ICCJ. Decizia nr. 145/2015. Penal. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2015

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 145/A/2015

Dosar nr. 8505/2/2008*

Şedinţa publică din 23 aprilie 2015

Asupra apelurilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Primul ciclu procesual.

Prin Încheierea penală nr. 3896 din 15 august 2007 a admis cererea inculpaţilor şi a strămutat judecarea cauzei la Curtea de Apel Timiş, iar în cele din urmă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Încheierea nr. 203 din 4 decembrie 2008 a admis o nouă cerere de strămutare, judecata urmând să fie definitivată de Curtea de Apel Bucureşti.

Ca urmare, prin Sentinţa penală nr. 173 din 16 iunie 2009 a Cutii de Apel Bucureşti, secţia I penală au fost condamnaţi inculpaţii:

1. D.G.D. la:

- 7 ani închisoare şi 4 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infr. prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 C. pen. (evaziune fiscală prin omisiuni repetate de evidenţieri în contabilitate);

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infr. prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (punere în circulaţie de timbre utilizate în domeniul fiscal, falsificate);

- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infr. prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (producere de produse accizabile fără autorizaţie);

- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infr. prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 (marcarea cu marcaje false a produselor accizabile);

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 290, raportat la art. 31 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (determinarea repetată a altei persoane de a comite falsuri sub semnătură privată).

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

2. D.G. la:

- 7 ani închisoare şi 4 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infr. prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 C. pen. (evaziune fiscală prin omisiuni repetate de evidenţieri în contabilitate);

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (producere de produse accizabile fără autorizaţie);

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 (marcarea cu marcaje false a produselor accizabile).

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

3. C.B.N. la:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (complicitate la punere în circulaţie de timbre utilizate în domeniul fiscal, falsificate);

- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (complicitate la producere de produse accizabile fără autorizaţie);

- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 (complicitate la marcarea cu marcaje false a produselor accizabile).

4. C.A. la:

- 7 ani închisoare şi 4 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 C. pen. (complicitate la evaziune fiscală prin omisiuni repetate de evidenţieri în contabilitate);

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infr. prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (complicitate la producere de produse accizabile fără autorizaţie).

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a dispus ca, pe durata executării pedepsei cu închisoarea, fiecărui inculpat să îi fie interzise drepturile prev. de art. 64 C. pen. (cu excepţia celui prevăzut la lit. a) teza I), în condiţiile art. 71 C. pen.

Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata despăgubirilor către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, în suma de 5.736.193,01 RON, plus majorările de întârziere şi penalităţi de la data scadenţei, conform art. 115 din C. proc. fisc. (O.G. nr. 92/2003). La aceste despăgubiri se adaugă dobânda legală, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului.

Au fost menţinute sechestrele asigurătorii dispuse de procuror în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaţilor, prin Ordonanţele din 16 octombrie 2006 şi 3 noiembrie 2006, în limita necesară acoperirii prejudiciului produs.

A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 2.500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se hotărî astfel s-au reţinut următoarele:

Societatea comercială A. SRL Turda, prin intermediul căreia au fost derulate activităţile infracţionale, a fost înfiinţată înainte de anul 2000 în Turda, municipiu în care îşi exercita funcţia de procuror şi inculpatul D.G.D.

În cadrul acestei societăţi, ce are ca principal obiect de activitate "fabricarea alcoolului etilic de fermentaţie şi fabricarea de băuturi alcoolice", asociat unic este inculpatul D.G., tatăl inculpatului, D.G.D. administrator desemnat fiind D.M.D., pe atunci soţia acestuia din urmă.

Activitatea societăţii, administrată de D.M.D., era în egală măsură condusă şi de inculpatul D.G.D., care în mod constant a intrat în contact cu furnizorii, a negociat preţuri, termene de livrare a mărfurilor şi de efectuarea a plăţilor, a efectuat comenzi, s-a ocupat de transportul materiilor prime cât şi al produsului finit şi chiar a participat la licitaţii în calitate de reprezentant al societăţii A., achiziţionând utilaj ele necesare procesului de producţie.

După ce soţia sa s-a îmbolnăvit (fiind internată pentru o lungă perioadă de timp în spital, începând cu data de 30 august 2004, după care a decedat) inculpatul D.G.D. a preluat în fapt în totalitate administrarea activităţii derulate în societate.

Tot în această societate, inculpatul C.B.N. a ocupat funcţia de director economic, fiind persoana care conducea evidenţa contabilă.

Inculpatul C.A., conducător auto, devine pion important după intrarea în totală ilegalitate a activităţii din societate, când transportul mărfii trebuia asigurat în condiţii de discreţie maximă, la ore târzii şi fără documente de justificare a transportului precum şi de provenienţă a mărfii.

Din evidentele contabile a rezultat că societatea a funcţionat până la data de 1 martie 2005, ultimele două luni fiind lipsite de producţie efectivă, activitatea reducând-se la câteva tranzacţii privind vânzarea unor cantităţi de băutură alcoolică şi materie primă aflată în stoc.

De altfel, prin Decizia nr. 103 din 29 martie 2005 a Comisiei pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale şi a Importatorilor de produse Accizabile Supuse Marcării din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. 316/23,12,2 acordată SC A. SRL Turda, pentru nedepunerea garanţiei în termenul legal, de la această dată societatea nemaiavând dreptul de a efectua vreun act vizând activităţi de producere sau comercializare de alcool sau băuturi alcoolice.

Începând cu data revocării autorizaţiei, societăţii i-a fost interzisă efectuarea oricărei activităţi de producţie sau comercializare de alcool sau de băuturi alcoolice, inclusiv vânzarea produselor aflate pe stoc.

Una din măsurile complementare luată de autoritatea fiscală la revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal a constat în sigilarea liniei de îmbuteliere.

Deşi societatea A. şi-a declarat încheiată activitatea - la scurtă vreme fiind declanşată şi procedura de lichidare judiciară ca urmare a neplăţii unor creditori - în realitate, situaţia era cu totul alta: fabrica era aprovizionată cu materie primă, ambalaje, etichete, iar producţia de băuturi alcoolice era permanentă, mâna de lucru fiind asigurată „la negru" de un flux continuu de circa 40 - 50 de muncitori.

Potrivit procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) activitatea ilegală administrată de fostul procuror a fost descoperită în anul 2006, după ce a fost depistat în trafic transportul clandestin de băuturi alcoolice produse în cadrul societăţii A. STL Turda.

Astfel, în data de 27 februarie 2006, în jurul orei 5:00 noaptea, în localitatea Poieni din judeţul Cluj, o echipă a Poliţiei oraşului Huedin a oprit în trafic un autocamion cu număr de circulaţie CJ ....... . După un control sumar al actelor prezentate de conducătorul auto, inculpatul C.A., s-a constatat că acesta transporta clandestin o cantitate de peste 7.000 de sticle cu băutură alcoolică provenind de la societatea A. din Turda, toate cele 7.000 de sticle purtând banderole de marcaj falsificate.

Explicaţiile conducătorului auto vizavi de neconcordanţa între datele din factura fiscală prezentată (model scos din uz) şi marfa transportată - sub aspect cantitativ, sortiment şi capacitate şi legat de beneficiarul mărfii, despre care a afirmat că nu-l cunoaşte, susţinând că marfa era aşteptată de un necunoscut la intrare în municipiul Oradea, au amplificat suspiciunile legate de modul fraudulos în care se efectua transportul, nefiind justificată nici provenienţa mărfii, fiind un fapt cunoscut că societatea de unde marfa provine şi-a încetat activitatea de mai bine de un an.

În după amiaza zilei de 27 februarie 2006, după prinderea în trafic a autocamionului condus de inculpatul C.A., la sediul fabricii de alcool A. s-au adunat inculpaţii (mai puţin inc. D.G.D. care a ajuns în jurul orelor 22 - participând în acea zi la o înmormântare în altă localitate - dec. F.M.), care, cu ajutorul martorilor T.M., B.l. şi B.A.D., au început să cureţe halele, să ardă cutiile de carton, capace, etichete, preţuri şi, mai ales, să adune în mai multe recipiente cei aproximativ 6 - 7.000 litri de alcool pur aflat în stoc, pe care l-au transportat în afara fabricii. Toţi au curăţat halele, activitate care a durat până în jurul orei 2 noaptea.

Organele de poliţie la 27 februarie 2006, au procedat la sigilarea a două uşi de acces ale societăţii.

Tot la 27 februarie 2006, organele de poliţie, odată ajunse la sediul societăţii - după datele transmise de poliţia oraşului Huedin - nu au procedat la controlarea efectivă a societăţii, întrucât halele erau închise, iar cei prezenţi la faţa locului au afirmat că patronul D.G., cel care are şi cheile halelor, este plecat. În aceste condiţii, reprezentanţii autorităţilor au solicitat prezenţa patronului pentru a doua zi, anunţând că se va efectua un control. Acest artificiu a permis inculpaţilor să acopere într-o oarecare măsură urmele faptelor ce s-au derulat în cadrul fabricii.

Revenind a doua zi în control, echipa mixtă a constatat că cele două sigilii aplicate pe uşile a două hale de acces sunt intacte, ceea ce ar fi presupus că în incinta fabricii nu a pătruns nimeni în acel interval de timp. Realitatea era cu totul alta, aşa cum am arătat deja, în seara şi noaptea precedentă, activitatea în cadrul SC A. a fost deosebit de intensă; intrarea în halele societăţii s-a putut realiza printr-o uşă laterală care a permis mai apoi accesul prin spate în spaţiile sigilate, unde se aflau produsele realizate în zilele precedente, alcoolul pur, etichetele şi toate celelalte indicii demonstrând neîndoielnic că acolo a fost realizată producţie de alcool.

Aceste împrejurări a fost minuţios relatate da martorul B.A.D., cel care a arătat că, pentru a realiza curăţirea spaţiului respectiv, au fost nevoie să se strecoare printr-o nişă creată între pereţii despărţitori al halelor care era anterior folosită pentru deplasarea navetelor cu ambalaje. Tot acest martor a afirmat că Inculpaţii erau extrem de agitaţi şi că, după ce a ajutat la curăţirea halelor, a înţeles adevăratul motiv pentru care a fost solicitat să procedeze în această manieră. Martorul a mai arătat că, în perioada următoare, multă lume vorbea că "pe cei din familia D. i-a prins politia şi că fabrica funcţiona ilegal."

Cu toată curăţirea efectuată în fabrică, deloc de neglijat sunt aspecte surprinse de organele de control cu prilejul verificării de a doua zi când, în interiorul halelor SC A., au fost găsite cutii de carton în care erau ambalate capace de provenienţă cehă, de pe etichetele acestora rezultând că au fost fabricate în luna aprilie 2005, deci după data la care societatea şi-a declarat încheiată activitatea. Două astfel de mostre de carton au fost ridicate de organele de poliţie, semnate de către inculpaţii C.B.N. şi D.G., prezenţi la efectuarea controlului, şi depuse la dosarul cauzei.

Tot după depistarea în trafic a autocamionului condus de inculpatul C.A., asupra timbrelor prelevate de pe recipientele de băutură alcoolică s-a dispus efectuarea unei expertize de către instituţia de emisiune a marcajelor respective, Imprimeria Naţională SA. Din raportul întocmit în cauză a rezultat că banderolele de băuturi spirtoase supuse expertizării nu erau autentice.

În derularea activităţii infracţionale se remarcă două etape distincte:

- 1 ianuarie 2003 - 1 martie 2005, când în cadrul societăţii se produceau - băuturi alcoolice cu autorizarea organului fiscal competent şi sub supraveghere fiscală şi

- 1 martie 2005 - 1 martie 2006, după declararea suspendării activităţii în societate concomitent cu revocarea autorizaţi ei de antrepozit fiscal.

S-a stabilit astfel că, în cursul anilor 2003, 2004 şi 2005, SC A. s-a aprovizionat cu cereale de la societăţile N. Satu Mare, C. Satu Mare, F.E. Oradea, C. Cluj, E.V. Blaj precum şi de la persoana fizică Ş.N., neevidenţiind în parte aceste operaţiuni în contabilitatea societăţii. A folosit apoi materia primă în producţie, fabricând băuturi alcoolice care au fost valorificate, operaţiuni care, de asemenea, nu se regăsesc în contabilitatea societăţii. Cu toate acestea, plăţile materiilor prime achiziţionate au fost efectuate prin instrumente bancare, implicit societatea recunoscând tranzacţiile respective.

În cea de a doua etapă neînregistrarea în evidenţele contabile s-a realizat în totalitate. Aceasta deoarece, începând cu 1 martie 2005, SC A. şi-a declarat suspendată activitatea, imediat după această dată intervenind şi revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, măsură dispusă de autoritatea fiscală competentă, ca urmare a nedepunerii garanţiei prevăzută de Codul Fiscal. Începând cu data revocării autorizaţiei, societăţii îi era interzisă efectuarea oricărei activităţi de producţie sau comercializare de alcool sau de băuturi alcoolice, inclusiv vânzarea produselor aflate pe stoc.

Una din măsurile complementare luată de autoritatea fiscală la revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal a constat în sigilarea liniei de îmbuteliere.

Întrucât băuturile, odată ajunse la beneficiari, urmau a fi valorificate în diverse locaţii, majoritatea publice, era necesară marcarea lor cu banderole care să creeze aparenţa unei provenienţe legitime.

Împrejurarea că banderolele folosite în marcarea băuturilor produse în fabrica A. după februarie 2005 erau false, este confirmată de Imprimeria Naţională, ce a expertizat un eşantion din timbrele prelevate de la transportul depistat la 27 februarie 2006.

În urma unor controale încrucişate efectuate de comisarii Gărzii Financiare Cluj la principalii furnizori de materii prime (cereale), s-a constatat că societatea a achiziţionat în perioada 1 ianuarie 2003 -28 februarie 2005 cantitatea de 1.592.395 kilograme porumb boabe şi grâu, în valoare totală de 7.983.019.107 RON, fără a le înregistra în evidenţa contabilă. Societatea şi-a înregistrat însă cheltuiala aferentă acestor achiziţii, împrejurare care a suplimentat profitul obţinut prin evaziune, în detrimentul balanţei de plăţi către bugetul de stat.

Cu privire la activitatea desfăşurată în societate sub aspect financiar fiscal s-a dispus şi efectuat un control din partea A.N.A.F. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de administrare a Marilor Contribuabili - Activitatea de Inspecţie Fiscală.

Din raportul de inspecţie fiscală încheiat la finele controlului şi datat 31 ianuarie 2006, rezultă că societatea nu conducea evidenţa fiscală în vederea stabilirii de fapte fiscale, ale obligaţiilor fiscale datorate, nu conducea evidenţa analitică a clienţilor, furnizorilor, debitorilor şi a creditelor, nu poate prezenta la nici o dată situaţia clienţilor neîncasaţi sau furnizorilor neachitaţi, nu producea evidenţa mijloacelor fixe, nu conduce contabilitatea de gestiune, nu calculează costul produselor fabricate, înregistrează haotic facturile de livrare de mărfuri sau chiar nu le înregistrează, înregistrează în mod arbitrar articole contabile fără vreo bază legală sau document justificativ, urmărind creşterea artificială a cheltuielilor deductibile. Toată această conduită, ce nu respectă sub nici un aspect disciplina financiar contabilă, a condus la stabilirea în sarcina societăţii a unor sume restante de plată la bugetul de stat.

Nota de constatare întocmită de către comisari ai Gărzii Financiare Cluj constituie mijloc de probă potrivit disp. art. 11 alin. (4) din O.U.G. nr. 43/2002 precum şi art. 4 din O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare. În cuprinsul acestei note se reţine o activitate evazionistă derulată în cadrul societăţii SC A. pe parcursul a unei perioade de mai bine de 3 ani constând în neînregistrarea aprovizionării cu materii prime, iniţial în parte iar mai apoi în totalitate, urmată de producerea şi comercializarea în condiţii de totală clandestinitate a băuturilor alcoolice.

În vederea stabilirii prejudiciului, constând în sustragerea de la plata accizelor a TVA-ului şi a impozitului pe profit, comisarii Gărzii Financiare Cluj, au avut în vedere datele din evidenţa societăţii A. pentru perioada 2003 - 2004 privind consumul mediu de cereale pentru un litru de alcool pur la care s-a aplicat valoarea accizei pe hectolitru de alcool pur potrivit prevederilor legale în vigoare pentru perioada 2003 - 2005 şi raportat la cursul euro comunicat de BNR pentru aceeaşi perioadă.

Prin Rezoluţia din 24 ianuarie 2007, în cauză s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice în completarea Notei de constatare nr. 300862/CJ din 1 iunie 2006 încheiat de Ministerul Finanţelor Publice - Garda Financiară - Comisariatul regional Cluj, cu privire la activitatea derulată în cadrul societăţii SC A. Turda în perioada 1 ianuarie 2003 - 1 mai 2006, unul dintre obiectivele acestei constatări constând tocmai indicarea modului de calcul al consumului mediu de cereale, porumb şi grâu (cu umiditate medie) pentru un litru de alcool pur, având în vedere datele din evidenţa contabilă a SC A. pentru anii 2003 - 2004.

Din nota de constatare încheiată la 12 februarie 2007 ca urmare a rezoluţiei procurorului rezultă că la calcularea consumului mediu de cereale pe litru de alcool pur au fost luate în considerare prin coroborarea bonurile de consum şi declaraţiile privind producţia de alcool etilic rafinat depuse de către SC A. în perioada 2003 - 2004 la D.G.F.P. Cluj - Activitatea de metodologie şi administrarea veniturilor statului - Biroul autorizări.

După comunicarea notei de constatare din 12 februarie 2007 inculpaţii au înţeles să formuleze obiecţiuni privind calculul de materie primă/litru de alcool obţinut, apreciind ca „hilar" consumul stabilit de Garda Financiară Cluj, şi revenind la cererea în probaţiune, au solicitat efectuarea unei expertize de specialitate, considerând calculele Gărzii Financiare ca fiind efectuate cu rea-credinţă.

La data de 5 aprilie 2007, la sediul A., în prezenţa lichidatorului juridic, a supraveghetorului fiscal şi a inculpatului D.G.D., o echipă a DNA - Serviciul Teritorial Cluj, a procedat la efectuarea de fotografii judiciare, urmate de prelevarea celor patru sigilii aflate pe utilajul de îmbuteliere. Acestea au fost depuse într-un plic sigilat şi semnat pentru neschimbare, după care, asupra lor s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice de către Monetăria Statului RA, instituţia eminentă.

Din raportul comunicat în cauză, trei din cele patru sigilii au fost violate, în sensul că, după sigilare, acestea au fost desfăcute şi, în încercarea de resigilare au suferit modificări potrivit descrierilor din cuprinsul raportului.

Având în vedere concluziile raportului, care vin să complinească celelalte probe administrate în cauză, s-a confirmat faptul că, în cadrul SC A. s-au produs băuturi alcoolice care au fost îmbuteliate prin folosirea acestui utilaj, după data sigilării lui, adică după 2 martie 2005.

În cadrul societăţii A. au fost desemnaţi un număr de 6 supraveghetori fiscali care, organizaţi pe trei schimburi, asigurau permanenţa. Practic, la începutul unei perioade de lucru, reprezentanţii SC A. se adresau AFP Turda cu o cerere prin care solicitau prezenţa supraveghetorilor fiscali în incinta fabricii, aceştia rămâneau până când aceeaşi reprezentanţi ai societăţii cereau suspendarea supravegheri până la o nouă reluare a activităţii. Astfel, aceste perioade de supraveghere alternau cu perioada de repaos, evidenţa fiind asigurată de Administraţia Finanţelor Publice Turda - Serviciul Asistenţă Contabili persoane Fizice şi Juridice, desemnată în realizarea supravegherii.

Potrivit acestei evidenţe, în perioada 31 mai 2003 - 7 iunie 2004, în cadrul SC A. nu s-a mai desfăşurat nici o activitate de producere de alcool, cu excepţia unui număr de 4 zile în luna februarie 2004.

Dincolo de faptul că în această perioadă SC A. a continuat să se aprovizioneze cu materie primă, constând în cereale (porumb), Societatea înregistra consum masiv de energie electrică, necesar în activitatea de producţie.

Din sinteza facturilor fiscale trimise de SDFEE Cluj şi valorificate în raportul întocmit de specialistul financiar al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, rezultă că, în perioada amintită, 21 mai 2003 - 7 iunie 2004, SC A. a consumat cantitatea de aproximativ 109.000 kw.

Concluziile acestui raport se regăsesc, consumurile electrice şi de gaze naturale fiind documentat stabilite, motiv pentru care s-a considerat inutila efectuarea unei expertize judiciare solicitate de inculpaţi, cu acelaşi obiect.

Acest consum a variat cantitativ, în prima perioadă fiind mai scăzut însă, atâta timp cât, din octombrie 2003 SC A. revine la un consum lunar de 10.000 - 20.000 similar cu cele din perioadele declarate fiscal la AFT Turda ca productivitate, în acest mod dovedindu-se că în cadrul SC A. s-a realizat producţie şi în perioada în care societatea, autorizată din punct de vedere fiscal, avea declarată întreruptă activitatea de producţie.

O asemenea cantitate nu s-ar putea justifica într-o activitate uzuală dintr-o fabrică, nici măcar cu cele patru zile de producţie declarate.

Potrivit E. Cluj, pentru intervalul 1 ianuarie 2003 - 31 decembrie 2004 consumurile au fost determinate de citirea şi facturarea efectivă a consumului, iar de la 1 ianuarie 2005 determinate de tariful binom.

Deosebit de relevant mai este faptul că, după ce societatea A. şi-a declarat încetată activitatea, adică după data de 28 februarie 2005, consumurile de energie electrică şi gaze naturale înregistrate de societate nu au scăzut semnificativ chiar să tindă spre zero, aşa cum ar fi fost normal, ci ele s-au menţinut la cote ridicate; practic, după data de 1 martie 2005, nu s-a mai remarcat nici o schimbare sub acest aspect, lunar societatea înregistrând consumuri medii de 20.000 Kw la energia electrică şi de 40.000 mc de gaze naturale.

