ICCJ. Decizia nr. 170/2015. Penal. Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 170/A/2015
Dosar nr. 335/54/2013
Şedinţa publică din 12 mai 2015
Deliberând asupra cauzei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 300 din data de 17 octombrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.A. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I şi lit. b) C. pen. din 1968.
În baza art. 81 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executări pedepsei de 1 an închisoare pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare stabilit potrivit dispoziţiilor art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C.At.
A fost obligat asigurătorul SC E.R.A.R. SA către partea civilă C.At. la plata sumelor de 24.129,93 euro, respectiv echivalentul în RON la data plăţii sumei şi 6.099,98 RON, reprezentând daune materiale precum şi a sumei de 200.000 RON, reprezentând daune morale.
A fost obligat asigurătorul SC E.R.A.R. SA către partea civilă Spitalul de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti la plata sumei de 1.745,30 RON despăgubiri civile reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea părţii civile C.At.
A fost obligat asigurătorul SC E.R.A.R. SA către partea civilă C.At. la plata sumei de 4.448,35 RON cheltuieli judiciare.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.750 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi faza de judecată.
În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare privind suma de 67,12 onorariu traducător au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că la data de 21 februarie 2013 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. 335/54/2013, Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 1049/P/2013 din data de 18 februarie 2013, privind pe inculpatul C.A. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.
În fapt, în actul de sesizare, s-a reţinut că la data de 22 decembrie 2010, orele 14:00, C.A. - cetăţean italian, se deplasa la volanul autoturismului M cu numărul de înmatriculare B-XXXXX, pe DN 56 din direcţia Craiova în direcţia Calafat, ca pasager în autoturism, pe scaunul din dreapta faţă aflându-se partea vătămată C.At. Rulând cu o viteză peste limita legală, s-a angajat în depăşirea autoturismului VWG cu numărul de înmatriculare BH...... - BP, fără să se asigure, şi cum din sensul opus venea un autocamion - TIR, C.A. a încercat să revină pe banda sa de mers acroşând autoturismul din faţa sa, marca OA, cu numărul de înmatriculare DJ-XX-XXX, condus de partea vătămată R.S.P. care era angajat în depăşire, pe care l-a proiectat în afara carosabilului, după care a intrat cu autoturismul într-un pom de pe marginea drumului, revenind pe carosabil în faţa autovehiculului VWG condus de T.I., ce rula în aceeaşi direcţie, cu care a intrat în coliziune. în urma impactului a rezultat vătămarea corporală a părţii vătămate R.S.P. care pentru vindecare a necesitat 16 - 18 zile îngrijire medicală, astfel cum rezultă din Certificatul medico-legal nr. 49/A2 din data de 10 ianuarie 2011, precum şi a numiţilor R.C.Ş., C.At., T.I. I. şi I.V.S.
În cursul cercetărilor penale, partea vătămată R.S.P. a formulat plângere penală împotriva învinuitului A.C., însă ulterior aceştia s-au împăcat, iar numitul R.C.Ş., deşi a formulat plângere prealabilă, nu a solicitat o examinare medico-legală pentru determinarea numărului de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării leziunilor suferite la 22 octombrie 2010.
Cât priveşte vătămările suferite de T.I. şi I.V.S., aceştia au precizat că nu înţeleg să formuleze plângere prealabilă împotriva învinuitului C.A., refuzând examinarea medico-legală a leziunilor suferite cu ocazia evenimentului rutier produs la 22 octombrie 2010.
Urmare impactului a rezultat şi vătămarea corporală a părţii vătămate C.A. care a formulat plângere prealabilă după opt luni de la data producerii accidentului, respectiv la 18 august 2011, arătând că a fost internată într-un spital din Roma în perioada 8 martie 2011 - 17 aprilie 2011, iar cu ocazia audierii din data de 18 august 2011, a precizat că va solicita o examinare medico-legală pentru determinarea numărului zilelor de îngrijire medicală necesare vindecării leziunilor produse la 22 octombrie 2010.
Întrucât aceasta nu a depus în cursul urmăririi penale nici un act medico-legal din care să rezulte numărul de zile de îngrijire medicală necesare vindecării leziunilor suferite, prin Rezoluţia nr. 5/P/2011 din 27 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat, s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de C.A. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., reţinându-se că acesta s-a împăcat cu partea vătămată R.S.P. şi neînceperea urmăririi penale faţă de C.A. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., reţinându-se că fapta pentru care C.At. a formulat plângere prealabilă nu este prevăzută de legea penală atâta vreme cât prevederile art. 184 alin. (1) şi 3 sancţionează ca infracţiune vătămarea corporală din culpă numai atunci când, urmare acesteia, pentru vătămările produse au fost necesare mai mult de 10 zile de îngrijire medicală.
