ICCJ. Decizia nr. 1335/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1335/2015
Dosar nr. 128/42/2015
Şedinţa publică din 1 octombrie 2015
Asupra contestaţie de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 50 din 12 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de condamnatul V.M.G., privind Sentinţa penală nr. 13 CC din data de 18 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, definitivă la data de 26 august 2014, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 16 februarie 2015 sub nr. 128/42/2015, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti a fost înregistrată cauza având ca obiect contestaţia la executare formulată de condamnatul V.M.G. cu privire la Sentinţa penală nr. 13 CC din 18 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 545/42/2014.
În motivarea cererii condamnatul a arătat că a fost transferat într-un penitenciar din România, în baza Sentinţei penale pronunţate în Dosarul nr. 545/42/2014 al Curţii de Apel Ploieşti, solicitând ca din durata pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, să fie dedusă şi perioada cât a fost arestat în statul belgian, din 14 iulie 2013 până în 9 octombrie 2013.
La termenul din 27 mai 2015, contestatorul condamnat a solicitat şi deducerea din pedeapsa aplicată, a muncii prestate în statul austriac din 19 februarie 2014 până în 27 mai 2014, respectiv din 1 iunie 2014 până la data de 17 aprilie 2015.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 13 CC din 18 iulie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 545/42/2014, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
A fost recunoscută Sentinţa penală nr. 35 Hv 53/13v-87 pronunţată de Tribunalul de Land Leoben din 27 februarie 2014 din Republica Austria, rămasă definitivă şi executorie la 4 martie 2014, privind persoana solicitată V.M.G., condamnată la 1275 zile închisoare (3 ani şi 6 luni închisoare) pentru infracţiunea de furt prin efracţie, parţial finalizat, executarea pedepsei urmând a fi finalizată la data de 16 martie 2017.
S-a dispus transferarea persoanei condamnate V.M.G., într-un penitenciar din România pentru continuarea pedepsei de 1275 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală sus-menţionată şi a fost dedusă din pedeapsă durata arestării preventive şi a părţii executate din pedeapsă începând de la 16 septembrie 2013 la zi.
Sentinţa penală a rămas definitivă, conform menţiunilor Biroului Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, la data de 26 august 2014, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 153/545/42/2014 din 17 septembrie 2014.
Potrivit Adresei nr. 2164431/SEB din 20 aprilie 2015, emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol, condamnatul V.M.G. a fost transferat în România, în vederea continuării executării pedepsei, la data de 17 aprilie 2015.
Prima instanţă a reţinut că, deşi contestatorul condamnat a susţinut la termenul din 25 iunie 2015 că a fost arestat în statul belgian în baza unui mandat european emis de autorităţile statului austriac depunând la dosar înscrisuri aflate la filele 36 - 53, la termenul din 4 august 2015, în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu şi ca urmare a faptului că s-a dispus emiterea adresei către Ministerul Justiţiei în vederea lămuririi situaţiei sale juridice, contestatorul condamnat a precizat că durata cât a fost arestat în statul belgian nu are legătură cu prezenta cauză, iar actele depuse de acesta nu au confirmat susţinerile sale de la termenul din 25 iunie 2015.
Curtea a constatat că perioada de 4 luni închisoare, cât contestatorul condamnat susţine că a fost arestat preventiv de autorităţile din Belgia nu au legătură cu durata reţinerii şi arestării în cauza aflată pe rolul Tribunalului de Land Leoben din Republica Austria, în care s-a pronunţat Sentinţa penală 35 HV 53/13V-87 şi care a fost recunoscută prin Sentinţa penală 13 CC din 18 iulie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti.
În condiţiile în care contestatorul, potrivit fişei de cazier ataşată la dosar, are o altă condamnare pronunţată de autorităţile judiciare din alt stat, prima instanţă a reţinut că are la dispoziţie alte mijloace procedurale cu privire la deducerea perioadei în care susţine că ar fi fost arestat preventiv în statul belgian.
S-a constatat, de asemenea, că durata arestării preventive şi a părţii executate din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare a fost dedusă de Curtea de Apel Ploieşti prin Sentinţa penală nr. 13 CC din 18 iulie 2014, potrivit actelor înaintate de autorităţile statului austriac şi nu sunt incidente dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Cu privire la susţinerea sa, în sensul că ar trebui să se deducă din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată de autorităţile statului austriac prin sentinţa care a fost recunoscută de Curtea de Apel Ploieşti, perioada muncii prestate în statul austriac, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, prima instanţă a reţinut că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia din 22 mai 2015 a stabilit că: "după transferarea persoanei condamnate de autorităţile judiciare străine în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate şi a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România".
Constatând, aşadar, că motivele invocate de contestatorul condamnat V.M.G. nu sunt întemeiate, prima instanţă a respins contestaţia la executare formulată de acesta.
Împotriva acestei sentinţe, condamnatul V.M.G. a formulat contestaţie, iar la termenul de astăzi, 1 octombrie 2015, a precizat, personal, că îşi retrage contestaţia formulată în cauză.
Înalta Curte, faţă de declaraţia contestatorului, în sensul retragerii contestaţiei formulate, aceasta reprezentând manifestarea sa de voinţă, în baza art. 415 C. proc. pen., va lua act de retragerea contestaţiei formulate de condamnatul V.M.G. împotriva Sentinţei nr. 50 din 12 august 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea contestaţiei formulate de condamnatul V.M.G. împotriva Sentinţei nr. 50 din 12 august 2015, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 1 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1313/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 139/2015. SECŢIA PENALĂ. Intervenirea unei... → |
|---|