Este, de asemenea, relevant că valoarea preţurilor acestor consumuri, ce s-a ridicat la sume fabuloase, de ordinul miliardelor de RON, au fost achitate de reprezentanţii SC A., în speţă de inculpaţii C.B.N. şi D.G., în marea lor majoritate în numerar. Deosebit de semnificativ este faptul că valoarea consumurilor achitate în perioada martie 2005 - februarie 2006 se ridică la suma totală de 5,6 miliarde RON. Cu privire la înregistrarea acestor consumuri, inculpaţii au pretins că ele se explică prin aceea că, în cadrul societăţii, de la începutul anului 2005, au fost crescuţi un număr ridicat de porci, cca. 450. Ca atare, atât aprovizionarea cu cereale, cât şi prepararea hranei pentru aceste animale, justifică, în opinia lor, aprovizionarea cu cereale, cât şi consumurile de utilităţi.

Potrivit Adresei 50335/VII din 28 martie 2007 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Cluj, această instituţie s-a constituit în faza de urmărire penală, parte civilă împotriva inculpaţilor cu suma de 5.736.193 RON, plus majorările de întârziere, penalităţi şi dobânzi aferente, de la data scadenţei până la plata lor efectivă. Prejudiciul total, de 5.736.193 RON, rezultă din neachitarea la stat a următoarelor sume: 4.528.005 RON accize, 911.752 RON impozit pe profit şi 296.434 RON TVA, şi a fost calculat prin nota de constatare din 13 februarie 2007 a Gărzii Financiare - Comisariatul regional Cluj.

Calculul prejudiciului s-a făcut pe baza datelor furnizate de SC A. SRL către D.G.F.P. Cluj şi pe baza evidenţei contabile a acestei firme (bonuri de consum, rapoarte de producţie şi declaraţiile societăţii privind producţia de alcool), calculându-se în final un consum mediu de cereale per litru de alcool pur aferent anilor 2003, 2004 de 2,77 kg cereale/litru de alcool pur.

Curtea a apreciat prin urmare, că prejudiciul reclamat de partea civilă a fost dovedit atât ca existenţă cât şi ca întindere, urmând a se dispune (urmare a neplăţii până în prezent), acoperirea lui de către inculpaţi în solidar (art. 998, 999 C. civ., art. 14 şi 346 C. proc. pen).

În şedinţa publică de judecată din 3 iulie 2007, înainte de audierea inculpaţilor în instanţa, partea civilă şi-a majorat pretenţiile civile la suma de 9.088.845 RON, plus majorările de întârziere, penalităţi şi dobânzi aferente, de la data scadenţei până la plata lor efectivă. Întrucât majorarea solicitată se regăseşte în calculul până la acea dată a majorărilor de întârziere şi a penalităţilor, Curtea a apreciat că nu se justifica reţinerea noului calcul al prejudiciului, întrucât nu evidenţiază exact prejudiciul penal de 5.736.193 RON, iar calculul final al sumei datorate se va definitiva în faza de executare a prezentei hotărâri.

Prin urmare, probele administrate în cursul urmăririi penale confirmate în cursul judecăţii, stabilesc faptul că cei patru inculpaţi au acţionat în mod coordonat şi repetat, cu scopul de a produce şi comercializa alcool în mod clandestin, pentru ca sumele obţinute să nu fie în totalitate înregistrate şi contabilizate, fapt ce a generat o evaziune fiscală de proporţii în folosul inculpaţilor.

În drept, faptele săvârşite de inculpatul D.G.D. au fost încadrate în dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv evaziune fiscală în formă continuată, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, respectiv evaziune fiscală prin punere în circulaţie, cu ştiinţă de timbre utilizate în domeniul fiscal cu regim special, art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 296 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003, respectiv marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării şi art. 290 C. pen. raportat la art. 31 alin. (2) C. pen., respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participaţiei improprii.

Faptele săvârşite de inculpatul D.G. au fost încadrate în dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv evaziune fiscală în formă continuată, art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, respectiv punere în circulaţie, cu ştiinţă de timbre utilizate în domeniul fiscal cu regim special falsificate, art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv producere în formă continuată de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, art. 296¹ alin. (1) lit. h din Legea nr. 571/2003, respectiv marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării.

Faptele inculpatului C.B.N. au fost încadrate în dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv evaziune fiscală în formă continuată, art. 26 raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, respectiv complicitate la punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv complicitate la producerea în formă continuată de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal şi art. 26 raportat la art. 296¹ lit. h) din Legea nr. 571/2003, respectiv complicitate la infracţiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării.

Faptele inculpatului C.A. au fost încadrate în dispoziţiile art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv complicitate la evaziune fiscală şi art. 26 C. pen. raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, respectiv complicitate la producerea în formă continuată de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal.

Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul educativ şi preventiv al pedepselor poate fi atins prin executarea în cuantumul fixat şi în condiţii privative de libertate.

Împotriva sentinţei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., inculpaţii D.G.D., D.G., C.B.N., C.A. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. criticat sentinţa instanţei de fond, critica vizând nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei sub următoarele aspecte:

1. Omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 65 - 64 lit. c) C. pen., în raport cu fiecare pedeapsă complementară aplicată inculpaţilor; neaplicarea art. 65 - 64 lit. a), b) şi c) C. pen. în raport cu restul infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor.

2. Omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen. referitoare la desfiinţarea înscrisurilor false.

3. Neaplicarea dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. a) şi f) C. proc. pen.

4. Omisiunea obligării în solidar cu inculpaţii a părţii responsabile civilmente SC „J. IPURL" la repararea prejudiciului.

Astfel, s-a susţinut că hotărârea instanţei este nelegală şi netemeinică ca urmare a neaplicării pedepsei complementare constând în interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 241/2005.

- asociat unic al SC „A." Turda SRL, în cazul inculpatului D.G.;

- administrator în fapt al SC „A." Turda SRL, în cazul inculpatului D.G.D.;

- director economic al SC „A." Turda SRL, în cazul inculpatului C.B.N.;

- conducător auto al SC „A." Turda SRL, în cazul inculpatului C.A.;

- instanţa de fond trebuia să interzică inculpaţilor, după caz, dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit inculpaţii, pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi.

b) Totodată, hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi ca urmare a faptului că, în cazul celorlalte infracţiuni pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi, deşi le-au fost aplicate pedepse mai mari de 2 ani, instanţa nu a aplicat pedepse complementare, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

În sarcina inculpatului D.G.D. s-a reţinut că în perioada 2005 - 2006, cu intenţie, a determinat pe reprezentanta SC E. SRL Alba Iulia, G.I., să întocmească în mod fals, 151 de facturi fiscale privind livrări de pet-uri în numele societăţilor R.G. Craiova şi E. Calafat, deşi, în realitate, destinatarul ambalajelor era SC A. SRL.

Ca urmare a condamnării inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., se impunea ca instanţa să facă aplicarea dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., în sensul desfiinţării în totalitate a facturilor false.

3. Hotărârea instanţei este nelegală ca urmare a neaplicării art. 118 lit. a) şi f) C. proc. pen.

Prin hotărârea pronunţată, instanţa a dispus condamnarea inculpaţilor D.G.D. şi D.G. şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (punere în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate), respectiv pentru infracţiunea prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 (producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal).

În data de 27 februarie 2006, organele de poliţie au depistat în trafic, autocamionul CJ....., condus de inculpatul C.A., ocazie cu care au constatat că acesta transporta, în vederea punerii în circulaţie, băuturi alcoolice produse de SC A., pe care erau aplicate marcaje false.

Prin prisma dispoziţiilor legale, în cauză se impunea confiscarea specială a produselor alcoolice ridicate de poliţie conform proceselor-verbale menţionate, precum şi a timbrelor cu regim special aplicate pe respectivele produse.

4. Hotărârea instanţei este nelegală şi netemeinică ca urmare a greşitei soluţionări a laturii civile a cauzei, în sensul neobligării în solidar cu inculpaţii, a părţii responsabile civilmente SC J. IPURL, cât priveşte acoperirea prejudiciului.

Pentru aceste motive, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a Sentinţei penale nr. 173 din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpaţii D.G.D., D.G., C.B.N. şi C.A. şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, pentru motivele arătate.

Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrate Fiscală a declarat recurs criticând soluţia sub aspectul laturii civile.

A susţinut recurenta că prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului este în sumă de 9.088.845 RON, sumă cu care s-a constituit parte civilă.

Inculpaţii D.G.D. şi C.B.N. au criticat sentinţa pentru nelegalitate, întrucât nu s-a efectuat o expertiză care ar fi fost esenţială pentru stabilirea prejudiciului.

Au mai susţinut inculpaţii că s-au încălcat drepturile procesuale şi procedurale în faza de urmărire penală, că inculpaţii au fost asistaţi de un sigur avocat, deşi exista contrarietate de interese,precum şi faptul că nu s-a încuviinţat efectuate de confruntări, deşi au solicitat acest lucru, cauza tratându-se cu superficialitate, fapt ce a condus la stabilirea unor situaţii care nu corespund adevărului.

Au solicitat inculpaţii admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Inculpatul D.G. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru a se efectua o expertiză tehnică şi una contabilă, iar în situaţia în care nu se va accepta această soluţie, a solicitat achitarea pentru faptele deduse judecăţii, întrucât soluţia de condamnare este rezultatul unei grave erori de fapt.

Inculpatul C.A. a criticat sentinţa pentru nelegalitate susţinând că a fost condamnat pe nedrept şi solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a), b) şi d) C. proc. pen.

A mai susţinut inculpatul că instanţa fondului nu a arătat în concret faptele săvârşite, iar legea a fost greşit interpretată şi aplicată.

Prin Decizia penală nr. 1586 din data de 20 aprilie 2011 (Dosar 8505/2/2008), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de DNA şi partea civilă ANAF prin D.G.F.P. Cluj, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, la Curtea de Apel Bucureşti.

II. Al doilea ciclu procesual.

Prin Sentinţa penală nr. 554 din 22 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.G.D. la 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpatul D.G.D. la 5 ani închisoare.

În baza art. 296¹ alin. (1), lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.G.D. la 5 ani închisoare.

În baza art. 296¹ alin. (1), lit. h) din Legea nr. 571/2003 a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 290, raportat la art. 31 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33, lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) C. pen. inculpatul D.G.D. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen., raportat la art. art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.G. la 6 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe acelaşi Inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 296¹ alin. (1), lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 296¹ alin. (1), lit. h) din Legea nr. 571/2003 a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 33, lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 lit. b) C. pen. inculpatul D.G. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen., raportat la art. art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.B.N. la 6 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 26, raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 26, raportat la art. 296¹ alin. (1), lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 26, raportat la art. 296¹ alin. (1), lit. h) din Legea nr. 571/2003 a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 33, lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 lit. b) C. pen. inculpatul C.B.N. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen., raportat la art. art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 26, raportat la art. 9 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 C. pen. a condamnat pe inculpatul C.A. la 4 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26, raportat la art. 296¹ alin. (1), lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33, lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 lit. a) C. pen. inculpatul C.A. va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen., raportat la art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A obligat pe inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC J. IPURL la plata despăgubirilor către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca în sumă de 5219.988 RON, plus majorări de întârziere şi penalităţi la data scadenţei, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului.

A menţinut sechestrele asigurătorii dispuse de procuror în timpul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaţilor, prin Ordonanţele din 16 octombrie 2006 şi 3 noiembrie 2006.

În baza art. 348 C. proc. pen. a anulat actele false, respectiv cele 151 de facturi emise de SC „E." SRL Alba Iulia pe numele societăţilor „R.G.C." şi „E.C.".

În baza art. 118 lit. a) şi lit. f) C. proc. pen. a dispus confiscarea produselor alcoolice ridicate de organele de poliţie şi predate Gărzii Financiare - Comisariatul Regional Cluj şi a timbrelor aplicate pe respectivele produse.

Pentru a hotărî în acest sens a reţinut următoarele:

În derularea activităţii infracţionale s-au remarcat două etape distincte: 1 ianuarie 2003 - 1 martie 2005 când în cadrul societăţii se produceau - băuturi alcoolice cu autorizarea organului fiscal competent şi sub supraveghere fiscală şi 1 martie 2005 - 1 martie 2006 după declararea suspendării activităţii în societate concomitent cu revocarea autorizaţi ei de antrepozit fiscal.

În prima etapă, activităţile evazioniste au constat în principal în neînregistrarea în parte a aprovizionărilor cu materii prime, producerea de alcool etilic şi băuturi alcoolice urmată de valorificarea acestora, fără evidenţierea în contabilitate a acestor operaţiuni comerciale. Astfel, în cursul anilor 2003, 2004 şi 2005, SC A. s-a aprovizionat cu cereale de la societăţile N. Satu Mare, C. Satu Mare, F.E. Oradea, C. Cluj, E.V. Blaj precum şi de la persoana fizică Ş.N., neevidenţiind în parte aceste operaţiuni în contabilitatea societăţii, folosindu-se apoi materia primă în producţie, fabricându-se băuturi alcoolice care au fost valorificate, operaţiuni care, de asemenea, nu se regăsesc în contabilitatea societăţii. Cu toate acestea, plăţile materiilor prime achiziţionate au fost efectuate prin instrumente bancare, societatea recunoscând tranzacţiile respective.

În cea de a doua etapă neînregistrarea în evidenţele contabile s-a realizat în totalitate. Aceasta deoarece, începând cu 1 martie 2005 SC A. şi-a declarat suspendată activitatea, imediat după această dată intervenind şi revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, măsură dispusă de autoritatea fiscală competentă, ca urmare a nedepunerii garanţiei prevăzută de Codul Fiscal. Începând cu data revocării autorizaţi ei, societăţii îi era interzisă efectuarea oricărei activităţi de producţie sau comercializare de alcool sau de băuturi alcoolice, inclusiv vânzarea produselor aflate pe stoc. Una din măsurile complementare luată de autoritatea fiscală la revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal a constat în sigilarea liniei de îmbuteliere.

Deşi, începând cu 1 martie 2005, societatea A. şi-a declarat suspendată activitatea (la scurtă vreme fiind declanşată şi procedura de lichidare judiciară ca urmare a neplăţii unor creditori), fabrica era aprovizionată cu materie primă, ambalaje, etichete, iar producţia de băutură alcoolică era permanentă, mâna de lucru fiind asigurată "la negru" de un flux continuu de cca 40 - 50 de muncitori. Băutura alcoolică era livrată fără documente, transportul fiind asigurat cu autocamionul societăţii CI 44 ALP, condus de inculpatul C.A. Întrucât băuturile, odată ajunse la beneficiari, urmau a fi valorificate în diverse locaţii, majoritatea publice, era necesară marcarea lor cu banderole care să creeze aparenta unei provenienţe legitime. Împrejurarea că banderolele folosite în marcarea băuturilor produse în fabrica A. după februarie 2005 erau false, este confirmată de Imprimeria Naţională, ce a expertizat un eşantion din timbrele prelevate de la transportul depistat la 27 februarie 2006.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, activităţile de producere a alcoolului etilic de fermentaţie şi depozitarea unor astfel de produse accizabile se pot realiza doar în cadrul antrepozitelor fiscale autorizate, după depunerea de către agentul economic a unei garanţii financiare şi într-un cadru riguros supravegheat de autorităţile fiscale. În vederea exercitării supravegherii, Direcţiile Generale de Finanţe Judeţene dispun desemnarea unor supraveghetori fiscali din rândul inspectorilor fiscali, persoane prin intermediul cărora activitatea aflată sub autorizarea ca antrepozit fiscal este supravegheată continuu. Antrepozitarul fiscal autorizat are obligaţia de a instala şi menţine încuietori, sigilii, instrumente de măsură adecvate, necesare asigurării securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal; de a ţine evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite şi să prezinte evidenţele corespunzătoare la cererea autorităţilor fiscale; de a prezenta produsele accizabile spre a fi inspectate de autorităţile fiscale competente la cererea acestora, şi alte astfel de obligaţii, prevăzute în art. 183 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

În urma unor controale încrucişate efectuate de comisarii Gărzii Financiare Cluj la principalii furnizori de materii prime (cereale), s-a constatat că societatea a achiziţionat în perioada 1 ianuarie 2003 - 28 februarie 2005 cantitatea de 1.592.395 kilograme porumb boabe şi grâu, în valoare totală de 7.983.019.107 RON, fără a le înregistra în evidenţa contabilă. Societatea şi-a înregistrat însă cheltuiala aferentă acestor achiziţii, împrejurare care a suplimentat profitul obţinut prin evaziune, în detrimentul balanţei de plăţi către bugetul de stat.

Pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt au fost verificate relaţiile comerciale ale SC A. SRL Turda cu următorii furnizori:

1. SC C. SA Satu Mare.

Potrivit directorului acestei societăţi, martorul B.S., în perioada anilor 2002 - 2004 societatea C. Satu Mare a efectuat numeroase livrări de porumb către beneficiarul A. SRL Turda, în baza a două contracte încheiate între cele două societăţi. După data de 15 iulie 2004 însă, livrările au încetat, vânzătorul ocupându-se de recuperarea creanţei, care ajunsese deja la suma de 800.000.000 ROL.

După cum rezultă din nota de constatare a Gărzii Financiare Cluj, un număr de 5 facturi fiscale, însumând cantitatea de 265.469 kg porumb, în valoare de 1.326.814.062 ROL, nu au fost înregistrate în evidenţele contabile ale beneficiarului se A. Turda, deşi marfa a ajuns la destinatar, a fost recepţionată şi introdusă în procesul de fabricaţie.

Astfel, din evidenţele contabile ale furnizorului C. SA, reiese că această cantitate de porumb a fost livrată cu facturile fiscale din 18 februarie 2003, 15 martie 2003, 28 martie 2003, 31 martie 2003 şi 10 aprilie 2003 care însă nu se regăsesc în jurnalul de cumpărări al A., nefiind înregistrate. Cu toate acestea, contravaloarea mărfii, în sumă de 1.326.814.062 ROL, a fost achitată integral, conform extrasului de cont al societăţii A. comunicat în cauză de E.B. Sucursala Turda. Potrivit acestui extras, în perioada 4 martie 2 septembrie 2003, SC A. a achitat în întregime, prin emiterea a 9 CEC-uri şi ordine de plată, contravaloarea mărfii cuprinsă în cele 5 facturi fiscale, recunoscând implicit achiziţionarea mărfurilor.

Împrejurarea că marfa a ajuns la beneficiar o confirmă şi transportatorii, martorii U.M., M.A. şi D.M.P. (angajaţi în calitate de conducători auto ai societăţii C. Satu Mare). Aceştia au arătat în declaraţiile lor că au transportat porumbul înscris în cele cinci facturi fiscale la sediul societăţii A. din Turda.

Inculpaţii au încercat să paseze întreaga responsabilitate în seama numitei D.M.D., administratorul desemnat al societăţii, dar actele efectiv realizate de aceştia dovedesc faptul că ei cunoşteau întregul mers al societăţii, inclusiv aprovizionările neînregistrate, urmate de producerea şi vânzarea băuturilor alcoolice fără documente justificative.

Astfel, în declaraţiile sale, inculpatul D.D. a arătat că a început să se implice în activitatea societăţii după ce soţia sa s-a îmbolnăvit şi doar în încercarea de a achita debitele restante la diverşi furnizori. În realitate însă, inculpatul era o prezenţă constantă în incinta fabricii de băuturi alcoolice, dimineaţa devreme şi în a doua parte a zilei, după cum îi permitea programul de muncă de la Parchet, şi zi de zi, în perioadele de concediu. De asemenea, probele administrate în cauză îl plasează pe inculpat în diverse locaţii din ţară, Satu Mare, Alba Iulia, Oradea, Iernut etc., unde lua contact cu furnizorii şi beneficiarii, participa la licitaţii în numele societăţii sau se ocupa de transporturi.

În relaţia cu SC C. Satu Mare, potrivit directorului acestei societăţi, inculpatul D.D. a apărut în august septembrie 2004, când, la o deplasare făcută în Turda la sediul A. pentru recuperarea sumelor datorate, acesta i-a făcut cunoscută împrejurarea că societatea se află într-un impas financiar şi i-a cerut un răgaz, promiţând că va achita restanţele. Totodată, inculpatul i-a comunicat numărul său de telefon 0744-XXXX - pentru a putea ţine legătura.

În perioada următoare, aflând că inculpatul este procuror şi lucrează la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, martorul B.S. l-a contactat pe acesta pe telefonul de la serviciu (0264-XXXX şi 0264-XXXX) în încercarea de recuperare a creanţelor, deoarece inculpatul nu-i mai răspundea pe telefonul mobil.

Susţinerile martorului B.S. sunt confirmate de listingul transmis în cauză de R. SA privind apelurile efectuate de la posturile de telefonie fixă cu numerele 0261-XXXX şi 0261-XXXX, ai căror abonat este C. SA Satu Mare. Astfel, într-o perioadă de 9 luni, între 1 octombrie 2004 şi 30 iunie 2005, exact perioada indicată de martor ca fiind în legătură cu inculpatul D.D., de la cele două posturi telefonice ale C. SA Satu Mare au fost apelate telefoanele aparţinând A. - în 18 rânduri, a fost apelat inculpatul pe telefonul său mobil în 46 de rânduri, precum şi în 4 rânduri pe telefonul de la locul de muncă. Totodată, constatăm că numărul de telefon 0745-XXXX, folosit de D.M.D. şi cunoscut celor de la C., nu a fost apelat nici măcar o singură dată.

Martorul B.S. a arătat că, după 15 decembrie 2004, inculpatul - i-a înmânat mai multe bilete la ordin emise de SC Cr. SRL Oradea şi girate de SC Al. în favoarea societăţii C. Sumele încasate prin aceste instrumente de plată se ridică la 80.000.000 ROL, biletele fiind prezentate la bancă spre încasare în perioada februarie - martie 2005.

Ulterior, la 30 septembrie 2005, după o înţelegere prealabilă intervenită între inculpatul D.D. şi martorul B.S., acesta din urmă s-a deplasat în Turda la domiciliul inculpatului, de unde a încasat în numerar suma de 74.560.180 ROL, emiţând în acest sens chitanţele din 30 septembrie 2005 şi 1 octombrie 2005.