Prin ordonanţa nr. 1165/II/2/2011 din 29 noiembrie 2011 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj a fost admisă plângerea formulată de partea vătămată C.At. împotriva rezoluţiei adoptată la 27 octombrie 2011 în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat nr. 5/P/2011 şi infirmată, în parte, rezoluţia în ceea ce priveşte neînceperea urmăririi penale faţă de C.A. pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., constând în vătămarea corporală a sus-numitei, deoarece din raportul de constatare medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova la data de 10 noiembrie 2011, s-a concluzionat că a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 110 - 120 zile îngrijiri medicale, produse în condiţiile accidentului rutier din data de 22 decembrie 2010.
Cu ocazia reluării urmăririi penale, în vederea stabilirii împrejurărilor cauzei şi a dinamicii producerii accidentului de circulaţie din data de 22 octombrie 2012, viteza de deplasare a autoturismului, cine a generat pericolul de accident şi posibilităţile de evitare a accidentului, în cauză s-a dispus şi s-a efectuat o expertiză tehnică-auto de către ing. P.L. rezultând că inculpatul C.A. se deplasa pe DN 56A din direcţia Craiova către Calafat conducând autoturismul marca M cu numărul de înmatriculare B - 24 - HOT cu o viteză de 125,56 Km/oră, iar în aceeaşi direcţie se deplasa şi autoturismul marca OS cu numărul de înmatriculare DJ-XX-XXX condus de R.S.P. şi autoturismul marca VWG cu numărul de înmatriculare BH-......... condus de T.I. Inculpatul C.A. s-a angajat în depăşirea autoturismului VWG şi din cauza vitezei neadecvate a lovit cu partea dreaptă a autoturismului în partea stângă a autoturismului OS care era angajat în depăşire. După intrarea în coliziune, C.A. a pierdut controlul direcţiei, a părăsit partea carosabilă în partea stângă a sensului său de mers şi a intrat în coliziune cu un nuc, după care, din cauza reculului a ajuns pe partea carosabilă unde a fost lovit în partea stângă de autoturismul VWG ce circula regulamentar.
S-a stabilit că accidentul de circulaţie a fost generat de inculpatul C.A. şi putea fi evitat dacă acesta adapta viteza la condiţiile de trafic şi nu se angaja în depăşire decât după ce se asigura că o face în condiţii de securitate, atât pentru el, cât şi pentru ceilalţi participanţi la trafic.
În aceste condiţii, s-a apreciat în urma expertizei efectuate că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului C.A. care a încălcat astfel dispoziţiile art. 48 şi art. 54 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 Republicată.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C.A., care la data de 22 decembrie 2010, în timp ce conducea autoturismul marca M cu numărul de înmatriculare B-XXXXX, pe fondul nepăstrării unei distanţe regulamentare şi vitezei excesive, a produs un accident de circulaţie în urma căruia partea vătămată C.At., pasager al autoturismului, a suferit vătămări corporale pentru care au fost necesare 110 - 120 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.
Starea de fapt reţinută a fost probată prin: proces-verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului accidentului şi planşa foto anexă; Certificatul medico-legal nr. 3295/A1 din 10 noiembrie 2011 al Institutul de Medicină Legală Craiova; raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul desemnat ing. P.L.; declaraţiile părţii vătămate R.S.P. şi a martorilor R.C.Ş., D.C.A., T.I.; declaraţiile părţii civile C.At.; declaraţiile inculpatului C.A.
S-a reţinut că inculpatul C.A. nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, are doi copii minori, este avocat şi locuieşte în Roma - Italia, iar parcursul urmăririi penale a recunoscut şi regretat fapta comisă.
Cu privire la latura civilă, s-a reţinut că partea vătămată C.At. s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar cuantumul despăgubirilor materiale şi morale, urmează a fi precizate în faţa instanţei de judecată.
Prin Rezoluţia nr. 5/P/2011 din 14 martie 2011 a Poliţiei Municipiului Calafat, a fost începută urmărirea penală faţă de C.A. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen., reţinându-se că la 22 decembrie 2010, în timp ce conducea autoturismul marca M cu numărul de înmatriculare B - ...... pe DN 56 Craiova - Calafat, pe fondul neadaptării unei viteze regulamentare faţă de un alt autovehicul şi a vitezei excesive, a acroşat autoturismul OA cu numărul de înmatriculare DJ - ....... condus de R.S.P. pe care l-a proiectat în afara carosabilului, în urma impactului acesta din urmă suferind leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile îngrijiri medicale.
