ICCJ. Decizia nr. 142/2015. SECŢIA PENALĂ. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 142/A/2015
Dosar nr. 251/35/2013*
Şedinţa publică din 22 aprilie 2015
Asupra apelului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentinţa penală nr. 183/PI/2013 din 23 decembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata P.E.K., pentru comiterea infracţiunii de complicitate la omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
S-a constatat că inculpata a fost arestată provizoriu în Elveţia în vederea extrădării către România la data de 07 decembrie 2012 până în data de 16 mai 2013, iar de la această dată până la data pronunţării prezentei hotărâri a fost arestată preventiv în baza încheierilor nr. 4 din 07 decembrie 2013 şi respectiv 3 din 22 mai 2013 ambele ale Curţii de Apel Oradea.
În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen. s-a revocat măsura arestării preventive a inculpatei dispusă prin încheierea nr. 3 din 22 mai 2013 a Curţii de Apel Oradea, mandat de arestare preventivă nr. 4 din 21 mai 2013 şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei dacă nu este arestată în altă cauză.
S-a luat act de renunţarea la acţiunea civilă formulată de partea civilă V.I.Z. împotriva inculpatei P.E.K.
În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 1357 C. civ., art. 1381 C. civ. şi art. 1390 - 1392 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă V.I.Z. şi a fost obligat inculpatul M.G.Ş.C. la plata sumelor de 3986 lei cu titlu de daune materiale şi 150.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.G.Ş.C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.G.Ş.C. la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părţii civile, reprezentând onorariul parţial de avocat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În data de 3 decembrie 2012, ora 07:12:02, inculpata P.E.K., folosind postul telefonic personal cu nr. X, a apelat-o, la numărul X1, pe mama sa - V.P. - care îşi încheia tura de serviciu de noapte din 2 spre 3 decembrie 2012 şi pe care a invitat-o la o cafea, la domiciliul ei din Oradea, str. I., nr. 3, ap. 14.
Victima V.P. a ieşit din tura de serviciu la ora 07:31:03, fiind îmbrăcată cu pantaloni, o jachetă de iarnă, având asupra sa poşetă şi o plasă şi protejându-se de ploaia măruntă cu ajutorul unei umbrele (proces-verbal şi imagini).
Conform orelor înregistrate de camerele de supraveghere care au surprins-o pe victimă, rezultă că aceasta a plecat din liceu la ora 07:31, a trecut prin Piaţa Ferdinand la ora 07:36 şi a ajuns pe str. I. la ora 07:46:55.
V.P. a ajuns la imobilul inculpaţilor, a urcat scările de serviciu şi a intrat în apartamentul inculpaţilor M.G.Ş.C. şi P.E.K. Aceştia se aflau la domiciliu.
S-a stabilit că după intrarea victimei în locuinţă, grilajul uşii de acces a fost pliat peste uşa de acces fără a fi asigurat. Uşa de acces în locuinţă a fost închisă fără să fie asigurată cu yala.
Coroborând declaraţiile celor doi inculpaţi, în momentul în care victima a ajuns la locuinţa lor, inculpata P.E.K. se afla în dormitor pentru a se îmbrăca în ţinuta de serviciu, inculpatul M.G.Ş.C. fiind cel care a primit-o pe soacra sa. Potrivit susţinerilor inculpatului, au început să se certe, ceartă generată de victimă care era nemulţumită de faptul că întârzia prea mult cu depunerea documentelor necesare obţinerii cetăţeniei maghiare. Apoi cearta s-a transformat în îmbrânceli concretizate prin înghionteli urmate de izbituri şi zgârieturi, care apoi au fost urmate de agresiuni progresive mai accentuate, în cadrul cărora inculpatul s-a folosit de un obiect metalic de formă alungită (afirmativ blocator de volan antifurt). Cu acest obiect, inculpatul a aplicat lovituri repetate pe întreaga suprafaţă a corpului victimei, dintre care cele mai semnificative şi de cea mai mare importanţă fiind cele două plăgi contuze de formă alungită, cu marginile fin neregulate şi infiltrate sanguin în lungime de 5,5 respectiv 6,0 cm şi o lăţime de 0,3 cm, vizibile în planşa anexă a Raportului medico-legal.
Cele două lovituri masive aplicate victimei, pe regiunea corespunzătoare vertexului (cea mai proeminentă zonă a extremităţii encefalice ca formaţiune anatomică) au cauzat fracturarea parţială a corpului vertebral C2. Aceste lovituri au provocat pierderea de material biologic sanguin fiind plăgi contuze care au determinat secţionarea scalpului. Concomitent cu loviturile aplicate de inculpatul M.G.Ş.C. cu ajutorul blocatorului de volan, victima a încercat să iasă din locuinţă, a tras uşa de acces ce se deschide spre interiorul locuinţei şi a reuşit să pună mâna pe gratiile uşii de acces, păşind spre exterior pe palier, fără însă a reuşi să iasă cu corpul pe uşă. Victima a fost trasă înapoi în locuinţă de către inculpat folosind o priză manuală în părul şi pe umărul victimei. Această acţiune a victimei a creat urmele dinamice de sânge din exteriorul locuinţei şi pentru că victima a ţipat puternic acest moment a fost clar perceput de colocatari.
Inculpatul M.G.Ş.C. şi-a continuat actele de agresiune într-o manieră mai violentă, aplicând lovituri pe tot corpul victimei, în timp ce aceasta a căzut la sol în holul apartamentului, în zona din dreptul uşii de acces.
În urma acestui nou set de lovituri, victima şi-a pierdut cunoştinţa, iar inculpatul, folosindu-se de un cuţit de bucătărie, a creat două plăgi înţepate în zona gâtului victimei (aceste plăgi înţepate sunt descrise la pct. 10 şi 11 şi alin. (3) din Raportul medico-legal, fiind vizibile în planşa foto 31).
În final, inculpatul M.G.Ş.C., folosind cuţitul de bucătărie (asemănător cu cele din foto 72-73) a acţionat prin tăierea (secţionarea) gâtului victimei, care se afla în poziţie decubit lateral stâng şi astfel, a cauzat o plagă tăiată masivă, care în profunzimea sa a interesat pachetul vasculo-nervos al gâtului (artera carotidă internă şi externă, vena jugulară şi nervul vag - acest nerv controlează activitatea muşchilor laringelui, faringelui şi activitatea organelor interne precum: inimă, plămâni, organe abdominale).
În timpul agresiunii, victima a strigat după ajutor, strigăt auzit atât de inculpată cât şi de martorii F.G., F.A.S. şi B.C.T.R. Toţi cei trei martori declară că au auzit strigându-se "ajutor, săriţi că mă omoară".
În urma acestui strigăt, inculpata a ieşit din dormitor şi l-a surprins pe inculpat în timp ce încerca să taie cu cuţitul gâtul victimei şi, potrivit declaraţiei sale, a încercat să-l oprească pe inculpat spunându-i "termină" sau "ajunge" şi a încercat să iasă din locuinţă, fiind trasă înapoi de inculpat.
Declaraţia sa este susţinută de a martorului B.C.T.R. (persoană care locuieşte în apartamentul învecinat cu al inculpaţilor) şi care a arătat că prin peretele comun a auzit o voce feminină care a presupus că aparţine inculpatei şi care spunea "ajunge (...) nu (...) numai". Totodată martorul arată că a văzut că uşa apartamentului inculpaţilor era deschisă "se vedeau nişte mâini, după care persoana respectivă a fost trasă în interior şi uşa s-a trântit".
Martora F.A.S. a arătat că după ce a auzit strigătul s-a dus în bucătărie şi s-a uitat pe geam, a observat că apartamentul inculpaţilor este luminat şi prin geamul uşii a observat trei umbre care fugeau una după alta. Susţinerea acestei martore cu privire la acest ultim aspect este neverosimilă. Astfel, atât din planşele foto efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului în faza de urmărire penală (dosar urmărire penală), cât şi din procesul-verbal încheiat cu ocazia deplasării instanţei la apartamentul inculpaţilor se poate observa că uşa de acces în apartament este o uşă simplă cu porţiuni de sticlă înguste. Mărimea acestora permite sesizarea mişcării în interior dar nu mai mult de atât. Practic este imposibil ca prin acele fante să se observe cele arătate de martoră. Fuga a trei persoane una după alta presupune un spaţiu mult mare decât oferă vizibilitate respectiva fantă. Prin urmare, s-a apreciat că este posibil ca martora să fi văzut mişcare în apartament, dar nu mai mult de atât.
Uciderea victimei V.P. a provocat urme de sânge în exteriorul locuinţei inculpaţilor. În jurul orei 08.00, la solicitarea inculpatului M.G.Ş.C., inculpata P.E.K. a şters planul exterior al uşii de acces în apartament folosind material textil pentru această activitate. Apoi, inculpata P.E.K. a ieşit din apartament, a coborât scările secundare aflate într-o poziţie diametral opusă cu locuinţa lor şi s-a dus la martora K.M.M. - care locuieşte la parterul imobilului - în apartamentul cu nr. 8.
Martora K.M.M. a declarat că ieşise din locuinţa sa şi se afla în curte unde a fumat şi a băut cafea. I-a văzut pe cei doi inculpaţi ieşind din apartament, pe hol inculpatul a lovit-o pe inculpată, aceasta i-a cerut să o lase în pace şi i-a spus că-l iubeşte. Imediat după aceea, inculpata a şters pe exterior uşa (martora a precizat că ea nu a văzut niciun fel de urme pe uşă). Martora a intrat în locuinţă şi la scurt timp la uşa acesteia a venit inculpata şi i-a cerut să nu spună nimănui cele văzute, oferindu-i 5000 euro în schimbul tăcerii. Martora a sfătuit-o să reclame agresiunea asupra sa şi să ceară ajutorul familiei.
Inculpata a revenit la locuinţa sa şi a continuat să şteargă uşa, gratiile şi pardoseala din faţa apartamentului şi la scurt timp a coborât din nou la martora K.M.M., pentru a doua oară, repetându-i aceleaşi rugăminţi de a nu denunţa sau divulga agresiunile observate.
Inculpatul M.G.Ş.C. a luat autoturismul marca R.M. cu nr. de înmatriculare XXX, pe care l-a poziţionat lângă scara de urgenţă din dreptul apartamentului nr. 8, a aşezat o folie de polietilenă în portbagajul maşinii unde şi-a aşezat câinele şi împreună cu soţia sa, la ora 10:36:32 a părăsit imobilul din Oradea, str. I., nr. 3.
Inculpaţii s-au deplasat la domiciliul părinţilor inculpatului M.G.Ş.C., în Oradea, str. N.T., nr. 10/A, ap.2, unde au lăsat, spre supraveghere, câinele lor (rasa Husky, mascul).
În data de 3 decembrie 2012, la ora 18:41:34, inculpatul a revenit cu autoturismul său în curtea locuinţei din str. I., nr. 3, unde a rămas până la orele 19:51:31 când părăseşte din nou domiciliul, pentru a se întoarce în data de 4 decembrie 2012, ora 02:42:47.
În după-amiaza de 3 decembrie 2012, inculpaţii l-au apelat pe martorul P.A. Aceasta nu a răspuns, dar a încercat să-i contacteze mai târziu. Întrucât telefonul inculpatului avea ton de ocupat, a apelat-o pe inculpată care i-a cerut să se întâlnească. Inculpata P.E.K. s-a întâlnit, la intrarea principală în Pasajul Vulturul Negru, dinspre Piaţa Unirii, cu martorul P.A., căruia i-a transmis două lucruri importante din partea lui M.G.Ş.C.: mai întâi i-a cerut ca de urgenţă să facă toarte demersurile necesare pentru a reface finisajele apartamentului lor de domiciliu prin schimbarea parchetului, a gresiei şi a tencuielii, iar în al doilea rând să-i permită inculpatei să stea şi să aştepte câteva ore la domiciliul martorului până când inculpatul "va veni de la Cluj".
Declaraţia martorului dată în fata instanţei nuanţează puţin solicitarea inculpatei, precizând că i s-a cerut doar spargerea celor existente, însă acest fapt nu are relevanţă.
În jurul orelor 00.30 - 01.00, în data de 4 decembrie 2012, inculpata P.E.K., s-a dus la domiciliul martorului P.A. în Oradea, str. I.M., nr. 38, ap. 13, unde a rămas până la ora 02:32:46.
Între orele 18:41-19:51, inculpatul M.G.Ş.C. s-a aflat în locuinţa sa şi a făcut pregătiri pentru a se descotorosi de cadavrul victimei V.P. În acest scop, mai întâi a dezbrăcat victima de pantaloni şi a descălţat-o apoi i-a legat cu sârmă membrele inferioare; i-a aşezat mai multe straturi de polietilenă peste extremitatea encefalică, folosind un fular şi bandă adezivă la etanşeizarea pungilor de plastic peste zona gâtului. Între straturile de polietilenă inculpatul a aşezat o punguţă transparentă în care s-a găsit un exemplar al hotărârii de divorţ dintre P.I. şi V.P. şi un prezervativ.