2. SC F.E. SRL Oradea

În perioada martie - aprilie 2003 de la această societate, reprezentanţii A. s-au aprovizionat cu porumb boabe, activităţi comerciale ce nu au fost reflectate în evidenţa contabilă.

Potrivit notei de constatare a Gărzii Financiare Cluj un număr de 6 facturi fiscale: din 14 martie 2003, 17 aprilie 2003, 18 aprilie 2003, 20 aprilie 2003, 24 aprilie 2003 şi 26 aprilie 2003, emise de SC F.E. SRL Oradea, prin care această societate a livrat în beneficiul cumpărătorului SC A. cantitatea de 174.450 kg porumb, în valoare totală de 918.180.315 ROL nu au fost cuprinse în evidenţele contabile. Ca în situaţia anterioară, deşi aceste mărfuri nu se regăsesc în jurnalul de cumpărări al A., ele au fost achitate în întregime, plata acestora fiind evidenţiată în contabilitatea societăţii. Extrasul de cont al societăţii furnizat de E.B. arată că, în perioada 11 martie 2003 - 7 mai 2003, SC Al. SRL Turda a achitat aproape 1 miliard de ROL în contul societăţii F., sumele reprezentând tocmai contravaloarea mărfii achiziţionate, însă neînregistrată în contabilitate.

Cu ocazia verificărilor efectuate de reprezentanţii Gărzii Financiare Cluj, de la sediul furnizorului au fost ridicate în original cele 6 facturi fiscale prin care au fost livrate cerealele. S-a constatat că, pe verso-ul fiecărei facturi, reprezentantul SC „F.", a înscris cu mână proprie datele referitoare la instrumentul de plată prin care a fost încasată contravaloarea mărfii. Astfel, comparând cu datele transmise de societatea bancară, se constată că, pentru fiecare livrare SC „A." a emis câte un cec pentru plata mărfii, elementele de identificare ale instrumentului de plată comunicat de bancă fiind identic cu cel înscris pe factura de livrare.

Spre exemplificare, în data de 17 martie 2003 F.E. a livrat cereale cu factura fiscală nr. 6641165 în valoare de 139.271.650 ROL, plata acesteia fiind efectuată de către SC A. prin CEC din data de 28 martie 2003. Pe verso-ul facturii ridicate de la se F. se află notate exact datele cuprinse şi în instrumentul de plată.

Deşi nici un reprezentant al societăţii A. nu a semnat de primire facturile de livrare a cantităţilor de porumb furnizate de SC „F.", este dincolo de orice îndoială că marfa a ajuns la destinatar. Altminteri, de ce s-a făcut plata? Această stare de fapt este dovedită cu declaraţiile martorilor B.I., patronul societăţii „F."; U.M., conducător auto la SC Ct. - care a realizat efectiv transporturile, semnând facturile fiscale de primire la încărcarea mărfii, şi care a arătat că a livrat întreaga cantitate la sediul A. din Turda. În sprijinul acestor mărturii vine însăşi conduita reprezentanţilor societăţii A., marfa fiind achitată de aceştia prin instrumente de plată bancare.

3. SC N. SA Satu Mare (actualmente SC „A.M." SA)

În luna martie 2003 martora V.K. a contactat telefonic societatea A. din Turda, considerând producătorul de alcool drept un potenţial client. De la societate a aflat că, pentru negocierea unor contracte comerciale, trebuie luată legătura cu "D.D.", administratorul firmei, comunicându-i-se şi un număr de mobil. Astfel, martora V.K. l-a contactat pe inculpatul D.D. căruia i-a făcut o ofertă de livrare porumb boabe.

În luna aprilie 2003, după mai multe discuţii telefonice purtate de cei doi, inculpatul D.D. s-a deplasat la sediul N. din Satu Mare. Aici s-a întâlnit pentru prima oară cu martora V.K. şi a convenit cu aceasta modalitatea de lucru între cele două societăţi.

În perioada următoare, societatea N. a livrat porumb boabe către beneficiarul A., de fiecare dată la comenzile telefonice ale inculpatului D.D.

După cum rezultă din nota de constatare a Gărzii Financiare Cluj, un număr de 13 facturi fiscale, însumând cantitatea de 676.710 kg porumb, în valoare de 3.462. 725.070 RON, emise în perioada aprilie - mai 2003, nu au fost înregistrate în evidenţele contabile ale beneficiarului SC A. Turda, deşi marfa a ajuns la destinaţie, a fost recepţionată şi introdusă în procesul de fabricaţie. Transportul a fost asigurat, ca în cazul celorlalte societăţi, de martorii U.M. şi D.M., angajaţi ai SC Ct. SRL Satu Mare.

Astfel, din evidenţele contabile ale furnizorului N. SA, reiese că această cantitate de porumb a fost livrată cu facturile fiscale din 1 aprilie 2003, 4 aprilie 2003, 18 aprilie 2003, 23 aprilie 2003, 30 aprilie 2003, 5 mai 2003, 6 mai 2003 şi 17 mai 2003 care nu se regăsesc însă în jurnalul de cumpărări al A., nefiind înregistrate.

Pe de altă parte, plata acestor cereale a fost efectuată în mare parte, în principal prin ordine de plată transmise băncii plătitoare în perioada aprilie - mai 2003, urmate apoi de câteva plăţi în numerar. Din extrasul de cont transmis de E.B. Sucursala Turda rezultă că SC A. a achitat în perioada 11 aprilie 2001 - 9 mai 2003 suma de 926.000.000 ROL. S-a ajuns ca, la nivelul lunii iunie 2003, când N. a efectuat ultima livrare, soldul debitor al A. să fie în jurul sumei de 1,2 miliarde ROL, tot în aceeaşi perioadă mare parte din debitul restant fiind achitat în numerar, plăţi pentru care societatea N. a emis chitanţe de încasare.

În perioada următoare, la insistenţele repetate ale reprezentanţilor societăţii N. vizând recuperarea creanţei, D.M.D. s-a deplasat la Satu Mare unde a redactat un angajament de plată, recunoscând implicit achiziţiile efectuate de la această societate, apoi, la data de 15 decembrie 2003, în vederea micşorării debitului restant de plată, A. a returnat cantitatea de peste 15.000 kg porumb. Relevant este faptul că, factura fiscală de livrare (15 decembrie 2003) este semnată la rubrica furnizor chiar de inculpatul D.D., fapt ce demonstrează implicarea, fără putere de tăgadă în activitatea firmei SC „A." Turda.

De altfel, acelaşi inculpat apare ca semnatar al facturii fiscale din data de 3 martie 2003, factură întocmită de G.O., patronul societăţii Ct. Acest martor arată în declaraţia sa că, după mai multe transporturi efectuate în beneficiul A., s-a deplasat personal la sediul din Turda al societăţii unde l-a întâlnit pe inculpatul D.G.D. Acesta a primit factura semnând de primire în faţa martorului, după care s-a ocupat de achitarea ei, în sensul că a achitat integral, în numerar, întreaga valoare facturată.

Relaţia între SC „A." şi SC „Ct." a fost intermediată de martora V.K., ea fiind cea care i-a sugerat inculpatului D.G.D. contactarea acestei societăţi locale în vederea realizării transportului.

Devine astfel evident că inculpatul s-a preocupat şi a cunoscut şi realitatea contractării livrărilor de cereale din partea celorlalte societăţi la care anterior s-a făcut referire, transportul mărfurilor fiind, de asemenea, realizat de SC „Ct.".

4. SC E.V. SRL Blaj, judeţul Alba

La nivelul lunii iunie 2004, M.R., în calitate de asociat al SC E.V. SRL Blaj a fost abordat de D.M.D. în vederea stabilirii unei relaţii comerciale privind livrarea unor cantităţi de porumb către A. În perioada următoare, conform înţelegerii survenite între cei doi, E.V. a livrat cantitatea de 72.050 kg porumb.

Deşi convenţia presupunea ca plata să survină la un termen de 30 zile de la livrare, spre finele lunii august 2004 marfa nu era încă achitată. Această împrejurare l-a determinat pe M.R. să se deplaseze la A. în Turda, însoţit fiind de contabila societăţii, martora F.E.

Potrivit declaraţiilor celor doi, la sediul fabricii de alcool au fost primiţi de inculpatul D.D. care s-a recomandat drept administratorul societăţii.

Din acest moment relaţia cu E.V. a fost preluată şi negociată de inculpat. Acesta le-a făcut cunoscut că întârzierile la plată au ca justificare proasta rată a încasărilor din acea perioadă.

Aflând însă că societatea din Blaj deţine o suprafaţă de 87 ha teren cultivat cu porumb, inculpatul s-a oferit să reducă din datoria existentă prin prestarea unor servicii de recoltat, ofertă agreată de martorul M.R.

Inculpatul a precizat că, în cadrul societăţii sale deţine o combină de recoltat marca C., aptă să realizeze recoltarea porumbului în condiţii optime, iar cei doi au căzut de acord asupra acestei recoltări, convenind şi preţul de schimb.

În perioada următoare, inculpatul D.D. a organizat campania de recoltare a porumbului, în acest sens deplasându-se în zona agricolă din Blaj de aproximativ 4 - 5 ori în luna septembrie 2004. În această perioadă, inculpatul D.G.D. a avut timp suficient la dispoziţie pentru a se ocupa în permanenţă de afacerile firmei, împrejurare determinată de faptul că acesta s-a aflat în concediu de odihnă (în luna iulie 2004) şi medical nu mai puţin de 7 luni consecutiv, din august 2004 şi până în martie 2005.

Relevantă în acest sens este declaraţia martorului A.V., care a arătat că l-a însoţit pe inculpat la Oradea în vederea participării la licitaţii pentru achiziţionarea de noi utilaje.

După terminarea campaniei, deşi parte din recolta de porumb a fost transmisă direct în fabrica de alcool din Turda, inculpatul D.D. nu a mai luat legătura cu reprezentanţii E.V., rămânând nerezolvate probleme legate de plăţile restante, întocmirea facturilor fiscale pentru ultimele livrări, cât şi cele privind compensarea plăţilor cu prestarea serviciilor de recoltare.

Tocmai pentru lămurirea acestor aspecte, la 29 decembrie 2004, martorii M.R. şi F.E. s-au deplasat din nou la sediul A. Aici au purtat discuţii cu inculpaţii D.D. şi C.B.N., convenind facturarea cantităţii de 169.575 kg porumb livrată din recoltare, întocmindu-se în acest sens facturile fiscale nr. X şi X1, ambele fără dată. După cum afirmă martora F.E. (cea care a întocmit efectiv facturile) data emiterii lor nu a fost înscrisă la solicitarea expresă a lui D.D.

Relevant este faptul că, primind cele două facturi, inculpatul D.G.D. le-a semnat de primire în calitate de reprezentant al SC A. SRL Turda, confirmând astfel reprezentanţilor SC E.V. calitatea pe care el şi-o asumase în societate cu prilejul numeroaselor întâlniri derulate între ei. Cele două facturi în original au fost ridicate de comisarii Gărzii Financiare Cluj de la sediul E.V. şi depuse la nota de constatare întocmită în cauză.

La insistenţele reprezentanţilor SC E.V., inculpaţii D.D. şi C.B.N. au promis că a doua zi vor întocmi factura fiscală corespunzătoare recoltării porumbului şi o vor expedia la beneficiar. Cei doi au precizat că factura va fi emisă în numele altei societăţi, întrucât combina agricolă este achiziţionată pe o altă societate, însă au lăsat să se înţeleagă că inculpatul D.D. are calitatea de asociat şi în această societate.

În aceeaşi zi, 29 decembrie 2004, inculpatul C.B.N. a emis factura fiscală nr. .... prin care SC S. SRL Rediu factura către E.V. suma de 207.000.000 ROL drept contravaloarea serviciilor de recoltare porumb după care a transmis-o la sediul E.V. prin fax, de la numărul SC A.

În perioada următoare, până în iunie 2005, inculpaţii D.D. şi C.B.N. s-au deplasat în mai multe rânduri la sediul din Blaj al se E.V., unde au înmânat patronului acesteia, martorul M.R. sau contabilei F.E. instrumente de plată în vederea acoperirii creanţei restante. Toate aceste instrumente erau bilete la ordin emise de SC Cr. SRL Oradea şi girate apoi de beneficiarul A. către se E.V.

Din Nota de Constatare a Gărzii Financiare Cluj rezultă că dintre facturile emise de SC „E.V." către beneficiarul se A., în contabilitatea acestuia din urmă nu se regăsesc următoarele două: nr. X şi X1. Emise în data de 29 decembrie 2004, ele consemnează livrarea a 169.575 kg porumb, în valoare totală de 605.382.750 ROL.

Inculpaţii D.G.D., D.G. şi C.B.N. nu au recunoscut relaţia contractuală cu SC „E.V.", dar implicare lor este demonstrată cu probele administrate în cauză.

Astfel, martorul M.R. a arătat în declaraţia sa a purtat negocieri şi a încheiat tranzacţii cu inculpatul D.G.D., despre care a avut în permanenţă convingerea că este asociat unic al SC „A.".

Martora F.E. l-a indicat pe inculpatul D.G.D. ca fiind principala legătură între SC „E.V." şi SC „A.", iar livrările de porumb s-au făcut la comenzile transmise de acesta, precum şi faptul că inculpatul, în luna iulie 2004 i-a achitat o parte din marfa livrată, printr-un bilet la ordin (80 milioane ROL) iar altă parte în numerar, ocazie cu care a întocmit 3 chitanţe de încasare.

În lunile august şi octombrie 2004, inculpatul a achitat în numerar suma totală de 165 milioane ROL.

Aceleiaşi martore inculpaţii D.G.D. şi C.B.N. i-au înmânat personal la sediul SC „E.V. un număr de 20 bilete la ordin în luna iunie 2005 pentru plata porumbului achiziţionat.

Şi martora A.D., inginer agronom la SC „E.V.", a arătat că inculpatul a negociat livrările către SC „A." şi a efectuat numeroase plăţi în numerar, banii fiind încasaţi personal de martoră.

Martorii M.R., F.E. şi A.D. au relatat că inculpatul C.B.N. l-a însoţit pe inculpatul D.G.D. la sediul societăţii din Blaj, a participat la discuţii, negocieri şi realizarea tranzacţiilor, ocupându-se şi de. plăţi.

Apărarea sa, potrivit căreia a înregistrat în contabilitate doar acele facturi care i-au fost date de D.M.D., apare ca total lipsită de suport în condiţiile în care, la acea vreme, aceasta se afla deja internată în spital şi supusă unei intervenţii chirurgicale majore. De altfel, D.M.D. a rămas internată vreme de mai multe luni consecutiv, starea sa de sănătate punând-o în imposibilitate de a se mai ocupa de afacerile firmei.

În altă ordine de idei, inculpatul C.B.N. a susţinut că a emis factura pentru recoltarea porumbului în numele SC „S." la solicitarea inculpatului D.G. şi că i-a înmânat acestuia, care probabil a transmis-o mai departe SC „E.V." prin fax.

Însă inculpatul D.G. a precizat că nu-şi aminteşte de o astfel de solicitare şi că nu a transmis niciodată vreun act pe fax, întrucât nu are cunoştinţele tehnice necesare.

Inculpatul D.G. a susţinut în privinţa recoltării porumbului că în vara anului 2004 în timp ce se afla la o staţie de combustibil, la volanul combinei C. a fost abordat de un tânăr care i-a solicitat să efectueze o recoltare în judeţul Alba, el acceptând, efectuând lucrarea, iar la final a încasat preţul în numerar.

Susţinerea inculpatului nu este susţinută de nicio probă administrată în cauză.

Având în vedere cele sus-precizate, s-a observat cu uşurinţă că cei trei inculpaţi au o poziţie nesinceră şi se contrazic unii pe alţii în declaraţiile date, în timp ce susţinerile reprezentanţilor SC „E.V." sunt pe deplin dovedite de actele întocmite de persoanele implicate.

De altfel, SC „S." cea în numele căreia a fost întocmită factura fiscală de recoltare a porumbului, este înregistrată în evidenţele Registrului Comerţului pe numele martorei F.L., concubina inculpatului D.G. În realitate, această martoră, femeie de la ţară în vârstă de 74 de ani, nu are nici cea mai vagă idee privitor la ce se petrece în societate, acte şi tranzacţii efectuate în numele acestei societăţi. După cum ea însăşi a arătat, societatea a fost preluată de la vechiul administrator, M.O., pe numele său, însă, în realitate D.G.D., D.G. şi C.B.N. se ocupa de afaceri. Aceeaşi împrejurare o relatează şi martorul M.O., la întocmirea actelor de cesionare a firmei fiind prezenţi inculpaţii D. şi C.

5. SC C. SA Cluj

În perioada iulie - august 2004, de la această societate SC A. s-a aprovizionat cu o cantitate de 212.950 kg grâu în valoare totală de 1.379.816.900 ROL, cereale care au fost livrate cu un număr de 7 facturi fiscale şi, deşi marfa a ajuns la destinatar, a fost recepţionată şi introdusă în procesul de fabricaţie, ea nu a fost înregistrată în evidenţele contabile ale beneficiarului.

Potrivit constatării întocmite de către Garda Financiară Cluj rezultă că furnizorul C. SA Cluj a fracturat către SC A. cu facturile fiscale din 24 iulie 2004, 25 iulie 2004, 28 iulie 2004, 31 iulie 2004, 2 august 2004, 15 august 2004 şi 17 august 2004 materie primă - grâu care însă nu se regăseşte în jurnalul de cumpărări a SC A., nefiind înregistrate. Pe de altă parte însă, contravaloarea mărfii în sumă de peste un miliard de ROL a fost aproape integral achitată prin instrumente de plată sau în numerar.

Împrejurarea că marfa a ajuns la beneficiar o confirmă şi transportatorul, conducătorii auto care au procedat nemijlocit la transportarea grâului de la baza SC C. din Turda la sediul fabricii de alcool. Astfel, cele 7 transporturi au fost realizate de către martorii C.F. şi S.A., angajaţi ai SC C. Cluj şi G.D. - transportator particular, fiecare dintre aceştia arătând cu prilejul audierii că au efectuat transporturile înscrise în cele 7 facturi fiscale la sediul SC A. din Turda, aici grâul fiind recepţionat de către inculpaţii D.G.D. sau D.G.

Cerealele au fost achitate în principal în numerar şi prin transfer bancar. Deşi inculpaţii afirmă că nu au cunoscut împrejurarea că marfa furnizată de SC C. SA Cluj nu a fost înregistrată în contabilitate, îi regăsim pe aceştia făcând plăţi în numerar (modalitate de plată folosită tocmai în situaţiile în care se urmăreşte nedepistarea mărfii, beneficiarul neînregistrând produsul achiziţionat), după cum urmează: D.G. a efectuat o plată în numerar la data de 9 august 2004, în sumă de 30.000.000 ROL, plata fiind încasată de către martora P.M., iar inculpatul C.B.N. a achitat în octombrie şi noiembrie 2005, tot în numerar, suma totală de 90.000.000 ROL, plata fiind încasată de martorul I.Ş.

În acest context se impune a se sublinia conduita inculpatului C.B.N. în condiţiile în care acesta a susţinut în mod constant că societatea SC A. şi-a încetat activitatea la finele lunii februarie 2005, că nu a mai avut nici o încasare în numerar şi că, singura sa activitate ca şi contabil, s-a rezumat la întocmirea unor balanţe lunare care îi solicitau o prezenţă minimă la sediul societăţii. În aceste împrejurări, plata făcută de inculpatul, în numerar, pentru o cantitate de marfă care nici nu era înregistrată în contabilitate, este mai mult decât relevantă, fiind evident că inculpatul cunoştea de împrejurarea livrării mărfii şi realitatea neînregistrării acesteia în contabilitatea firmei. Totodată, inculpatul a dispus de lichidităţi, suma de bani pe care a achitat-o fiind semnificativă.

Mai mult, în cursul lunii septembrie 2005, în încercarea de a mai acoperi din debitul restant la SC C. SA Cluj, SC A. a girat un număr de 26 bilete la ordin emise în favoarea sa de către SC Cr. Oradea.

6. Persoana fizică S.A.N.

În zilele de 2, 3 şi 4 februarie 2005 la sediul SC A. din Turda au fost livrate câte două transporturi de porumb boabe pe zi, totalizând cantitatea de 93.300 kg în valoare de 2.811.000.000 ROL provenind de la martorul Ş.A.N. din localitatea Iernut judeţul Mureş. Transportul porumbului a fost efectuat de martorii L.A. şi L.C.

Potrivit susţinerilor furnizorului, acesta a fost contactat la sfârşitul lunii ianuarie 2005 de către inculpatul D.G.D. care, personal, s-a deplasat la domiciliul său din Iernut şi inculpatul a insistat cu acea ocazie, să-i fie livrată cantitatea de 100 tone de porumb boabe de care avea nevoie în derularea activităţii fabricii de alcool.

Pentru a avea o dovadă că a efectuat aceste livrări martorul Ş.A.N. a notat în agenda personală fiecare transport în parte, numărul de înmatriculare al maşinii care a efectuat transportul şi cantitatea de porumb boabe livrată. Cu prilejul fiecărei livrări a solicitat unui reprezentant al SC A. să semneze în agendă confirmând recepţionarea porumbului. Astfel că în datele de 3 şi 4 februarie 2005 inculpatul D.G. personal a semnat în agendă de primirea porumbului.

La ultima livrare din 4 februarie 2005 martorul Ş.A.N. a primit o primă tranşă de plată în sumă de 100.000.000 ROL de la inculpatul C.B.N., plată făcută şi de această dată în numerar. În perioada următoare, întrucât mai avea de recuperat o diferenţă de 179.000.000 ROL, martorul s-a deplasat în repetate rânduri în Turda la sediul societăţii SC A. şi mai apoi la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, solicitându-i inculpatului plata sumelor restante.

Aceste plăţi au venit ulterior prin girarea unui număr de 15 bilete la ordin emise de către SC Cr. Oradea, în perioada martie aprilie 2005.