Prin Rezoluţia nr. 5/P/2011 din 13 decembrie 2011 a Poliţiei Municipiului Calafat, a fost începută urmărirea penală faţă de C.A. pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală gravă din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., reţinându-se că la data de 22 decembrie 2010, în timp ce conducea autoturismul marca M cu numărul de înmatriculare B - ......., pe fondul nepăstrării unei distanţe regulamentare şi vitezei excesive, a produs un accident de circulaţie în urma căruia partea vătămată C.At. - pasager al autoturismului, a suferit vătămări corporale pentru care i-au fost necesare 110 - 120 zile pentru îngrijiri medicale.
Prin Ordonanţa nr. 5/P/2011 din 4 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe C.A., cercetat pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală gravă din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, având în vedere calitatea acestuia de avocat.
S-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C.A., pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.
În cauză s-a procedat la ascultarea inculpatului, partea vătămată a depus la dosarul cauzei anumite înscrisuri privind cheltuielile efectuate în dovedirea sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri civile şi înscrisuri medicale. La cererea părţii vătămate au fost ascultaţi în cauză cu privire la latura civilă, martorii G.F. şi G.C.V.
La termenul de judecată din 1 iulie 2013 inculpatul a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei aşa cum a fost descrisă în rechizitoriu şi nu solicită administrarea altor mijloace de probă în cadrul cercetării judecătoreşti.
Prin încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată, instanţa constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzută de art. 3201 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen. a admis cererea formulată de inculpat şi a dispus judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate reglementată de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Ca urmare a solicitării părţii vătămate, la termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2013 s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale având ca obiective să se constate dacă leziunile şi vătămările suferite de partea vătămată au provocat încetarea funcţionării parţiale sau totale a unui simţ sau organ, să se constate dacă leziunile produse părţii vătămate au provocat o alterare şi o dizarmonie substanţială în fizionomia părţii vătămate, dacă vătămările au determinat o infirmitate permanentă sau temporară şi o scădere temporară sau permanentă a capacităţii de muncă, dacă leziunile produse ca urmare a accidentului au pus în pericol viaţa părţii vătămate şi să se stabilească numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor.
La termenul de judecată din data de 11 martie 2014 avocatul părţii vătămate a arătat că partea vătămată a hotărât să nu se mai prezinte la controalele medicale dispuse de IML Craiova, pentru efectuarea expertizei, iar IML Craiova a comunicat la data de 2 aprilie 2014 că partea vătămată s-a prezentat la sediul Institutului şi a fost examinată la data de 6 februarie 2014, însă i s-au recomandat examene complementare (chirurgie, ortopedie, neurologie, psihiatrie, capacitate de muncă), examinări ce trebuie efectuate la Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, medicii specialişti fiind cooptaţi în efectuarea expertizei.
Faţă de aceste împrejurări, instanţa a solicitat IML Craiova la termenul din data de 22 mai 2014 să efectueze expertiza medico-legală dispusă în cauză în raport cu actele medicale înaintate.
Întrucât la data de 16 iulie 2014 IML Craiova a precizat că în absenţa rezultatelor examenelor complementare nu se poate răspunde obiectivelor expertizei, instanţa a constatat la data de 10 septembrie 2014 că proba nu poate fi administrată.
Ca urmare a intrării în vigoare la 1 februarie 2014 a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, s-a constatat că cercetarea judecătorească, în cazul recunoaşterii învinuirii este reglementată de dispoziţiile art. 374 alin. (4), art. 375, art. 377 C. proc. pen. Faţă de declaraţia inculpatului C.A. în sensul recunoaşterii în întregime a faptei şi a solicitării de a nu fi administrate probe în cadrul cercetării judecătoreşti, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile procesual penale sus-menţionate.
Având în vedere mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv: declaraţia părţii vătămate şi inculpatului, proces-verbal de cercetare la faţa locului, raport de expertiză medico-legală Institutul de Medicină Legală Craiova, raport de expertiză tehnică, declaraţiile martorilor R.C.Ş., D.C.A., T.I. şi I.V.S., instanţa a reţinut că la data de 22 decembrie 2010, orele 14:00, inculpatul C.A., a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare B - ....., marca M, pe DN 56 din direcţia Craiova în direcţia Calafat, pe scaunul din dreapta faţă aflându-se partea vătămată C.At. Conducând autoturismul cu o viteză peste limita legală, inculpatul s-a angajat în depăşirea autoturismului VWG cu numărul de înmatriculare BH...... - BP, fără să se asigure. în momentul în care a observat că din sensul opus venea un autocamion - TIR, a încercat să revină pe banda sa de mers acroşând astfel autoturismul care se deplasa în faţa sa marca OA cu numărul de înmatriculare DJ-XX-XXX condus de R.S.P., acest autoturism aflându-se la rândul său în depăşire. Ca urmare a impactului autoturismul OA a fost proiectat în afara carosabilului iar autoturismul condus de inculpat s-a izbit de un pom de pe marginea drumului. Din cauza reculului autoturismul condus de inculpat a ajuns pe partea carosabilă unde a fost lovit în partea din spate de autoturismul marca VWG condus de către numitul T.I. În urma impactului, a rezultat vătămarea corporală a părţii vătămate C.At., care a necesitat 110 - 120 zile îngrijiri medicale.
