ICCJ. Decizia nr. 1768/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1768/2015
Dosar nr. 1594/59/2015
Şedinţa publică din 30 decembrie 2015
Asupra cauzei penale constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 201/PI din data de 3 decembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 47 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, şi art. 22 din Convenţia Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80 din 09 mai 1997, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, având ca obiect cererea de extrădare a autorităţilor judiciare din Republica Turcia, privind persoana solicitată C.O. şi a dispus extrădarea acestuia, respectiv predarea către autorităţile judiciare din Republica Turcia.
A constatat că persoana solicitată a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Republica Turcia şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.
În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată, a amânat predarea persoanei solicitate C.O. către autorităţile judiciare din Republica Turcia până la punerea in libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr 314 din 28 ianuarie 2004, emis de Tribunalul Bucureşti în Dosar nr. 5138/2001, privind pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 257 din 11 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 337/2004 a Curţii Supreme de Justiţie sau până la executarea la termen a pedepsei.
În baza art. 47 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, şi art. 22 din Convenţia Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80 din 09 mai 1997, privind extrădarea, a menţinut starea de arest provizoriu a persoanei solicitate, dispusă prin încheierea din 16 octombrie 2015 a acestei instanţe, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în libertate a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr 314 din 28 ianuarie 2004 emis de Tribunalul Bucureşti în Dosar nr. 5138/2001, în vederea predării acesteia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată.
În baza art. 43 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, mandatul de arestare provizorie în vedere extrădării devine efectiv de la data la care persoana solicitată nu se mai află sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr 314 din 28 ianuarie 2004 emis de Tribunalul Bucureşti în Dosar nr. 5138/2001.
În baza art. 16 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 2010/10, emis de Procuratura Generală Istanbul, în Dosarul de cercetare nr. 2009/2157, nr. fond 2010/11, persoana solicitată C.O. a fost acuzată de săvârşirea infracţiunii de export de droguri sau substanţe halucinogene, a fi membru al unei reţele organizate care are ca scop comitere de infracţiuni, săvârşită la data de 30 august 2001, prevăzută de art. 2202, 1881 alin. (3)-(5), 53, 1882, 63 C. pen. Turc.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 29 august 2001, în România, la punctul de frontieră Giurgiu, dintre Bulgaria şi România, în autobuzul E.T. din Brăila - România, care efectua transport de călători, au fost depistate 11 kg 590 grame amfetamina praf şi au fost prinşi numiţii Y.O., H.A., D.O., S.O., M.N.K. şi H.I.K., iar cu privire la aceştia, Tribunalul Pedepse Grele nr. 11 Istanbul a întocmit Dosarul penal cu nr. 2006/219-fond.
De asemenea, a mai reţinut că în perioada de cercetare, la data de 30 august 2001, în Chiajna/Ilfov a fost depistat un depozit în care se aflau droguri, iar în Bragadiru/Ilfov a fost depistat un laborator în care se produceau tablete captagon, că substanţa amfetamina trebuia să fie prelucrată în acest laborator, că în laborator a mai fost depistat şi un aparat de producere tablete captagon, un aparat de omogenizare şi un cuptor, că depozitul şi laboratorul erau ale numitului H.I.K. şi că drogurile aveau ruta Istanbul - Bulgaria - România, fiind produse în Istanbul şi prelucrate în România.
Apoi, s-a reţinut că învinuiţii au procurat din Turcia substanţa amfetamina şi au produs în România tablete droguri captagon, că aceste tablete captagon au fost depistate împreună cu substanţa de bază amfetamina şi cu celelalte corpuri delicte de Oficialităţile Judiciare Competente din România şi că în cadrul cercetării şi în urma judecării inculpaţii au fost condamnaţi.
Aşa cum se specifică mai sus, s-a constatat că numiţii, cu privire la care s-a început o acţiune penală, au constituit o reţea organizată şi că în cadrul acestei reţele au exportat droguri din Turcia în străinătate.
În cererea de extrădare s-a precizat că inculpatul C.O. este judecat de Tribunalul Pedepse Grele nr. 7 Istanbul pentru infracţiunea de export droguri şi că este membru al unei reţele organizate în cadrul căreia se comit infracţiuni.
Analizând cererea de extrădare, instanţa a constatat că aceasta este admisibilă, potrivit art. 47 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, în cauză fiind îndeplinite condiţiile extrădării.
Astfel, aşa cum rezultă din adresa M.J., în urma controlului de regularitate internaţională, efectuat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, persoana a cărei extrădare se solicită are cetăţenie turcă, între România şi Turcia este aplicabilă Convenţia Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80 din 09 mai 1997, la cererea de extrădare au fost ataşate documentele prev. de art. 37 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată şi nu este incidenţă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată.
Convenţia Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80 din 09 mai 1997, reglementează infracţiunile care dau loc la extrădare în art. 2, astfel că acestea trebuie să fie pedepsite de legea ambelor părţi, cu o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 1 an sau mai mare, această condiţie fiind îndeplinită în cauză.
Conform datelor furnizate prin cererea de extrădare, a rezultat faptul că infracţiunile pentru care persoana extrădabilă C.O. a fost solicitată sunt pedepsite cu închisoarea de până la 20 de ani.