Inculpaţii exclud cu desăvârşire efectuarea acestei tranzacţii, susţinând că în primele două luni ale anului 2005, cât societatea SC A. a mai funcţionat, în cadrul firmei nu s-a mai produs alcool. Ei argumentează această susţinere prin actele transmise de societate către Direcţia Generală a Finanţelor Publice, adică prin rapoartele de producţie întocmite de societate potrivit dispoziţiilor legale, din care rezultă că în ultimele două luni de activitate nu s-a produs alcool, nefiind înregistrate intrări de materie primă, ci, dimpotrivă, cerealele aflate pe stoc au fost valorificate.

Inculpaţii deşi nu recunosc tranzacţiile cu martorul Ş.A.N., recunosc însă semnăturile de pe agenda acestuia în dreptul notiţelor ce consemnează livrările de cereale - în cazul inculpatului D.G., şi, respectiv plăţile făcute ulterior prin instrumentele de plată girate, acestea fiind semnate din partea SC A. de către C.B.N. (un număr de 6), D.G. (în număr de 7) şi inculpatul D.G.D. (2 dintre ele).

De altfel, susţinerile celor trei, potrivit cărora în fabrică nu s-a produs alcool la începutul anului 2005 este combătut de angajaţii societăţii care au lucrat efectiv în acea perioadă şi care au fost audiaţi în calitate de martori.

Activitatea societăţii în perioada 1 martie 2005 - 28 februarie 2006:

Începând cu 1 martie 2005 SC A. şi-a declarat încetată activitatea, după această dată în contabilitatea firmei nemaifiind înregistrat vreun act. De asemenea, tot din luna martie, societăţii i-a fost revocată Autorizaţia de antrepozit fiscal nr. 316 din 23 decembrie 2003 prin Decizia nr. 103 din 29 martie 2005 a Ministerului Finanţelor publice - Comisa pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale şi a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării.

După o pauză de 2 - 3 săptămâni societatea şi-a continuat activitatea de producere a alcoolului şi prepararea băuturilor alcoolice urmată de valorificarea lor, numai că de această dată, activitatea desfăşurată în societate era total clandestină.

Aprovizionarea cu materie primă ce costa în principal în cereale s-a realizat, după aşa-zisa închidere a fabricii, din recolta rezultată de pe cele aproximativ 100 de hectare teren pe care inculpatul D.G. le avea în exploatare, terenuri pe care cultivau porumb, grâu, ovăz şi care au fost identificate ca fiind situate pe raza comunelor Aiton, Ploscoş şi Cojocna, toate din judeţul Cluj.

Împrejurarea folosirii în producţia de alcool realizată după februarie 2005 a cerealelor din producţia proprie, o confirmă în mărturiile depuse de persoane care au ajutat nemijlocit la exploatarea acestor terenuri sau care erau prezente în fabrică pe parcursul acestei perioade. Astfel, martorii B.I., T.M., P.R.F., G.D., P.S., au participat efectiv la muncile agricole derulate pe terenurile exploatate de inculpatul D.G., au încărcat camioanele ce făceau transporturile, cerealele fiind recepţionate în numeroase situaţii la intrarea în fabrică de către martorii N.C. şi B.I. Aceştia din urmă, angajaţi ca fochişti la SC A., erau solicitaţi în mod expres de către inculpatul D.G. să rămână seara peste program şi să aştepte camioanele pentru a asigura descărcarea cerealelor în interiorul fabricii.

După cum au arătat cei doi martori aprovizionarea cu cereale se făcea întotdeauna noaptea.

Întrucât în perioada de derulare a activităţii total clandestină nu au fost identificaţi furnizori de materie primă constând în cereale, iar aprovizionările de pe terenurile exploatate în regie proprie, deşi au fost în cantităţi realmente însemnate, nu au putut fi cuantificate în sensul acordării unei relevante penale, calculul prejudiciului cauzat la bugetul de stat prin nedeclararea produsului realizat (profit, acciză neîncasată, TVA), s-a rezumat doar la cantităţile însumate din facturile emise de societăţile şi persoanele cu care SC A. a contractat în perioada 2003 - 2005 şi care nu au fost înregistrate în contabilitatea beneficiarului.

7. Relaţia comercială SC A. - SC E.I.C. Alba Iulia.

SC E.I.C. SRL Alba Iulia, reprezentată de martorul I.M. în calitate de asociat, a avut ca principal obiect de activitate producerea şi comercializarea ambalajelor de plastic (peturi şi capace). După cum a afirmat acest martor primul contact l-a avut cu numita D.M.D., iar după prima livrare de produse, inculpatul D.G.D. a continuat relaţia comercială, lăsând impresia că, împreună cu soţia, conduce afacerea de producere a alcoolului. Cei doi au convenit că SC E.C. va livra peturi şi capace de diverse capacităţi şi se va ocupa inclusiv de transport, la comenzile transmise telefonic de inculpatul D.G.D.

Potrivit Notei de Constatare a Gărzii Financiare Cluj, SC A. nu a înregistrat în evidenţele contabile un număr de 6 facturi fiscale emise de E., în perioada 26 octombrie 2004 - 4 iunie 2005 prin care această din urmă societate a livrat cantitatea de 52.604 peturi de 1,5 I şi 36.155 dopuri, în valoare totală de 139.896.969 ROL. Aceste facturi, cu numerele din 26 octombrie 2004, 29 octombrie 2004, 16 noiembrie 2004, 11 martie 2004, 11 martie 2004 şi 4 iunie 2005 nu se regăsesc nici în jurnalul de cumpărări al SC A.

Deşi din martie 2005, cel puţin declarativ, societatea A. şi-a încetat activitatea, aprovizionarea cu ambalaje a continuat în numele acestei societăţi şi în următoarele patru luni, după cum rezultă din chiar facturile fiscale anterior enumerate.

La începutul lunii aprilie 2005, la solicitarea expresă a inculpatului D.G.D. facturile de livrare a comenzilor pe care le transmitea societăţii E. au început să fie întocmite pe numele unui nou beneficiar, anume SC G.R. SRL Craiova. În acest sens inculpatul i-a comunicat martorului I. datele de identificare ale societăţii, date ce erau necesare a fi înscrise pe facturi.

Această stare de fapt a continuat până în luna februarie 2006, SC E. emiţând către SC G.R. un număr de 147 de facturi fiscale cuprinzând o cantitate de peste 1.200.000 de peturi în valoare de 3,3 miliarde ROL. Toate aceste ambalaje au ajuns în realitate la SC A., adevăratul cumpărător, împrejurare confirmată atât de persoanele care au livrat marfa, cei care au efectuat transportul precum şi de faptul că în marea majoritate inculpaţii personal au plătit contravaloarea acestor mărfuri în numerar.

De aceeaşi manieră s-a procedat şi la începutul lunii februarie 2006 când, cu prilejul unei întâlniri între martorul I.M., pe de o parte, şi inculpaţii D.G.D. şi C.B.N., pe de altă parte, reprezentantul E. a fost solicitat de inculpat să procedeze la emiterea de atunci încolo a facturilor fiscale pe numele unei noi societăţi, SC E. SRL Calafat. Tot atunci, inculpatul i-a furnizat martorului I. o copie a certificatului de înmatriculare al acestei societăţi, copie pe care inculpatul C.B.N. o avea asupra sa.

Martorul I. a fost de acord cu solicitarea, după cum el însuşi a arătat, întrucât clientul era serios, relaţiile erau deja de lungă durată, plăţile erau constante şi) între timp, aflase că inculpatul era procuror, astfel că nu şi-a ridicat semne de întrebare cu privire la această solicitare. În mod evident, martorul nu avea cunoştinţă de revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, de clandestinitatea activităţii de producere a alcoolului, atâta timp cât, la fiecare vizită a sa la fabrică, activitatea era în derulare.

În numele acestui nou beneficiar, SC E. Calafat au fost emise în perioada 20 - 25 februarie 2006 un număr 4 facturi fiscale, cuprinzând cantitatea de 45.480 peturi şi 49.115 dopuri, în valoare totală de 122.763.400 lei purtând numerele din 20 februarie 2006, 20 februarie 2006, 23 februarie 2006 şi 25 februarie 2006, deşi consemnează livrarea unor mărfuri în favoarea beneficiarului SC E., ambalajele respective au ajuns în realitate la sediul SC A. din Turda, fiind folosite pentru îmbutelierea băuturilor alcoolice produse aici.

Astfel, urmare a unei comenzi transmisă de inculpatul D.G.D. direct martorei G.I. de la SC E., livrarea din data de 8 februarie 2006 a cantităţii de 17.400 bucăţi de peturi de 0,5 litri şi 14.738 capace în valoare de 44.600.000 ROL s-a facturat pe societatea A. Martora a arătat că, primind comanda direct de la inculpat, a procedat la întocmirea facturii din 8 februarie 2006 în numele societăţii A.

Marfa a fost transportată de inculpatul C.A. şi, odată ajunsă la sediul A., factura de livrare a ajuns în mâna inculpatului D.G.D. Acesta s-a sesizat cu privire la consemnarea societăţii A. ca beneficiar, împrejurare care-l expunea din punct de vedere fiscal şi penal, astfel că l-a contactat telefonic pe martorul l.M., solicitându-i refacturarea mărfii, însă pe numele SC E. SRL Calafat.

Refacturarea a avut loc în data de 1 martie 2006 când, de la SC E. a fost întocmită factura fiscală nr. 1378202 de retur marfă, totodată fiind întocmită factura fiscală din 1 martie 2006 cuprinzând exact aceleaşi date referitoare la cantitatea de marfă şi sortimentul facturat, însă de această dată către beneficiarul SC E. SRL Calafat. În aceste condiţii este evident că peturile şi capacele au ajuns la destinatarul real încă din data de 8 februarie 2006, facturile ulterioare fiind întocmite doar pentru a crea aparenţa că acestea erau destinate unei cu totul altei societăţi decât SC A. din Turda.

Din partea furnizorului de peturi şi capace, SC E., facturile fiscale erau în mod nemijlocit completate de martora G.I., cea căreia patronul l.M. i-a transmis datele şi denumirea fiecărei noi societăţi în numele căreia urmau a fi emise facturile. Şi această martoră a arătat că, deşi a fost schimbată denumirea societăţii pentru care se emiteau facturile, marfa era livrată la sediul aceluiaşi beneficiar, SC A. din Turda. Aceasta deoarece, marfa era ridicată cu aceeaşi ritmicitate de la sediul furnizorului de acelaşi delegat al se A., inculpatul C.A., cel care efectua aproximativ 3 transporturi pe săptămână sau, în situaţiile în care transportul era asigurat de către furnizor, acesta livra peturile şi capacele la sediul A. din Turda, indiferent că pe factură era înscrisă societatea G.R. sau E., ambele din judeţul Dolj.

După cum confirmă şi martorul J.M., conducător auto la SC E., în perioada iunie 2005 - februarie 2006, în repetate rânduri a efectuat transporturi de peturi şi capace pentru beneficiarul SC G.R. Craiova, însă marfa era livrată întotdeauna la sediul SC A. din Turda. Aceeaşi împrejurare o confirmă şi martorul I.C., cel care, în mod accidental, a efectuat două transporturi de peturi de la sediul SC E. la sediul SC A. în cursul lunilor iunie şi iulie 2005.

Începând cu luna aprilie 2005, în cadrul SC E., clientul A. a trecut în responsabilitatea martorului H.O., cel care se ocupa de producţia de peturi. În mai multe rânduri s-a deplasat la sediul societăţii unde a purtat discuţii cu "patronul" acesteia, inculpatul D.G.D., stabilind că, de atunci înainte, comenzile să-i fie transmise martorului H.O., care se va ocupa personal de producţie şi livrare. Acelaşi martor a mai arătat că, a aflat că marfa transmisă societăţii A. era facturată de la un moment dat pe numele unei alte societăţi, în acest sens el surprinzând o discuţie purtată între patronul I.M. şi martora G.I., cea care întocmea facturile de livrare.

Pe parcursul derulării relaţiei dintre cele două societăţi, chiar mascată prin interpunerea sau facturarea nereală a ambalajelor în numele unor alţi beneficiari, în realitate marfa fiind destinată producătorului de alcool şi băuturi alcoolice SC A., a apărut o situaţie nouă, anume facturarea pet-urilor şi pe societatea S.

Astfel, în perioada 4 - 11 aprilie 2005, SC E. a emis un număr de trei facturi fiscale cuprinzând cantitatea de 35.075 peturi şi 36.845 dopuri în valoare totală de 99.278.606 RON către SC S. SRL Rediu. Aceste facturi din 4 aprilie 2005, 8 aprilie 2005 şi 11 aprilie 2005 nu se regăsesc în evidenţa contabilă a beneficiarului înscris pe ele. Având în vedere reala destinaţie a ambalajelor adică depozitele SC A. apare ca explicabilă neînregistrarea facturilor în contabilitatea SC S., atâta timp cât această societate nu le-a achiziţionat.

Aceiaşi explicaţie rezidă şi în neînregistrarea facturilor emise de SC E. către beneficiarii SC G.R. SRL Craiova şi SC E. SRL Calafat în evidenţele contabile ale acestora, împrejurări relevate de comisari ai Gărzii Financiare ca urmare a controalelor efectuate la aceste societăţi. Atâta timp cât realul beneficiar al mărfurilor înscrise în toate aceste facturi (cuprinzând ambalaje în cantitate de aproape 2.000.000 peturi şi tot atâtea capace) era SC A. - după cum rezultă din declaraţiile reprezentanţilor societăţii producătoare de ambalaje, martorii I.M., H.O. şi G.I., a transportatorilor - în special a martorilor J.M., I.C. - precum şi din împrejurarea că toate aceste ambalaje au fost achitate în numerar de către inculpatul D.G.D. personal, de către inculpatul C.B.N., de asemenea personal, sau prin intermediul inculpatului C.A., apare ca evidentă justificarea neînregistrării facturilor în evidenţele societăţilor doljene.

Valoarea însumată a acestor ambalaje livrate de SC E. şi achiziţionate în totalitate de se A., cea mai parte a cantităţii fiind achiziţionată în perioada în care societatea îşi declarase încetată activitatea, care se ridică la suma de 3,7 miliarde RON a fost achitată în numerar.

Alături de conducătorii auto angajaţi ai SC E. transportul ambalajelor a fost asigurat de către inculpatul C.A. Din totalul de aproximativ 180 de deplasări cel puţin jumătate au fost asigurate de inculpatul C.A., deplasări efectuate pe ruta Alba Iulia - Turda.

Iniţial, în declaraţia dată în faţa procurorului la data de 2 noiembrie 2006, inculpatul C.A. a arătat că îşi aminteşte de mai multe transporturi de peturi şi capace pe care le-a efectuat în cursul anului 2005 de la SC E. la SC A., fiind solicitat în acest de către D.M.D. Inculpatul a precizat însă că nu cunoaşte ce s-a întâmplat cu acele ambalaje întrucât el s-a rezumat la a le descărca în incinta SC A. şi, de asemenea, nu cunoaşte cine s-a ocupat de plata lor, negând că ar fi fost implicat în vreo plată.

Acelaşi inculpat în declaraţia dată 6 zile mai târziu arată că la societatea SC E. Alba Iulia a fost în decursul anului 2005 o dată sau de două ori, a încărcat peturi pe care le-a transportat mai apoi la Craiova conform dispoziţiei date de D.M.D. Inculpatul nu a fost însă apt să detalieze cu privire la destinatarul din Craiova al ambalajelor afirmând că, la intrarea în Craiova, era aşteptat de două persoane de sex masculin care preluau de la el marfa, fără vreo plată sau întocmirea unor documente de preluare a mărfii. Cu prilejul aceleiaşi audieri inculpatul C.A., fiind pus în faţa facturilor fiscale emise de producătorul de peturi şi pe care sunt consemnate datele sale de identificare precum şi semnătura sa, a revenit asupra susţinerilor sale şi a admis că îşi recunoaşte semnătura de pe un număr de 12 facturi, admiţând totodată un număr de 12 deplasări de la Alba Iulia la Turda.

Asupra facturilor fiscale emise de SC E. şi în care la "date privind expediţia şi semnătura de primire" a fost menţionat inculpatul C.A. s-a dispus efectuarea unei constatări tehnice-ştiinţifice de natură grafică. Din concluziile acesteia a rezultat că semnăturile depuse pe un număr de 16 facturi fiscale din perioada 6 decembrie 2004 - 20 februarie 2006 au fost cu siguranţă executate de către inculpat, iar alte 7 facturi au fost probabil semnate de acesta.

Comisarii Gărzii Financiare Cluj au efectuat controale încrucişate privind modul de înregistrare a facturilor fiscale emise de SC E. către SC G.R. SRL Craiova şi SC E.C. SRL Calafat, ambele din judeţul Dolj. Din notele de constatare încheiate la aceste societăţi rezultă că nici una dintre ele nu a desfăşurat relaţii comerciale cu societatea din Alba Iulia şi, de altfel, cu nici o altă societate. Practic, în perioada anilor 2005 - 2006 amândouă societăţile doljene aveau suspendată activitatea iar administratorii acestora se aflau în stare de detenţie, la datele consemnate pe facturile fiscale ca fiind livrate mărfuri către societăţile lor.

În acest sens au fost audiaţi martorii E.A.V. şi E.C.I. - reprezentaţi ai SC G.R. Craiova care au arătat că nu cunosc de existenţa societăţii E. din Alba Iulia, niciodată nu au tranzacţionat vreo afacere cu această societate iar în anii 2005 - 2006 SC G.R. îşi încetase activitatea.

În ce priveşte societatea E. Calafat unde la fel s-a constatat de către comisarii Gărzii Financiare Cluj că facturile emise de SC E. nu se regăsesc în contabilitatea societăţii doljene, situaţia este similară administratorul acesteia, martorul M.I. arătând că niciodată nu a relaţionat, nu a achiziţionat şi nu a achitat mărfuri constând în ambalaje de la vreo societate din judeţul Alba.

Toate aceste mijloace de probă coroborate cu declaraţiile reprezentanţilor SC E., martorii I. şi G. care afirmă că inculpatul C. a efectuat marea majoritate a transporturilor de ambalaje, a plătit în numerar contravaloarea acestora - banii fiind furnizaţi de către inculpatul D.G.D. sau C. şi D.G., precum şi cu declaraţiile muncitorilor care au lucrat în fabrica de produs alcool pe parcursul anului 2005 şi începutul anului 2006, duc fără dubii la concluzia certă că inculpatul C.A. a efectuat aceste transporturi, ambalajele fiind destinate şi au rămas în incinta SC A. pentru a fi îmbuteliate cu alcool.

Faptul că inculpatul a încercat să inducă ideea că ambalajele erau destinate unei societăţi din Craiova, deşi iniţial a afirmat că le-a transportat de la Alba Iulia doar până la Turda la sediul SC A., este de natură să confirme învinuirea adusă acestuia, anume că în mod conştient a participat prin ajutorul susţinut şi sistematic dat celorlalţi inculpaţi la activitatea de producere de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, într-o perioadă în care societatea îşi declarase încetată activitatea.

8. Relaţia comercială SC A. - SC P.C.R.H. SRL Baloteşti - Punct de lucru Cluj-Napoca.

Începând cu luna noiembrie 2004, SC A. s-a aprovizionat cu ambalaje constând în peturi şi capace de la SC P.C.R.H., în cele 5 luni cât a durat colaborarea, adică până în luna martie 2005, cantitatea achiziţionată fiind de peste 190.000 bucăţi peturi şi tot atâtea capace, în valoare totală de 448.410.000 ROL.

Toate cele 16 facturi fiscale emise de punctul de lucru din Cluj-Napoca al societăţii nu au fost înregistrate în contabilitatea SC A., împrejurare rezultată şi din jurnalul de cumpărări pus la dispoziţia organelor de control fiscal.

Conform notei de constatare a Gărzii Financiare Cluj din 13 februarie 2007 rezultă că SC P.C.R.H. a emis către beneficiarul se A. facturile fiscale 29 noiembrie 2004, 3 decembrie 2004, 21 decembrie 2004, 21 decembrie 2004, 4 decembrie 2004, 8 ianuarie 2005, 8 ianuarie 2005, 12 ianuarie 2005, 14 ianuarie 2005, 14 ianuarie 2005, 17 ianuarie 2005, 17 ianuarie 2005, 29 ianuarie 2005, 22 ianuarie 2005, 3 februarie 2005, 12 martie 2005, 16 martie 2005 şi 16 martie 2005, nici una dintre acestea nefiind înregistrată în evidenţa contabilă a beneficiarului.

Cu toate acestea, întreaga valoare a ambalajelor achiziţionate, în sumă de aproape de jumătate de miliard de RON, a fost achitată de reprezentanţii SC A., majoritatea plăţilor fiind făcute în numerar.

Relaţia dintre cele două societăţi a fost iniţiată de martora V.F., angajată a SC P.C.R.H., stabilind telefonic cu reprezentanţii SC A. livrări de peturi şi modalităţile aferente de plată. În general, de transportul mărfii s-a ocupat inculpatul C.A., el fiind desemnat şi pentru efectuarea plăţilor în numerar, de fiecare dată societatea P.C.R.H. emiţând şi chitanţa de încasare.

Martora V.F. şi V.O. angajate la SC P.C.R.H., au arătat că singurele persoane din cadrul SC A. cu care au intrat în contact de-a lungul celor 5 luni de colaborare au fost inculpatul D.G.D., care s-a recomandat ca reprezentant al firmei, inculpatul C.B.N., despre care au aflat că era contabilul şi inculpatul C.A., conducătorul auto.

Astfel, acesta a afirmat iniţial că nu a auzit niciodată de SC P.C.R.H., nu-i este cunoscută denumirea acestei societăţi şi nu-i spune nimic numele de "V.". Ulterior, acest inculpat a revenit asupra unora din afirmaţii "amintindu-şi" atât de societatea P.C.R.H. cât şi de surorile V. şi de faptul că a transportat peturi de la această societate la sediul SC A. Inculpatul a arătat însă că a efectuat aceste transporturi la dispoziţia expresă şi exclusivă a numitei D.M.D., însă nu cunoaşte cine s-a ocupat de plăţi, respingând ideea că el ar fi procedat în mod nemijlocit la plata în numerar a unor cantităţi de ambalaje. Totodată, inculpatul şi-a recunoscut semnătura de primire depusă pe una dintre facturile emise de SC P.C.R.H., şi anume de pe factura din 16 martie 2005.