În declaraţia dată de inculpatul C.A., la data de 1 februarie 2013 acesta a arătat că a condus autoturismul cu nr. B-........ spre Calafat, cu o viteză peste limita legală, pasager în autoturism fiind C.At., a intrat în depăşirea a două autoturisme şi, pentru că din sens opus venea un autocamion TIR, a intrat în coliziune cu autoturismul OA care circula regulamentar în faţa sa.
Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul tehnic P.L., viteza de deplasare a autoturismului MO cu numărul de înmatriculare B-......, condus de către inculpatul C.A., premergător coliziunii şi în timpul coliziunii cu autoturismul OAS numărul de înmatriculare DJ-XX-XXX, a fost de 125,56 km/h. Stabilind dinamica producerii accidentului, expertul a concluzionat că autoturismul condus de inculpat se deplasa pe ruta Craiova - Calafat, s-a angajat în depăşirea autoturismului VWG BH ...... şi, din cauza vitezei neadecvate, a lovit cu partea din faţă partea din spate a autoturismului OAS DJ-XX-XXX care era angajat în depăşire. După coliziune, autoturismul condus de inculpat s-a deplasat către dreapta a lovit cu partea dreaptă un nuc după care, din cauza reculului, a ajuns pe partea carosabilă unde a fost lovit din spate de către autoturismul VWG BH ......... S-a stabilit că accidentul de circulaţie putea fi evitat dacă inculpatul adapta viteza la condiţiile trafic şi nu se angaja în depăşire decât după ce se asigura că o face în condiţii de securitate atât pentru el cât şi pentru ceilalţi participanţi la trafic. Inculpatul a încălcat prevederile art. 48 şi art. 54 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 Republicată privind respectarea regimului legal de viteză şi adaptarea acesteia în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să se poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă precum şi trecerea pe o altă bandă de circulaţie.
În Raportul de constatare medico-legală nr. 3295/A1 din 10 noiembrie 2011, întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, s-a concluzionat că numita C.A. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure în condiţiile accidentului de trafic rutier suferit la 22 decembrie 2010, iar leziunile au necesitat 110 - 112 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor. S-a arătat că a prezentat diagnosticul politraumatism prin accident rutier, respectiv: fractură clavicula dreaptă cu deplasare, traumatism toracic, fracturi costale C9 - C10 arcuri posterolaterale stângi şi C10 dreaptă, fractură cubitus stâng, traumatism abdominal, status postsplenectomie, pancreatorafie, suprarenalectomie stângă, contuzie hepatică, contuzie vezicula biliară, hematom subfrenic stâng, pancreatită acută posttraumatică, traumatism vertebro-medular, fractură cominutivă LI cu nivel T12 Frankel D, fractură femur drept cu deplasare, coagulopatie de consum, şoc hemoragie şi traumatic.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanţa a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. din 1968, iar aceste dispoziţii reprezintă legea penală mai favorabilă. Deşi limitele pedepsei închisorii sunt aceleaşi, instanţa a avut în vedere şi posibilitatea aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen. din 1968 privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei în condiţiile în care aplicarea dispoziţiilor art. 80 C. pen. în vigoare nu este oportună în cauză, întrucât nu se poate aprecia că infracţiunea săvârşită de inculpat ar avea o gravitate redusă având în vedere natura şi întinderea urmărilor produse.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care a fost săvârşită infracţiunea, urmările produse, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, atitudinea procesuală sinceră a acestuia, astfel că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare va fi natură să realizeze scopul educativ şi preventiv al pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.
Având în vedere criteriile de individualizare reţinute, respectiv datele ce caracterizează persoana inculpatului, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia urmând a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei potrivit dispoziţiilor art. 81 C. pen. din 1968.
În privinţa laturii civile, s-a constatat că prin cererea înregistrată la data de 19 aprilie 2013, partea vătămată a arătat că se constituie parte civilă cu sumele de 500.000 euro daune morale şi 100.000 euro daune materiale, reprezentând contravaloarea tratamentului medicamentos neasigurat, respectiv perioada de spitalizare (4 zile spitalizare în România), alimentaţie pe perioada spitalizării şi recuperării, medicaţia postoperator şi în urma controalelor periodice, cheltuieli necesare deplasărilor la spitale şi organele de cercetare, beneficiu nerealizat constând în venituri lunare, cheltuieli necesare traducerii înscrisurilor, cheltuieli necesare operaţilor medicale pentru recuperare, operaţie la coloană, scoaterea tijei picior drept şi mâna stângă, operaţii estetice, operaţie la pancreas fizioterapie şi balneoterapie.
