ICCJ. Decizia nr. 218/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 218/A/2015
Dosar nr. 1708/1/2015
Şedinţa publică din 11 iunie 2015
Asupra apelului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 179/2015, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 431 C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă în principiu, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.V., împotriva Deciziei penale nr. 1002 din 17 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. 16700/180/2012.
În temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 (republicată), a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. (6) din Legea 51/1995, republicată.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe contestator să plătească statului 200 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bacău a reţinut că prin Decizia penală nr. 1002 din 17 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul penal nr. 16700/180/2014, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul B.V. împotriva Sentinţei penale nr. 1631 din 01 iulie 2014 a Judecătoria Bacău pronunţată în Dosarul nr. 16700/180/2012.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de partea vătămată Baroul Bacău, împotriva aceleiaşi sentinţe penale, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului.
S-a desfiinţat în parte sentinţa apelată, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond:
S-au înlăturat dispoziţiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale, termenul de încercare, măsurile de supraveghere, condiţiile în care se dispune revocarea suspendării şi suspendarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 861, 862, 863, 864 alin. (1) şi 71 alin. (5) C. pen. din 1969 şi s-a dispus ca inculpatul B.V. să execute pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenţie.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel persoana vătămată Baroul Bacău, cu sediul în Bacău, str. M.V., nr. 12, sc. D şi inculpatul B.V.
Apelul persoanei vătămate se referea la modalitatea de individualizare a pedepsei, aplicată inculpatului, apreciindu-se că, în raport cu modul agresiv în care acesta a promovat entităţile paralele, a căror activitate contravine în mod flagrant normelor fundamentale şi legale, privind organizarea profesiei de avocat, dar şi cu perseverenţa infracţională în activitatea infracţională manifestată în acest sens, se impunea aplicarea unei pedepse mai severe inculpatului, solicitându-se înlăturarea dispoziţiile privind executarea pedepsei sub supraveghere.
În motivarea apelului, inculpatul a invocat nulitatea sentinţei penale şi nulitatea actelor de urmărire penală, pe motiv de ordine publică, faţă de competenţa după calitatea de avocat a inculpatului.
În raport cu împrejurările concrete de săvârşire a faptei deduse judecăţii, natura acesteia, circumstanţele personale ale inculpatului, care, aşa cum s-a mai evidenţiat, este cercetat şi judecat în multiple cauze penale, Curtea a apreciat că scopul educativ- preventiv al pedepsei nu poate fi atins fără executarea acesteia, astfel încât, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861, 862, 863, 864 alin. (1) şi art. 71 alin. (5) C. pen., referitoare la suspendarea executării pedepsei principale şi pedepsei accesorii, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă în mod efectiv.
În considerarea celor expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul B.V. împotriva Sentinţei penale nr. 1631 din 01 iulie 2014 a Judecătoriei Bacău pronunţată în Dosarul nr. 16700/180/2012.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de partea vătămată Baroul Bacău împotriva aceleiaşi sentinţe penale, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului.
S-a desfiinţat în parte sentinţa apelată, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond:
S-au înlăturat dispoziţiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale, "termenul de încercare, măsurile de supraveghere, condiţiile în care se dispune revocarea suspendării şi suspendarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 861, 862, 863, 864 alin. (1) şi 71 alin. (5) C. pen. din 1969, urmând ca inculpatul B.V. să execute pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de detenţie.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii s-a formulat de către B.V. contestaţie în anulare, invocându-se, ca motive, împrejurarea că instanţa de apel nu a ţinut seama de faptul că în speţă exista o cauză de încetare a procesului penal, respectiv că anterior pronunţării soluţiei de condamnare, prin Sentinţa penală nr. 1793 din 10 noiembrie 2011 a Judecătoriei Bacău, a fost respinsă plângerea împotriva unei soluţii de neîncepere a urmăririi penale pentru aceleaşi fapte.
Au fost ataşate Dosarele nr. 16700/180/2011 şi 14088/180/2011 ale Judecătoriei Bacău.
