ICCJ. Decizia nr. 233/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 233/A/2015
Dosar nr. 6286/2/2014
Şedinţa publică din 22 iunie 2015
Asupra apelului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 55 din 15 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 6286/2/2014, în temeiul dispoziţiilor art. 431 C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul condamnat S.R.S.Ş. împotriva deciziei penale nr. 1156 din 07 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, sectia I penală, în dosarul penal nr. 30041.01/3/2006*.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul petent condamnat la plata sumei de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 726/F din data de 28 august 2012, pronunţată în Dosarul nr. 30041.01/3/2006, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, (sesizat prin rechizitoriul nr. lll/D/P/2004 din data de 07 septembrie 2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală) a hotărât, între altele, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) din vechiul C. proc. pen., achitarea inculpatului S.R.S.Ş., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor concurente de utilizare a informaţiei privilegiate, prev. de art. 245 alin. (1) teza I din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 10 şi 12 C. pen. şi art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi aderare sau sprijinire, sub orice formă, a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 508/2004.
Ulterior, prin decizia penală nr. 1156/A din data de 07 octombrie 2014 (definitivă), pronunţată în Dosarul nr. 30041.01/3/2006*, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, admiţând, conform art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală şi respectiv de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, a desfiinţat sentinţa penală anterior menţionată, iar, în rejudecarea pe fond a cauzei, a hotărât, cu privire la inculpatul S.R.S.Ş., în urma aplicării dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen. (referitoare la legea penală mai favorabilă), următoarele:
În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în infracţiunile prev. de art. 279 alin. (1) cu referire la art. 245 alin. (1) teza I din Legea nr. 297/2004 şi art. 367 alin. (1) din noul C. pen.
În temeiul art. 279 alin. (1) cu referire la art. 245 alin. (1) teza I din Legea nr. 297/2004 a condamnat pe inculpatul S.R.S.Ş. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de utilizare a informaţiei privilegiate.
În temeiul art. 367 alin. (1) din noul C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi k) din noul C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.
În temeiul art. 39 din noul C. pen., art. 45 alin. (1) din noul C. pen. inculpatului S.R.S.Ş. i s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, respectiv pedeapsa principală de 2 ani şi 4 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi k) din noul C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În temeiul art. 65 din noul C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi k) din noul C. pen.
În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat, alături de alţii, la plata către stat a sumei de 20.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a stabilit, cu relevanţă în ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.R.S.Ş., următoarea situaţie de fapt:
La data de 31 octombrie 2000, R. Group BV Olanda (reprezentată de coinculpatul P.D.C., în calitate de împuternicit al coinculpatului H.C.R., reprezentant al acţionarului unic al societăţii respective) a semnat, cu Fondul Proprietăţi de Stat (F.P.P.), contractul nr. 29, în baza căruia a achiziţionat pachetul de 69,9% din capitalul social subscris şi vărsat al SC P. SA.
Acţiunile emise de SC R.R. SA Constanţa, având ca obiect principal de activitate fabricarea produselor rezultate din ţiţei, au fost tranzacţionate, la Bursa Electronică RASDAQ, începând cu anul 1996, cu simbolul PTRM. La data de 11 noiembrie 2003, acţiunile societăţii au fost suspendate de la tranzacţionare şi delistate de la bursa respectivă, în vederea transferării la Bursa de Valori Bucureşti (BVB). În ultima zi de tranzacţionare, ultimul preţ de tranzacţionare al unei acţiuni PTRM a fost de 75.000 RON/acţiune, la o valoare nominală de 214,220 RON.
Coinculpatul P.D.C., în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC R.R. SA, a depus cerere de admitere a acţiunilor la categoria a II-a a cotei bursei, cererea respectivă fiind înregistrată sub nr. 1437 din data de 09 februarie 2004.
La data de 25 martie 2004, Comitetul Bursei a emis hotărârea nr. 27, de înscriere, la Cota Bursei de Valori Bucureşti - categoria a II-a, a acţiunilor emise de SC R.R. SA.
Prin comunicatul de presă din data de 01 aprilie 2004, BVB a anunţat că tranzacţionarea acţiunilor emise de SC R.R. SA va reîncepe la data de 07 aprilie 2004, cu simbolul RRC.
Conform CIM CNVM nr. 2852 din data de 23 ianuarie 2004, acţionari ai SC R.R. SA erau, la acea dată, R. Group BV (cu 64,4 % din capitalul social), SC R. SA Bucureşti (cu 18,8% din capitalul social), SIF Transilvania (cu 9,6% din capitalul social) şi SC R.D. SA (cu 3,2% din capitalul social). Din Consiliul de Administraţie, făceau parte coinculpatul P.D.C. (membru) şi SC R.H. SA (reprezentată de coinculpatul S.G.P.).
SC R. SA era, prin urmare, un acţionar semnificativ al SC R.R. SA, deţinând, la data de 06 aprilie 2004, un pachet de acţiuni RRC care reprezentau 18,8% din capitalul social al societăţii emitente. De asemenea, coinculpaţii P.D.C. şi S.G.P. controlau, în mod direct sau indirect, ambele societăţi (atât SC R. SA, cât şi SC R.R. SA). Pe de altă parte, coinculpatul H.C.R. era reprezentant al unicului acţionar al R. Group BV, care deţinea 64,4% din capitalul social al SC R.R. SA, tot acesta fiind acela care îl împuternicise pe coinculpatul P.D.C. să semneze contractul de achiziţie de acţiuni cu FPP.