În privinţa daunelor morale, a arătat că a fost imobilizată o perioadă de 3 luni la pat deplasându-se cu ajutorul cârjelor fiind în imposibilitate de a continua activitatea de prezentare de modă, având o lipsă de mobilitate, dificultate de locomoţie şi producându-i-se o sluţire a abdomenului, braţelor şi picioarelor.
Prin cererea înregistrată la data de 16 septembrie 2013, partea vătămată constituită parte civilă, a precizat că majorează suma despăgubirilor civile, solicitând 1.000.000 euro daune morale şi 250.000 euro daune materiale. A arătat că starea sănătăţii sale s-a deteriorat şi nu are posibilităţi financiare de a se deplasa la o instituţie medicală specializată pentru stabilirea corectă a infirmităţii.
Prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2013, Spitalul de Urgenţă „Bagdasar Arseni" Bucureşti a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 1.745,30 RON reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea părţii vătămate pe perioada 23 decembrie 2010 - 26 decembrie 2010.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că partea vătămată a efectuat cheltuieli necesare unor investigaţii medicale, pentru tratament medical, inclusiv fizioterapie, dar şi cheltuieli constând în angajarea unei persoane pentru menaj şi toaletare în perioada 24 martie 2011 - 19 iulie 2011, sumele fiind de 17.129,93 euro şi de 6.099,98 RON. Potrivit declaraţiilor martorilor G.F. şi G.C.V., partea vătămată a cheltuit suma de 7.000 euro pentru cumpărarea medicamentelor, terapie, tratament şi transport pentru deplasarea la spitale.
Ca urmare, instanţa a constatat că suma totală a cheltuielilor efectuate de partea vătămată necesare pentru investigaţii şi tratament medical, deplasări la unităţile medicale, precum şi pentru plata unei persoane pentru îngrijire şi menaj, este de 24.129,93 euro.
Instanţa a apreciat că pentru a se acorda o sumă lunară, cu titlu de prestaţie periodică, este necesar să se stabilească dacă partea vătămată a fost încadrată în muncă şi a suferit o reducere a veniturilor pe care le dobândea anterior ca urmare a pierderii ori diminuării capacităţii de muncă, iar îndeplinirea acestor condiţii îndreptăţeşte partea vătămată să primească sub forma prestaţiei periodice veniturile lunare de care a fost lipsită ca urmare a vătămării suferite sau diferenţa dintre veniturile obţinute şi ajutorul social primit de la asigurările sociale.
În speţă, s-a constatat că partea vătămată a invocat doar obţinerea unor venituri din activităţi temporare, respectiv contractele încheiate cu N.M.T. pentru perioada 1 iunie 2009 - 20 septembrie 2009, M.I.R. pentru perioada 18 iunie 2009 - 20 august 2009 şi cu M.V.R. pentru perioada 21 iulie 2009 - 27 octombrie 2009. Pentru a se stabili dacă urmare a accidentului de circulaţie partea vătămată prezintă o incapacitate de muncă permanentă sau temporară, respectiv o infirmitate permanentă sau temporară s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize medico-legale care însă nu a putut fi efectuată întrucât partea vătămată a hotărât să nu se mai prezinte la controalele medicale dispuse de IML Craiova, pentru efectuarea expertizei, fiind necesare examene complementare (chirurgie, ortopedie, neurologie, psihiatrie, capacitate de muncă), examinări ce urmau să fie efectuate la Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, medicii specialişti fiind cooptaţi în efectuarea expertizei.
Având în vedere aceste considerente, instanţa a respins cererea privind acordarea unei prestaţii periodice lunare, precum şi privind perioada dintre momentul producerii accidentului şi data pronunţării hotărârii.
În ceea ce priveşte solicitarea părţii de a-i fi acordate daune morale, instanţa a constatat că, urmare a faptei inculpatului, acesteia i-au fost produse multiple leziuni ce au necesitat pentru vindecare 110 - 120 zile îngrijiri medicale, partea civilă fiind supusă unor intervenţii chirurgicale, împrejurări ce arată suferinţele fizice şi psihice la care a fost supusă în perioada ce a urmat producerii accidentului. De asemenea, instanţa a avut în vedere şi vârsta părţii civile la momentul producerii accidentului, faptul că era implicată în activităţi de modeling şi că, aşa cum rezultă din actele medicale, a suferit un prejudiciu estetic, astfel că stabilirea sumei de 200,000 RON daune morale va fi de natură să contribuie la o reparare echitabilă a prejudiciului suferit.