Existenţa relaţiei comerciale dintre P.C.R.H. şi SC A. în sensul livrării respectiv achiziţionării de ambalaje a confirmat-o şi martorul P.V.M., ginerele inculpatului C.A. cel care la data 3 februarie 2005, a efectuat un transport de peturi şi capace de la P.C.R.H. către SC A. Potrivit, mărturiei lui P.V. marfa a fost recepţionată de către inculpatul D.G., tot acest inculpat fiind cel care 1-a solicitat să se deplaseze după ambalaje.

9. Relaţia comercială SC A. - SC Cr. şi E.D. Oradea.

Relaţia dintre cele trei societăţi s-a derulat pe mai multe planuri, potrivit intereselor economice ale fiecăreia. Ea a fost iniţiată de inculpatul D.D. şi inculpatul C.B.N., cu prilejul unei deplasări pe care au efectuat-o în octombrie 2004 la sediul din Oradea al SC Cr. Aici cei doi s-au întâlnit cu reprezentanta acestei societăţi, O.F. căreia i-au ofertat posibilitatea de achiziţionare a unor cantităţi semnificative de alcool pur de 96%, alcool ce urma a fi livrat vrac în cisterne, plata fiind acceptată la un termen de 90 de zile de la livrare.

SC A. a emis în favoarea societăţilor Cr. şi E.D., ambele reprezentate de aceiaşi O.F., facturi aferente repetatelor livrări de alcool pur. Aceste livrări au avut loc în contextul în care societăţile patronate de O.F. avea ca principal obiect de activitate prepararea şi comercializarea de băuturi alcoolice.

În noiembrie 2004, SC Cr. a început să livreze către SC A. ambalaje constând în peturi şi etichete, relaţie care s-a derulat până în noiembrie 2005. Potrivit notei de constatare a Gărzii Financiare Cluj din 5 iunie 2006, un număr de 15 facturi fiscale, însumând cantitatea de 49.200 peturi şi 445.500 bucăţi etichete în valoare totală de 1.915.150.000 ROL nu au fost înregistrate în evidenţele contabile ale beneficiarului SC A. Turda, deşi marfa a ajuns la destinatar, ea fiind recepţionată în unele situaţii de către însuşi inculpatul D.D. sau inculpaţii D.G. şi C.A.

Din evidenţele contabile ale SC Cr. Oradea reiese că aceste cantităţi de ambalaje au fost livrate cu facturile fiscale: din 29 noiembrie 2004, ...../fără dată, 1 decembrie 2004, 2 decembrie 2004, 6 decembrie 2004, 10 decembrie 2004, 14 decembrie 2004, 16 decembrie 2004, 27 decembrie 2004, 19 ianuarie 2005, 2 februarie 2005, 16 februarie 2005, 15 martie 2005, 6 aprilie 2005, 21 noiembrie 2005, care însă nu se regăsesc în jurnalul de cumpărări a SC A., ele nefiind înregistrate.

Cu toate acestea contravaloare mărfii în sumă de aproape 2 miliarde ROL a fost în totalitate achitată după rezultă din afirmaţiile reprezentantei SC Cr.

De la un moment dat însă, relaţia dintre societăţile administrate de O.F. şi SC A., reprezentată de inculpatul D.G.D., a luat alt curs. Această împrejurare a fost relevată de faptul că, în contabilitatea societăţii Cr. au fost înregistrate plăţi către SC A. Turda, în perioada martie - august 2005, în sumă de peste 4,5 miliarde ROL, fără a existe vreo justificare legală pentru aceste plăţi. Aşadar, deşi în contabilitatea SC Cr. nu este înregistrat nici un act care să justifice plăţile efectuate către SC A., aceasta a achitat prin emiterea unor bilete la ordin, sume importante de bani în beneficiul SC A.

În perioada de după februarie 2005, în repetate rânduri, inculpatul C.A. a transportat băuturi alcoolice la această societate, marfa fiind în mod evident livrată fără documente de provenienţă. Despre aceste livrări clandestine mărturisesc B.A. şi C.P., persoane care, de-a lungul anilor 2005 şi 2006 au lucrat în fabrica SC A.

În perioada anilor 2005 şi 2006, în zona Bihorului, în apropiere de sediul SC Cr., comisari ai Gărzii Financiare Bihor, au depistat două societăţi comerciale ce valorificau băuturi alcoolice având eticheta producătorului A. După expertizarea timbrelor aplicate pe aceste băuturi de către Imprimeria Naţională, s-a constatat că acestea sunt falsificate.

Dacă în ce priveşte sursa mărfii valorificată prin una din cele două societăţi, SC S.C. Satu Nou, nu a putut fi identificată, administratorul acesteia, martorul N.Z., afirmând că a făcut achiziţia fără acte, la un preţ sub cel practicat pe piaţă şi fără să cunoască furnizorul, în ce priveşte cea de-a doua societate, SC D. SRL D., aceasta s-a aprovizionat cu marfa respectivă de la SC Cr. Întrucât, facturile de livrare purtau date de emitere din lunile martie şi aprilie 2005, deci după închiderea societăţii A., iar timbrele aplicate pe recipientele de băutură erau false, este evident că sursa este aceeaşi, adică băutură alcoolică produsă şi timbrată în cadrul SC A.

În afara plăţilor de servicii, utilităţi, materii prime şi ambalaje, sume importante de bani înscrise pe instrumentele de plată au fost girate spre încasare unor persoane fizice, sub pretextul unor datorii personale, contractate de D.M. Cel puţin aceasta a fost poziţia beneficiarilor, nici unul dintre ei neputând prezenta vreun document în acest sens. Este posibil ca, în realitate, aceasta să reprezinte o modalitate de intrare în posesia banilor chiar de către reprezentanţii SC A., însă, probele administrate în cauză nu au putut dovedi dincolo de orice îndoială această împrejurare.

Aceste persoane sunt:

- S.E. - care în perioada 6 ianuarie 2005 - 12 iulie 2005 a încasat suma de 1.050.000.000 ROL,

- P.T. - care în perioada iunie - august 2005 a încasat suma de aproximativ un miliard ROL, acesta folosindu-se de diverse artificii pentru încasarea banilor, respectiv girarea instrumentelor de plată mai departe, încasarea lor prin intermediul unor altor societăţi, care apoi transferau pur şi simplu banii în conturile societăţii unde P.T. este asociat,

- T.V. - care în perioada 13 - 31 mai 2005 a încasat suma de 230.000.000 ROL.

O altă destinaţie a unei părţi importante din sumele plătite de SC Cr., au fost dirijate pentru plata unor utilaje agricole achiziţionate în numele SC S. SRL Rediu, mai exact pentru plata ratelor de leasing a unui tractor marca F, achiziţionat în anul 2005 pentru suma de 50.000 de euro. Această achiziţie, potrivit reprezentanţilor societăţii A., de la care tractorul a fost contractat, a fost negociată de inculpatul D.G.D., acesta făcând şi plata avansului în numerar şi tot el ocupându-se de girarea primelor instrumente de plată.

Inculpatul C.B.N., cel care a dispus girarea acestor sume prin semnarea biletelor la ordin, a afirmat că a procedat de această manieră, întrucât ratele trebuiau plătite, iar patronul D.G., avea de recuperat sume importante de bani din societate, sume anterior vărsate de acesta ca "avans patron". Susţinerile inculpatului, rămân fără suport în condiţiile în care, evidenţa contabilă a SC „A." nu consemnează datele, actele şi cuantumul sumelor cu care D.G. ar fi participat în societate şi nici acte din care să rezulte retragerea acestor participări.

A fost identificată societatea unde, cel puţin într-o perioadă, societatea A., şi-a comandat etichetele care erau lipite pe recipientele cu diverse sortimente de băutură alcoolică produsă în fabrică. Această societate, SC I.C. SRL Oradea, a fost recomandată celor de la A. de către O.F., ea fiind cea care, în mod uzual transmitea comanda de etichete, le ridica de la tipografie şi le factura mai departe către se A.

În acest sens apare şi mărturia administratoarei SC I.C., T.l., care a arătat că, în prima jumătate a anului 2005, în mod frecvent a fost solicitată şi a realizat etichete pentru băuturi alcoolice pentru producătorul SC „A." din Turda.

După cum rezultă din facturile fiscale emise atât de tipografia I.C. cât şi de către SC Cr., aceste comenzi şi livrări de etichete au survenit şi după data de 1 martie 2005, confirmând încă o dată activitatea evazionistă derulată în societatea A.

Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea niciuneia din infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi au susţinut în mod constant că după ce SC „A." SRL şi-a declarat încetată activitatea, respectiv 28 februarie 2005 nu s-a mai produs alcool, respectându-se astfel Hotărârea nr. 103 din 29 martie 2005 a Comisiei pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Însă poziţia inculpaţilor nu este susţinută de probatoriile administrate în cauză.

Un prim argument ce nu poate fi contestat îl constituie faptul că, după ce societatea S.C, „A." SRL şi-a declarat încetată activitatea, consumurile de energie electrică şi gaze naturale nu au scăzut semnificativ, deşi, în mod normal, acestea trebuiau să tindă spre zero.

În mod normal, dacă societatea SC „A." SRL nu ar mai fi funcţionat după data de 28 februarie 2005, când şi-a declarat încetată activitatea, consumurile de energie electrică şi gaza naturale înregistrate de societate ar fi trebuit să scadă, dar ele s-au menţinut la cote ridicate.

Dar, nu numai că aceste consumuri nu au scăzut, dar valoarea lor ridicată la sume foarte mari au fost achitate de reprezentanţii SC „A." SRL, respectiv inculpaţii C.B.N. şi D.G., în marea lor majoritate în numerar.

Astfel, în perioada martie 2005 - februarie 2005 s-au achitat utilităţi în valoare de peste 5 miliarde ROL.

Inculpaţii au arătat că utilităţile respective se explică prin faptul că, în cadrul societăţii, de la începutul anului 2005, au fost crescuţi un număr de 450 porci şi necesităţile cu prepararea hranei pentru animale justifică atât aprovizionarea cu cereale cât şi consumurile de utilităţi, împrejurare analizată mai sus.

Ori, este greu de crezut că pentru prepararea hranei sunt necesare asemenea consumuri.

De altfel, martorii cauzei au făcut vorbire de faptul că în societate au fost crescuţi un număr de 80 - 100 porci, uneori chiar 150, dar în niciun caz 450.

Oricum, dacă ar fi valorificat animalele în cauză nu s-ar fi obţinut atât de mulţi bani cât au costat utilităţile, astfel că apărarea inculpaţilor se priveşte a fi nefondată.

Mai mult, după ce a fost începută urmărirea penală, se constată că, într-adevăr, au scăzut consumurile în mod semnificativ, deşi animalele se aflau în locaţia societăţii.

Pe de altă parte se au în vedere declaraţiile martorilor care în perioada martie 2005 - februarie 2006 au lucrat în cadrul SC „A." efectuând diverse operaţiuni: descărcare cereale, măcinare, făcut plămezi pentru fermentaţie, lucrând la coloanele de distilare a alcoolului, la prepararea, îmbutelierea, etichetarea, timbrarea, capsarea şi ambalarea alcoolului, iar în final livrarea.

Martorii au evidenţiat că în perioada respectivă în incinta fabricii s-a produs alcool şi băuturi alcoolice în permanenţă, s-au efectuat aprovizionări cu cereale, ambalaje şi au fost livrate băuturi alcoolice.

Şi mai presus de orice nu poate fi explicată împrejurarea certă că la data de 27 februarie 2006, în jurul orei 5 dimineaţa în localitatea Poieni din judeţul Cluj, un echipaj de poliţie a oprit în trafic un autocamion cu nr. de înmatriculare CJ-......, condus de inculpatul C.A. care transporta o cantitate impresionantă de băuturi alcoolice, respectiv 7.000 sticle purtând banderole de marcat falsificate (aşa cum se evidenţiază în procesul-verbal de constatare) şi provenind de la SC „A." SRL.

Provenienţa mărfii nu a putut fi justificată în niciun mod, din moment ce societatea îşi încetase activitatea de mai bine de 1 an de zile.

În urma împrejurării menţionate mai sus inculpaţii şi martorii T.M., B.I. şi B.A.D., în după amiaza zilei de 27 februarie 2006 au demarat o acţiune de curăţare a halelor de ardere a cutiilor de carton, capace, etichete, peturi şi au adunat mai multe recipiente cei 6 - 7.000 litri de alcool pur aflat pe stoc, transportându-l în afara fabricii, operaţiune ce a durat până în jurul orei 2 noaptea.

Spre exemplu, martorul B.A.D. a arătat că în după amiaza zilei de 27 februarie 2006, după plecarea de la locul de muncă, a fost solicitat de inculpatul C.B.N. să revină la fabrică, iar susţinerea sa este confirmată şi de listingul transmis de operatorul de telefonie mobilă O, din aceasta rezultând că, într-adevăr în după amiaza zilei de 27 februarie 2006, la ora 18,30, martorul a fost contactat de inculpatul C.B.N., pe telefonul mobil.

Martorul a mai relatat că inculpaţii erau extrem de agitaţi şi, că după ce a ajutat la curăţarea halelor a înţeles adevăratul motiv pentru care a fost solicitat.

Activitatea evidenţiată a avut scopul, nemărturisit de inculpaţi de a îndepărta, pe cât posibil, urmele desfăşurării vreunei activităţi.

Inculpatul D.G.D. a afirmat că a intrat în contact cu furnizorii de materie primă după ce soţia sa s-a îmbolnăvit şi chiar pentru a se putea plăti datoriile restante.

Este adevărat că la unele din cele 6 societăţi comerciale, iniţierea tranzacţiilor a fost realizată de soţia inculpatului, dar relaţia comercială era coordonată de inculpat, livrările se făceau la comenzile sale transmise telefonic, el fiind perceput ca fiind patronul fabricii de alcool.

Spre exemplu, în cursul anului 2003, în intenţia de a contracta cu SC „A." SRL Turda, martorii V.K. de la SC „N." Satu Mare, a luat legătura telefonic cu societatea A., solicitând să discute cu patronul. I s-a comunicat martorei că administratorul se numeşte D.D. şi i s-a oferit numărul de telefon mobil pe care acesta putea fi contactat: 0744XXXX.

După ce s-a stabilit un prim contact telefonic în luna martie 2003, inculpatul s-a deplasat la Satu Mare unde a convenit condiţiile în care în perioada următoare SC „N." va livra porumb către SC „A.", iar relaţia astfel stabilită între cele două societăţi a antamat fiecare livrare fiind comandată telefonic de către inculpatul D.G.D.

Şi martorul Ş.A.N. care în februarie 2005 a livrat la solicitarea inculpatului cantitatea de 100 tone porumb, a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul D.G.D., din anul 2001, când l-a căutat la Iernut, fiind interesat de achiziţionarea unei cantităţi mari de porumb boabe, întrucât avea o fabrică de alcool la Turda.

În vara anului 2004, inculpatul a participat în calitate de reprezentant al SC „A." SRL Turda, la o licitaţie la SC „V. Bihor" S.A., ocazie cu care şi-a adjudecat mai multe utilaje pentru o linie de îmbuteliere, semnând în acest sens declaraţia de participare, procesul-verbal de adjudecare a licitaţiei şi contractul de vânzare - cumpărare a utilajelor, acte aflate în original.

A rezultat din exemplele sus-precizate, ca, de altfel, din întreaga situaţie de fapt, reţinută că probele administrate în cauză fac dovada, dincolo de orice îndoială, a faptului că inculpatul D.G.D. s-a preocupat de la început şi în mod constant de bunul mers al fabricii de alcool, că acesta cunoştea şi era implicat în toate problemele legate de procesul tehnologic de fabricare a alcoolului, efectua aprovizionări cu materii prime şi cu ambalaje, etichete, achiziţiona utilaje mai performante pentru eficientizarea producţie, se ocupa de livrările de alcool şi băuturi alcoolice, încasa bani şi făcea plăţi, iar conduita inculpatului nu s-a datorat stării de sănătate a soţiei sale, ci s-a manifestat încă de la începutul perioadei de când societatea SC „A." SRL Turda a fost înfiinţată şi până la intervenţia organelor de poliţie.

Şi inculpatul C.B.N. a negat săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, susţinând că după ce societatea şi-a declarat încetată activitatea, respectiv de la data de 1 martie 2005, singura sa activitate a constat în întocmirea unor situaţii lunare necesare la D.G.F.P. Cluj.

Însă susţinerea sa a fost contrazisă de un număr mare de persoane care au declarat că inculpatul se afla zilnic în incinta fabricii de alcool, fiind implicat alături de inculpatul D.G.D. în realizarea producţiei de băuturi alcoolice şi în activităţi ce priveau aprovizionarea, efectuarea de plăţi, transportarea de materii prime, ambalaje şi livrări de produse finite, precum şi plata muncitorilor care îşi desfăşurau activitatea în cadrul fabricii.

De altfel, inculpatul C.B.N. îl contacta zilnic pe inculpatul D.G.D., frecvenţa apelurilor fiind în medie de 6 - 10 apeluri pe zi, şi chiar de 15 ori în unele zile, situaţie atestată de listingul furnizat de operatorul de telefonie mobilă O.

S-a reţinut că era evident că susţinerile inculpatului C.B.N. au fost făcute pentru a veni în sprijinul inculpatului D.G.D.

Astfel, inculpatul C.B.N. a afirmat că inculpatul D.G.D. folosea un alt număr de telefon, care era folosit de soţia sa D.M.D., nr. de telefon care era altul decât cele relevat în ancheta penală şi anume 0744XXXX.

Susţinerea inculpatului C.B.N. a fost contrazisă de comunicarea operatorului de telefonice mobilă, potrivit căreia D.M.D. a fost titulara numărului 0745XXXX, pe care l-a folosit până la 24 septembrie 2004 când a fost deconectat pentru neplată.

Întrucât atât inculpatul C.B.N., cât şi inculpatul D.G.D. au susţinut că D.M.D., în calitate de administrator ar fi exercitat toate atribuţiile în cadrul firmei au fost solicitate acte medicale de la instituţiile în care aceasta a fost tratată începând cu anul 2004, până la deces.

Din analiza acestor acte, a rezultat că, începând cu data de 31 august 2004, D.M.D. a fost internată în spital, mai exact în Clinica de Neurochirurgie Cluj, unde a fost supusă de urgenţă unei intervenţii chirurgicale, ea fiind diagnosticată cu „tumoare cerebrală infiltrativă, proces expansiv intracranian". În această clinică D.M.D. a rămas internată până la 6 octombrie 2004, a fost apoi transferată în Clinica de Recuperare, a mai rămas aici câteva luni, fiind apoi externată cu hemipareză stângă, deplasarea fiind realizată cu ajutorul unui cărucior, Ulterior, aceasta a fost internată în Clinica de Oncologie din Cluj-Napoca, starea sa de sănătate fiind extrem de precară. Şi din fişa medicală de la această clinică rezultă că D.M.D. se deplasa cu dificultate, tratamentul administrat fiind terapie chimică şi radioterapie.

Toate aceste acte medicale au relevat grava stare de sănătate în care se afla D.M.D., fiind absolut evident că aceasta nu se putea ocupa de actele şi afacerile deraiate în cadrul societăţii. Chiar dacă s-ar admite că starea sa de sănătate s-ar fi ameliorat, este greu de presupus că ar fi avut resurse pentru a realiza afaceri, la data de 13 februarie 2006, aceasta a decedat.

Contrar acestor evidenţe, cei doi inculpaţi au atribuit numitei D.M.D. propriile lor acţiuni, încercând astfel că disimuleze adevărata situaţie de fapt.

În plus, inculpatul C.B.N. a invocat în apărarea sa, că a acţionat potrivit dispoziţiilor date de D.M.D., deşi au existat situaţii când materiile prime au fost negociate spre a fi achiziţionate chiar în prezenţa sa, fără a putea da vreo explicaţie acestui fapt.

În orice caz, dovadă a implicării inculpaţilor în activitatea firmei este dovedită cu actele provenind de la cele trei societăţi comerciale furnizoare de materie primă, de la cele trei societăţi care au furnizat ambalaje şi etichete, de declaraţiile transportatorilor, a extraselor de cont care certifică plata mărfurilor, toate aceste elemente demonstrând implicarea conştientă în activitatea fabricii.

În plus, la dosarul cauzei există declaraţiile persoanelor cu care inculpaţii au intrat în contact cu prilejul tranzacţiilor materiei prime, a ambalajelor sau pe întreaga perioadă a derulării relaţiilor.

Şi inculpatul C.A. a afirmat că în toată perioada de după 2005 a fost plătit de D.M.D., aceasta dându-i lunar suma de 3.000.000 RON şi că a efectuat toate transporturile de peturi de la Alba Iulia la Turda şi apoi la Craiova, pentru că aşa a primit dispoziţii de la administratora firmei.

Deşi, afirmaţiile inculpatului sunt nesincere, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus livrările de ambalaje au fost negociate de inculpatul D.G.D., dar unele din transporturile efectuate de inculpatul C.A. au fost realizate după data decesului lui D.M.D.

În privinţa inculpatului D.G. se reţine, în urma probelor analizate mai sus că acesta, în calitatea sa de asociat unic s-a preocupat de la bun început şi până la 27 februarie 2006 când a fost depistat în trafic autovehiculul condus de inculpatul C.A. cu cele 7.000 de sticle, de bunul mers al fabrici, cunoştea şi era implicat în toate problemele ce priveau procesul tehnologic de producţie al alcoolului, aprovizionarea cu materii prime, ambalaje şi etichete.

Vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea faptelor deduse judecăţii au rezultat din declaraţiile martorilor audiaţi atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată.

Astfel, martorul R.T. a precizat că în luna iulie - august 2004 a fost preşedintele comisiei de licitaţii la SC V. Oradea, că s-a prezentat inculpatul D.G.D. însoţit de o persoană care s-a prezentat a fi şoferul firmei şi că s-a perfectat vânzarea unor utilaje care au fost achitate în numele inculpatului.

Martorul A.V. a declarat că în 2004 a exercitat lucrări la câmp şi a ajutat la creşterea porcilor, că nu a avut contract de muncă, dar a fost plătit în numerar de inculpatul D.G.D.