Cadavrul astfel ambalat l-a aşezat într-o folie mare neagră de polietilenă cu care l-a transportat din apartament în autoturism. Inculpatul a ieşit din curtea imobilului cu autoturismul personal în care se afla şi cadavrul, la ora 19:51. Acesta s-a îndreptat spre Marghita prin localitatea Biharia, de unde a virat pe DN 19E şi în dreptul indicatorului Nădar, la o distanţă de 253 metri de drumul naţional, pe un drum neasfaltat, într-o zonă cu desiş vegetal, chiar pe marginea drumului localităţii Nădar, a abandonat cadavrul victimei pe care l-a basculat din portbagajul maşinii în şanţul drumului.
Localitatea Nădar nu a fost întâmplător aleasă de către inculpat pentru abandonarea cadavrului, ci acest loc se leagă de localitatea Cenaloş, aflată în vecinătatea localităţii Nădar, unde P.I. deţine o casă părintească, dar şi de localitatea Fegernic aflată şi ea în proximitate, unde locuieşte mama victimei - V.E.
Activitatea de abandonare a victimei, inculpatul M.G.Ş.C. a finalizat-o în data de 4 decembrie 2012, în jurul orei 02:32:46, când a revenit în Oradea, pe str. I.M., la martorul P.A., de unde a luat-o pe inculpata P.E.K. şi împreună s-au deplasat înapoi la locuinţă la ora 02:42:47.
În data de 4 decembrie 2012, ora 07:52:52, inculpaţii au ieşit cu autoturismul din curtea imobilului de domiciliu.
La ora 08.00, inculpaţii s-au dus la mama inculpatului M.G.Ş.C., căreia i-au încredinţat şi căţeaua (rasa Husky, femelă). Aceştia i-au cerut sprijin bănesc în condiţii de urgenţă, însă mama inculpatului i-a comunicat că toţi banii se află la tatăl său M.G. care este de serviciu.
În intervalul orar 08.30 - 09.00 s-au deplasat în Oradea, pe str. V., nr. 42/B, la o spălătorie auto, unde inculpatul a luat din portbagajul maşinii două covoare mari şi a cerut personalului să i le spele sub pretextul că va reveni în 15 minute. În aceste circumstanţe, inculpatul a abandonat cele două covoare fără a aştepta răspunsul personalului de specialitate, dacă aprobă sau nu, respectiv dacă angajează prestarea acestui serviciu.
În intervalul orar 09.40 - 10.00, inculpaţii s-au deplasat la Oradea Plaza, cu un scop dublu, anume să îşi spele maşina care avea urme de noroi, iar în al doilea rând să ceară ajutor material de la martorul A.C. - verişor al inculpatului - care îşi are locul de muncă în incinta acestei clădiri. Inculpaţii nu au obţinut sprijin material de la acest martor, cu toate că i-au relatat că sunt constrânşi să părăsească de urgenţă România, deoarece sunt urmăriţi de Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru fapte grave.
În intervalul orar 10.30 - 11.00, inculpaţii s-au întâlnit pe str. Libertăţii, în dreptul bisericii catolice, cu martorul P.C., cerându-i şi acestuia, în regim de urgenţă, sprijin material, motivând că trebuie să dispară deoarece sunt căutaţi şi urmăriţi pentru fapte grave. Acest martor a considerat că solicitarea inculpaţilor este neserioasă, astfel că nu le-a acordat sprijin financiar.
În jurul orei 11.00, inculpaţii s-au deplasat la locul de muncă al tatălui inculpatului M.G.Ş.C. - martorul M.G., de la care au obţinut suma de 1000 lei şi căruia i-au spus că de urgenţă trebuie să părăsească România, deoarece autorităţile judiciare sunt pe cale de a-l acuza de infracţiuni grave, pentru care el este pasibil la o pedeapsă de detenţie pe viaţă, iar soţia sa - inculpata P.E.K. - la o pedeapsă de 25 de ani închisoare.
În data de 4 decembrie 2012, la prânz, în jurul orei 13.00, inculpaţii s-au întâlnit cu martorul P.A. căruia i-au predat cheile apartamentului pentru a se putea începe, de îndată, la extragerea pardoselii din locuinţă. Inculpaţii nu a furnizat foarte multe detalii despre particularităţile lucrării, arătând doar că va fi contactat pentru a primi instrucţiuni şi i-au predat un card bancar spunând că va fi alimentat cu banii necesari pentru a face lucrările solicitate.
Inculpaţii au părăsit România prin Punctul de Frontieră Borş, au traversat teritoriul Republicii Ungare şi au trecut frontiera în Slovenia - pentru a ajunge în Italia.
În Italia inculpaţii au luat legătura în data de 5 decembrie 2012 cu martorii D.A.C. şi D.R.A., cetăţeni români, cu reşedinţa în localitatea Ospedaleto. Acestora le-au relatat faptul că doresc să părăsească definitiv teritoriul României şi în acest scop vor să îşi vândă autoturismul pentru a-şi lua bilete de călătorie spre America. În data de 5 decembrie 2012, partea civilă V.I.Z. şi M.G. sesizaseră Poliţia Municipiului Oradea despre dispariţia celor trei persoane anume: V.P., M.G.Ş.C. şi P.E.K. şi în baza Raportului, la data de 5 decembrie 2012, prin Ordinul 43167/1/2012, au fost daţi în urmărire generală cu statut de persoane dispărute.
Martorii D.A.C. şi D.R.A. au luat la cunoştinţă, prin canalele tv. de limbă română care pot fi recepţionate în Italia, despre cercetarea condiţiilor în care M.G.Ş.C. şi P.E.K. au dispărut din România şi este posibil să fie autorii unei crime comise asupra soacrei inculpatului. În acest context, în data de 5 decembrie 2012, au comunicat prezenţa inculpaţilor la domiciliul lor - martorului D.A.S.
În data de 25 decembrie 2012, ora 18.40, pe raza comunei Spinuş, sat Nădar, a fost identificat cadavrul victimei V.P., aspecte constatate şi consemnate în procesele-verbale de cercetare, ridicare şi examinare criminalistică.
S-a procedat la identificarea cadavrului, conform proceselor-verbale, şi la examinarea detaliată a tuturor obiectelor găsite la cercetarea la faţa locului.
Conform Raportului de constatate medico-legală din 26 decembrie 2012 cu numărul 3653/III/454, victima V.P. a suferit leziuni de violenţă produse în ziua decesului, după cum urmează:
La nivelul extremităţii encefalice: plăgi contuze, echimoze, excoriaţii, care datează din ziua decesului şi s-au produs prin loviri repetate, cu corpuri contondente dure, unele de formă alungită şi comprimare cu mâna şi degetele.
La nivelul gâtului: echimoze, excoriaţii, plagă tăiată şi plagă tăiată-înţepată care datează din ziua decesului şi s-au produs prin comprimare cu mâna şi degetele, prin acţiunea unui corp tăietor-înţepător având rol tanatogenerator;
La nivelul membrelor şi a toracelui: echimoze ce datează din ziua decesului şi s-au produs prin lovire cu corp contondent dur.
Semnele de violenţă sunt inventariate, măsurate şi descrise, în mod particular, pe cele 21 de puncte din Raport.
Examinarea scheletului pune în evidenţă fractura parţială a corpului vertebral cervical C2, iar buletinul de analiză histopatologică pune în evidenţă, la nivelul creierului, un edem cerebral, ţesuturi cu fibre musculare fragmentate, infiltrate hematie, tegument cu epiteliu pavimentos cu fragmentarea fibrelor musculare, steatoză hepatică, cord cu autoliză, emfizem pulmonar, edem periglomerular.
Moartea numitei V.P. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe, consecutivă unor plăgi tăiate profunde ale gâtului cu interesarea pachetului vasculo-nervos al gâtului, compus din arteră carotidă internă, arteră carotidă externă, venă jugulară internă, nerv vag.
Între leziunile descrise şi decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată, cu menţiunea că moartea victimei s-a instalat cu 3 - 4 săptămâni (aproximativ 23 zile) înaintea autopsiei, data decesului fiind posibilă 3 decembrie 2012, fără a se putea determina ora decesului.
La nivelul membrului superior stâng, mâna dreaptă, membre inferioare drept şi stâng şi la nivelul pelvisului sunt decelate leziuni produse postmortem şi fără rol tanatogenerator, prin muşcătură de animale, fără caracter vital.
Acuza adusă inculpatei de către parchet este aceea de complicitate la omor calificat, complicitatea sa constând în aceea că prin asistenţă şi prezenţă în câmpul infracţional a înlesnit şi ajutat la întărirea hotărârii infracţionale a coinculpatului de a suprima viaţa victimei. Aşa cum s-a arătat mai sus conflictul dintre inculpatul M. şi victimă s-a iscat în timp ce inculpata se afla în dormitor. Tot în absenţa acesteia inculpatul a aplicat victimei cele două lovituri cu blocatorul de maşină, intrarea inculpatei în câmpul infracţional realizându-se în momentul în care inculpatul încerca să taie gâtul victimei. Potrivit declaraţiei acesteia coroborată cu cea a martorului B.C.T.R. inculpata a încercat să oprească activitatea coinculpatului spunându-i "ajunge". Complicele, potrivit art. 26 C. pen. este persoana care cu intenţie înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală. Este de asemenea complice şi persoana care promite înainte sau în timpul săvârşirii faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. În speţa de faţă nu s-a pus şi nici nu se pune problema unei complicităţi materiale ci doar a uneia morale. Din modul în care a acţionat inculpata nu s-a putut reţine nici existenţa acesteia. Chiar inculpatul M.G.Ş.C. a arătat în cuprinsul declaraţiei dată în cauză că, în momentul în care a observat prezenţa inculpatei în încăpere, victima nu mai mişca, era moartă. Relevant este că această declaraţie a sa a fost dată în procedura recunoaşterii vinovăţiei şi atât instanţa de fond cât şi instanţa de recurs au apreciat ca întemeiată cererea inculpatului şi au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. S-a impus a face precizarea că sentinţa pronunţată de către Curtea de Apel Oradea a fost atacată cu recurs de către parchet tocmai pentru motivul că prin declaraţia sa inculpatul nu a confirmat implicarea inculpatei P. în activitatea infracţională solicitând înlăturarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., recurs care a fost respins.
Simpla prezenţă alături de autorul faptei nu a constituit complicitate morală decât în ipoteza în care a creat autorului o stare psihică favorabilă comiterii acelei infracţiuni dându-i curaj pentru punerea în aplicarea hotărârii infracţionale luate, ori pentru continuarea acţiunii. Mai mult, pentru existenţa complicităţii morale este necesară să se stabilească că şi complicele a realizat că prezenţa sa constituie un astfel de ajutor deoarece complicitatea nu se poate comite decât cu intenţie directă sau indirectă.
Faptul că ulterior comiterii faptei de către inculpat, inculpata P. l-a ajutat pe acesta să şteargă urmele infracţiunii şi a fugit împreună cu acesta din ţară sunt elemente externe omorului săvârşit care ar fi putut în lipsa relaţiei maritale să constituie elementele constitutive ale altor infracţiuni, ca de exemplu favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni. De asemenea pentru acest comportament al inculpatei se are în vedere o explicaţie logică, dată de actul medico-legal întocmit în urma efectuării expertizei psihiatrice a inculpatei. Concluziile acesteia arată că inculpata prezintă o tulburare de personalitate dependentă, lăsând total la latitudinea soţului luarea hotărârilor. Aşa fiind în mod evident coordonarea acţiunilor ulterioare comiterii faptei de către inculpat s-a realizat cu uşurinţă.
În consecinţă s-a apreciat că soluţia care se impune în cauză este aceea de achitare a inculpatei.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei s-a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 104 din 22 iulie 2013 a Curţii de Apel Oradea s-a stabilit vinovăţia inculpatului sub aspect penal. Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursurilor. În consecinţă s-a reţinut că aceasta are autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte existenţa faptei, a persoanei vinovată de comiterea ei. S-a reţinut de asemenea că sunt îndeplinite şi condiţiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale existând o faptă prejudiciabilă, un prejudiciu, raport de cauzalitate şi vinovăţie.
Părţii civile V.I.Z. i s-a creat în mod cert un prejudiciu, acesta constând în cheltuielile ocazionate cu înmormântarea prezentate detaliat la dosar fond şi dovedite cu înscrisurile aflate la dosar, al căror cuantum se ridică la suma de 3986 lei. De asemenea, martorii audiaţi în cauză, S.E.I. şi O.A., au confirmat că partea civilă este cea care s-a ocupat de înmormântare şi a suportat toate cheltuielile legate de aceasta.
