reţinut, în favoarea inculpatei, circumstanţele atenuate prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. raportat la buna conduită a inculpatei anterior săvârşirii faptelor, atitudinea sa ulterior descoperirii acestora, de recunoaştere şi regret, efortul făcut pentru acoperirea unei părţi din prejudiciu.
S-a ţinut seama şi de concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, potrivit cărora inculpata este integrată în societate, situaţie care ar putea fi menţinută şi pe viitor în condiţiile în care va da dovadă de o conduită generală dezirabilă, se va menţine în anturaje cu orientare pro-socială şi îşi va asuma, pe mai departe, responsabilităţile familiale, profesionale şi sociale, în paralel cu menţinerea suportului afectiv al familiei, consolidarea situaţiei materiale şi profesionale şi dezvoltarea capacităţii de rezolvare dezirabilă a problemelor de natură material-financiară.
Aşa fiind, s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de reţinere şi nevărsare, cu intenţie, la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.
Constatându-se că infracţiunile au fost comise în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. în pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. referitoare la pedepsele accesorii.
Apreciind că scopul pedepsei aplicate inculpatei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie şi constatând îndeplinite cerinţele art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate în situaţia comiterii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare. De asemenea, s-a atenţionat inculpata asupra dispoziţiilor art. 84 C. pen. referitoare la neplata despăgubirilor civile.
Având în vedere modalitatea în care a fost individualizată executarea pedepsei, s-a dispus, conform art. 71 alin. (5) C. pen., suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În latura civilă a cauzei, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii civile delictuale, inculpata a fost obligată, în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC S.G.C.C. SRL Cociu reprezentată de administratorul judiciar U. SRL Bistriţa, în temeiul disp. art. 14, 346 C. proc. pen., rap. la art. 998-999 fostul C. civ. (valabil până în luna octombrie 2011) să plătească părţii civile Statul Român prin A.N.A.F. Bucureşti, reprezentată în cauză de D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, despăgubiri civile în sumă de 48.329 RON (diferenţa rămasă neacoperită din suma totală de 51.529 RON urmare plăţii efectuate de inculpată, în cuantum total de 3.200 RON), sumă la care se vor adăuga accesoriile, calculate conf. art. 119 şi urm. din O.G. nr. 92/2003, republicată, până la plata integrală a debitului.
Raportat la concluziile expertizei contabile întocmite în cauză (cu completarea ulterioară), au fost respinse, ca neîntemeiate, celelalte pretenţii civile formulate de către partea vătămată parte civilă Statul Român prin A.N.A.F., reprezentând diferenţa până la suma de 84.321 RON (cu accesoriile solicitate, în conformitate cu art. 119 şi urm. din O.U.G. nr. 92/2003), sumă cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.
Totodată, deoarece prejudiciul suferit de partea vătămată nu s-a acoperit integral, s-a menţinut măsura sechestrului asigurător, instituit în cursul urmăririi penale în baza ordonanţei procurorului din 2 mai 2011, până la concurenţa sumei rămase de recuperat, de 48.329 RON, la care se adaugă accesoriile calculate până la data plăţii integrale a debitului.
În conformitate cu disp. art. 7, art. 21 din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea hotărârii de condamnare, la rămânerea ei definitivă, la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în vederea efectuării menţiunilor cuvenite în Registrul comerţului.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea, la data rămânerii definitive a hotărârii, a dispozitivului hotărârii de condamnare, la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, precum şi la cazierul fiscal, conf. art. 6 din O.G. nr. 75/2001, republicată.
Raportat la soluţia de condamnare dispusă în cauză, în temeiul art. 191 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare, în favoarea statului, în cuantum de 270 RON (200 RON la urmărirea penală şi 70 RON la fond).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud, solicitând obligarea inculpatei la plata întregului prejudiciu aşa cum a fost acesta evidenţiat prin scriptul intitulat "Constituire de parte civilă" aflat la dosarul cauzei, precizate, cu titlu de despăgubiri civile, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente debitului principal calculate de la data săvârşirii infracţiunii, respectiv de la data scadentei debitului principal şi până la achitarea integrală a prejudiciului produs. În motivarea apelului s-a apreciat soluţia adoptată de instanţa de fond ca fiind netemeinică, în cauză făcându-se o greşită interpretarea a prevederilor legale, în mod eronat instanţa de fond apreciind că nu se impune obligarea inculpatei la plata întregului prejudiciului generat prin activitatea infracţională a inculpatei, aşa cum a fost acesta evidenţiat prin scriptul intitulat "Constituire de parte civilă", respectiv obligarea inculpatei la plata cuantumului de 84.321 RON, la care se adaugă majorări şi penalităţi până la achitarea efectivă.
Prin decizia penală nr. 177/A din data de 17 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud.
Împotriva sentinţei penale nr. 75 din data de 17 aprilie 2013 a Tribunalului Bistriţa Năsăud şi a obligat-o să plătească în favoarea statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că prima instanţă, soluţionând latura civilă a cauzei a avut în vedere concluziile expertizei financiar contabile efectuate în cauză şi a completării acesteia, raportat la obiecţiunile formulate de către D.G.F.P. Bistriţa-Năsăud, iar potrivit concluziilor actului de specialitate întocmit de expertul M.A., s-a stabilit că prejudiciul total cauzat bugetului general consolidat de către inculpată este de 51.529 RON, sumă din care 7.964 RON o reprezintă impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă, iar suma de 43.565 RON o reprezintă prejudiciul aferent veniturilor realizate din vânzarea mărfurilor şi neînregistrarea în evidenţa contabilă, din această ultimă sumă s-a stabilit că suma de 39.312 RON o reprezintă T.V.A. şi suma de 4.253 RON o reprezintă impozit pe profit suplimentar de plată. Pe de altă parte, în cursul urmăririi penale şi Garda Financiară - Secţia Bistriţa-Năsăud, a stabilit un prejudiciu în sumă de 45.571 RON.
Inculpata a achitat în cursul urmăririi penale suma de 1.200 RON şi pe parcursul cercetării judecătoreşti suma de 2.000 RON.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud solicitând obligarea inculpatei, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile în cuantum de 844.321 RON, precum şi la plata dobânzilor şi penalităţilor aferente debitului principal de la data scadenţei, critici circumscrise cazului de casare prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen.
Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public şi de apărătorul intimatei inculpate au fost susţinute şi consemnate în parte introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Examinând recursul declarat de recurenta parte civilă prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat pentru considerentele care urmează.
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi Cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede, în alin. (21), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi art., cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, la data de 17 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurenta parte civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, că recurenta parte civilă şi-a motivat recursul la data de 11 octombrie 2013, respectiv 21 octombrie 2013 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 5 februarie 2014), respectându-şi, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază însă că motivul invocat de recurenta parte civilă, referitor la cuantumul despăgubirilor civile nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
Drept urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud împotriva deciziei penale nr. 177/A din 17 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpata H.A.
Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bistriţa Năsăud împotriva deciziei penale nr. 177/A din 17 septembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpata H.A.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 941/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 997/2014. Penal. Verificare măsuri preventive... → |
|---|