Martorul B.A.D. a arătat că a desfăşurat activitatea în cadrul SC „A." SRL Turda până în luna ianuarie - februarie 2006 când a fost oprit în trafic autovehiculul firmei care transporta băuturi alcoolice şi că era chemat doar când era nevoie să repare utilaje, ocazie cu care vedea că sunt depozitate băuturi alcoolice. A mai precizat martorul că a văzut lucrând în incinta fabricii persoanele chemate ca martori, chiar dacă nu îi ştie cum îi cheamă, precum şi faptul că a văzut în curtea firmei maşini cu nr. de Bihor, Hunedoara, Sibiu, de 7 tone care încărcau băuturi alcoolice în prezenţa inculpatului D.G., iar în două rânduri l-a însoţit pe inculpatul C.A. când a transportat băuturi alcoolice la o societate din Târgu Mureş şi la SC „Cr." din judeţul Bihor.

De asemenea, martorul a fost solicitat să efectueze curăţenie în secţie, iar toată activitatea era supravegheată de inculpaţii D.G.D., D.G. şi C.B.N., iar D.G. i-a solicitat ca a doua zi să nu mai vină la muncă.

Martora G.V. a declarat că din iunie 2004 până la sfârşitul lunii februarie 2005 a livrat la SC „A." împreună cu persoanele arătate în declaraţia de la fila 60 verso, că se produce votcă, rachiu, rom şi că a încărcat băuturi alcoolice în maşina condusă de C.A., iar la încărcare asista şi inculpatul D.G.. Inculpatul D.G.D. venea în fabrică când aveau de executat comenzi mari, dădea dispoziţii ce comenzi trebuie executate şi cât mai repede pentru a fi livrate la beneficiari, iar la sfârşitul lunii februarie inculpatul D.G. i-a comunicat să nu mai vină la muncă a doua zi, întrucât fabrica s-a închis.

Martorul Ş.A.N. a declarat că la sfârşitul lunii ianuarie 2005 a fost contactat de inculpatul D.G.D. care l-a rugat să-i livreze cantitatea de 100 tone porumb, lucru care s-a şi întâmplat în zilele de 2, 3 şi 4 februarie 2005, fapt consemnat în notiţele aflate în agenda personală, aflată la dosarul cauzei, precum şi faptul că pentru livrările de porumb a semnat inculpatul D.G., iar plata a fost făcută în două tranşe, prima fiind făcută de inculpatul C.B.N., iar cea de a doua de inculpatul D.G.D., fiind prezent şi inculpatul D.G.

Martora S.K.T. a declarat că biletele la ordin care i-au fost predate în urma unei tranzacţii au fost ştampilate de inculpatul D.G.D. în momentul în care i-au fost predate.

Martora C.O. a precizat că de mai multe ori a venit la sediul firmei „Cr." Oradea inculpatul D.G.D. însoţit de şoferul său pentru a discuta afaceri cu patroana firmei.

Relevanţă deosebită prezintă declaraţia martorei V.K. care a precizat că a negociat şi încheiat contractul pentru livrarea unei cantităţi de porumb, iar inculpatul D.G.D. s-a prezentat ca administratorul SC „A." SRL Turda, împreună cu acesta stabilindu-se esenţiale ale contractului, respectiv preţul, termenele de livrare, condiţiile de livrare, modalitatea de plată.

Martora F.E. a declarat că a fost angajată la SC „E. " Turda până la 1 decembrie 2007, că societatea a avut raporturi contractuale cu SC „A." SRL Turda, societate reprezentată de inculpatul D.G.D. De asemenea, s-au purtat discuţii şi cu inculpatul C.B.N.

Plata pentru recoltarea unor cantităţi de porumb a fost făcută cu bani cash de inculpatul D.G.D., iar într-o altă situaţie inculpaţii D.G.D. şi C.B.N. au venit la Blaj, aducând 10 bilete la ordin girate de SC „Cr." Oradea, însă toate au fost onorate prin bancă.

A mai precizat martora că toate relaţiile comerciale le-a avut cu inculpaţii D.G.D. şi C.N.B.

Martorul M.R. a precizat că negocierile privind cantităţile de cereale ca şi problemele legate de livrare sau preţ le-a purtat cu inculpatul D.G.D.

Martorul I.M., patronul firmei „E. I.C." a precizat că a purtat discuţii cu inculpaţii D.G.D., D.G. şi C.A., care era şofer. A mai precizat că a primit bani atât de la D.G.D., cât şi de la şoferul inculpatului, respectiv inculpatul C.A.

Martorul I.Ş. a fost încadrat ca merceolog la SC „C." Cluj şi acesta a precizat că a primit bani cash atât de la D.M.D., cât şi de la D.G.D., dar că plata s-a făcut şi cu bilete la ordin, iar plăţi s-au făcut şi de către contabilul SC „A." SRL respectiv inculpatul C.B.N.

O parte din martorii audiaţi la urmărirea penală şi-au schimbat declaraţiile date în faţa instanţei cum este cazul martorilor M.C.O.L., S.U., P.F., C.P.F., H.M., Z.L., A.V., B.A., P.M., M.S., N.C., M.O., P.T., aceştia susţinând că, deşi au semnat nu ştiu ce este consemnat în declaraţie, sau că nu au urmărit declaraţia în întregul ei, sau că nu au citit declaraţiile sau că pur şi simpli nu mai ţin minte.

Însă niciunul dintre martori nu a putut justifica de o manieră raţională şi credibilă schimbarea declaraţiilor date la urmărirea penală.

Chiar dacă o parte din martori au revenit asupra declaraţiilor, faptele comise de inculpaţi au fost dovedite cu prisosinţă cu mijloacele de probă sus-menţionate.

În orice caz, inculpaţii nu au putut oferi nicio explicaţie faptului că inculpatul C.A. a fost surprins la data de 27 februarie 2006 în jurul orei 5 în localitatea Poieni din judeţul Cluj transportând în mod clandestin o cantitate de peste 7.000 de sticle cu băutură alcoolică, provenind de la societatea SC „A." SRL din Turda, toate sticlele purtând banderole de marcaj falsificate, împrejurarea de necontestat şi în urma căreia s-a întocmit proces-verbal de organele abilitate.

Nu s-a justificat nici provenienţa mărfii, nici beneficiul mărfii respective, despre care inculpatul C.A., şoferul autocamionului că nu-l cunoaşte, dar urma să fie aşteptat de un necunoscut la intrarea în municipiul Oradea.

Această întâmplare, care a determinat toată activitatea de urmărire penală în cauza de faţă, este de natură să conducă instanţa la concluzia că, după ce SC „A." SRL Turda şi-a declarat încetată activitatea, de fapt, a continuat să funcţioneze şi să producă alcool, încălcându-se normele legale în vigoare.

Dincolo de această împrejurare, de consumurile de materie primă -cereale - şi de utilităţi - energie electrică şi gaze - martorii cauzei au făcut referire, uneori cu lux de amănunte, cu privire la activităţile desfăşurate de inculpaţi.

În cauză a fost dispusă o expertiză criminalistică de către expert Ioana Ionescu, care a concluzionat că sigiliile seria A 47158, A 47159, A 47162 nu prezintă urme de forţare, iar în privinţa sigiliului seria A 47164 nu se poate stabili dacă urmele existente au fost sau nu create în urma forţării.

În cuprinsul expertizei s-a menţionat că ridicarea sigiliilor de agenţii fiscali a fost făcută în mod defectuos, prin ruperea, respectiv tăierea sârmei, fără a fi luate măsuri minimale de consemnare a acestora, prezervarea sigiliilor a fost făcută în mod necorespunzător (modalităţile de montare, transport, depozitare), sigiliile în litigiu au fost remise spre expertizare după ce asupra acestora s-a acţionat în mod distinctiv, chiar cu detaşare de material, cu ocazia decuplării acestora.

Expertiza sus-menţionată a fost efectuată în martie 2013 şi întrucât sigiliile respective au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice în luna mai 2007, iar concluziile erau diferite, au fost audiaţi în faţa instanţei atât expertul criminalist I.I. cât şi P.D. - şeful serviciului producţiei de Monetăria Statului, cel care a efectuat o verificare a celor patru sigilii puse la dispoziţie de Direcţia Naţională Anticorupţie în anul 2007.

Martorul P.D. a relevat împrejurarea că siguranţa unui sigiliu depinde şi de suma care se investeşte în calitatea sigiliului, fiind sigilii mai ieftine de o calitate mai slabă, iar altele mai scumpe de o calitate mai bună.

Ambii specialişti au căzut de acord asupra faptului că pot surveni modificări la sigiliile de tipul celor analizate din cauza condiţiilor de transport sau depozitare, fiind o certitudine faptul că între cele două lucrări a existat o distanţă de 6 ani.

Mai exact, constatarea tehnico-ştiinţifică s-a făcut în luna mai 2007, iar expertiza criminalistică s-a efectuat în luna martie 2013.

În fine, expertul criminalist nu a putut explica de ce şnurul sigiliului este redus dimensional.

Întrucât constatarea tehnico-ştiinţifică s-a făcut la un moment mult mai apropiat decât expertiza criminalistică, mai exact la o distanţă de 6 ani iar ambii specialişti au admis că transportul şi depozitarea sigiliilor sunt de natură să determine modificări asupra sigiliilor respective, instanţa va lua în calcul la stabilirea situaţiei de fapt, constatarea tehnico-ştiinţifică.

De asemenea, a fost efectuată o expertiză tehnică de ing. S.B.

Expertiza tehnică efectuată de expertul S.B. a stabilit că au existat consumuri de gaze naturale şi curent electric, fapt ce denotă că SC „A." SRL a funcţionat, expertul având în vedere perioada 1 februarie 2003 - februarie 2006.

De asemenea, expertul tehnic a concluzionat că din punct de vedere tehnologic, respectiv capacitatea fizică de producere şi stocare a alcoolului a fost posibilă că, în cadrul procesului tehnologic specific, să se realizeze fermentarea, distilarea şi rafinarea cantităţii de 1.500 tone de cereale, cantitate ce nu a fost înregistrată în actele societăţii şi din care a rezultat cantitatea de alcool inventariată în contabilitatea societăţii, în condiţiile supravegherii fiscale.

Expertiza a evidenţiat achiziţiile SC „A." SRL Turda pentru perioada 2003 - 2006, neînregistrate în contabilitate ca fiind în valoare totală de 1.499.154 în tabelul 11, consumurile de energie electrică şi gaze naturale în tabelul 12 (pe baza facturilor fiscale emise de FDFEE E.T. Nord SA - SDFEE Cluj-Napoca şi respectiv 13 (pe baza facturilor emise de SC „D.N." SA Târgu Mureş - Sucursala Cluj.

Potrivit dispoziţiei de casare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost efectuată expertiza contabilă de expertul I.P., având ca obiect stabilirea prejudiciului în cauză de inculpaţi prin modul în care ei au acţionat şi care a fost detaliat anterior.

Prejudiciul a fost stabilit de expert la suma de 5.219.998 RON.

Având în vedere multitudinea de probe administrate în cauză, pe baza cărora s-a reţinut situaţia de fapt expusă mai sus, s-a reţinut că cei patru inculpaţi au acţionat în mod coordonat şi repetat, cu scopul de a produce şi comercializa alcool în mod clandestin, urmărindu-se ca în acest fel sumele obţinute să nu fie în totalitate înregistrate în contabilitate, împrejurare care a condus la o evaziune fiscală de anvergură, iar încadrarea juridică dată faptelor comise, a fost următoarea:

În drept se reţine că fapta inculpatului D.G.D. constând în aceea că, în perioada ianuarie 2003 - februarie 2006, în asumarea calităţii de administrator de fapt al SC A. SRL Turda, a achiziţionat în numele acestei societăţi materie primă, ambalaje şi a dispus neînregistrarea acestora în evidenţele contabile ale societăţii, mai întâi în parte şi apoi în totalitate, urmărind neplata la bugetul de stat a sumelor datorate cu titlu de profit, accize şi TVA şi producând un prejudiciu în sumă de 5.736.193,01 RON, echivalentul a 1,74 milioane euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului D.G.D. constând în aceea că, în data de 27 februarie 2006, cu ştiinţă, a pus în circulaţie un număr de 7.000 de timbre false aflate pe cele 7000 de recipiente cu băuturi alcoolice produse în cadrul SC A. şi depistate în trafic de Poliţia Oraşului Huedin, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prin punere în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal cu regim special, falsificate prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale.

Fapta inculpatului D.G.D. constând în aceea că, în perioada aprilie 2005 - februarie 2006, împreună cu inculpaţii D.G., C.B.N. şi C.A., în condiţiile în care se A. îi fusese revocată autorizaţia de antrepozit fiscal, a produs în cadrul societăţii alcool şi băuturi alcoolice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de producere în formă continuată de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal autorizat prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului D.G.D. constând în aceea că, în zilele premergătoare datei de 27 februarie 2006, împreună cu inculpaţii D.G. şi C.B.N., a marcat cu marcaje false cele 7.000 de recipiente în care se ambalase băutură alcoolică în cadrul SC A., în vederea punerii ei în circulaţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Fapta inculpatului D.G.D. constând în aceea că, în a doua parte a anului 2005 şi începutul anului 2006, cu intenţie a determinat pe reprezentanta SC E. SRL Alba Iulia, G.I. să procedeze la întocmirea în fals a facturilor fiscale privind livrările de peturi în numele societăţilor R.G. Craiova şi E. Calafat (un număr de 151 facturi fiscale) când, în realitate, destinatarul ambalajelor era SC A., faptă săvârşită de aceasta fără vinovăţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participaţiei improprii prev. de art. 290 C. pen. raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului D.G. constând în aceea că, în perioada ianuarie 2003 - februarie 2006, având calitatea de unic asociat al SC A. SRL Turda, a achiziţionat în numele acestei societăţi materie primă, ambalaje, a produs şi comercializat alcool şi băuturi alcoolice, dispunând neînregistrarea acestora în evidenţele contabile ale societăţii, mai întâi în parte şi apoi în totalitate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale către bugetul de stat a sumelor datorate cu titlu de impozit pe profit, accize şi TVA şi producând un prejudiciu în sumă de 5.736.193 RON, echivalentul a 1.740.000 euro. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului D.G. constând în aceea că, în data de 27 februarie 2006, cu ştiinţă, a pus în circulaţie un număr de 7.000 de timbre false aflate pe cele 7.000 de recipiente cu băuturi alcoolice produse în cadrul SC A. şi depistate în trafic de poliţia Oraşului Huedin, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de punere în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal cu regim special, falsificate prev, de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale.

Fapta inculpatului D.G. constând în aceea că, în zilele premergătoare datei de 27 februarie 2006, împreună cu inculpatul D.G.D. şi inculpatul C.B.N., a marcat cu marcaje false cele 7.000 de recipiente în care se ambalase băutură alcoolică în cadrul SC A., în vederea punerii ei în circulaţie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Fapta inculpatului C.B.N. constând în aceea că, în perioada ianuarie 2003 - februarie 2005, în calitate de director economic al SC A., cu ştiinţă, nu a înregistrat în parte, în evidenţele contabile ale societăţii facturile fiscale ce atestau achiziţiile efectuate, după care în perioada martie 2005 - februarie 2006, nu a înregistrat în totalitate activitatea deraiată în cadrul aceleiaşi societăţi, constând în aprovizionări cu materii prime şi ambalaje, producţia de băuturi alcoolice realizată şi sumele rezultate din valorificarea acestora, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale constând în neplata sumelor datorate cu titlu de profit, accize şi TVA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.B.N. constând în aceea că, în data de 27 februarie 2006, cu ştiinţă, a înlesnit şi a ajutat pe inculpatul D.G.D. şi inculpatul D.G. la punerea în circulaţie a unui număr de 7.000 de timbre false aflate pe cele 7.000 de recipiente cu băuturi alcoolice produse în cadrul SC A. şi depistate în trafic de Poliţia Oraşului Huedin, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prin punere în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale.

Fapta inculpatului C.B.N. constând în aceea că, în perioada aprilie 2005 - februarie 2006, a înlesnit şi ajutat în mod sistematic împreună cu inculpatul C.A. pe inculpatul D.G.D. şi inculpatul D.G. în activitatea de producere a alcoolului şi băuturilor alcoolice în cadrul SC A., în condiţiile în care începând cu martie 2005 acestei societăţii îi fusese revocată autorizaţia de antrepozit fiscal întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la producere în formă continuată de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal autorizat prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.B.N. constând în aceea că, în zilele premergătoare datei de 27 februarie 2006, a ajutat în orice mod pe inculpatul D.G.D. şi inculpatul D.G. la marcarea cu banderole false a celor 7.000 de recipiente conţinând băuturi alcoolice produse în cadrul SC A. şi depistate în trafic cu prilejul transportării acestora către beneficiari întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de marcare cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea 57112003 privind Codul fiscal.

Fapta inculpatului C.A. constând în aceea că, în perioada martie 2005 - februarie 2006, în calitate de conducător auto la SC A., cu ştiinţă, în mod repetat a înlesnit inculpatului D.G.D. şi inculpaţilor D.G. şi C.B.N. realizarea de aprovizionări cu materii prime şi ambalaje, precum şi prin livrarea către beneficiar a băuturilor alcoolice produse, cunoscând că toate aceste activităţi nu sunt înregistrate în evidenţele contabile ale societăţii întrucât aceasta îşi declarase încetată activitatea în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale constând în neplata sumelor datorate cu titlu de profit, accize şi TVA, întruneşte elementele constitutive ale în fracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului C.A. constând în aceea că, în perioada aprilie 2005 - februarie 2006, a ajutat în mod sistematic pe inculpatul D.G.D. şi inculpatul D.G. în activitatea de producere a alcoolului şi băuturilor alcoolice în cadrul SC A., în condiţiile în care începând cu martie 2005 acestei societăţii îi fusese revocată autorizaţia de antrepozit fiscal, împrejurare cunoscută acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la producere în formă continuată de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal autorizat prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât fiecare din cei patru inculpaşi au săvârşit mai multe fapte înainte de a fi condamnaţi definitiv pentru vreuna din ele, s-a făcut aplicaţia dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. referitoare la concursul de infracţiuni.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite şi limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare.

De asemenea, s-au avut în vedere datele personale ale inculpaţilor, care nu au antecedente penale şi au avut o atitudine nesinceră, negând săvârşirea faptelor chiar şi împotriva unor situaţii evidente.

Ca modalitate de executare a pedepselor, Curtea s-a orientat către executarea prin privare de libertate.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. şi s-a interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. după executarea pedepselor principale.

S-a făcut aplicaţia dispoziţiilor art. 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În rezolvarea laturii civile, în baza art. 998 C. civ., art. 14 şi 346 C. proc. pen. a obligat în solidar inculpaţii cu partea responsabilă civilmente SC „J. IPURL" la plata despăgubirilor către partea civilă Agenţia Naţională de Administrate Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca în sumă de 5.219.988 RON, la care s-au adăugat majorări de întârziere şi penalităţi la data scadenţei, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului.

S-a menţinut sechestrele asigurătorii dispuse de procurorii asupra urmăririi penale asupra bunurilor inculpaţilor prin ordonanţele din 16 octombrie 2006 şi 3 noiembrie 2006.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-au anulat actele false, respectiv cele 151 de facturi emise de SC „E." SRL Alba Iulia pe numele societăţilor „R.G. Craiova" şi „ „E. Calafat".

În baza art. 118 lit. a) şi f) C. proc. pen. s-au dispus confiscarea produselor alcoolice ridicate de organele de poliţie şi predate Gărzii Financiare - Comisariatul Regional Cluj şi a timbrelor aplicate pe respectivele produse.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj, inculpaţii D.G.D., D.G., C.B.N. şi C.A. şi partea responsabilă civilmente SC J. IPURL.

La termenul de judecată din data de 26 iunie 2014, având în vedere modificările intervenite prin Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a acestuia, a recalificat căile de atac promovate în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj, de inculpaţii D.G.D., D.G., C.B.N. şi C.A. şi de partea responsabilă civilmente SC J. IPURL ca fiind apeluri.

Reprezentantul Ministerului Public a criticat sentinţa atacată ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

- se impune să se reţină dispoziţiile art. 5 din Noul C. proc. pen. în raport cu infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru care inculpaţii D.G.D., D.G. şi C.B.N. au fost condamnaţi;

- omisiunea interzicerii dreptului de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria, ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii în cadrul pedepsei accesorii, în cazul inculpaţilor D.G.D., D.G., C.B.N. şi C.A.;

- greşita condamnare a inculpatului C.B.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, infracţiune pentru care nu a fost trimis în judecată;

- împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. raportat la art. 31 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care inculpatul D.G.D. a fost condamnat în primă instanţă;

- omisiunea obligării părţii responsabile civilmente, în solidar cu inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat;

- greşita soluţionare a acţiunii civile.

Partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj a solicitat obligarea inculpaţilor, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.P. SRL reprezentată de lichidatorul judiciar SC Judiciar IPURL la plata întregului prejudiciu cauzat bugetului de stat, respectiv la suma în cuantum de 9.088.845 ROL, precum şi cu accesoriile aferente acestei sume de la data de 20 aprilie 2006 până la data plăţii efective, întrucât, potrivit actelor de control emise de Activitatea de Inspecţie Fiscală, accesoriile au fost calculate numai până la această dată, care reprezintă data intrării în faliment a SC A.P. SRL, prin încheierea comercială nr. 1388/20 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj în Dosarul nr. 652/2005.

Partea responsabilă civilmente SC J. IPURL a solicitat exonerarea de la obligaţia de plată a despăgubirilor către Partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj, în solidar cu inculpaţii, arătând că nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.

Inculpatul D.G.D. a motivat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de care este acuzat, solicitând:

- în baza art. 5 nou C. pen., art. 386 din Noul C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a textelor privind pedepselor complementare, respectiv din art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. vechi în art. 65 nou C. pen.

