ICCJ. Decizia nr. 146/2015. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
DECIZIA NR. 146/A/2015
DOSAR NR. 762/46/2014
Şedinţa publică din 23 aprilie 2015
Deliberând, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 108 din 22 aprilie 2013 a Judecătoriei Horezu, inculpatul D.O.C. a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 189 alin. (1) C. pen. (1969), dispunându-se ca executarea pedepsei să se realizeze prin privare de libertate, cu aplicarea dispoziţiilor art. 57 C. pen. (1969) şi art. 71 C. pen. (1969), respectiv art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969).
Prin aceeaşi sentinţă s-a rezolvat şi latura civilă a cauzei, iar inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În esenţă, prima instanţă a reţinut că, în ziua de 19 iulie 2012, inculpatul a lipsit de libertate pe partea vătămată D.F., în vârstă de 74 ani, după care i-a propus să întreţină raporturi sexuale, dar partea vătămată a refuzat acest lucru.
Prin Decizia penală nr. 548/R din data de 13 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 1723/241/2012, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.O.C. împotriva Sentinţei penale nr. 108 din data de 22 aprilie 2013, pronunţată de Judecătoria Horezu în Dosarul nr. 1723/241/2012.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare condamnatul D.O.C., invocând, în esenţă, faptul că nu i s-a dat posibilitatea să administreze probele pe care le considera necesare în vederea formulării propriei sale apărări, referindu-se în special la reconstituire, cercetarea la faţa locului şi audierea unor martori.
Prin Decizia penală nr. 42/A din 28 ianuarie 2015, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnatul D.O.C., împotriva Deciziei penale nr. 548/R din 13 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 1723/241/2012.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că motivele invocate de către inculpat pentru susţinerea contestaţiei în anulare nu sunt susţinute de actele dosarului.
Astfel, s-a apreciat că, pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a beneficiat de apărare calificată şi a putut propune probe în apărarea sa. Instanţa a examinat cererile inculpatului şi s-a pronunţat motivat asupra acestora. La pronunţarea hotărârilor judecătoreşti, s-a avut în vedere ansamblul probator administrat în cauză şi au fost examinate apărările formulate de către inculpat. Inculpatul a fost audiat, din declaraţiile acestuia rezultând, în esenţă, că nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Instanţa de fond şi instanţa de control judiciar au înlăturat însă apărările formulate de către inculpat, având în vedere probele administrate în cauză.
Prin urmare, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat că nu există niciunul dintre cazurile de admisibilitate a contestaţiei în anulare prevăzute de art. 426 C. proc. pen.
Împotriva Deciziei penale nr. 42/A din 28 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat apel contestatorul D.O.C., cauza fiind repartizată aleatoriu completului nr. 4 al secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi primind termen de judecată la data de 23 aprilie 2015.
Contestatorul a solicitat admiterea apelului, având în vedere faptul că, pe parcursul procesului penal, nu a beneficiat de administrarea probei testimoniale şi reconstituirea faptei.
Examinând calea de atac promovată, Înalta Curte apreciază că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.
De asemenea, din examinarea dispoziţiilor art. 431 C. proc. pen., rezultă că încheierea, sentinţa sau decizia prin care instanţa se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare nu este supusă niciunei căi de atac.
Aşa fiind, se constată că, contestatorul D.O.C. a formulat contestaţie împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textelor legale menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Mai mult decât atât, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că Decizia penală nr. 42/A din 28 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, este o hotărâre definitivă care nu vizează fondul cauzei, ci doar verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea unei căi extraordinare de atac, şi, ca atare, nu poate fi atacată cu apel.
În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul D.O.C.
Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul contestator va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul D.O.C. împotriva Deciziei penale nr. 42/A din 28 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă apelantul contestator D.O.C. la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 145/2015. Penal. Falsul în înscrisuri sub... | ICCJ. Decizia nr. 150/2015. Penal → |
|---|