Analizând cererea formulată de contestator în funcţie de motivul invocat curtea de apel a constatat inadmisibilitatea contestaţiei, apreciind că, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen. contestaţia în anulare estre admisibilă în principiu dacă instanţa constată că cererea este făcută în termen, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute în art. 426 C. proc. pen. şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.,
S-a reţinut că B.V. a invocat motive prevăzute de art. 426 C. proc. pen., însă susţinerile acestuia nu se coroborează cu datele existente la dosar.
S-a mai reţinut că prin sentinţa penală 1793/2011 a fost respinsă plângerea la soluţia de neîncepere a urmăririi penale pentru fapte sesizate prin plângerea U.N.B.R. - Baroul Bacău la 06 octombrie 2009, presupus a fi săvârşite anterior date menţionate, iar prin hotărârea de condamnare au fost avute în vedere fapte dintr-o perioadă ulterioară.
Sub un alt aspect, în ceea ce priveşte constatarea, printr-o sentinţă anterioară, a lipsei de vinovăţie pentru faptele cu privire la care fost dispusă condamnarea, s-a observat din cuprinsul deciziei contestate că aceste susţineri au fost invocate ca apărări şi în faza de judecată a apelului, fiind analizate şi respinse motivat de către instanţa de control judiciar, varianta expusă a fost pusă în discuţia instanţei de apel, iar aceasta s-a pronunţat în mod definitiv, fiind o chestiune intrată în autoritate de lucru judecat şi care nu poate fi invocată ca motiv de admitere a contestaţiei în anulare, formulată în faţa unui alt complet de la aceeaşi instanţă, întrucât «simpla posibilitate de a exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un temei pentru reexaminare» (Mitrea c. României, Urbanovici c. României). S-a apreciat, astfel că, legiuitorul a pornit de la prezumţia legalităţii soluţiilor pronunţate de toţi judecătorii care soluţionează calea ordinară-de atac, iar erorile acestora de judecată pot fi cenzurate doar de o instanţă superioară, de control judiciar, în cazul de faţă existând posibilitatea exercitării recursului în casaţie.
S-a mai reţinut că nu sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 431 alin. (2) C. proc. pen., motiv pentru care urmează a fi respinsă contestaţia, ca inadmisibilă.
În cauză a fost formulată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 solicitându-se sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei.
În cuprinsul motivării excepţiei s-a apreciat că există o strânsă legătură între textul vizat şi obiectul cauzei, fiind dispusă condamnarea în baza acestuia.
Dispoziţiile menţionate sunt considerate neconforme cu art. 53, 44, 45, 31, 32, 29, 15, 20, 33, 61, 14, şi 17 din Constituţia României, precum şi cu art. 6, 14, 17 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie.
Analizând solicitarea de sesizare a Curţii Constituţionale, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a apreciat că aceasta nu întruneşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul că dispoziţiile procedurale considerate a fi neconstituţionale nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
Împotriva Deciziei penale nr. 179 din 17 februarie 2015 a Curţii de Apel Bacău a formulat apel inculpatul B.V., în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată, solicitând admiterea căii de atac formulate cu consecinţa sesizării Curţii Constituţionale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la data de 5 mai 2015, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare completului C9.
Examinând cauza, Înalta Curte apreciază apelul declarat de contestatorul B.V. ca fiind tardiv, din următoarele considerente:
Decizia penală nr. 179 din data de 17 februarie 2015 a Curţii de Apel Bacău a fost comunicată contestatorului la data de 09 martie 2015, aşa cum reiese din procesul-verbal de predare ce se regăseşte la dosarul Curţii de Apel Bacău.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dacă excepţia este inadmisibilă, instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea putând fi atacată în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Faţă de dispoziţiile mai sus arătate, termenul de 48 ore în care contestatorul putea declara apel, a expirat la data de 11 martie 2015.
Din adresa de înaintare a cererii de apel către Curtea de Apel Bucureşti, rezultă că acesta a fost declarat la data de 13 martie 2014, cu mult peste termenul prevăzut expres de dispoziţiile legale.
Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte urmează a respinge, ca tardiv, apelul declarat de către apelantul contestator condamnat B.V. împotriva Deciziei penale nr. 179 din 17 februarie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 899/32/2014.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, apelul declarat de către apelantul contestator condamnat B.V. împotriva Deciziei penale nr. 179 din .17 februarie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 899/32/2014.
Obligă apelantul contestator condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 11 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 201/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 234/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