Cu privire la sumele solicitate de părţile civile cu titlu de despăgubiri civile, instanţa a apreciat că obligaţia de plată revine societăţii de asigurare, în temeiul răspunderii patrimoniale directe ce rezultă din contractul de asigurare, îndeplinindu-şi obligaţia stabilită în acest contract aşa cum rezultă din art. 55 alin. (1) şi 3 din Legea nr. 136/1995 potrivit cărora despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite, iar asiguraţilor doar în ipoteza în care aceştia dovedesc că au despăgubit persoanele păgubite şi despăgubirile nu urmează a fi recuperate potrivit prevederilor art. 58 din Legea 136/1995. În speţă, societatea de asigurare de răspundere civilă auto este E.R.A.R. SA, aşa cum rezultă din poliţa de asigurare întocmită la data de 14 octombrie 2010.
De asemenea, s-a constatat că este fondată şi cererea formulată de partea civilă Spitalul de Urgenţă „Dr. Bagdasar Arseni" Bucureşti privind suma de 1.745,30 RON reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea părţii vătămate pe perioada 23 decembrie 2010 - 26 decembrie 2010, sumă ce a fost dovedită cu deconturile depuse la dosarul cauzei.
În privinţa cheltuielilor judiciare efectuate de partea vătămată, respectiv onorariul avocat, cheltuieli de transport necesare în vederea prezentării la organul de urmărire penală şi la instanţă, cheltuieli privind traducerea unor înscrisuri din limba italiană, din înscrisurile depuse la dosar, s-a constatat că suma totală este de 4.448,35 RON cheltuieli judiciare.
Având în vedere considerentele de mai sus, instanţa a dispus condamnarea inculpatului C.A. în baza art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I şi lit. b) C. pen. din 1968.
În baza art. 81 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executări pedepsei de 1 an închisoare pe o durată de 3 ani ce constituie termen de încercare stabilit potrivit dispoziţiilor art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.
A fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă C.At. şi a fost obligat asigurătorul SC E.R.A.R. SA către partea civilă C.At. la plata sumelor de 24.129,93 euro respectiv echivalentul în RON la data plăţii sumei şi 6.099,98 RON reprezentând daune materiale precum şi a sumei de 200.000 RON reprezentând daune morale.
A fost obligat asigurătorul SC E.R.A.R. SA către partea civilă Spitalul de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti la plata sumei de 1.745,30 RON despăgubiri civile reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea părţii civile C.At.
A fost obligat asigurătorul SC E.R.A.R. SA către partea civilă C.At. la plata sumei de 4.448,35 RON cheltuieli judiciare.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.750 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi faza de judecată.
În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare privind suma de 67,12 onorariu traducător, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva Sentinţei penale nr. 300 din data de 17 octombrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au declarat apel inculpatul C.A. şi partea civilă C.At.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală la data de 29 ianuarie 2015 şi repartizată aleatoriu, fixându-se termen de judecată la data de 31 martie 2015, când dosarul a fost amânat, acordându-se posibilitatea inculpatului C.A. să depună motive de apel.
Se constată că în termenul acordat, de la 31 martie 2015 la 12 mai 2015, inculpatul C.A. nu a depus motive de apel la dosarul cauzei. în dezbateri, apărătorul desemnat din oficiu inculpatului, a precizat că acesta a beneficiat de aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. anterior şi a susţinut că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în regim de executare conform art. 81 C. pen. anterior putea fi redusă sub minimul de 6 luni, cu consecinţele corespunzătoare prevăzute de art. 81 şi 82 C. pen. anterior
În ceea ce priveşte partea civilă C.At. se constată că aceasta a depus motive de apel prin care critică hotărârea judecătorească apelată, întrucât instanţa nu a acordat în mod just despăgubirile civile la care era îndreptăţită, despăgubiri ce reprezintă tratamentul medicamentos care nu a fost asigurat, alimentaţia pe perioada spitalizării şi recuperării, medicaţia postoperatorie, beneficiul nerealizat constând în veniturile lunare pe care le obţinea, cheltuielile necesare operaţiilor medicale pentru recuperare, operaţie la coloana, scoaterea tijei din piciorul drept şi mâna stânga, operaţiilor estetice, operaţiile la pancreas şi balneoterapie. A precizat că a fost imobilizată la pat o perioada de 3 luni de zile, iar în prezent este în imposibilitate de a continua activitatea de prezentare de modă, din cauza infirmităţilor suferite în urma accidentului. De asemenea, partea civilă a arătat că prezintă o lipsă de mobilitate, o dificultate de locomoţie, în condiţiile în care a suferit o sluţire a abdomenului, braţelor şi picioarelor, fiind încadrată în grad de handicap 7 accentuat, astfel cum rezultă din certificatul eliberat de către Comisa de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Caraş-Severin la data de 6 decembrie 2013.