Nu s-a considerat întemeiată solicitarea părţii civile de a i se plăti suma de 4.000 lei reprezentând venit nerealizat pentru lunile decembrie 2012 şi ianuarie 2013 întrucât acest prejudiciu nu a fost dovedit în niciun fel.
În schimb este întemeiată solicitarea părţii civile de obligare a inculpatului la plata daunelor morale. În mod evident fiul victimei a suferit un prejudiciu moral prin pierderea în această manieră a mamei. Valoarea acestui prejudiciu moral a fost apreciată la suma de 150.000 lei, sumă aptă să îl acopere.
În ceea ce o priveşte pe inculpată s-a reţinut că, faţă de această parte civilă a renunţat la orice pretenţie, de altfel răspunderea sa civilă nici nu poate fi antrenată în condiţiile în care s-a stabilit că nu are nicio contribuţie la comiterea faptei penale.
Împotriva Sentinţei penale nr. 183 din 23 decembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate sub următoarele aspecte:
1. Greşita achitare a inculpatei P.E.K. pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. c) C. pen. din 1969.
În motivarea recursului se arată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea că achitarea inculpatei P.E.K. s-a dispus în baza unei greşite aprecieri a probelor, fiind dată valoare probatorie doar declaraţiilor interesate ale inculpaţilor, cu excluderea - greşită - a întregului ansamblu probator administrat în cursul urmăririi penale, din care rezultă cooperarea morală şi materială a inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii de omor, ascunderea corpului victimei, cumpărarea tăcerii martorului, înlăturarea urmelor materiale de la locul comiterii faptei, modificarea câmpului infracţional şi asigurarea sustragerii de la răspundere penală prin părăsirea ţării.
Ca urmare, prin ignorarea multitudinii de probe indirecte, instanţa a reţinut o stare de fapt greşită, incompletă şi trunchiată, care stabileşte un adevăr judiciar ce a permis inculpaţilor să manipuleze adevărul în propriul beneficiu.
Astfel, achitarea inculpatei P.E.K. s-a bazat pe susţinerea unei ipoteze, neverosimile, primită însă de instanţa de judecată, ce are ca nucleu comiterea infracţiunii de omor doar de către inculpatul M.G.Ş.C., fără niciun fel de contribuţie a inculpatei şi fără ca aceasta să-şi fi dat seama de cele întâmplate, într-o perioadă scurtă de timp şi în relativă linişte, în apartamentul de trei camere în care locuia cuplul format din cei doi inculpaţi. Apărarea inculpatei este nefondată şi nesinceră, încercând să acrediteze teoria, vehiculată mai întâi de inculpatul M., că omorul a fost spontan, intens, de scurtă durată şi silenţios, comis numai de către inculpat, fără ştiinţa sau participarea de orice altă natură a inculpatei.
Or, în opinia acuzării, inculpata l-a asistat în holul locuinţei pe soţul său la comiterea infracţiunii de omor, fără a avea o participaţie materială şi a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a şterge urmele infracţiunii.
Succesiunea de evenimente din dimineaţa zilei de 3 decembrie 2012 a debutat la ora 07:12:02, cu o convorbire telefonică de 89 de secunde dintre inculpata P.E.K. şi victima V.P., victima fiind invitată la domiciliul inculpaţilor, urmată apoi de o discuţie privată dintre inculpată şi inculpatul M.G.Ş.C., purtată în şoaptă în faţa apartamentului, după cum au relatat martorii. În opinia parchetului, în holul locuinţei, inculpata l-a asistat pe soţul său în comiterea faptei de omor -conform afirmaţiilor inculpatului, fără acte de participaţie materială - şi a făcut apoi tot ceea ce i-a stat în putinţă ca să şteargă urmele infracţiunii, să ascundă omorul la care ea însăşi a participat în calitate de complice a soţului ei.
Înşiruirea rapidă de fapte şi evenimente din zilele de 3 şi 4 decembrie 2012 demonstrează, fără tăgadă, o conduită culpabilă a inculpatei P.E.K. şi o participaţie penală mai amplă decât cea reţinută de prima instanţă în starea de fapt.
În privinţa probelor care o plasează şi pe inculpată la locul săvârşirii omorului, în timpul actelor de executare, şi care înlătura apărarea potrivit căreia omorul a avut loc în absenţa inculpatei, cea mai mare relevanţă şi putere probatorie o au declaraţiile martorilor F.A.S., B.C.T.R., F.G. şi K.M.M.
Pentru a justifica conduita cel puţin stranie a inculpatei de după consumarea omorului, apărarea a mai invocat şi o stare de dependenţă psihologică a inculpatei faţă de soţul ei, precum şi o pretinsă agresiune fizică a inculpatului împotriva inculpatei P.E.K., care ar fi avut loc în dimineaţa zilei de 3 decembrie 2012, când inculpata ar fi încercat să fugă din apartamentul conjugal.
În susţinerea tezei constrângerii morale în care s-ar fi aflat şi pe care inculpata a invocat-o doar după ce a avut acces la piesele dosarului, s-a făcut trimitere de către apărare şi la declaraţia martorei K.M.M., martoră care domiciliază la apartamentul 8, parter al blocului de locuinţe cu curte comună, şi care poate vedea uşa de acces în apartamentul inculpaţilor.
Fiind audiată în 5 decembrie 2012, martora K. a afirmat că ar fi văzut-o pe "E.", în dimineaţa de 3 decembrie 2012, când a încercat să iasă din locuinţă, că avea loc un scandal şi că inculpatul M.G.Ş.C. ar fi tras-o înapoi în casă, a lovit-o cu picioarele în timp ce era căzută jos şi apoi a trântit uşa.
Această relatare a martorei - martoră care, în realitate, văzuse încercarea disperată a victimei V.P. de a-şi salva viaţa - nu poate fi acceptată ca fiind proba unei eventuale agresiuni suferite de inculpată, nefiind coroborată cu alte probe. S-a considerat că acuitatea vizuală a martorei a fost afectată de condiţiile meteo şi de luminozitate redusă din dimineaţa zilei de 3 decembrie 2012, de distanţa dintre locul de observaţie al martorei şi uşa de acces în apartamentul inculpaţilor - aproape 20 de metri -, de timpul foarte scurt în care s-a consumat incidentul agresiv şi de prejudecăţile martorei - care avea cunoştinţă de scandaluri conjugale anterioare dintre cei doi inculpaţi.
La concluzia că martora K. a văzut-o, de fapt, pe victima V.P., se ajunge şi pornind de la indiciile consemnate în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, care stabilesc existenţa unor urme de sânge pe uşa, grilajul şi exteriorul apartamentului - consecinţa agresiunilor exercitate de inculpatul M.G.Ş.C. - în mod indubitabil împotriva victimei şi nu asupra inculpatei P.E.K. Prin genotiparea urmelor sanguine s-a stabilit că aparţin victimei V.P.
Această concluzie se corelează cu declaraţia martorei F.A.S., a cărei declaraţie nu poate fi ignorată sub aspectul detaliilor şi acurateţii cu care înlătură orice dubiu asupra identităţii persoanei care, în dimineaţa de 3 decembrie 2012, a încercat să fugă din locuinţa inculpaţilor şi a strigat după ajutor.
Martora a arătat că această femeie avea o identitate necunoscută pentru ea, dar cu siguranţă nu putea fi vorba de inculpata P.E.K., care nu doar îi era vecină, ci şi profesoară la Colegiul Tehnic "M.V.". Această martoră a clarificat, în detaliu, întreaga activitate agresivă percepută în locuinţa inculpaţilor şi a arătat că, după ce inculpatul M.G.Ş.C. a tras-o pe victimă în locuinţă, aceasta a căzut în holul locuinţei inculpaţilor şi, prin vitraliile uşii, a văzut cum inculpatul a lovit-o cu picioarele.
Nu în ultimul rând, trebuie să fie luate în considerare şi declaraţiile inculpatului M.G.Ş.C., care respinge categoric orice fel de acuzaţii cu privire la ameninţarea, agresarea, sau constrângerea soţiei sale pentru a face ceva împotriva voinţei proprii, anterior, în timpul sau după comiterea crimei.
Martorii P.A., K.M.M., B.C.T.R., M.G.Ş.C. şi A.C. nu au observat leziuni ale fizionomiei inculpatei P.E.K., deşi aceştia au avut contact vizual cu ea în datele de 3 şi 4 decembrie 2012.
Se mai arată în motivele de recurs că în data de 4 decembrie 2012, la o zi de la comiterea omorului, inculpatul M.G.Ş.C. a făcut mai multor persoane afirmaţii extrem de importante în economia cazului, care o implică pe soţia sa în săvârşirea infracţiunii. Astfel, martorului P.A. inculpatul i-a spus înainte de părăsi ţara că "îl aşteaptă puşcăria pe viaţă, iar pe K., pe 30 de ani". Martorului A.C., în aceeaşi zi de 4 decembrie 2012, inculpatul i-a spus că "riscă atât el cât şi soţia sa pedepse între 15 şi 25 de ani." Martora S.D.F., în declaraţia dată organelor judiciare în 4 decembrie 2012 a afirmat că, în aceeaşi zi (4 decembrie 2012), "A. (n.n., martorul P.A.) mi-a mai spus că la finalul discuţiei lor, C. l-a pupat, a dat noroc cu el şi i-a pus că, probabil, este ultima dată când se întâlnesc, deoarece pe el îl aşteaptă închisoarea pe viaţă, iar pe soţia sa, 25 de ani de închisoare." Martorului P.C., de asemenea avocat în Baroul Bihor, inculpatul M. i-a spus, în aceeaşi zi că "în regim de urgenţă trebuie să dispară deoarece urmează să fie făcut răspunzător de către serviciile secrete pentru o faptă pe care nu el a comis-o şi pentru care atât el cât şi soţia lui urmează să primească ani grei de închisoare, folosind cuvintele "pe viaţă" şi "30 de ani" (...)".
Aceste declaraţii sunt relevante, pe de o parte, sub aspectul împrejurării că afirmaţiile cu privire la pedepsele ce urmau a fi primite de către cei doi inculpaţi în cazul în care vor fi prinşi au fost făcute, în mod repetat, la o zi faţă de momentul comiterii infracţiunii, de către inculpatul M., care este un profesionist al dreptului, un avocat cu experienţă în domeniul dreptului penal, cu suficiente cunoştinţe profesionale care să îi permită să facă o corectă încadrare juridică a faptelor pe care le comisese împreună cu soţia sa.
Prima instanţă nu a observat şi, în consecinţă, nici nu a analizat o altă încercare a inculpaţilor de a împiedica aflarea adevărului, inculpaţii iniţial încercând să plaseze vinovăţia comiterii faptei abominabile în sarcina tatălui inculpatei, martorul P.I., existând o înţelegere între inculpaţi în acest sens, astfel încât ei să îşi poată asigura scăparea.
Se mai susţine că totodată legătura dintre autor şi complice, în prezenta cauză, este una de natură morală şi a contribuit la întărirea şi menţinerea hotărârii infracţionale luate de autor în suprimarea vieţii victimei V.P. Acest lucru rezultă, nu doar din simpla prezenţă a complicelui în câmpul infracţional, confirmată de declaraţia martorei F.A.S., ci şi din analiza semnificaţiei afirmaţiei inculpatei în actul crimei, care îi spune inculpatului M. "ajunge, nu mai (...)".
În acelaşi context, prezenţa la locul omorului şi vorbele inculpatei P.E.K. trebuie conjugate cu activităţile materiale efective derulate de aceeaşi inculpată ce au constat în ştergerea urmelor de sânge, rugăminţile de nedenunţare adresate martorei K.M.M. sub promisiunea plăţii unei sume de 5000 euro, consimţirea la abandonarea corpului mamei sale - victima V.P. -, determinarea martorului P.A. la înlocuirea finisajelor apartamentului pentru înlăturarea urmelor infracţiunii, împachetarea obiectelor personale în scopul sustragerii de la urmărire penală, încercarea de a plasa răspundere săvârşirii faptei în sarcina tatălui ei, martorul P.I. şi, nu în ultimul rând, păstrarea tăcerii prin nedenunţarea comiterii omorului, cu toate că inculpata a avut, în nenumărate rânduri, prilejul de a solicita ajutorul unor aparţinători, martori sau organe judiciare. Cu toate acestea, a ales să se poziţioneze fără dubiu de partea inculpatului în vederea asigurării sustragerii de la urmărirea penală.
2. Omisiunea pronunţării cu privire la mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului
La dosar, se află procesul-verbal încheiat în 8 iulie 2013 între primul-grefier al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi grefierul şef al secţiei penale a Curţii de Apel Oradea, prin care au fost predate 3 colete, în care se află plicuri cu probe biologice, o mapă cu imagini imprimate de pe contul de socializare al inculpatului, o pereche de încălţăminte, 2 cuţite de bucătărie, 4 acte, un mop cu cap textil.