Faptele incriminate, respectiv infracţiunea de export droguri şi membru al unei reţele organizate în cadrul căreia se comit infracţiuni, sunt incriminate şi de legislaţia română, potrivit art. 3 din Legea nr. 143/2000 şi art. 367 N.C.P.
Curtea a constatat, astfel, că infracţiunile pentru care s-a emis mandat de arestare au corespondent în infracţiunile prevăzute de legislaţia română, infracţiuni care, prin dispoziţiile Legii nr. 302/2004, modificată şi completată, nu sunt exceptate de la extrădare.
În cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile C. pen. român privind prescripţia executării unei eventuale pedepse cu închisoarea, şi nici dispoziţiile C. pen. turc potrivit cărora perioada de prescripţie de 15 ani se va împlini la data de 30 august 2016, la data analizării cererii de extrădare fiind incident art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 potrivit căruia depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripţia neîndeplinită anterior.
Analizând regula non bis in idem prev. de art. 8 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că prin sentinţa penală nr. 257 din 11 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 337/2004 a Curţii Supreme de Justiţie, persoana solicitată C.O. (condamnată sub numele O.Y. cu rectificarea numelui prin sentinţa penală nr. 832 din 22 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 28270/3/2009) a fost condamnată în baza art. 2 alin (1) şi (2) şi art. 3 alin (1) şi (2) şi art. 9 din Legea nr. 143/2000 reţinându-se că, în perioada anilor 2000-2001, împreună cu alţi inculpaţi, a introdus în ţară droguri de mare risc, captagon, echipamente necesare fabricării drogurilor, a transportat asemenea substanţe, a deţinut şi a efectuat alte operaţiuni cu droguri de mare risc.
Cererea de extrădare a fost formulată cu privire la infracţiunile de export de droguri sau substanţe halucinogene şi membru a unei reţele în cadrul căreia se comit infracţiuni, prev. de art. 2202, 188 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. Truc, cererea de extrădare menţionând incidenţa art. 1882 C. pen. Turc şi 63 T.C.K. privind scăderea din pedeapsa aplicată în urma judecăţii în Turcia pentru export de droguri sau substanţe halucinogene a părţii de pedeapsă executată din condamnarea rezultată prin judecarea în alt stat ca urmare a faptului că fapta de exportare de droguri sau substanţe halucinogene este clasificată de celălalt stat drept import.
Totodată, s-a reţinut că persoana extrădabilă a fost de acord cu predarea sa, dar nu a renunţat la beneficiul conferit de regula specialităţii.
Faţă de aceste considerente, s-a constatat că nu există impedimente legale la admiterea sesizării, motiv pentru care cererea a fost admisă şi s-a dispus extrădarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Republica Turcia.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat contestaţie persoana extrădabilă C.O.
În dezvoltarea orală a motivelor de contestaţie, apărătorul din oficiu al contestatorului persoană extrădabilă C.O. a susţinut, în esenţă, că acesta se opune doar amânării predării, invocând circumstanţe personale şi familiale - cetăţean turc, nu şi-a văzut familia de 14 ani şi a executat în ţară 14 ani şi jumătate din pedeapsă.
La termenul din data de 30 decembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pus în discuţie, din oficiu, admisibilitatea contestaţiei, punctele de vedere ale participanţilor fiind expuse în practicaua prezentei decizii.
Examinând actele dosarului şi hotărârea contestată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 4251 C. proc. pen. şi art. 47 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată inadmisibilă contestaţia declarată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, „persoana extrădabilă are dreptul să declare în faţa instanţei că renunţă la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra împotriva cererii de extrădare şi că îşi dă consimţământul să fie extrădată şi predată autorităţilor competente ale statului solicitant", declaraţia sa fiind „consemnată într-un proces-verbal, semnat de preşedintele completului de judecată, grefier, persoana extrădabilă, avocatul ei şi de interpret".
Tezele finale ale aceluiaşi text din legea specială prevăd că „Dacă se constată că extrădarea voluntară este admisibilă, instanţa ia act despre aceasta prin sentinţă şi dispune totodată asupra măsurii preventive necesare să fie luată până la predarea persoanei extrădabile. Sentinţa este definitivă, se redactează în 24 de ore şi se transmite de îndată, în copie legalizată M.J., pentru a proceda conform legii."
În cauza de faţă, persoana extrădabilă C.O. a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Republica Turcia, poziţie consemnată în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată competente şi căreia curtea de apel i-a dat, de altfel, eficienţă deplină prin sentinţa pronunţată.
Prin urmare, hotărârea Curţii de Apel Timişoara era definitivă de la data pronunţării sale, în concordanţă cu dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 30272004 anterior enunţate, calea de atac a contestaţiei promovate de către persoana extrădabilă nefiind prevăzută de lege în cauze de natura celei de faţă şi, ca urmare, nici admisibilă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana extrădabilă C.O. împotriva sentinţei penale nr. 201/PI din data de 3 decembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1594/59/2015.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 520 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 420 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana extrădabilă C.O. împotriva sentinţei penale nr. 201/PI din data de 3 decembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 1594/59/2015.
Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 520 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 420 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 decembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1642/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 190/2015. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... → |
|---|