În final, partea civilă a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii pronunţate de către instanţa de fond şi admiterea în totalitate a acţiunii civile formulate.
În dezbateri, prin apărător ales, partea civilă, având în vedere urmările deosebit de grave produse în urma accidentului rutier, dovedite prin mijloacele de probă administrate în speţă, a solicitat admiterea apelului şi acordarea daunelor materiale şi morale astfel cum au fost precizate în cererea depusă la dosar. De asemenea, în raport de circumstanţele concrete ale comiterii faptei, a solicitat respingerea apelului formulat de inculpatul C.A.
De asemenea, se constată că la dosarul cauzei există memoriul depus de partea vătămată R.S.P. din care rezultă că s-a împăcat cu inculpatul C.A. şi nu mai are alte pretenţii.
Reprezentantul convenţional al intimatului-asigurător SC E.R.A.R. SA a solicitat respingerea apelurilor declarate de inculpat şi de partea civilă ca fiind nefondate, considerând că instanţa de fond a făcut o apreciere justă asupra cuantumului daunelor materiale şi morale acordate, pe baza probelor administrate în dosar, invocând aplicarea Ghidului pentru acordarea daunelor morale, elaborat de Fondul pentru protecţia victimelor străzii.
Examinând apelurile declarate de inculpatul C.A. şi parte civilă C.At. împotriva Sentinţei penale nr. 300 din data de 17 octombrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înalta Curte, apreciază că sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Se constată că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt conformă probatoriului cauzei, recunoscută în mod constant de către inculpat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul judecăţii, când a optat pentru procedura simplificată de judecată (conform declaraţiei din data de 1 iulie 2013). Aşadar, în raport de starea de fapt rezultată din probele administrate, Înalta Curte reţine că, în drept, fapta inculpatului C.A. care, la data de 22 decembrie 2010, orele 14,00, se deplasa la volanul autoturismului M cu numărul de înmatriculare B-XXXXX, pe DN 56 din direcţia Craiova în direcţia Calafat, ca pasager în autoturism, pe scaunul din dreapta faţă aflându-se partea vătămată C.At., rulând cu o viteză peste limita legală, s-a angajat în depăşirea autoturismului VWG cu numărul de înmatriculare BH...... - BP, fără să se asigure şi, cum din sensul opus venea un autocamion - TIR, a încercat să revină pe banda sa de mers acroşând autoturismul din faţa sa, marca OA, cu numărul de înmatriculare DJ-XX-XXX, condus de partea vătămată R.S.P. care era angajat în depăşire, pe care 1-a proiectat în afara carosabilului, după care a intrat cu autoturismul într-un pom de pe marginea drumului, revenind pe carosabil în faţa autovehiculului VWG condus de T.I., ce rula în aceeaşi direcţie, cu care a intrat în coliziune, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. din 1968.
Având în vedere că fapta a fost comisă la data de 22 decembrie 2010, sub imperiul Codului penal de la 1969, se impune a se analiza aplicarea legii penale mai favorabile.
Potrivit textului incriminator, corect reţinut de prima instanţă (art. 184 alin. (2) şi (4) Codul penal anterior), infracţiunea săvârşită de inculpat este pedepsită numai cu închisoare de la 6 luni până la 3 ani (limite care, reduse cu o treime, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, devin închisoare de la 4 luni până la 2 ani).
În Noul C. pen. în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014 infracţiunea săvârşită de inculpat are corespondent în art. 196 alin. (3) care prevede aceeaşi pedeapsă a închisorii (de la 6 luni până la 3 ani), însă alternativ cu pedeapsa amenzii. Cu toate că pedeapsa prevăzută în Noul C. pen. pentru infracţiunea săvârşită are şi alternativa amenzii, se constată că în raport de criticile formulate de apelant care a solicitat reducerea pedepsei de la 1 an la 6 luni închisoare, nu se impune reevaluarea legii incidente. Apelantul a criticat cuantumul sancţiunii, solicitând reducerea acesteia de la 1 an la 6 luni. Pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., a fost corect individualizată având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, respectiv gradul de pericol social al infracţiunii, împrejurările în care a fost comisă, urmările produse, conduita inculpatului şi circumstanţele personale ale acestuia (necunoscut cu antecedente penale, după cum rezultă din fişa de cazier nr. 8492/2013/R transmisă de Biroul Cazier Judiciar - Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul din Roma, tradusă în limba română şi aflată la dosarul instanţei de fond). Se apreciază că gravitatea faptei şi urmările produse (cauzarea unor leziuni grave părţii vătămate C.At. care au necesitat 110 - 112 zile de îngrijiri medicale conform Raportului de constatare medico-legală nr. 3295/A1/10.00.2011) justifică aplicarea unei pedepse peste minimul special prevăzut de lege. De asemenea, şi modalitatea de executare a pedepsei închisorii a fost corect stabilită de prima instanţă, fiind oportună acordarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei în condiţiile art. 81 şi urm. C. pen. anterior, având în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului, precum şi faptul că a recunoscut fapta, împrejurări care determină stabilirea unei pedepse al cărei scop educativ poate fi atins fără privare de libertate.