Cu privire la aceste bunuri, respectiv probe biologice, instanţa de judecată a omis să se pronunţe.
3. Un alt motiv de critică a hotărârii pronunţate de prima instanţă este şi acela că, deşi a făcut referire la activităţile inculpatei ca întrunind elementele constitutive ale altor infracţiuni - favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni - nu a procedat la schimbarea Încadrării juridice în aceste infracţiuni, respectiv la constatarea incidenţei cazurilor de nepedepsire speciale inserate în textele art. 264 alin. (3) C. pen. din 1969 şi art. 262 alin. (2) din acelaşi act normativ. Instanţa a constatat doar că aceste activităţi ale inculpatei, descrise în rechizitoriu, sunt elemente externe omorului, alegând soluţia de achitare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. c) Cod penal.
După pronunţarea hotărârii de către prima instanţă, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală.
Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010, recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a noului C. proc. pen. declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevedea calea de atac a apelului se soluţionează de către aceeaşi instanţă, conform dispoziţiilor din legea nouă referitoare la apel.
În raport cu dispoziţiile legale invocate, recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea urmează a fi soluţionat potrivit dispoziţiilor din noul C. proc. pen. referitoare la judecarea apelului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea inculpatei P.E.K.
Totodată, au fost audiaţi martorii K.M.M., B.C.T.R. şi M.G.Ş.C.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii apelate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine că apelul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Hotărârea instanţei de fond prin care aceasta a dispus achitarea inculpatei P.E.K. pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. c) C. pen. anterior în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. în vigoare la data soluţionării cauzei este temeinică şi legală.
Prin rechizitoriul nr. 652/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost trimisă în judecată inculpata P.E.K. pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. c) C. pen. anterior, constând în aceea că, prin asistarea şi prezenţa sa în câmpul infracţional, a înlesnit şi ajutat la întărirea hotărârii inculpatului M.G.Ş.C. de a suprima viaţa victimei V.P. - mama inculpatei.
În fapt, din probele administrate în cauză rezultă că în dimineaţa zilei de 3 decembrie 2012, ora 7:12:02, inculpata P.E.K., folosind postul telefonic personal, a apelat-o pe mama sa - victima V.P. şi a invitat-o la o cafea în domiciliul său din Oradea, str. I. nr. 3, ap. 14, unde locuia împreună cu soţul său M.G.Ş.C.
Conform procesului-verbal existent la d.u.p. victima a ieşit de la serviciu la orele 7:31:03, a trecut prin Piaţa Ferdinand la ora 7:36 şi a ajuns în str. I., în dreptul Pasajului Vulturul Negru - Banca Italo Romena la ora 7:46:55.
Victima a ajuns la imobilul în care locuia inculpata, a urcat scările de serviciu şi a intrat în apartamentul inculpatei unde se aflau inculpata P.E.K. şi inculpatul M.G.Ş.C.
După intrarea victimei în locuinţă, uşa a fost închisă fără a fi asigurată cu yala, iar grilajul uşii de acces a fost pliat peste uşa de acces fără a fi asigurat.
Întrucât inculpata P.E.K. se afla în dormitor pentru a se îmbrăca, victima a fost primită în locuinţă de M.G.Ş.C. Între acesta şi victimă a izbucnit mai întâi un conflict verbal, legat de împrejurarea că victima era nemulţumită de faptul că M.G.Ş.C. întârzia cu depunerea actelor necesare obţinerii cetăţeniei maghiare.
Potrivit declaraţiilor inculpatului M.G.Ş.C., victima i-a reproşat că acesta ar avea interesul să nu depună acele acte, cearta dintre cei doi degenerând în îmbrânceli urmate de izbituri şi zgârieturi, după care M.G.Ş.C. a lovit-o pe victimă cu un obiect metalic de formă alungită, respectiv cu blocatorul de volan antifurt, la întâmplare, pe întreaga suprafaţă a corpului acesteia.
În timp ce inculpatul M.G.Ş.C. aplica lovituri victimei cu blocatorul de volan, victima a încercat să iasă din locuinţă, a tras uşa de acces ce se deschide în interiorul locuinţei, a pus mâna pe grilajul exterior şi a încercat să iasă pe palier, fără însă a reuşi acest lucru întrucât inculpatul a tras-o înapoi în locuinţă, folosind o priză manuală în părul şi pe umărul victimei.
În această modalitate au fost create urmele dinamice de sânge din exteriorul locuinţei. Atunci când a încercat să iasă pe palier, victima a ţipat puternic fiind auzită de către ceilalţi locatari prezenţi în imobil la ora respectivă şi anume de către martorii F.G., F.A.S. şi B.C.T.R., dar şi de către inculpata P.E.K.
Inculpatul M.G.Ş.C. după ce a tras-o pe victimă înapoi în locuinţă a continuat să o lovească într-o manieră mai agresivă, aplicându-i lovituri pe top corpul, în timp ce victima era căzută în interiorul apartamentului, în hol, în dreptul uşii de acces.
Urmare loviturilor primite, victima şi-a pierdut cunoştinţa, iar inculpatul M.G.Ş.C., cu ajutorul unui cuţit de bucătărie i-a produs acesteia două plăgi înţepate în zona gâtului, după care a secţionat gâtul victimei care se afla în poziţie decubit lateral stâng, cauzând astfel o plagă tăiată masivă, care în profunzimea sa a interesat pachetul vasculo-nervos al gâtului (artera carotidă internă şi externă, vena jugulară şi nervul vag).
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 3653/III/454 din 26 decembrie 2012 întocmit de S.M.L. Bihor Oradea moartea victimei V.P. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe consecutivă unor plăgi tăiate profunde ale gâtului, cu interesarea pachetului vasculo-nervos al gâtului (arteră carotidă internă, arteră carotidă externă, venă jugulară internă, nerv vag).
Leziunile de violenţă descrise cu ocazia autopsiei datează şi s-au produs după cum urmează:
- cele de la nivelul extremităţii cefalice: plăgi contuze, echimoze, excoriaţii datează din ziua decesului şi s-au produs prin loviri repetate cu corpuri contondente dure, unele de formă alungită şi comprimare cu mâna şi degetele;
- cele de la nivelul gâtului: echimoze, excoriaţii, plagă tăiată şi plagă tăiată-înţepată datează din ziua decesului s-au produs prin comprimare cu mâna şi degetele, prin acţiunea unui corp tăietor-înţepător având rol tanatogenerator;
- cele de la nivelul membrelor şi a toracelui: echimoze, datează din ziua decesului şi s-au produs prin lovire cu corp contondent dur.
Între aceste leziuni şi decesul victimei există legătură de cauzalitate directă necondiţionată.
În ceea ce priveşte succesiunea leziunilor se apreciază că victima a fost întâi lovită la nivelul extremităţii cefalice, iar apoi s-a acţionat cu un obiect tăietor în regiunea gâtului.
Aşa cum s-a arătat anterior, strigătele de ajutor ale victimei au fost auzite şi de inculpata P.E.K., care în acel moment se afla în dormitorul locuinţei, aspect recunoscut de către aceasta în declaraţiile date la urmărirea penală şi în faţa instanţei.
În urma strigătelor auzite, inculpata a ieşit din dormitor şi l-a surprins pe inculpat în timp ce acesta încerca să taie cu cuţitul gâtul victimei. Inculpata i-a spus acestuia "ajunge" potrivit propriilor susţineri.
În acest sens sunt şi declaraţiile martorului B.C.T.R., ce locuieşte în apartamentul învecinat cu cel al inculpaţilor care a arătat că, prin peretele comun, a auzit-o pe inculpată spunând "ajunge (...) nu (...) nu mai".
În jurul orelor 8:00, la solicitarea inculpatului M.G.Ş.C., inculpata P.E.K. a şters planul exterior al uşii de acces în apartament de urmele de sânge, folosind un material textil, după care a mers la locuinţa martorei K.M.M., la parterul imobilului, cerându-i acesteia să nu spună nimic din cele auzite, oferindu-i suma de 5.000 euro în schimbul tăcerii.
Inculpata a revenit la locuinţa sa, a continuat să şteargă uşa, gratiile şi pardoseala din faţa apartamentului, iar ulterior, la scurt timp, a coborât din nou la martora K.M.M. şi i-a repetat aceeaşi rugăminte, de a nu divulga agresiunile observate.
La ora 10:36:32 inculpaţii au părăsit imobilul din Oradea, str. I. nr. 3 deplasându-se cu autoturismul marca R.M. cu nr. de înmatriculare XXX la domiciliul părinţilor inculpatului M.G.Ş.C. unde au lăsat spre supraveghere câinele lor.
În aceeaşi zi, la ora 18:41:34, inculpatul a revenit cu autoturismul său în curtea locuinţei din str. I. nr. 3 unde a rămas până în jurul orelor 19:51:31 când părăseşte din nou domiciliul pentru a se întoarce în data de 4 decembrie 2012 ora 2:42:47.
În intervalul de timp 18:41:34 - 19:51:31, cât inculpatul M.G.Ş.C. s-a aflat în locuinţa sa, acesta a făcut pregătiri pentru a scăpa de cadavru, respectiv a dezbrăcat victima de pantaloni şi a descălţat-o, i-a legat cu sârmă membrele inferioare, i-a aşezat mai multe straturi de polietilenă peste extremitatea cefalică, folosind un fular şi bandă adezivă la etanşeizarea pungilor de plastic peste zona gâtului. Între straturile de polietilenă, inculpatul a aşezat o punguţă transparentă în care s-a găsit un exemplar al hotărârii de divorţ dintre P.I. şi V.P. şi un prezervativ.
Cadavrul a fost aşezat într-o folie mare neagră de polietilenă cu care l-a transportat din apartament în autoturism. La ora 19:51 inculpatul a ieşit din curtea imobilului cu autoturismul personal în portbagajul căruia se afla cadavrul. Inculpatul s-a îndreptat spre Marghita, prin localitatea Biharia, de unde a virat pe DN 19E şi în dreptul indicatorului Nădar, la o distanţă de 253 metri de drumul naţional, pe un drum neasfaltat, într-o zonă cu desiş vegetal, chiar pe marginea drumului localităţii Nădar, a abandonat cadavrul victimei.
La data de 3 decembrie 2012, inculpata P.E.K. s-a întâlnit cu martorul P.A. căruia i-a transmis din partea inculpatului M.G.Ş.C. ca de urgenţă să facă demersurile necesare pentru a reface finisajele apartamentului lor, respectiv să schimbe parchetul, gresia, tencuiala şi i-a solicitat să-i permită să stea câteva ore la domiciliul său până când inculpatul "va veni de la Cluj".
Astfel, în jurul orelor 00,30 - 1,00 în 4 decembrie 2012, inculpata P.E.K. s-a prezentat la domiciliul martorului şi a stat acolo până la ora 2:32:46, când a fost luată de inculpatul M.G.Ş.C. şi s-au deplasat împreună în locuinţa din str. I. nr. 3.
La data de 4 decembrie 2012, ora 7:52:52, inculpaţii au părăsit domiciliul şi s-au deplasat la părinţii inculpatului cărora le-au încredinţat şi celălalt câine.
Inculpaţii i-au cerut mamei inculpatului M.G.Ş.C. să le acorde un sprijin bănesc însă mama inculpatului le-a comunicat faptul că toţi banii se află la tatăl inculpatului care este de serviciu.
Ulterior, între orele 8,30 - 9,00 inculpaţii s-au deplasat în Oradea, pe str. V. nr. 42B la o spălătorie auto, unde inculpatul a luat din portbagajul maşinii două covoare mari şi a cerut personalului să le spele sub pretextul că va reveni în 15 minute. Inculpatul a abandonat cele două covoare fără a aştepta răspunsul personalului în sensul dacă angajează sau nu prestarea acestui serviciu.
În intervalul orar 9,40 - 10,00, inculpaţii s-au deplasat la Oradea Plaza cu scopul de a-şi spăla maşina şi de a solicita ajutor bănesc de la martorul A.C. - verişor al inculpatului. Inculpaţii nu au obţinut ajutor material de la martor, deşi i-au relatat acestuia că trebuie să părăsească de urgenţă România deoarece sunt urmăriţi de D.N.A. pentru fapte grave.
În încercarea de a obţine bani pentru a părăsi România, în jurul orelor 10,30 - 11,00 inculpaţii s-au întâlnit cu martorul P.C., căruia i-au spus că au nevoie de bani pentru a dispărea întrucât sunt urmăriţi pentru fapte grave.
Martorul a refuzat să le acorde sprijin financiar, astfel că în jurul orelor 11,00, inculpaţii s-au deplasat la locul de muncă al tatălui inculpatului M.G.Ş.C., de la care au obţinut suma de 1000 lei şi căruia i-au spus că trebuie să părăsească de urgenţă România deoarece autorităţile judiciare urmează să-l acuze de infracţiuni grave pentru care el este pasibil de o pedeapsă cu detenţia pe viaţă, iar soţia sa - de o pedeapsă de 25 ani închisoare.