- în baza art. 396 alin. (5) Noul C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Noul C. proc. pen. a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. vechi cu aplicarea art. 41 alin. (2) privind infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată;

- în baza art. 396 alin. 5 Noul C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. c) Noul C. proc. pen. a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (2) din legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 296¹ alin. (1) lit. b) din legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 296¹ alin. (1) lit. h) din legea nr. 571/2003 toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., deoarece nu a săvârşit aceste infracţiuni şi nu există probe care să dovedească săvârşirea acestor infracţiuni.

Criticile apărătorului inculpatului au vizat în esenţă următoarele:

- faptul că instanţa a respins cererea prin care a solicitat a se analiza expertizele extrajudiciare întocmite de experţii parte, care au făcut în cuprinsul lor critici justificate cu privire la rapoartele de expertiză întocmite de experţii oficiali,

- a arătat că societatea şi-a încetat activitatea la data întocmirii de supraveghetorii fiscali a procesului-verbal de sigilare, respectiv 1 martie 2005, şi nu la data de 27 februarie 2006,

- în cauză nu s-a folosit procedeul confruntării dintre inculpat şi martori,

- în cadrul liberei aprecieri a declaraţiilor martorilor, ca urmare a casării primei sentinţe a Curţii de Apel Bucureşti, toate probele administrate în acea fază de judecată nu mai au valoare juridică,

- judecarea cauzei fără verificarea probelor de vinovăţie indicate în actul de sesizare echivalează cu neefectuarea cercetării judecătoreşti, prin încălcarea principiul nemijlocirii aflării adevărului în conformitate cu art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, fiind necesar ca pentru un proces echitabil, orice acuzat să poată solicita audierea martorilor acuzării, iar în cazul audierii acestora în faza urmăririi penale, în lipsa inculpaţilor, nu au fost respectate drepturile la un proces echitabil,

- a precizat că nu a fost administratorul de fapt al societăţii, neexistând dovezi privind exercitarea de acte de administrare, gestiune şi dispoziţie a actelor societăţi de către acesta,

- că declaraţiile contradictorii ale martorilor ar trebui înlăturate, întrucât acestea au fost luate în lipsa sa şi a avocatului său, nefiindu-i opozabile,

- că martorii ar fi trebuit audiaţi şi de instanţa de fond, pentru a se putea confrunta cu inculpaţii iar pentru egalitatea de tratament ar fi trebuit să fie audiaţi martorii propuşi de inculpaţi în apărare,

- expertul contabil nu a stabilit valoarea prejudiciului, prin raportare la datele expertizei tehnice, în baza obiecţiunilor formulate împotriva acesteia de expertul parte şi nu a explicat prin ce instrument financiar au fost achitate facturile privind pet-urile, facturi care poartă semnătura de primire.

- că pentru a i se putea reţine infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 ar fi trebuit să se facă dovada că a avut atribuţii financiar contabile, în cadrul societăţii,

- referirea globală la probele administrate, în vederea lămuririi laturii civile, fără a face precizări pentru sumele stabilite reprezintă o nemotivare a sentinţei,

- soluţia pronunţată de instanţa de fond este nelegală, intervenind nulitatea prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. cu privire la calitatea persoanei, în sensul că, la data începerii urmăririi penale competenţa privind cercetarea aparţinea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, având în vedere calitatea sa, iar la data începerii urmăririi penale, nu era cunoscută valoarea prejudiciului infracţional şi nu a fost stabilit în mod cert, pentru a se aprecia declinarea de competenţă de la prima unitate de parchet sesizată la Serviciul Teritorial DNA Cluj, care avea competenţa să cerceteze cauzele care prezentau un prejudiciu de peste un milion de euro,

- nelegalitatea urmăririi penale rezultă şi din împrejurarea că faptele reţinute a fi comise nu sunt fapte de corupţie şi nici fapte conexe acestora, astfel că procurorul nu avea posibilitatea legală să delege efectuarea actelor de cercetare penală ofiţerului de poliţie judiciară, persoană care a instrumentat întreaga activitate de audiere a martorilor şi de ridicare de documente,

- soluţia instanţei de fond este nelegală deoarece, în faza urmăririi penale toţi inculpaţii au fost asistaţi de un singur avocat, deşi asistenţa penală era obligatorie, iar inculpaţii C.B.N. şi C.A. aveau interese contrare cu inculpaţii D.D. şi D.G., ceea ce a determinat ca în cauză administrarea probelor să fie deficitară,

- dosarul a fost soluţionat de Doamna judecător L.B. care pe tot parcursul soluţionării cauzei s-a aflat în cercetări la DNA Bucureşti pentru săvârşirea de infracţiuni, fiind trimisă în judecată, situaţie care confirmă încălcarea dispoziţiilor de procedură penală cu privire la pronunţarea asupra cererilor formulate în apărare, precum şi la respingerea oricăror altor probe, reţinând doar datele din rechizitoriu.

Inculpatul D.G. a motivat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de care este acuzat, solicitând:

- în baza art. 396 alin. (5) Noul C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. b) Noul C. proc. pen. a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, deoarece recunoaşte săvârşirea infracţiunii însă nu a făcut „acest lucru cu ştiinţă".

- în baza art. 396 alin. (5) Noul C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. c) Noul C. proc. pen. a solicitat achitarea pentru infracţiunile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 296¹ alin. (1) lit. b) din legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 2961 alin. (1) lit. h) din legea nr. 571/2003 toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., deoarece nu există probe care să dovedească săvârşirea acestor infracţiuni.

Criticile apărătorului inculpatului au vizat în esenţă următoarele:

- a menţionat că soluţia instanţei de fond este nelegală deoarece, în faza urmăririi penale toţi inculpaţii au fost asistaţi de un singur avocat, deşi asistenţa penală era obligatorie, iar inculpaţii C.B.N. şi C.A. aveau interese contrare cu inculpaţii D.D. şi D.G., invocând dispoziţiile art. 281 alin. (1) lit. f) noul C. proc. pen., în faza de urmărire penală, cât şi în faza judecăţii.

- au fost încălcate dispoziţiile cu privire la modul de administrare şi de efectuare a expertizei tehnice şi a celei contabile, fiind efectuate de experţi necalificaţi şi care nu au răspuns obiecţiunilor formulate de experţii parte,

- instanţa a prorogat pronunţarea cu privire la audierea martorilor propuşi în apărare de inculpaţi, precum şi efectuarea unor noi expertize, pentru ca în ultima şedinţă a respins aceste cereri,

- instanţa nu a procedat la administrarea tuturor probelor necesare pentru stabilirea adevărului,

- toţi inculpaţii au fost condamnaţi la o pedeapsă identică, deşi aceştia prezentau circumstanţe personale diferenţiate în legătură cu buna conduită atât înainte cât şi după săvârşirea faptelor reţinute,

- dosarul a fost soluţionat de Doamna judecător L.B. care pe tot parcursul soluţionării cauzei s-a aflat în cercetări la DNA Bucureşti pentru săvârşirea de infracţiuni fiind trimisă în judecată, situaţie care confirmă încălcarea dispoziţiilor de procedură penală cu privire la pronunţarea asupra cererilor formulate în apărare, precum şi la respingerea oricăror altor probe, reţinând doar datele din rechizitoriu,

- instanţa a acceptat un punct de vedere emis de un expert necalificat, în considerentele sentinţei prezentând în extenso declaraţiile martorilor, cu toate că aceste declaraţii nu mai au valoare probatorie deoarece prima sentinţă a fost anulată de ÎCCJ, ca urmare a casării cu trimitere a cauzei la instanţa de fond,

în completarea motivelor de apel apărătorul inculpatului a menţionat că:

- a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, şi în temeiul art. 16 lit. d) C. proc. pen., arătând că există cazul de neimputabilitate prev. de art. 30 C. pen. -eroarea de fapt cu privire la împrejurarea că timbrele erau falsificate,

- existenţa unei contradicţii între expunerea şi dispozitivul hotărârii, în sensul că în expunerea hotărârii nu este precizat că ar fi săvârşit fapta prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, neindicând temeiul de drept, dar în dispozitiv este condamnat şi pentru această faptă.

- expunerea hotărârii nu cuprinde descrierea în concret şi în mod complet a faptelor săvârşite,

- urmărirea penală a fost efectuată de un procuror care nu avea competenţa materială şi după calitatea persoanei, având în vedere calitatea de procuror de pe lângă judecătorie a inculpatului D.D.. A menţionat că potrivit art. 56 alin. (6) C. proc. pen., competenţa ar fi aparţinut procurorului de pe lângă Curtea de Apel Cluj,

- competenţa nu aparţinea DNA, deoarece prejudiciul nu era peste un milion de euro în echivalent,

- procurorul DNA nu era un procuror specializat în urmărirea infracţiunilor de corupţie sau de evaziune fiscală aşa cum obligă art. 13 alin. (2) al O.U.G. nr. 43/2002.

- rechizitoriu nu este regulamentar întocmit, nu se bazează pe probe certe, ci pe probe îndoielnice şi că rechizitoriu este verificat de un procuror al cărui nume nu apare ca făcând parte din DNA,

- în faza de urmărire penală nu i s-a respectat exercitarea efectivă a dreptului la apărare, în sensul că nu i s-a permis avocatului său să asiste la audierea martorilor, ceea ce a permis ca audierile să fie făcute nelegal, cu încălcarea art. 86 şi art. 86 alin. (1) C. proc. pen. în vigoare la acea dată,

- în rejudecare, instanţa nu a respectat limitele rejudecării şi cele cuprinse în decizia de casare, neanalizându-le şi nepronunţându-se asupra acestora

- constatarea faptelor şi prejudiciul trebuia să se facă pe expertize şi nu pe concluziilor unor acte de constatare emise de organele fiscale şi pe constatările tehnico-ştiinţifice dispuse de procuror,

- expertul tehnic şi cel contabil nu aveau competenţa legală de a efectua expertizele, nefiind specializaţi în domeniul în care s-a dispus efectuarea expertizelor,

- sentinţa nu respectă cerinţele prev. de art. 356 şi art. 357 alin. (1) C. proc. pen. anterior

Inculpatul C.B.N. a motivat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de care este acuzat, solicitând:

- în baza art. 396 alin. (5) Noul C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. c) Noul C. proc. pen. a solicitat achitarea pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. vechi raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005; art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. vechi raportat art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., deoarece nu există probe care să dovedească săvârşirea acestor infracţiuni.

Criticile apărătorului inculpatului au vizat în esenţă următoarele:

- a menţionat că, din contractul de muncă depus la dosar rezultă că a avut funcţia de economist şi nu de director economic, iar în această calitate contabiliza documentele financiar-contabile transmise de către administratorul societăţii, întocmind balanţa şi bilanţul contabil, precum şi declaraţiile către bugetul general consolidat, contabilitatea primară fiind efectuată de o altă persoană,

- că cele patru sigilii au fost preluate de poliţiştii şi procurorii DNA cu menţiunea că sigiliile au fost intacte,

- expertiza efectuată de expertul S.B. cuprinde erori evidente sub aspectul depozitării cantităţii de alcool pretinsă a fi fost fabricată,

- în mod eronat s-a consemnat în sentinţă că nu a evidenţiat în parte aceste operaţiuni contabile, deşi în calitatea de economist nu a negociat contracte, ocupându-se doar de predarea biletelor la ordin sau a sumelor de bani către furnizori,

- a menţionat că din data de 2 martie 2005, până la lichidarea fabricii consumul de gaze este cel declarat de lichidator, iar după preluarea fabricii de către lichidator, salariaţii societăţii nu mai intrau în fabrică în absenţa lichidatorului,

- era necesar ca instanţa să-i audieze pe supraveghetorii fiscali,

- a menţionat că nu a avut calitatea de administrator de fapt a bunurilor societăţii, în sensul că nu a gestionat, nu a administrat şi nu a dispus de bunurile acesteia, împrejurare care nu a fost dovedită deoarece nu a fost identificată semnătura sa pe nicio factură, aviz de însoţire a mărfii sau orice document de aprovizionare neînregistrat în contabilitatea societăţii,

- facturile indicate în rechizitoriu au fost emise în perioada în care supraveghetorii fiscali se aflau în fabrică,

- faptul că în faza de urmărire penală toţi inculpaţii au fost asistaţi de un singur avocat, iar inculpaţii C.B.N. şi C.A. aveau interese contrare cu inculpaţii D.D. şi D.G.,

- au fost încălcate dispoziţiile cu privire la modul de administrare şi de efectuate a expertizei tehnice şi a celei contabile, de către experţi necalificaţi, şi care nu au răspuns obiecţiunilor formulate de experţii parte, care au fost propuşi de inculpaţi,

- din cauza neefectuării corespunzătoare a expertizei tehnice s-a stabilit un prejudiciu care a atras competenţa DNA,

- instanţa nu a administrat toate probele necesare pentru stabilirea adevărului în cauză, şi în mod nejustificat nu a procedat la administrarea probei cu martori, având în vedere că pentru fiecare martor există mai multe declaraţii contradictorii,

Inculpatul C.A. a motivat că în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de care este acuzat, solicitând:

- achitarea, în baza art. 396 alin. (5) Noul C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. c) noul C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. vechi raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. vechi raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- achitarea, în baza art. 396 alin. (5) Noul C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. d) noul C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. vechi raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 26 C. pen. vechi raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 C. pen.

- prin decizia de casare cu trimitere ÎCCJ a dispus să se administreze orice probe pentru stabilirea adevărului, însă în această fază procesuală expertiza contabilă nu a stabilit dacă operaţiunile în urma cărora s-au realizat venituri au fost corect şi în totalitate evidenţiate şi în evidenţa contabilă,

Criticile apărătorului inculpatului au vizat în esenţă următoarele:

- a menţionat că în faza de urmărire penală toţii inculpaţii au avut acelaşi apărător, deşi au existat contradicţii între interese lor,

- a solicitat a se aplica dispoziţiile art. 30 noul C. pen., motivat de faptul că mărfurile au fost încărcate în lipsa sa, şi nu cunoştea faptul că existau discordanţe între cele prevăzute în factură şi marfa pe care o transporta, necunoscând faptul că sticlele purtau banderole false şi nu cunoştea provenienţa acestora,

- a criticat faptul că instanţa de fond nu a acceptat probele propuse de inculpaţi în apărare, că nu a acceptat cererea pentru audierea martorilor, nu a dispus confruntarea inculpaţilor,

- că pedeapsa la care a fost condamnat este egală cu pedeapsa aplicată inculpaţilor D. şi că a fost obligat la plata prejudiciului produs.

Examinând cauza atât prin prisma criticilor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj şi de inculpaţii D.G.D., D.G. şi C.B.N. sunt fondate iar cele declarate de partea responsabilă civilmente SC J. IPURL şi de inculpatul C.A. sunt nefondate.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond, în expunerea argumentelor faptice şi juridice ce au condus la pronunţarea soluţiei criticate, a făcut o descriere amănunţită atât a situaţiei de fapt cât şi a temeiurilor de drept pe baza cărora şi-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecăţii precum şi a probelor care au fundamentat-o. Astfel, instanţa de fond a făcut o descriere detaliată a situaţiei de fapt, expunând pe larg activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi cât şi a mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi nemijlocit în faţa instanţei şi care au confirmat pe deplin situaţia de fapt expusă în considerentele rechizitoriului.

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 constituie infracţiunea de evaziune fiscală, săvârşită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Prin omisiunea evidenţierii se înţelege neînregistrarea în documentele legale cu relevanţă fiscală a anumitor operaţiuni sau venituri şi poate consta în neîntocmirea documentelor justificative pentru respectivele operaţiuni efectuate sau venituri realizate, în neînscrierea în registrele contabile obligatorii a operaţiunilor sau veniturilor conform documentelor justificative, în neîntocmirea situaţiilor financiar contabile recapitulative, conform prevederilor legale, sau în necompletarea declaraţiilor fiscale în termenele legale.

Cu privire la critica apărătorului inculpatului D.G.D. care a precizat că nu a fost administratorul de fapt al societăţii, neexistând dovezi privind exercitarea de acte de administrare, gestiune şi dispoziţie a actelor societăţi de către acesta, precum şi că pentru a i se putea reţine infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 ar fi trebuit să se facă dovada că a avut atribuţii financiar contabile, în cadrul societăţii, se constată că, martorii îl indică pe inculpatul D.G.D. ca fiind, în fapt, conducătorul societăţii, arătând că acesta în mod constant a intrat în contact cu furnizorii, a negociat preţuri, termene de livrare a plăţii, a efectuat comenzi, s-a ocupat de transportul materiilor prime cât şi a produsului finit şi chiar a participat la licitaţii în calitate de reprezentant al societăţii A., achiziţionând utilaje necesare procesului de producţie. Majoritatea furnizorilor de materii prime şi ambalaje l-au indicat pe acesta ca fiind persoana care a negociat, a efectuat comenzi şi plăţi, fiind în permanenţă perceput ca patron al firmei sau chiar s-a recomandat ca având această calitate.

Astfel, se reţine că martora V.K. a declarat că, după mai multe discuţii telefonice purtate, în luna aprilie 2003 inculpatul D.D. s-a deplasat la sediul N. din Satu Mare şi au convenit modalitatea de lucru între cele două societăţi.

Martorul G.O., patronul societăţii Ct., a arătat că după mai multe transporturi efectuate în beneficiul A., s-a deplasat personal la sediul din Turda al societăţii unde l-a întâlnit pe inculpatul D.G.D. care a primit şi a semnat factura, apoi a achitat integral, în numerar, întreaga valoare facturată.

Martorii M.R., asociat al SC E.V. SRL Blaj şi F.E., contabila societăţii, s-au deplasat la sediul fabricii de alcool A. în Turda, deoarece marfa predată nu fusese achitată, deşi trecuse termenul de 30 de zile, unde au fost primiţi de inculpatul D.D. care s-a recomandat drept administratorul societăţii. De altfel, la 29 decembrie 2004, martorii M.R. şi F.E. s-au deplasat din nou la sediul A. Aici au purtat discuţii cu inculpaţii D.D. şi C.B.N., convenind facturarea cantităţii de 169.575 kg porumb livrată din recoltare, întocmindu-se în acest sens facturile fiscale nr. ...... şi ......, ambele fără dată. După cum afirmă martora F.E. (cea care a întocmit efectiv facturile) data emiterii lor nu a fost înscrisă la solicitarea expresă a lui D.D. Relevant este faptul că, primind cele două facturi, inculpatul D.G.D. le-a semnat de primire în calitate de reprezentant al SC A. SRL Turda, confirmând astfel reprezentanţilor SC E.V. calitatea pe care el şi-o asumase în societate cu prilejul numeroaselor întâlniri derulate între ei.

Toate aceste aspecte mai sus analizate îl califică pe inculpatul D.G.D. ca şi subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, legea nefăcând nicio distincţie între administratorul de fapt şi cel de drept câtă vreme unul sau altul, ori ambii realizează administrarea concretă a firmei, astfel că situaţia lor în materia răspunderii penale este similară.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 constă în omisiunea evidenţierii în actele contabile sau alte documente legale în tot sau în parte, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor obţinute. Prin „omisiunea evidenţierii, în tot sau în parte în documentele contabile a operaţiunilor comerciale sau a veniturilor realizate" se înţelege omisiunea de a evidenţia veniturile în documentele contabile oficiale sau în alte documente legale.

În cauză, cu privire la prima etapă reţinută în derularea activităţii infracţionale, respectiv anii 2003 - 2005, societatea a achiziţionat în perioada 1 ianuarie 2003 - 28 februarie 2005 cantitatea de 1.592.395 kilograme porumb boabe şi grâu, în valoare totală de 7.983.019.107 ROL, fără a le înregistra în evidenţa contabilă. Societatea şi-a înregistrat însă cheltuiala aferentă acestor achiziţii, împrejurare care a suplimentat profitul obţinut prin evaziune, în detrimentul balanţei de plăţi către bugetul de stat. Această situaţie rezultă din controlul efectuat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală de administrare a Marilor Contribuabili - Activitatea de Inspecţie Fiscală, precum şi nota de constatare întocmită de către comisarii Gărzii Financiare Cluj.

În urma verificării relaţiilor comerciale ale SC A. SRL Turda cu furnizorii SC C. SA Satu Mare, SC F.E. SRL Oradea, SC N. SA Satu Mare (actualmente SC „A.M." SA), SC E.V. SRL Blaj, judeţul Alba, SC C. SA Cluj, Persoana fizică Ş.A.N., rezultă că deşi A. SRL Turda a achiziţionat de la societăţile respective cereale, activităţile comerciale nu s-au reflectat în evidenţa contabilă a societăţii.

Înalta Curte reţine că, şi după revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. 316/23,12,2 acordată SC „A." SRL Turda, Prin Decizia nr. 103 din 29 martie 2005 a Comisiei pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale şi a Importatorilor de produse Accizabile Supuse Marcării din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, pentru nedepunerea garanţiei în termenul legal, activitatea societăţii a continuat şi după această dată.

Martorii B.I., T.M., P.R.F., G.D., P.S. au declarat că au participat efectiv la muncile agricole derulate pe terenurile exploatate de inculpatul D.G., au încărcat camioanele ce făceau transporturile, cerealele fiind recepţionate în numeroase situaţii la intrarea în fabrică de către martorii N.C. şi B.I. şi că după februarie 2005 cerealele din producţia proprie erau folosite în producţia de alcool.

De altfel, martorii N.C. şi B.I. au relatat că aprovizionarea cu cereale se făcea întotdeauna noaptea.

Înalta Curte reţine, în acord cu Curte de Apel Bucureşti, că deosebit de relevant este faptul că, după ce societatea A. şi-a declarat încetată activitatea, adică după data de 28 februarie 2005, consumurile de energie electrică şi gaze naturale înregistrate de societate nu au scăzut semnificativ chiar să tindă spre zero, aşa cum ar fi fost normal, ci ele s-au menţinut la cote ridicate; practic, după data de 1 martie 2005, nu s-a mai remarcat nici o schimbare sub acest aspect, lunar societatea înregistrând consumuri medii de 20.000 Kw la energia electrică şi de 40.000 mc de gaze naturale.

Din declaraţiile martorilor T.M., B.I. şi B.A.D. a rezultat că, în ziua de 27 februarie 2006, după surprinderea în trafic a inculpatului C.A., aceştia împreună cu inculpaţii au curăţat halele.