În raport de considerentele expuse mai sus, solicitarea inculpatului, prin apărător, de a se reduce cuantumul pedepsei aplicate de instanţa de fond nu este fondată.
Analizând apelul declarat de C.At., Înalta Curte constată că aceasta s-a constituit partea civilă încă din timpul urmăririi penale, iar în cererea depusă iniţial în faţa instanţei de fond a precizat că solicită suma de 500.000 euro reprezentând despăgubiri morale şi 100.000 daune materiale. Ulterior, partea civilă a precizat că majorează pretenţiile civile la suma de 1.000.000 euro daune morale şi 250.000 euro daune materiale, apreciind ca fiind juste în raport de infirmităţile irecuperabile suferite în urma accidentului rutier.
Se reţine, astfel, că părţii civile C.At., urmare a accidentului rutier produs din culpa exclusivă a inculpatului, i-au fost aduse atingeri grave atât în ceea ce priveşte calitatea vieţii, cât şi sub aspectul sănătăţii şi integrităţii sale fizice şi psihice.
Cu privire la despăgubirile materiale, se constată că au fost probate de partea civilă prin înscrisurile depuse la dosar (respectiv, facturi, chitanţe şi bonuri fiscale) din care rezultă cheltuielile efectuate cu investigaţiile medicale şi tratament şi prin declaraţii de martori. Înalta Curte apreciază că suma acordată de instanţa de fond cu titlu de daune materiale (24.129,33 euro) este suficientă pentru a acoperi cheltuielile efectuate de partea civilă cu tratamentele medicale, dovedite prin actele depuse la dosarul cauzei.
Cu privire la daunele morale, deşi o cuantificare a prejudiciului moral este mai greu de realizat, se apreciază că acesta trebuie să fie rezonabil, aprecierea şi cuantificarea lui să fie justă şi echitabilă. în speţă, se constată că în raport de consecinţele negative suferite de partea civilă, de modul în care i-a fost afectată situaţia profesională şi socială, suma de 200.000 euro acordată ca praetium doloris apare ca fiind rezonabilă şi constituie o reparaţie adecvată şi suficientă, de natură a compensa într-un mod echitabil traumele de ordin fizic, psihic şi afectiv încercate de victimă.
Având în vedere că legislaţia naţională şi reglementările internaţionale, nu prevăd o sumă minimă sau maximă care se poate acorda victimei directe a unui accident sau terţilor prejudiciaţi cu titlu de daune morale, sumele minime vehiculate de părţi pentru valorile lezate constituie aprecieri pur subiective.
Înalta Curte reţine că, în situaţia părţii civile C.At., o sumă de bani nu o poate repune, în niciun caz, în situaţia avută anterior, cel mult îi poate uşura suferinţele sau îi poate crea anumite satisfacţii. Luând în considerare consecinţele grave produse de fapta inculpatului asupra stării de sănătate a părţii civile şi suferinţele fizice şi psihice produse, în mare parte iremediabile, având în vedere şi vârsta acesteia, apreciază că suma de 200.000 euro acordată cu titlu de daune morale este echitabilă. Pentru aceleaşi argumente, pare excesivă cererea apelantei de a i se acorda daune morale în sumă de 1.000.000 euro, în raport de datele cauzei, aşa cum au fost descrise. În urma politraumatismul resimţit de apelantă se apreciază că nici durata îngrijirilor medicale, nici tratamentul medical efectuat, la care se alătură lipsa unei constatări medicale pentru a se stabili dacă în urma accidentului prezintă o incapacitate de muncă temporară sau permanentă, nu oferă elemente suplimentare pentru a considera justificat acest cuantum al daunelor morale.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C.A. şi partea civilă C.At. împotriva Sentinţei penale nr. 300 din 17 octombrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 335/54/2013.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelanta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 273 alin. (5) C. proc. pen., onorariul cuvenit interpretului de limba italiană se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul C.A. şi partea civilă C.At. împotriva Sentinţei penale nr. 300 din 17 octombrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 335/54/2013.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă apelanta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit interpretului de limba italiană se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 164/2015. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 171/2015. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