La data de 4 decembrie 2012, în jurul orelor 13,00, inculpaţii s-au întâlnit cu martorul P.A. căruia i-au predat cheile apartamentului pentru a începe schimbarea finisajelor. Inculpaţii nu i-au furnizat martorului toate detaliile privind lucrările ce urmau a fi efectuate, spunându-i că va primi instrucţiuni pe parcurs.
Totodată, inculpaţii i-au predat martorului un card bancar precizându-i că va fi alimentat cu banii necesari pentru a face lucrările solicitate.
Inculpaţii au părăsit România prin Punctul de Frontieră Borş, au traversat teritoriul Republicii Ungare şi au trecut frontiera în Slovenia pentru a ajunge în Italia.
În Italia, la data de 5 decembrie 2012, inculpaţii au luat legătura cu martorii D.A.C. şi D.R.A., cetăţeni români cu reşedinţa în localitatea Ospedaleto, cărora le-au spus că vor să părăsească definitiv România, sens în care vor să-şi vândă autoturismul pentru a-şi lua bilete de călătorie spre America.
Martorii au luat la cunoştinţă prin canalele TV în limba română care pot fi recepţionate în Italia despre cercetarea condiţiilor în care M.G.Ş.C. şi P.E.K. au dispărut din România şi despre faptul că este posibil să fie autorii unei crime, comunicând prezenţa inculpaţilor la domiciliul lor martorului D.A.S.
Situaţia de fapt descrisă anterior a fost stabilită pe baza declaraţiilor martorilor B.C.T.R., K.M.M., F.A.S., F.G., P.A., D.A., U.I.C., P.I., S.N., P.C.I., A.C., B.A., O.T.A., V.D.P., M.I.E., M.G., M.R., ce se coroborează cu procesele-verbale de cercetare la faţa locului încheiate la 5 decembrie 2012 şi 25 decembrie 2012, raportul de expertiză bio-criminalistică, procesele-verbale de vizionare şi redare imagini, raportul de constatare medico-legală nr. 3653/III/454 din 26 decembrie 2012 şi, în parte, cu declaraţiile inculpaţilor P.E.K. şi M.G.Ş.C.
Probele administrate în cauză au dovedit fără dubiu că inculpata P.E.K. a auzit strigătele de ajutor ale mamei sale şi a intrat în camera în care avea loc agresiunea, spunându-i inculpatului M.G.Ş.C. "ajunge (...) nu (...) nu mai".
În acest sens sunt declaraţiile inculpatei P.E.K. date pe parcursul procesului penal în care aceasta arată că în timp ce se afla în dormitorul apartamentului unde se îmbrăca pentru serviciu a auzit strigătul de ajutor al mamei sale care era agresată, a mers în holul locuinţei unde a văzut-o pe victimă pe jos, iar pe inculpat deasupra acesteia cu un cuţit în mână, pe jos fiind foarte mult sânge.
Inculpata i-a strigat acestuia "ajunge" fără să încerce să îl oprească pentru că, potrivit susţinerilor sale, şi-a dat seama că nu ar fi putut să îl oprească.
Martorul B.C.T.R., vecin cu inculpaţii, a arătat că în dimineaţa zilei de 3 decembrie 2012, în jurul orei 7,30 - 7,45 a auzit din apartamentul inculpaţilor un strigăt foarte puternic, clar, foarte acut "ajutor, ajutaţi-mă, mă omoară", strigătul transformându-se în gemete suprapuse cu alte zgomote ce sugerau suferinţa, secondate de bufnituri şi sunete specifice unor lovituri, încăierări, unor busculade. De la fereastra dormitorului său, martorul a văzut două mâini care apucă gratiile de la uşa de acces, însă persoana a fost trasă cu forţa înapoi în apartament.
Peste vocea care cerea ajutor se suprapunea şi vocea inculpatei P.E.K. care spunea "ajunge (...) nu (...) nu mai". Martorul nu a auzit vocea inculpatului M.G.Ş.C., însă, potrivit declaraţiei sale, auzea clar şi respiraţia obosită a unei persoane de sex masculin care era supusă efortului fizic.
Martora F.A.S., ce locuieşte vis-a-vis de apartamentul inculpaţilor a relatat că la data de 3 decembrie 2012, în jurul orei 7,30 a fost trezită de un zgomot puternic produs de strigăte şi ţipete specifice pentru o ceartă, iar geamul de lângă uşa de acces a văzut o persoana mai în vârstă decât inculpata P.E.K., pe care nu o cunoştea, că încerca să iasă din apartament pe uşa deschisă, dar cu grilajul pus peste uşă, strigând puternic "ajutor, ajutor, săriţi că mă omoară". Persoana respectivă a fost imediat trasă în casă şi uşa puternic trântită, martora observând doar mişcări rapide în spatele uşii închise, prin geamurile vitrate ale uşii ap. nr. 14, în condiţiile în care holul acestui apartament era bine luminat.
În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorei F.G.
Înalta Curte nu poate reţine susţinerile inculpatei P.E.K. în sensul că, după ce l-a surprins pe soţul său cu cuţitul în mână tăindu-i gâtul victimei, a încercat să părăsească locuinţa, însă acesta a tras-o de braţ înapoi, aspect reţinut şi de prima instanţă în situaţia de fapt.
Această apărare a inculpatei este contrazisă de declaraţiile martorilor B.C.T.R. şi F.A.S., care au arătat fără echivoc faptul că victima a fost cea care a încercat să iasă din locuinţă în momentul când era agresată fiind trasă înapoi cu forţa de către inculpat şi nu inculpata P.E.K., aceasta ieşind din locuinţă după epuizarea agresiunii pentru a şterge urmele de sânge de pe grilaj, uşa de acces şi pardoseala din faţa uşii.
Cei doi martori o cunoşteau pe inculpata P.E.K., aceasta fiind şi profesoara martorei F.A.S. la Colegiul Tehnic "M.V.".
Este real că martora K.M.M. a relatat că în dimineaţa zilei de 3 decembrie 2012, în jurul orelor 7,30, în timp ce se afla în curtea imobilului, a văzut cum s-a deschis violent uşa apartamentului inculpaţilor, gratiile de la apartament fiind închise, a observat cum inculpata P.E.K. a încercat să iasă în viteză din apartament, reuşind să împingă gratiile, dar din spate a fost apucată de păr şi gât de inculpat care a tras-o înapoi în casă.
Persoana agresată striga "ajutor, chemaţi poliţia, mă omoară", iar inculpatul o lovea cu picioarele în timp ce aceasta era căzută la pământ, după care inculpatul a târât-o în casă şi a trântit cu putere uşa de la intrare.
La scurt timp după acest episod, inculpata P.E.K. a ieşit din apartament şi a şters rapid cu o cârpă uşa de acces.
Martora K.M.M. a văzut-o de fapt pe victima V.P. în timp ce încerca să se salveze şi nu pe inculpată, incidentul fiind observat de către martoră în timp ce se afla în curtea imobilului, la o anumită distanţă de apartamentul inculpaţilor, respectiv de aproximativ 20 metri.
Faptul că doar victima a încercat să iasă din locuinţă în modalitatea descrisă este confirmată de martorii B.C.T.R. şi F.A.S. care au descris evenimentele petrecute în faţa uşii de acces, evenimente percepute în mod direct, inculpata P.E.K. ieşind din locuinţă pentru a se deplasa la martora K.M.M. şi pentru a şterge urmele de sânge de pe grilaj, uşa de acces şi pardoseala din dreptul uşii de acces. De altfel, martora K.M.M. declară că în ziua respectivă, inculpata nu prezenta urmele vreunei agresiuni exercitate asupra sa şi nici nu se observau stropi de sânge pe hainele acesteia.
Dacă inculpata era cea agresată de către soţul său, fiind lovită cu intensitate, aşa cum susţine martora K.M.M., atunci urmele de sânge ridicate de pe uşa de acces, grilajul uşii şi coridorul din faţa uşii de acces ar fi trebuit să aparţină inculpatei şi nu victimei.
De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea inculpatei în sensul că nu a putut auzi cearta dintre victimă şi soţul său, iar ulterior zgomotele specifice agresării victimei datorită muzicii care rula tare la un PC şi televizoarelor care erau deschise în locuinţă. Niciunul dintre martorii audiaţi nu a relatat că ar fi auzit din apartamentul inculpaţilor şi muzică, pe lângă strigătele de ajutor ale victimei şi zgomotele produse în acţiunea de agresare a victimei V.P.
Inculpata P.E.K. a fost trimisă în judecată pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat, constând în aceea că, prin asistarea inculpatului M.G.Ş.C. şi prezenţa în câmpul infracţional, a înlesnit şi ajutat la întărirea hotărârii inculpatului M.G.Ş.C. de a suprima viaţa victimei.
Probele administrate şi care au fost analizate anterior au dovedit fără dubiu că inculpata a fost prezentă în câmpul infracţional, cel puţin din momentul în care s-au auzit strigătele de ajutor ale victimei.
Potrivit art. 48 C. pen. (art. 26 C. pen. 1969) complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
Complicitatea, în raport cu celelalte forme de participaţie penală, reprezintă o contribuţie indirectă la săvârşirea infracţiunii.
Complicele nu determină şi nici nu realizează în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, ci înlesneşte această realizare, făcând prin sprijinul pe care îl dă, ca autorul să săvârşească mai uşor, mai repede şi mai sigur fapta incriminată.
Sub raportul laturii obiective pentru existenţa complicităţii trebuie să fie îndeplinite trei condiţii principale şi anume: să se fi săvârşit în mod nemijlocit de către o altă persoană (autor) o faptă prevăzută de legea penală; să se fi efectuat de către complice acte de înlesnire sau de ajutor la săvârşirea acelei fapte şi contribuţia complicelui să fie efectivă, respectiv să fi folosit în fapt la săvârşirea de către autor a acţiunii sau inacţiunii respective.
În ceea ce priveşte actele de sprijinire a săvârşirii faptei de către autor, acestea pot fi acte de înlesnire sau de ajutor în vederea realizării laturii obiective a faptei prevăzute de legea penală (complicitate materială) sau acte de înlesnire sau ajutor în vederea realizării laturii subiective a faptei (complicitatea morală).
Complicitatea morală constă în efectuarea de acte de sprijinire a săvârşirii infracţiunii pe latura ei psihică, cum ar fi întreţinerea sau consolidarea hotărârii autorului de a săvârşi fapta, darea de sfaturi sau indicaţii în acest scop, promisiunea de a tăinui bunurile provenite din săvârşirea faptei sau de a favoriza pe infractor, determinarea altor persoane ca ele să sprijine, în calitate de complici, săvârşirea faptei (instigare la complicitate) etc.
Contribuţia complicelui trebuie să fie efectivă, să fi folosit efectiv la realizarea faptei prevăzute de legea penală.
În funcţie de contribuţia complicelui, de modul cum se exteriorizează contribuţia complicelui distingem, între altele, între complicitatea prin acţiune (comisivă) şi complicitatea prin inacţiune (omisivă).
Complicitatea prin acţiune constă în efectuarea de acte de înlesnire sau de ajutor la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, pe când complicitatea prin inacţiune constă din neîndeplinirea de către complice a unor acte pe care era obligat să le îndeplinească, neîndeplinire care constituie o înlesnire sau un ajutor dat cu intenţie la săvârşirea faptei ilicite.
Complicitate prin inacţiune se deosebeşte de aşa numita complicitate negativă ce vizează situaţia în care se află o persoană care, având cunoştinţă că se va săvârşi o infracţiune, nu aduce acest fapt la cunoştinţa autorităţilor sau care, fiind de faţă la săvârşirea unei infracţiuni, nu a intervenit pentru a împiedica consumarea acesteia.
În această ipoteză nu suntem în prezenţa unei complicităţi întrucât în cazul nedenunţării sau al neintervenţiei nu există o înlesnire sau un ajutor la săvârşirea infracţiunii având în vedere că nu există o obligaţie generală de denunţare sau de împiedicare, pe care cel care rămâne pasiv să o încalce.
În sensul legii penale, atitudinea omisivă, inacţiunea făptuitorului nu înseamnă o simplă abţinere a acestuia de a acţiona, ci înseamnă a nu acţiona, deşi făptuitorul avea obligaţia să acţioneze.
În doctrina penală română s-a arătat că omisiunea nu are relevanţă decât acolo unde există o îndatorire legală sau convenţională de a interveni.
Mai mult, doctrina a admis că obligaţia de a acţiona a subiectului subzistă şi când rezultă din natura lucrurilor, din situaţia obiectivă creată de acesta (de pildă, acela care a creat o situaţie primejdioasă pentru victimă are obligaţia de a interveni şi a salva victima - obligaţie naturală).