Martorul B.A.D. a arătat că, pentru a realiza curăţirea spaţiului respectiv, au fost nevoiţi să se strecoare printr-o nişă creată între pereţii despărţitori ai halelor care era anterior folosită pentru deplasarea navetelor cu ambalaje.

Or, din data de 29 martie 2015, după ce societăţii îi fusese revocată autorizaţia de antrepozit fiscal, prin Decizia nr. 103 din 29 martie 2015 a Comisiei pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale şi a Importatorilor de produse accizabile supuse marcării din cadrul Ministerului Finanţelor, toată activitatea desfăşurată de la această dată şi până la momentul surprinderii în trafic a autocamionului cu număr de circulaţie CJ ...... care transporta clandestin o cantitate de peste 7.000 de sticle cu băutură alcoolică provenind de la societatea A. din Turda (27 februarie 2006) s-a desfăşurat în afara antrepozitului fiscal.

Infracţiunea prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 constă în producerea de produse accizabile ce intră sub incidenţa regimului de antrepozitare, în afara unui antrepozit fiscal autorizat de către autoritatea competentă iar infracţiunea prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 constă în marcarea cu marcaje false a produselor accizabile supuse marcării ori deţinerii în antrepozitul fiscal a produselor marcate în acest fel.

Deşi apărătorul inculpaţilor combate prin argumentele invocate că sigiliile aplicate nu au fost desfăcute, şi că după retragerea autorizaţiei de antrepozit fiscal nu s-au mai produs băuturi alcoolice în unitate, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice de către Monetăria Statului RA şi în raportul comunicat s-a constat că trei din cele patru sigilii au fost înlăturate.

Curtea de Apel Bucureşti a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către expert I.I., care a concluzionat că sigiliile seria A 47158, A 47159, A 47162 nu prezintă urme de forţare, iar în privinţa sigiliului seria A 47164 nu se poate stabili dacă urmele existente au fost sau nu create în urma forţării.

Expertiza sus-menţionată a fost efectuată în martie 2013 şi întrucât sigiliile respective au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice în luna mai 2007, iar concluziile au fost diferite, au fost audiaţi în faţa Curţii de Apel Bucureşti atât expertul criminalist I.I., cât şi P.D. - şeful serviciului producţiei de Monetăria Statului, cel care a efectuat o verificare a celor patru sigilii puse la dispoziţie de Direcţia Naţională Anticorupţie în anul 2007.

Raportat la faptul că, constatarea tehnico-ştiinţifică s-a făcut la un moment mult mai apropiat decât expertiza criminalistică, mai exact la o distanţă de 6 ani iar ambii specialişti au admis că transportul şi depozitarea sigiliilor sunt de natură să determine modificări asupra sigiliilor respective, Curtea de Apel Bucureşti, în mod corect, a luat în calcul la stabilirea situaţiei de fapt, constatarea tehnico-ştiinţifică.

Din procesul-verbal de constatare rezultă că la data 27 februarie 2006, o echipă a Poliţiei oraşului Huedin a oprit în trafic un autocamion cu număr de circulaţie CJ ..... şi după un control sumar al actelor prezentate de conducătorul auto, respectiv de inculpatul C.A. s-a constatat că acesta transporta clandestin o cantitate de peste 7.000 de sticle cu băutură alcoolică provenind de la societatea A. din Turda, toate cele 7.000 de sticle purtând banderole de marcare falsificate.

Art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 prevede: „constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi tipărirea, folosirea, deţinerea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole ori formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate".

În urma efectuării expertizei de I.N. SA, asupra timbrelor prelevate de pe recipientele de băutură alcoolică a rezultat din raportul întocmit în cauză că banderolele de băuturi spirtoase supuse expertizării nu erau autentice.

De altfel, din facturile fiscale emise atât de tipografia I.C. cât şi de către SC Cr., rezultă că aceste comenzi şi livrări de etichete au survenit şi după data de 1 martie 2005, confirmând încă o dată activitatea evazionistă derulată în societatea A.

Din declaraţia administratoarei SC I.C., T.I., rezultă că în prima jumătate a anului 2005, în mod frecvent a fost solicitată şi a realizat etichete pentru băuturi alcoolice pentru producătorul SC „A." din Turda.

Raportând consideraţiile teoretice la situaţia de faţă se observă că infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 s-a consumat în momentul în care au fost puse în circulaţie, respectiv în momentul când banderolele au fost folosite pentru marcarea celor 7.000 de sticle de băutură alcoolică. Urmarea imediată a constat în crearea unui pericol pentru circuitul financiar şi fiscal, iar legătură de cauzalitatea a rezultat din materialitatea faptelor.

Susţinerilor inculpaţilor care relatează că nu ştiau că timbrele folosite pentru marcarea celor 7.000 de sticle de băutură alcoolică erau false, nu pot fi primite, în contextul probelor administrate, care demonstrează că inculpaţii s-au preocupat de bunul mers al SC A. SRL, inclusiv până la depistarea autovehiculului în trafic.

Apărătorii inculpaţilor au invocat excepţia nulităţii absolute a sentinţei penale apelate, în sensul că judecătorul care a pronunţat hotărârea apelată, se află în stare de incompatibilitate prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., datorită existenţei unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorului a fost afectată, pentru că împotriva acestuia se începuse urmărirea penală pentru fapte de corupţie săvârşite în alt dosar. Înalta Curte reţine că excepţia invocată nu operează în cauză, faptele de corupţie pentru care se presupune că era urmărit penal judecătorul privind un alt dosar.

Critica apărătorului inculpatului D.G. că rechizitoriu nu este regulamentar întocmit, nu se bazează pe probe certe, ci pe probe îndoielnice, nu este fondată, actul de sesizare al instanţei descrie clar atât faptele cât şi probele administrate pentru dovedirea acestora, iar probele au fost administrate cu respectarea Codului de procedură penală.

Critica apărătorilor inculpaţilor referitoare la faptul că în faza urmăririi penale toţi inculpaţii au fost asistaţi de un singur avocat, deşi asistenţa penală era obligatorie, iar inculpaţii C.B.N. şi C.A. aveau interese contrare cu inculpaţii D.D. şi D.G., ceea ce a determinat ca în cauză administrarea probelor să fie deficitară, nu poate constitui un temei de nulitate absolută. De altfel, poziţia procesuală a inculpaţilor a fost identică, în sensul că toţi inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor şi au avut apărător ales.

Critica apărătorului inculpaţilor D.G.D. şi D.G. referitoare la faptul că urmărirea penală nu a fost efectuată de un organ de urmărire penală competent, raportat la calitatea inculpatului D.G.D., respectiv de procuror, precum şi raportat la prejudiciu, nu pot fi primite. Dispoziţiile art. 13 alin. (2) din O.U.G. 43/2002 stabilesc competenţa Direcţia Naţională Anticorupţie de a efectua urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în RON a 1.000.000 euro în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

Totodată, spre deosebire de dispoziţiile vechiului Cod de procedură penală, se constată că în Noul C. proc. pen. este sancţionată cu nulitatea doar încălcarea dispoziţiilor legale privind competenţa materială şi personală a instanţelor judecătoreşti, nu şi cea a organelor de urmărire penală. De altfel, chiar şi în cazul în care urmărirea penală ar fi efectuată de un organ de urmărire penală necompetent, aceasta s-ar acoperi prin efectuarea cercetării judecătoreşti.

Criticile vizând faptul că martorii ar fi trebuit audiaţi şi de instanţa de fond, pentru a se putea confrunta cu inculpaţii, nu este justificată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Încheierea din data de 10 februarie 2009 (Dosar 8505/2/2008) a apreciat necesară audierea martorilor care nu au dat declaraţii în faţa Curţii de Apel Timişoara şi a procedat la audierea acestora. De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Încheierea nr. 3896 din data de 15 august 2007, prin care a dispus strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Timişoara la Curtea de Apel Bucureşti a precizat că se menţin actele îndeplinite la instanţa de la care s-a strămutat judecarea cauzei. Totodată, prin decizia penală nr. 1586 din data de 20 aprilie 2011 (Dosar 8505/2/2008), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de DNA şi partea civilă ANAF prin D.G.F.P. Cluj, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, la Curtea de Apel Bucureşti, dispoziţia instanţei de recurs privind doar efectuarea expertizelor.

Conform art. 103 alin. (1) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, sens în care literatura şi practica în materia penală a relevant constant aprecierea fiecărei probe se face de instanţa de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului, drept pentru care nu se poate considera că un anumit mijloc de probă primează în raport cu celelalte. De altfel, nu există o ierarhie a probelor instanţa putând aprecia care dintre probele administrate vor fi înlăturate.

Criticile inculpaţilor privind expertizele efectuate în cauză, respectiv: expertul contabil nu a stabilit valoarea prejudiciului, prin raportare la datele expertizei tehnice, în baza obiecţiunilor formulate împotriva acesteia de expertul parte şi nu a explicat prin ce instrument financiar au fost achitate facturile privind pet-urile, facturi care poartă semnătura de primire; faptul că instanţa a respins cererea prin care a solicitat a se analiza expertizele extrajudiciare întocmite de experţii parte, care au făcut în cuprinsul lor critici justificate cu privire la rapoartele de expertiză întocmite de experţii oficiali; au fost încălcate dispoziţiile cu privire la modul de administrare şi de efectuare a expertizei tehnice şi a celei contabile, fiind efectuate de experţi necalificaţi şi care nu au răspuns obiecţiunilor formulate de experţii parte; expertul tehnic şi cel contabil nu aveau competenţa legală de a efectua expertizele, nefiind specializaţi în domeniul în care s-a dispus efectuarea expertizelor, nu pot fi primite.

Înalta Curte constată că experţii au fost numiţi de pe lista experţilor recomandaţi de BLETC. Totodată, la termenul din data de 26 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a încuviinţat toate obiecţiunile formulate la rapoartele de expertiză tehnică judiciară şi contabilă, întocmindu-se şi un supliment la expertiza tehnică. Totodată, inculpaţilor li s-a permis a avea experţi parte.

Cu privire la excepţia nulităţii relative a raportului de expertiză contabilă şi a excepţiei nulităţii relative a raportului de expertiză tehnică, invocate de apărătorii inculpaţilor, Înalta Curte constată, totodată, că nu a fost invocată în termenul prevăzut de lege, respectiv la termenul de judecată ulterior efectuării expertizei.

În ceea ce priveşte critica apărătorului D.G. care a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, în temeiul art. 16 lit. d) C. proc. pen., arătând că există cazul de neimputabilitate prev. de art. 30 C. pen. - eroarea de fapt cu privire la împrejurarea că timbrele erau falsificate, se impune a se preciza că, necunoaşterea faptului că în calitatea sa de unic asociat al SC A. SRL Turda, mai ales după retragerea autorizaţiei de antrepozit fiscal nu a cunoscut şi nici nu a verificat, aşa cum pretinde inculpatul, provenienţa respectivelor sticle, nu au ca efect înlăturarea caracterului imputabil al faptei sale, întrucât potrivit principiilor generale care guvernează dreptul penal, nimerii nu poate invoca necunoaşterea legii penale.

De altfel, mergând pe acelaşi considerent, nici critica apărătorului inculpatului C.A. care a solicitat a se aplica dispoziţiile art. 30 noul C. pen., motivat de faptul că mărfurile au fost încărcate în lipsa sa, şi nu cunoştea faptul că existau discordanţe între cele prevăzute în factură şi marfa pe care o transporta, necunoscând faptul că sticlele purtau banderole false şi nu cunoştea provenienţa acestora, nu pot fi primite.

Înalta Curte, raportat la critica părţii responsabile civilmente SC J. IPURL care a arătat că nu are calitatea de parte responsabilă civilmente, reţine că prin încheierea din data de 13 noiembrie 2007 (1071/33/2007), Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a pus în discuţia părţilor introducerea în cauză, la solicitarea reprezentantului Ministerului Public, în calitate de parte responsabilă civilmente a lichidatorului judiciar al persoanei juridice, SC J. IPURL Cluj, ca urmare intrării în procedura de faliment a SC A. SRL Turda. De altfel, prin Sentinţa comercială nr. 1293 din 15 septembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Comercial Cluj, în Dosarul nr. 652/2005 s-a dispus deschiderea procedurii judiciare prevăzute de Legea nr. 64/1995 faţă de SC A. SRL, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar SC J. SRL, care a devenit ulterior SC J. IPURL; iar prin Încheierea comercială nr. 1388 din data de 20 aprilie 2006 s-a dispus intrarea SC A. SRL în faliment, SC J. IPURL fiind desemnată în calitate de lichidator judiciar.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.G.D., în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) în referire la art. 16 lit. f) din Noul C. proc. pen. va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva sa, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

S-a reţinut că infracţiunea menţionată s-a săvârşit în a doua parte a anului 2005, începutul anului 2006 şi având în vedere că termenul de prescripţie specială este de 7 ani şi 6 luni rezultă că acesta s-a împlinit la sfârşitul anului 2013.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.B.N., având în vedere că prin actul de sesizare nu s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 Înalta Curte va înlătura din sentinţa penală atacată dispoziţia de condamnare privind această infracţiune.

În ceea ce priveşte mărirea limitei pedepsei aplicate inculpatului C.A., aceasta este justificată, prin raportare la limitele de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, nefiind încălcate dispoziţiile art. 418 alin. (1) din Noul C. proc. pen., care prevăd că instanţa nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel, în cauză fiind admis apelul parchetului, care a şi făcut o asemenea solicitare şi a fost respins apelul inculpatului.

Înalta Curte, faţă de valoarea prejudiciului creat bugetului statului, în ceea ce îi priveşte pe toţi inculpaţii, reţine că devin incidente dispoziţiile art. art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce priveşte plata despăgubirilor către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca în sumă de 5.736.193,01 RON, plus majorări de întârziere şi penalităţi la data scadenţei, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului, Înalta Curte reţine următoarele:

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca s-a constituit parte civilă cu suma de 5.736.193,01 RON.

Instanţa de fond a dispus obligarea inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 5.219.988 RON, plus majorări de întârziere şi penalităţi la data scadenţei, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului, fiind stabilită prin expertiza efectuată.

Criticile inculpaţilor referitoare la modul în care reprezentanţii Gărzii Financiare Cluj au efectuat calculul prejudiciului, reţinut în Nota de constatare şi implicit solicitarea de modificare a modului de calcul prin raportarea materiilor prime achiziţionate şi neînregistrate în evidenţele contabile ale societăţii la un consum mediu de cereale/litru de alcool pur obţinut sunt neîntemeiate.

Din concluziile completatoare ale Notei de constatare a Gărzii Financiare Cluj din februarie 2007, rezultă că prejudiciul produs în cauză bugetului de stat consolidat prin activitatea economică subterană derulată în cadrul SC A. SRL a fost calculat prin aplicarea cotelor percepute de lege la cantitatea de alcool pur rafinat, care a fost produsă din materiile prime achiziţionate în perioada 2003 - 2005 şi neînregistrate în evidenţele contabile ale societăţii.

Referitor la calculul cantităţii de alcool pur rafinat rezultată din materiile prime, este de precizat că acesta a fost realizat avându-se în vedere actele contabile furnizate de producătorul SC A. SRL, rapoartele de producţie întocmite de-a lungul anilor, a datelor furnizate de aceeaşi societate cu privire la stocurile de materii prime şi produs finit, stocuri care erau întocmite lunar şi depuse potrivit dispoziţiilor legale la Biroul Monopol din cadrul DGFP Cluj.

În contextul arătat, din analiza factorilor sus menţionaţi, a rezultat că din cantitatea respectivă de materii prime a fost produsă o cantitate de 639.982 litri de alcool pur rafinat de 96 gr pentru care societatea datora la bugetul de stat acciză neîncasată, impozit pe profit şi TVA în valoare de 5.736.193,01 RON.

Mai este de precizat şi faptul că la stabilirea consumului real realizat pentru fiecare litru de alcool pur rafinat obţinut, calculul s-a efectuat în concret prin raportare la datele de consum şi producţie proprii instalaţiei în care ele au fost realizate în mod efectiv şi nu s-a procedat la efectuarea lor prin estimare.

Aşa fiind, urmează a modifica dispoziţia de obligare a inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente SC J. IPURL la plata despăgubirilor către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, în sensul că obligă inculpaţii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC J. IPURL la plata despăgubirilor către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca în sumă de 5.736.193,01 RON, plus majorări de întârziere şi penalităţi la data scadenţei, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi aplicate inculpaţilor, Înalta Curte are în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., reţinând limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările concrete în care infracţiunea a fost comisă, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează astfel de fapte, caracterul repetat al actelor materiale ce compun infracţiunea continuată, cuantumul ridicat al folosului material realizat, urmarea socialmente periculoasă produsă, dar şi persoana şi conduita inculpaţilor, care nu au recunoscut săvârşirea infracţiunii, nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, s-au prezentat, în mod constant, la chemarea organelor judiciare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj şi de inculpaţii D.G.D., D.G. şi C.B.N. împotriva Sentinţei penale nr. 554 din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Va desfiinţa în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând: I. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului D.G.D. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 6 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior;

- 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior;

- 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior;

- 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior;

- 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 raportat la art. 31 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) în referire la art. 16 lit. f) din Noul C. proc. pen. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului D.G.D. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. va condamna inculpatul D.G.D. la o pedeapsă de 6 ani închisoare prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului D.G.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în condiţiile art. 68 C. pen.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) cu aplicarea art. 5 C. pen. anterior va contopi pedepsele principale aplicate inculpatului D.G.D. de 6 ani închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 4 ani închisoare şi pedepsele complementare de câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului D.G. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 6 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

- 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior;

- 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior;

- 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. va condamna pe inculpatul D.G. la o pedeapsă de 6 ani închisoare prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului D.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în condiţiile art. 68 C. pen.

Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) cu aplicarea art. 5 C. pen. anterior va contopi pedepsele principale aplicate inculpatului D.G. de 6 ani închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 4 ani închisoare şi pedepsele complementare de câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

III. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului C.B.N. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

- 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

- 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior:

- 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

Va înlătura din sentinţa penală atacată dispoziţia de condamnare a inculpatului C.B.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. va condamna inculpatul C.B.N. la o pedeapsă de 6 ani închisoare prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului C.B.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în condiţiile art. 68 C. pen.

Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. h din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) cu aplicarea art. 5 C. pen. anterior va contopi pedepsele principale aplicate inculpatului C.B.N. de 6 ani închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 4 ani închisoare şi pedepsele complementare de câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. şi va dispune ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

IV. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului C.A. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 C. pen. anterior şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior;

- 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1), lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior;

În baza art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. va condamna pe inculpatul C.A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în art. 26 raportat art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului C.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) cu aplicarea art. 5 C. pen. anterior va contopi pedepsele principale aplicate inculpatului C.A. de 5 ani închisoare şi 4 ani închisoare şi pedepsele complementare de câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Va modifica dispoziţiile de obligare a inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente SC J. IPURL la plata despăgubirilor către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca în sensul că va obliga Inculpaţii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC J. IPURL la plata despăgubirilor către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca în sumă de 5.736.193,01 RON, plus majorări de întârziere şi penalităţi la data scadenţei, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC J. IPURL şi de inculpatul C.A. împotriva Sentinţei penale nr. 554 din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Va obliga inculpaţii D.G.D. şi C.N.B. în solidar la plata sumei de câte 5.000 RON cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpaţii D.G. şi C.A. în solidar la plata sumei de câte 5.300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON onorariu avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga apelanta parte responsabilă civilmente SC J. IPURL la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj şi de inculpaţii D.G.D., D.G. şi C.B.N. împotriva Sentinţei penale nr. 554 din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală. Desfiinţează în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând: I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului D.G.D. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 raportat la art. 31 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) în ref. la art. 16 lit. f) din Noul C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului D.G.D. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă inculpatul D.G.D. la o pedeapsă de 6 ani închisoare prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului D.G.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în condiţiile art. 68 C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) cu aplicarea art. 5 C. pen. anterior contopeşte pedepsele principale aplicate inculpatului D.G.D. de 6 ani închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 4 ani închisoare şi pedepsele complementare de câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului D.G. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă inculpatul D.G. la o pedeapsă de 6 ani închisoare prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului D.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în condiţiile art. 68 C. pen.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296¹ alin. (1) lit. h din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) cu aplicarea art. 5 C. pen. anterior contopeşte pedepsele principale aplicate inculpatului D.G. de 6 ani închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 4 ani închisoare şi pedepsele complementare de câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art; 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

III. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului C.B.N. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

Înlătură din sentinţa penală atacată dispoziţia de condamnare a inculpatului C.B.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă inculpatul C.B.N. la o pedeapsă de 6 ani închisoare prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului C.B.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în condiţiile art. 68 C. pen.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. h din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. h din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) cu aplicarea art. 5 C. pen. anterior contopeşte pedepsele principale aplicate inculpatului C.B.N. de 6 ani închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 4 ani închisoare şi pedepsele complementare de câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

IV. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului C.A. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

În baza art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă inculpatul C.A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în art. 26 raportat art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului C.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 296¹ alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) cu aplicarea art. 5 C. pen. anterior contopeşte pedepsele principale aplicate inculpatului C.A. de 5 ani închisoare şi 4 ani închisoare şi pedepsele complementare de câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

Modifică dispoziţiile de obligare a inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente SC J. IPURL la plata despăgubirilor către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca în sensul că obligă inculpaţii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC J. IPURL la plata despăgubirilor către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca în sumă de 5.736.193,01 RON, plus majorări de întârziere şi penalităţi la data scadenţei, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC J. IPURL şi de inculpatul C.A. împotriva Sentinţei penale nr. 554 din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă inculpaţii D.G.D. şi C.N.B. în solidar la plata sumei de câte 5.000 RON cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpaţii D.G. şi C.A. în solidar la plata sumei de câte 5.300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON onorariu avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă apelanta parte responsabilă civilmente SC J. IPURL la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 120/2015. Penal		ICCJ. Decizia nr. 146/2015. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 145/2015. Penal. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 145/2015. Penal. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs