ICCJ. Decizia nr. 1327/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1327/2015
Dosar nr. 828/32/2014
Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2015
Asupra recursului de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 235/D din 27 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 4653/110/2012, s-a dispus, între altele, condamnarea inculpatului S.C. - fiul lui I. şi E., născut în Bacău, cu domiciliul în Bacău, str. M. jud. Bacău, studii 12 clase, administrator la SC I. SC, căsătorit, cunoscut cu antecedente penale, aflat în Penitenciarul ZPKZ Ljubliana, pentru comiterea:
1. infracţiunii de aderare sau sprijinire a unui grup infracţional organizat, faptă prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 prin schimbarea încadrării juridice din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
2. infracţiunii de acces fără drept la un sistem informatic săvârşită prin încălcarea măsurilor de securitate, faptă prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
3. infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
4. infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică, faptă prev. şi ped. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
5. infracţiunii de punere în circulaţie sau deţinere de instrumente de plată electronică falsificate, faptă prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
6. infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, faptă prev. şi ped. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
PEDEAPSĂ DE EXECUTAT: 6 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 601 din 09 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat S.C. împotriva Sentinţei penale nr. 235/D din 27 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 4653/110/2012.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul să plătească statului 300 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva deciziei prin care s-a soluţionat apelul, inculpatul S.C. a formulat recurs, susţinând că decizia atacată este lovită de nulitate întrucât instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra motivelor de apel invocate care, în opinia inculpatului, atrăgeau nelegalitatea sentinţei pronunţată de Tribunalul Bacău.
Examinând recursul, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În speţă, se constată că sentinţa Tribunalului Bacău, prin care s-a soluţionat cauza în primă instanţă, a fost pronunţată la data de 27 iunie 2013, iar împotriva acesteia inculpatul S.C. a declarat apel, la data de 1 iulie 2013, conform Codului de procedură penală anterior.
Apelul inculpatului S.C. a fost soluţionat de Curtea de Apel Bacău prin Decizia penală nr. 601 din 09 iunie 2015, putându-se observa că, la data intrării în vigoare a noii legislaţii procesual penale - 1 februarie 2014, apelul declarat de inculpat se afla în curs de judecată.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, apelurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală se soluţionează de către aceeaşi instanţă, potrivit dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel.
Potrivit alin. (3) al art. 10 din acelaşi act normativ, deciziile pronunţate în apelurile soluţionate potrivit alin. (1) sunt definitive, în condiţiile art. 552 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva deciziei prin care s-a soluţionat apelul, inculpatul S.C. a declarat recurs la data de 12 iunie 2015, iar cu ocazia dezbaterilor apărătorul ales al recurentului inculpat a precizat că a formulat recurs fiind aplicabilă legea penală veche, întrucât inculpatul a fost condamnat în baza legii penale vechi.
În condiţiile în care actualul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, pentru situaţiile tranzitorii, legiuitorul a stabilit în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, că recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Potrivit alin. (2) al art. 12 din acelaşi act normativ, în cazul prevăzut la alin. (1), prin derogare de la dispoziţiile art. 552 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data soluţionării recursului, dacă acesta a fost respins ori dacă a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de recurs.
Faţă de data soluţionării apelului - 9 iunie 2015 şi data declarării recursului de către inculpatul S.C. - 12 iunie 2015, cu mult după intrarea în vigoare a actualului C. proc. pen. (01 februarie 2014), Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 din Legea nr. 255/2013.
În consecinţă, având în vedere că hotărârea împotriva căreia inculpatul S.C. a înţeles să declare recurs este o decizie definitivă, pronunţată după data intrării în vigoare a noului C. proc. pen., prin care a fost soluţionat apelul inculpatului, potrivit dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel, Înalta Curte constată că inculpatul S.C. a învestit instanţa cu soluţionarea unei căi de atac care nu este prevăzută de lege şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, recursul formulat de inculpatul S.C. împotriva Deciziei penale nr. 601 din 09 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 65 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de inculpatul S.C. împotriva Deciziei penale nr. 601 din 09 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 65 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1090/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 1328/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