În consecinţă, nu există o obligaţie generală de a interveni sau de a denunţa o infracţiune, adică o obligaţie care să nu rezulte dintr-o normă legală, dintr-o convenţie ori din anumite stări de lucruri, astfel că nu se poate afirma că acela care împiedică săvârşirea unei infracţiuni îşi aduce contribuţia la comiterea acesteia.
Conform actului de sesizare, în sarcina inculpatei P.E.K. se reţine o complicitate negativă, intelectuală (morală), prin omisiune, cel puţin prin asistarea autorului la comiterea faptei.
Complicitatea intelectuală presupune existenţa unei legături subiective între autor şi complice, un rol activ al complicelui în luarea sau întărirea voinţei autorului de a săvârşi fapta, ceea ce în speţă nu se întâlneşte.
Prezenţa inculpatei la locul săvârşirii faptei nu poate avea caracterul unui sprijin moral acordat autorului infracţiunii de omor, în absenţa unei legături subiective între cei doi inculpaţi în sensul conlucrării acestora pentru producerea rezultatului socialmente periculos.
Contrar celor susţinute de acuzare, simpla prezenţă a inculpatei în planul infracţional nu are semnificaţia unei complicităţi morale la comiterea faptei.
Faptul că inculpata a fost de faţă în momentul când se săvârşea fapta şi nu a intervenit pentru a împiedica consumarea acesteia nu îi conferă calitatea de complice, în absenţa altor elemente din care să reiasă că inculpata a înlesnit şi a ajutat la întărirea hotărârii inculpatului M.G.Ş.C. de a suprima viaţa victimei.
Probele administrate nu au demonstrat faptul că omorul a fost premeditat în vreun fel de către autorul acestuia, dimpotrivă hotărârea autorului a fost luată spontan, în cadrul unui conflict verbal avut cu victima, iar inculpata P.E.K. nu a ajutat sau înlesnit în vreun fel la întărirea şi menţinerea hotărârii soţului său de a suprima viaţa victimei.
Dimpotrivă,, inculpata i-a spus acestuia "ajunge (...) nu (...) nu mai", cuvinte care nu sugerează deloc sprijinirea morală a autorului infracţiunii, ci încercarea de a-l determina pe acesta să înceteze acţiunea de agresare a victimei.
De asemenea, nu se poate reţine că prezenţa inculpatei a creat autorului omorului convingerea că acţionează în siguranţă şi că activitatea sa este aprobată şi susţinută tacit de către inculpată, din declaraţiile inculpatului M.G.Ş.C. rezultând că nu a sesizat prezenţa acesteia în uşa sufrageriei decât după uciderea victimei, nu ştia de cât timp se afla acolo şi nici nu a auzit-o strigând pentru că atenţia sa era focalizată asupra conflictului pe care îl avea cu victima.
În speţă, inculpata P.E.K. ar fi avut obligaţia morală de a acţiona, de a-l împiedica pe inculpat să exercite acte de violenţă asupra mamei sale, însă aceasta nu are relevanţă penală dacă nu este consacrată ca obligaţie juridică sau convenţională.
Activităţile ulterioare ale inculpatei, respectiv ştergerea urmelor de sânge, rugăminţile de nedenunţare adresate martorei K.M.M. cu promisiunea plăţii unei sume de 5000 euro, determinarea martorului P.A. la înlocuirea finisajelor din apartament pentru înlăturarea urmelor infracţiunii, împachetarea obiectelor personale în scopul sustragerii de la urmărire penală şi nedenunţarea faptei nu pot fi privite ca având semnificaţie probatorie sub aspectul unei complicităţi la comiterea faptei, ci întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de nedenunţare a unor infracţiuni şi favorizarea făptuitorului, fapte care însă nu se pedepsesc având în vedere că inculpata este soţia autorului infracţiunii.
Toate aceste activităţi desfăşurate ulterior de către inculpată şi care nu pot fi sancţionate pentru că există un caz de nepedepsire, trebuie privite şi prin prisma faptului că inculpata prezintă o tulburare de personalitate dependentă, lăsând în totalitate luarea deciziilor la latitudinea soţului ei, astfel cum se retine în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 1458/IV/174 din 24 mai 2013 al SML Bihor.
Referitor la împrejurarea că activităţile ulterioare ale inculpatei întrunesc elementele constitutive ale altor infracţiuni, hotărârea a fost criticată şi pentru faptul că instanţa nu a procedat la schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de favorizare a făptuitorului şi nedenunţarea unor infracţiuni pentru ca mai apoi să constate existenţa unui caz de nepedepsire şi să dispună încetarea procesului penal.
Această critică nu poate fi primită pentru că, potrivit dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei, or inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru activităţile pe care le-a realizat ulterior comiterii omorului de către inculpatul M.G.Ş.C. (acest lucru nefiind posibil având în vedere cazul de nepedepsire), ci pentru complicitate morală la comiterea infracţiunii de omor.
Toate aspectele învederate în actul de sesizare şi care vizează momentul ulterior consumării omorului au fost reţinute de procuror ca fiind relevante pentru a contura existenţa complicităţii la infracţiunea de omor, astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracţiunile prevăzute de art. 269 C. pen. şi art. 266 C. pen.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a mai criticat hotărârea primei instanţe şi sub aspectul omisiunii pronunţării cu privire la mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului şi sub aspectul omisiunii confiscării speciale a cuţitului corp delict.
Nici această critică nu poate fi primită în condiţiile în care s-a dispus achitarea inculpatei P.E.K., iar confiscarea specială ca măsură de siguranţă, trebuia să facă obiectul cauzei disjunse în care a fost condamnat inculpatul M.G.Ş.C. pentru infracţiunea de omor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, în opinie majoritară, va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Sentinţei penale nr. 183/PI din data de 23 decembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpata P.E.K.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În opinie majoritară:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva Sentinţei penale nr. 183/PI din data de 23 decembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpata P.E.K.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată, în sumă de 50 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22 aprilie 2015.
Cu opinia separată a doamnei judecător F.D., în sensul admiterii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, desfiinţării Sentinţei penale nr. 183/PI din data de 23 decembrie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi, în rejudecare, condamnarea inculpatei la P.E.K., în baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 174 - 175 lit. c) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen. la o pedeapsă privativă de libertate, în regim de executare şi interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. (1969) ca pedeapsă complementară şi accesorie.
Prin rechizitoriul nr. 654/P/2012 din data de 5 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea s-a reţinut în sarcina inculpatei P.E.K. comiterea unor acte de complicitate la infracţiunea de omor calificat, în forma complicităţii morale, constând în aceea că, în dimineaţa zilei de 3 decembrie 2012, în intervalul orar 7.46 - 8.00, l-a ajutat pe soţul său, inculpatul M.G.Ş.C., la uciderea lui V.P. - mama inculpatei.
Întemeiat pe actele de urmărire penală efectuate în cauză, s-a reţinut în actul de sesizare că, în ziua de 3 decembrie 2012, inculpata P.E.K. a invitat-o pe mama sa la o cafea iar la sosirea acesteia la locuinţa inculpatei, între victimă şi inculpatul M.G.Ş.C., aflat şi el în locuinţă, a intervenit un conflict verbal care, ulterior, a degenerat, inculpatul M. aplicând soacrei sale mai multe lovituri în zona capului şi corpului, cu un blocator metalic antifurt de volan, în prezenţa soţiei sale, inculpata P.E.K. Deşi victima a încercat să se salveze şi să părăsească imobilul pe uşa de acces, a fost trasă de inculpat înapoi în apartament, după care inculpatul M. a continuat să o agreseze, aplicând acesteia mai multe lovituri de cuţit în zona gâtului iar, în final, a secţionat gâtul victimei, leziune care a şi produs decesul acesteia. La actele de agresiune exercitate de inculpat a fost prezentă şi inculpata P.E.K. care nu a intervenit în salvarea victimei iar la solicitarea soţului său, inculpatul M., a şters urmele de sânge de pe hol şi uşa de acces în apartament. De asemenea, la scurt timp după comiterea faptei, inculpata a purtat şi o discuţie cu martora K.M.M., vecină de bloc, care a perceput în mod direct atât momentul în care victima a încercat să părăsească imobilul după prima agresiune cât şi acţiunea inculpatei de ştergere a urmelor de sânge, însă fiind la o distanţă de câţiva metri a presupus că persoana agresată a fost inculpata P.E.K. Percepţia martorei a fost ulterior susţinută şi de atitudinea inculpatei care i-a cerut să nu spună nimic din cea a văzut, oferindu-i chiar şi o sumă de bani (5000 euro), în schimbul tăcerii sale.
S-a mai reţinut în rechizitoriu şi împrejurarea că actele efectuate de inculpata P.E.K. după uciderea victimei, în scopul ascunderii faptei, respectiv, deplasarea împreună cu inculpatul M.G.Ş.C. la domiciliul socrilor inculpatei pentru a lăsa cei doi câini pe care îi deţineau în apartamentul lor şi încercarea de a obţine o sumă de bani, solicitările făcute martorului P.A. de a face reparaţii în apartament - schimbarea parchetului, gresiei, refacerea tencuielii -, finalizate prin părăsirea teritoriului României şi deplasarea în Elveţia împreună cu inculpatul M., precum şi împrejurarea că inculpata a rămas la data de 4 decembrie 2012 la domiciliul martorului P.A. pentru ca inculpatul M. să scape de cadavrul victimei, lucru care s-a şi realizat, victima fiind abandonată de inculpatul M. în apropierea localităţii Nădar, învelită într-o folie de plastic, împreună cu hotărârea de divorţ şi un prezervativ, pentru a crea aparenţa că fapta a fost comisă de martorul P.I. - fostul soţ al victimei, ce locuia într-o localitate din apropiere şi care se afla în relaţii tensionate cu victima, fapt cunoscut de persoanele apropiate şi vecini, fac dovada atitudinii inculpatei de a accepta comportamentul soţului său şi chiar de a-i întări convingerea în realizarea acţiunilor sale infracţionale, încă din momentul exercitării acţiunilor de agresiune.
Inculpatul M.G.Ş.C. a recunoscut comiterea faptei reţinută în sarcina sa prin actul de acuzare -omor, faptă prevăzută de art. 174 C. pen. - şi a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, cerere admisă de Curtea de Apel Oradea, care prin Sentinţa penală nr. 104/PI din data de 22 iulie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 251/35/2013 (definitivă prin Decizia penală nr. 3911 din data de 9 decembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 13 ani închisoare, în regim de executare, pentru comiterea infracţiunii de omor, cu reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., disjungerea cauzei faţă de inculpata P.E.K. şi a acţiunii civile formulată de partea civilă V.I.Z..
Ceea ce trebuie remarcat este faptul că în cauza în care s-a dispus condamnarea inculpatului M.G.Ş.C., instanţa a avut în vedere recunoaşterea acestuia doar cu privire la infracţiunea de omor ce i-a fost reţinută în sarcină prin actul de inculpare, însă, apreciez că şi în atare condiţii, nu s-ar fi impus disjungerea cauzei cu privire la inculpata P.E.K. şi nici a laturii civile, raportat la natura faptelor descrise în actul de sesizare al instanţei (infracţiunea de omor şi complicitate la infracţiunea de omor) şi legătura corelativă care trebuie să existe între acţiunile autorului şi atitudinea complicelui, din perspectiva formei de participaţie reţinută pentru inculpată - complicitate morală concomitentă.
Pe parcursul procesului penal, inculpata a avut o atitudine oscilantă în ceea ce priveşte prezenţa acesteia lângă inculpatul M.G.Ş.C. în momentul exercitării de agresiuni asupra victimei, atât la momentul aplicării loviturilor cu blocatorul de maşină în zona capului şi corpului şi încercării victimei de a părăsi locuinţa inculpaţilor cât şi la momentul care a succedat acestuia, cel al aplicării loviturilor de cuţit la nivelul gâtului (2 lovituri), urmate de secţionarea gâtului, leziune care a şi produs decesul victimei, potrivit concluziilor Raportului de expertiză medico-legal nr. 3653/III/454 din data de 26 decembrie 2012 al IML Bucureşti.
Apreciez că, în mod eronat, pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi a cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut împrejurarea că, la data de 3 decembrie 2012, inculpata P.E.K. după sosirea mamei sale la locuinţa sa, a fost de faţă doar în momentul în care inculpatul M.G.Ş.C. i-a aplicat victimei cele două lovituri de cuţit în zona gâtului urmate de secţionarea gâtului, leziune care a şi produs decesul acesteia, fără a putea interveni decât verbal prin folosirea expresiei "gata sau ajunge", astfel că, simpla prezenţă a acesteia lângă autorul faptei nu poate constitui complicitate morală la comiterea unei fapte ilicite (în cauză, la infracţiunea de omor), dând relevanţă probatorie deosebită declaraţiilor contradictorii ale inculpatei şi ale inculpatului Morar din faza de cercetare judecătorească, care s-a desfăşurat în procedura simplificată, în condiţiile în care acestea nu sunt susţinute de probele administrate iar că depoziţiile inculpatei, date după disjungerea cauzei, au fost făcute în scopul exonerării sale de răspundere penală.
Având în vedere particularitatea speţei din perspectiva modalităţii realizării actelor de complicitate concomitentă la acţiunea autorului de suprimare a vieţii victimei (hotărârea infracţională fiind luată spontan), se impun a fi făcute câteva consideraţii de ordin teoretic sub acest aspect.
Prin complicitate se înţelege, în general, sprijinul dat de o persoană, în orice mod şi prin orice mijloace unei alte persoane, cu prilejul săvârşirii unei fapte ilicite. De asemenea, este complice şi persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din acesta sau va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după comiterea faptei promisiunea nu este îndeplinită.
Activitatea pe care o efectuează complicele se alătură activităţii prin care autorul realizează acţiunea ce constituie elementul material al faptei prevăzute de legea penală, fiind o activitate ce se angrenează, în cauzalitatea fizică sau psihică, faptei. Cu alte cuvinte, activitatea complicelui devine o contribuţie fizică sau psihică la săvârşirea unei fapte penale şi dobândeşte caracterul unui act de participaţie.
Deosebirea dintre complicitatea materială morală şi complicitatea imaterială (morală) se bazează pe modul în care contribuţia complicelui acţionează în procesul de realizare a faptei penale, astfel, în cazul complicităţii materiale acesta acţionează pe linia cauzalităţii fizice iar în cazul complicităţii morale vine în sprijinul cauzalităţii psihice.
Raportat la varietatea conţinutului specific al faptelor penale şi complicitatea poate fi de mai multe feluri: complicitate nemijlocită şi mijlocită, prin acţiune sau inacţiune, respectiv, anterioară şi concomitentă. Nu poate exista complicitate posterioară pentru că ea nu se poate întemeia pe activitatea de realizare a unei fapte după ce această activitate s-a terminat. Promisiunea de a tăinui sau de a favoriza pe făptuitor sunt contribuţii anterioare sau concomitente săvârşirii faptei prevăzute de legea penală.
Ceea ce ne interesează în cauză este complicitatea concomitentă, care constă în sprijinul acordat autorului la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, după începerea actelor de executare. Acest tip de complicitate poate fi materială sau imaterială, cea din urmă fiind cunoscută în doctrină şi sub denumirea de "asistenţă în timpul executării", în sensul creării unor condiţii care să dea celui care săvârşeşte nemijlocit fapta siguranţa activităţilor sale ce constituie element material al laturii obiective a faptei penale.
În considerarea acestor aprecieri teoretice prin raportare la probele administrate, opinez că, în cauză rezultă cu certitudine prezenţa inculpatei P.E.K. în holul imobilului unde locuia în dimineaţa zilei de 3 decembrie 2012, la momentul exercitării agresiunilor de către inculpatul M.G.Ş.C. asupra lui V.P. urmate de uciderea acesteia.
Din desfăşurarea cronologică a evenimentelor petrecute în dimineaţa zilei de 3 decembrie 2012, rezultă că inculpata P.E.K. a apelat-o, în jurul orelor 7:12, pe mama sa V.P. şi a invitat-o la o cafea, timp în care se pregătea să plece la serviciu (proces-verbal din care rezultă iniţierea unei convorbiri telefonice de inculpată şi purtarea unui dialog cu victima ce a durat 89 de secunde, declaraţia martorei U.I.C. şi planşele foto care surprind la ora 7:31:03 deplasarea victimei din incinta liceului A.E. din Oradea şi susţin afirmaţiile martorei U.I.C. în legătură cu ora plecării acesteia la domiciliul inculpatei). După sosirea victimei la domiciliul inculpatei, în jurul orelor 7:46-7:50, au existat unele discuţii verbale între aceasta din urmă şi inculpatul M.G.Ş.C., fără a se cunoaşte natura lor, posibil în legătură cu obţinerea cetăţeniei maghiare de către victimă, acte de care se ocupa inculpatul în calitate de avocat, discuţii care au degenerat şi au fost urmate de exercitarea unor agresiuni fizice de către inculpat asupra soacrei sale, mai concret, i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului şi corpului cu un blocator metalic antifurt de volan care a provocat victimei mai multe leziuni.
Pentru a se salva victima a încercat să iasă pe uşa apartamentului însă nu a reuşit fiind trasă înăuntru de inculpat, moment în care a solicitat şi ajutor "ajutor (...) ajutaţi-mă, mă omoară", strigătele acesteia fiind auzite de martorii F.A.S., B.C.T.R. şi K.M.M., toţi vecini de bloc.
Astfel, martorul B.C.T.R. a arătat atât în faza de urmărire penală cât şi a cercetării judecătoreşti că, în acea dimineaţă, în jurul orelor 7:45 în timp ce se afla în sufragerie, cameră ce are un perete comun cu cel al locuinţei inculpatei şi, efectuând pregătiri de a pleca la serviciu, a auzit un strigăt de ajutor din apartamentul acesteia, a mers în dormitor şi a văzut că uşa apartamentului vecinei sale este deschisă, după care a observat două mâini întinse ce au fost trase imediat înapoi, apoi a auzit nişte icneli şi horcăieli circa 2 - 3 minute dar şi o voce feminină pe care a perceput-o ca fiind a inculpatei care a strigat "ajunge (...) nu (...) nu mai". Martorul a mai relatat că în acea dimineaţă nu a auzit muzică din apartamentul inculpatei şi că la scurt timp de la incident, la circa 5 - 10 minute, aceasta a ieşit din casă, îmbrăcată de oraş, foarte calmă, după care a revenit la scurt timp la apartament şi a şters cu o cârpă uşa şi, pardoseala şi peretele lateral.
De asemenea, martorele F.A.S. şi F.G. au arătat în faza de urmărire penală că, în dimineaţa zilei de 3 decembrie 2012, în jurul orelor 7:30, au auzit strigăte de ajutor din locuinţa soţilor M., martora F.A.S. a observat o persoană în vârstă în timp ce încerca să părăsească apartamentul inculpatei (pe care nu a identificat-o ca fiind inculpata, pe care o cunoştea de la şcoala unde învăţa şi unde aceasta din urmă era cadru didactic), dar nu a putut din cauza gratiilor, uşa fiind deschisă, iar acea persoană a fost trasă înapoi în apartament şi trântită, însă a considerat că este vorba de o ceartă între soţi, astfel cum i-a sugerat şi martora F.G. - mama sa, fiind cunoscute astfel de episoade în familia M. Martora F.A.S. a mai arătat că, fiind îngrijorată de acel strigăt de ajutor, a privit prin uşa de la imobilul unde locuia spre uşa soţilor M. şi a văzut prin geamurile de la uşa apartamentului acestora mişcări în hol, pe care le-a perceput ca fiind ale unor acte de violenţă. Niciuna dintre cele două martore nu au perceput ca din apartamentul soţilor M. să se audă muzică, singurul zgomot fiind de ceartă şi acel strigăt de ajutor, perceput şi de martorul B.
Or, depoziţiile acestor martori confirmă împrejurarea că victima după aplicarea acelor lovituri în zona capului cu blocatorul de volan a încercat să iasă din apartament şi a strigat după ajutor, prin urmare, nu poate fi primită susţinerea inculpatei că aceasta nu a auzit cearta şi strigătul mamei sale de ajutor,- fiind într-o altă cameră pentru a se îmbrăca şi unde asculta muzică, în condiţiile în care niciun alt element probator nu susţine această ipoteză, dimpotrivă fondul sonor invocat de inculpată nu a fost perceput de niciun martor, vecini de imobil, care însă au arătat că au auzit doar strigătele de ajutor ale victimei.
Relevante în acest sens sunt şi declaraţiile martorei K.M.M. care a arătat că, în dimineaţa zilei de 3 decembrie 2012 se afla în curtea imobilului unde locuia şi fuma, moment în care a auzit scandal în casa soţilor M. şi a văzut-o pe inculpată care a vrut să iasă din locuinţă dar a fost trasă înapoi de soţul acesteia, M.G.Ş.C., trântită şi lovită cu picioarele în timp ce era căzută, după care s-a închis uşa de la apartament şi la scurt timp a ieşit inculpata care a început să şteargă cu o cârpă, uşa de la intrare, apoi a coborât la martoră şi i-a solicitat să nu spună nimic din ceea ce a auzit şi văzut. Martora a mai arătat şi faptul că a auzit la un moment dat, în timpul incidentului, şi un strigăt "las-o" şi "te rog, lasă-mă".
În aceste împrejurări martora şi-a oferit sprijinul inculpatei de a anunţa poliţia sau pe unul dintre membrii familiei acesteia pentru a nu mai suporta violenţele soţului, care în timp s-au mai petrecut, însă inculpata nu a fost de acord motivat de faptul că acesta o iubeşte. Martora a mai relevat şi faptul că la acel moment inculpata nu prezenta urme de violenţă iar la scurt timp după prima lor discuţie, inculpata a revenit la martoră şi i-a oferit suma de 5.000 euro în schimbul tăcerii sale, lucru care a surprins-o.
Depoziţia martorei K.M.M. nu face decât să confirme împrejurarea că între victimă şi M.G.Ş.C. a existat un conflict şi o agresiune, în urma căreia victima a încercat să se salveze şi să părăsească imobilul fiicei sale, însă datorită distanţei (20 de metri faţă de apartamentul soţilor M.) a crezut că cea agresată era inculpata, percepţie întărită şi de prezenţa lui "E." (inculpata din.cauză) la un interval scurt de timp în curte şi a discuţiei purtate cu aceasta referitor la solicitarea adresată martorei de a nu spune nimic despre ceea ce a văzut şi auzit în acea dimineaţă.
Totodată, împrejurările relatate de martoră şi percepute în mod direct, trebuie corelate şi cu depoziţiile celorlalţi martori care, pe de o parte, au auzit strigătul de ajutor al victimei "ajutor (...) ajutaţi-mă (...) mă omoară sau lasă-mă", declaraţii care înlătură şi apărarea inculpatei în sensul că nu a auzit că între victimă şi soţul său a existat un incident datorită fondului muzical din cameră, în contextul în care martorii aflaţi la o distanţă mult mai mare de locul unde s-a petrecut agresiunea au perceput în mod clar existenţa unei stări conflictuale şi exercitarea unor acte de violenţă asupra unei persoane aflate în incinta/holul imobilului soţilor M. iar, pe de altă parte, confirmă prezenţa inculpatei la locul faptei în momentul aplicării loviturilor victimei de către autor, apreciere susţinută atât prin cuvintele adresate de inculpată soţului său "ajunge (...) nu mai sau las-o" percepute de martorii B. şi K. cât şi de prezenţa acesteia în holul imobilului şi, ulterior, în curtea imobilului unde locuia, într-un interval scurt de timp de la momentul comiterii faptei, continuând şi cu acţiunile de ştergere a urmelor de sânge de pe hol şi tocul uşii şi discuţiile avute cu martora K. în sensul de a nu spune nimic în legătură cu incidentul perceput.
Mai mult, nu trebuie ignorată nici împrejurarea că victima a venit la domiciliul inculpatei la invitaţia acesteia, pentru a servi o cafea şi, prin urmare, inculpata cunoştea că mama sa urma să vină într-un interval de timp scurt iar întâlnirea dintre ele era limitată de plecarea inculpatei la serviciu, astfel că, prezenţa sa în holul locuinţei la momentul comiterii faptei, în jurul orelor 7:45 - 7:50 dimineaţa, era justificată tocmai de activităţile pe care chiar inculpata şi-a propus să le realizeze înainte de a pleca la şcoala unde preda (fiind cadru didactic).
De asemenea, relevante sub acest aspect sunt şi depoziţiile lui M.G.Ş.C., audiat în cauză în calitate de martor, care a arătat că fiind sub imperiul unei puternice stări emoţionale în momentul comiterii faptei, după aplicarea loviturilor de cuţit şi secţionarea gâtului victimei a observat că în holul imobilului se aflau cei doi câini pe care îi avea şi întrucât aceştia au început să lingă urmele de sânge, a strigat-o pe soţia sa, inculpata P.E.K., pentru a-i lua de acolo, moment în care a văzut că aceasta se afla deja în încăpere. Martorul a mai relatat că nu îşi aduce aminte dacă soţia sa i-a adresat vreun cuvânt sau dacă şi-a agresat fizic soţia cu această ocazie, justificat de starea tensionată în care se afla şi afecţiunilor de care suferă în urma unui accident vascular din trecut.
Nu pot fi primite nici celelalte apărări ale inculpatei în sensul că nu a avut o reacţie care să oprească actele de agresiune exercitate de autor, decât prin interjecţia "ajunge! sau (...) las-o!" determinat de starea de şoc în care se afla şi temerea insuflată de soţul său care era violent şi care, chiar i-a spus că va răspunde şi ea pentru complicitate la acea faptă şi va face 25 de ani de închisoare, în condiţiile în care niciunul dintre martorii audiaţi în cauză, nu au văzut ca inculpata să prezinte urme de violenţă în ziua de 3 decembrie 2012, cu referire la martorii K.M.M., B.C.T.R. şi nici ulterior acestei date, respectiv 4 decembrie 2012, cu referire la martorul P.A. care a văzut-o pe inculpată atât în ziua comiterii faptei cât şi a doua zi, inculpata rămânând la domiciliul acestuia la 4 decembrie 2012 în intervalul 0:30 - 1:00.
Într-o interpretare analitică şi logică a probelor directe şi indirecte administrate în cauză, opinez că se poate reţine că acele cuvinte adresate soţului agresor de către inculpată ["ajunge (...) las-o"] au o semnificaţie logică în considerarea prezenţei acesteia şi susţinerea în plan psihic a autorului în realizarea elementului material al faptei încă de la momentul exercitării agresiunilor, care au crescut treptat în intensitate şi au culminat cu suprimarea vieţii victimei prin secţionarea gâtului cu un cuţit de bucătărie, şi nu ca o intervenţie a inculpatei în încercarea de a împiedica comiterea faptei penale.
Existenţa unei stări de temere a inculpatei faţă de posibila reacţie violentă a soţului agresor nu poate fi acceptată şi în considerarea activităţilor întreprinse de inculpată imediat după comiterea faptei respectiv, ştergerea urmelor de sânge de pe holul locuinţei şi uşa de acces în locuinţă, solicitările făcute martorei K.M.M. de a nu divulga nimănui date despre incidentul perceput în mod direct de către martoră şi oferirea sumei de 5.000 euro în schimbul tăcerii, atitudinea calmă a inculpatei percepută de toţi martorii care au luat contact cu aceasta într-un interval scurt de la momentul comiterii faptei, apelarea telefonică, în jurul orei 8:05 (la câteva minute după suprimarea vieţii victimei), în ziua de 3 decembrie 2012, a tatălui său, martorul P.I. şi invitarea acestuia la locuinţa sa, în condiţiile în care cadavrul mamei sale se afla încă în apartament, cu scopul de a-l incrimina de comiterea faptei, încercarea de a-l determina pe martorul P.A. de a efectua lucrări de renovare în apartament pentru a ascunde urmele infracţiunii, activităţi care deşi se circumscriu din punct de vedere temporal după momentul comiterii faptei conturează starea psihică a inculpatei şi modalitatea de comunicare dintre autor şi complice pentru ascunderea faptei.
Toate aceste elemente faptice dovedite de probele administrate şi necontestate de inculpată (doar interpretarea dată acţiunilor sale fiind diferită) fac dovada unei stări emoţionale echilibrate a acesteia în momentul comiterii omorului de către M.G.Ş.C. asupra mamei sale şi nu o stare de temere sub impulsul căreia să fi acţionat, în contextul în care atunci când a avut posibilitatea de scăpa de pretinsa reacţie violentă a autorului faptei a invocat martorei K. iubirea purtată de agresor faţă de inculpată, ca atare, prin asistarea la actele de executare, inculpata a creat autorului acele condiţii la nivel psihic care i-au dat siguranţa acţiunilor sale în comiterea omorului, participaţia sa dobândind astfel caracterul unor, acte de complicitate morală concomitentă. Totodată, din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că la momentul comiterii faptei inculpata P.E.K. avea discernământul păstrat, prezenta o tulburare de personalitate dependentă, însă nu era necesară aplicarea unei măsuri de siguranţă medicală.
Apreciez că dependenţa psihică a inculpatei faţă de soţ -autorul faptei - invocată de apărare, trebuie analizată şi din perspectiva atitudinii inculpatei faţă de inculpat în timp, atât înainte de comiterea faptei cât şi după acest moment. Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că inculpata prin atitudinea sa pasivă susţinea şi alte manifestări ale soţului său, în acest sens, relevante fiind declaraţiile martorilor P.A. şi S.D.F. care i-au cunoscut pe soţii M., urmare apelării de către martorul P.A. la serviciile avocaţiale oferite de M.G.Ş.C. într-o cauză privind regimul circulaţiei rutiere, context în care au făcut şi câteva vizite la domiciliul acestora şi au constatat că soţul inculpatei era îmbrăcat în haine de femeie, avea părul vopsit iar cu altă ocazie, acesta le-a povestit martorilor despre o altă femeie despre care afirma că este amanta sa. Martorii au relatat că ceea ce i-a surprins a fost lipsa de reacţie a inculpatei P. care nu a schiţat niciun gest, fapt ce confirmă odată în plus că inculpata accepta comportamentele deplasate ale soţului şi chiar le încuraja prin atitudinea sa pasivă.
De asemenea, activităţile desfăşurate de inculpată împreună cu autorul faptei, astfel cum au fost relevate în cele ce preced şi realizate într-un interval de timp foarte scurt de la momentul comiterii omorului asupra unei persoane despre care chiar inculpata a recunoscut că avea o relaţie strânsă, fiind mama sa şi cea care i-a oferit sprijin de-a lungul timpului, (având în vedere traumele fizice şi psihice suportate din partea tatălui, persoană agresivă, de care victima a şi divorţat), urmate în final, de părăsirea teritoriului României şi stabilirea în Elveţia împreună cu soţul său, de unde au fost aduşi de autorităţile judiciare române pentru cercetări, fac dovada unui sprijin moral permanent pe care inculpata îl dădea soţului său în acţiunile acestuia, creându-i acestuia un confort psihic în realizarea acţiunilor sale.
Nu este lipsită de relevanţă nici atitudinea inculpatei după comiterea faptei când, pe lângă activităţile descrise anterior, prin corespondenţa purtată cu soţul său, depusă la dosar chiar de către M.G.Ş.C. (condamnat în cauză), oferă o imagine clară a interdependenţei dintre cei doi şi a înţelegerii acţiunilor autorului pe care şi în acest moment nu le reprimă ci le acceptă ca pe un dat al sorţii, oferindu-i în continuare un sprijin moral. Totodată, acţiunile inculpatei trebuie apreciate şi prin raportare la gradul de instrucţie al acesteia, având în vedere că inculpata era cadru didactic la un liceu din oraşul Oradea şi prin natura pregătirii, pe de parte, putea face aprecieri corecte asupra actelor care contravin sau nu normelor de convieţuire socială şi prin care se aduce atingere unui drept fundamental cum este şi dreptul la viaţă iar, pe de altă parte, avea obligaţia profesională şi morală de a îndruma elevii în asumarea responsabilităţii acţiunilor şi luarea unor decizii corecte în orice situaţii.
Prin urmare, faţă de ansamblul probator administrat, a interpreta atitudinea inculpatei P.E.K. în sensul celor reţinute de instanţa de fond ar însemna o denaturare a realităţii în contradicţie evidentă cu probele dosarului şi a accepta că o persoană, membru de familie (soţul/soţia autorului), care "asistă" la comiterea unui omor asupra unui alt membru de familie (copil, soacră, mamă) în modalitatea şi împrejurările descrise (acceptarea exercitării unor acte de violenţă fără vreo intervenţie decât adresarea unor cuvinte "ajunge (...) las-o", care în fapt au vizat partea finală a atacului exercitat de agresor asupra victimei) şi realizează activităţile desfăşurate de inculpată imediat după comiterea faptei, este exonerată de răspundere penală sub forma complicităţii morale concomitente, după cum, nu poate răspunde nici pentru acte de favorizare ori tăinuire determinat de calitatea de soţi dintre autor şi cel care favorizează respectiv, dintre autor şi cel care tăinuieşte.
Pentru toate aceste considerente, apreciez că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale laturii obiective şi subiective a complicităţii la infracţiunea de omor calificat respectiv, că există probe certe care să demonstreze, dincolo de orice îndoială rezonabilă că prin atitudinea sa inculpata P.E.K. a asigurat autorului faptei - soţul său - confortul psihic necesar în realizarea hotărârii luată spontan, de a suprima viaţa victimei V.P., iar acesta, urmare a lipsei de reacţie a inculpatei, prin loviturile aplicate succesiv, a perseverat în activitatea infracţională, în final secţionând gâtul victimei. Sprijinul dat de inculpată autorului faptei prin activităţile de favorizare, dovedeşte existenţa acelei relaţii de cauzalitate în plan subiectiv dintre autor şi complice din momentul comiterii infracţiunii şi până la momentul consumării ei, demersurile comune întreprinse de autor şi complice după comiterea faptei au urmărit în fapt exonerarea lor de răspundere penală, motiv pentru care apreciez că se impune condamnarea inculpatei în baza art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 174 - 175 lit. c) C. pen. (1969), art. 74 alin. (2) C. pen. (1969), art. 76 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., apreciind prin interpretarea globală a legii (limite de pedeapsă, circumstanţe atenuante şi agravante) că legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior.
Ca atare, având în vedere principiile generale statuate în art. 72 C. pen., prin raportare la dispoziţiile părţii generale a Codului penal şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de la 15 ani la 25 ani închisoare, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatei şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, apreciez că aplicarea unei pedepse în cuantum de 5 ani închisoare corespunde scopului pedepsei astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.
În acest cadru, faţă de gradul ridicat de pericol social concret al infracţiunii de care inculpata se face vinovată, infracţiune contra vieţii - omor calificat în forma complicităţii, săvârşită asupra mamei sale -, modalitatea de comitere a faptei, atitudinea inculpatei după comiterea faptei - de detaşare şi încercarea de a se sustrage de la cercetări şi a induce în eroare organele judiciare cu privire la autorul faptei, dar având în vedere şi faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale şi, cu toate că a dat declaraţii oscilante şi în parte nesincere, s-a prezentat în faţa instanţei de judecată, astfel că se impune reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen.
Ca urmare, reţinând şi toate celelalte elemente cu relevanţă în evaluarea periculozităţii sociale a inculpatei, apreciez că scopul sancţiunii penale prevăzut de art. 52 C. pen. se poate realiza prin aplicarea unei pedepse sub minimum special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenţie, singura modalitate de executare în măsură să asigure reeducarea inculpatei, schimbarea atitudinii acesteia faţă de valorile sociale ocrotite de norma penală şi care permite acesteia să conştientizeze consecinţele faptelor sale chiar în situaţia când sunt comise de către persoane apropiate faţă de care au anumite sentimente.
Totodată, în vederea realizării scopului preventiv al pedepsei principale stabilite pentru această infracţiune, se impune şi aplicarea în condiţiile art. 65 alin. (1) C. pen., şi a pedepsei complementare a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Astfel, deşi inculpata este la prima abatere, natura şi gravitatea faptei comise, modalitatea în care a realizat activitatea infracţională şi atitudinea acesteia după săvârşirea unei infracţiuni grave, o fac nedemnă de a exercita drepturile elective (cu excepţia dreptului de a alege).
De asemenea, în raport de cuantumul pedepsei stabilite, având în vedere şi gradul ridicat de pericol social al faptei comise pentru care am apreciat că se impune condamnarea inculpatei, modalitatea comiterii ei, conduita anterioară şi după comiterea faptei, scopul sancţiunii nu poate fi atins decât prin privarea de libertate a inculpatei, în temeiul art. 71 C. pen., astfel că se impune şi interzicerea, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), pe durata executării pedepsei principale.
Se impunea a se deduce din pedeapsa stabilită durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatei P.E.K.
Se impunea a se face aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.
Având în vedere că la dosarul cauzei se află procesul-verbal din data de 8 iulie 2013 din care rezultă că au fost predate de organul de urmărire penală către Curtea de Apel Oradea, 3 colete cu plicuri conţinând probe biologice, o mapă cu imagini imprimate de pe contul de socializare a lui M.G.Ş.C., o pereche de încălţăminte, 2 cuţite de bucătărie, acte şi un mop cu cap textil, obiecte ridicate de la domiciliul soţilor M. cu ocazia cercetării locului faptei, apreciez că în conformitate cu dispoziţiile art. 112 C. pen. se impunea confiscarea specială a bunurilor folosite la comiterea faptei, cuţitului folosit la comiterea faptei.
Cum instanţa de fond a omis să se pronunţe şi cu privire la obiectele care constituie mijloace de probă şi care sunt ataşate la dosar şi care trebuie conservate şi păstrate la dosar doar până la soluţionarea definitivă a cauzei, conform art. 162 C. proc. pen., faţă de soluţia dispusă în cauză se impune restituirea acestor mijloace de probă către inculpată cu excepţia celor care nu au fost supuse confiscării, astfel cum sunt menţionate în procesul-verbal sus-menţionat.
Faţă de soluţia de condamnare, în baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. se impune obligarea inculpatei la plata sumei de 3500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 140/2015. SECŢIA PENALĂ. Falsul intelectual... | ICCJ. Decizia nr. 144/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