La data de 02 aprilie 2004, Consiliul de Administraţie al SC R. SA, prin coinculpaţii P.D.C. şi S.G.P., a aprobat vânzarea a 1.600.000.000 de acţiuni, deţinute la SC R.R. SA, la preţul minim de 116 RON/acţiune, precum şi deschiderea unor conturi în numerar la A. Bank şi SSIF A.F. Coinculpatul P.D.C. a fost împuternicit să reprezinte societatea în relaţiile cu A. Bank şi SSIF A.F., precum şi să instructeze, în numele şi pentru SC R. SA, brokerii SSIF A.F., cu posibilitatea sub-mandatării de terţe persoane.
Cu privire la preţul de 116 RON/acţiune, coinculpatul P.D.C. nu a putut oferi explicaţii pertinente şi nici nu a prezentat dovezi care să probeze modul în care a fost stabilit.
Din datele puse la dispoziţie de BVB, a rezultat că SC R. SA a fost singurul vânzător de acţiuni RRC, la preţul de 116 RON/acţiune, atât la data de 07 aprilie 2004 (prima zi de tranzacţionare), cât şi ulterior, în toată istoria de tranzacţionare a acestui simbol.
SC R. SA era o societate deţinută public, acţiunile emise de aceasta tranzacţionându-se, în cadrul Bursei Electronice RASDAQ, cu simbolul VEGA. De asemenea, societatea avea obligaţii speciale privind transparenţa faţă de investitori şi pieţele pe care acţiunile sale se tranzacţionau.
Vânzarea de către SC R. SA (simbol VEGA) a unui activ însemnat din patrimoniul societăţii, constând în pachetul de 1.600.000.000 acţiuni, deţinut la SC R.R. SA (simbol RRC), cu preţul de 116 RON/acţiune, constituia un eveniment important, care, dacă ar fi fost făcut public, ar fi influenţat în mod semnificativ preţul sau alte aspecte referitoare la tranzacţionarea valorilor mobiliare emise de cele două societăţi.
În scopul protecţiei investitorilor şi a integrităţii pieţelor, asemenea evenimente importante trebuiau să fie transparente, accesibile tuturor participanţilor la piaţa de capital. Conform art. 122 din O.U.G. nr. 28/2002, în cazul apariţiei unui astfel de eveniment, societăţile deţinute public erau obligate să întocmească, în termen de maximum 3 zile lucrătoare, rapoarte curente, potrivit reglementărilor QNTVM şi ale pieţelor reglementate pe care se tranzacţionau valorile mobiliare emise de acele societăţi.
Din adresa CNVM din data de 26 iulie 2006, a rezultat că reprezentanţii grupului R. nu au raportat evenimentul anterior menţionat, încălcând astfel obligaţiile impuse societăţilor deţinute public, prevăzute de legislaţia specifică.
Coinculpatul P.D.C., în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie, l-a împuternicit, la rândul său, pe coinculpatul S.G.P. să reprezinte SC R. SA în relaţiile cu banca şi societatea de servicii de investiţii financiare. La data de 06 aprilie 2004, Consiliul de Administraţie al SC R. SA a emis o nouă decizie, prin care l-a împuternicit, în mod expres, pe coinculpatul S.G.P. să reprezinte societatea în relaţiile cu A. Bank şi SSIF A.F.
La aceeaşi dată, 06 aprilie 2004, alte trei societăţi comerciale din cadrul grupului R., respectiv SC R.D. SA, SC R.R. SA Constanţa şi SC R.W.S. SA Ploieşti, au emis hotărâri prin care i-au împuternicit pe coinculpaţii P.D.C. şi S.G.P. în vederea reprezentării societăţilor respective în relaţiile cu SSIF TVM SA.
La data de 05 aprilie 2004, coinculpaţii P.D.C. şi S.G.P. au semnat, pentru şi în numele SC R. SA, un contract de investiţii financiare cu SSIF A.F., reprezentată de T.D. şi coinculpatul A.F.I. La aceeaşi dată, coinculpatul S.G.P. a semnat, pentru SC R. SA, o cerere de deschidere de cont, parţial completată şi o autorizare de preluare a ordinelor pe telefon. La rubrica „acceptare de către A.F., formularul de deschidere de cont nu a purtat ştampila societăţii şi semnătura agentului de servicii de investiţii, împuternicit să reprezinte societatea în relaţiile cu clienţii. Documentele au fost întocmite în limba engleză şi nu au avut numere de înregistrare.
La data de 06 aprilie 2004, au fost create, în sistemul electronic al Bursei, de către reprezentanţii SSIF A.F., conturile SC R. SA şi S. LTD (reprezentată de coinculpatul H.C.R.).
La data de 02 aprilie 2004, AGA a SC R.D. SA a hotărât încheierea de contracte de investiţii cu SC TVM SA şi i-a împuternicit pe coinculpatii P.D.C. şi S.G.P. să reprezinte societatea respectivă în relaţia cu această societate de intermediere.
La aceeaşi data, 02 aprilie 2004, Consiliul de Administraţie al SC R.R. SA a aprobat încheierea de contracte de investiţii cu SC TVM SA şi i-a împuternicit pe aceiaşi coinculpaţi.
Coinculpatul A.F.I., reprezentant al SSIF A.F., la data de 06 aprilie 2004, cu o zi înainte de începerea tranzacţionării acţiunilor RRC, a solicitat majorarea limitei de tranzacţionare (31.085.016.000 ROL), cu motivaţia efectuării unor tranzacţii de tip cross în contul clienţilor săi, asumându-şi responsabilitatea decontării acestor tranzacţii. La data efectuării adresei, clienţii SSIF A.F. nu semnaseră ordine de tranzacţionare care să permită coinculpatului respectiv să cunoască intenţiile lor din data de 07 aprilie 2004.
BVB a aprobat ridicarea limitei de tranzacţionare, pentru SSIF A.F., pe baza extrasului de cont bancar, din care rezulta că aproximativ 120.000.000.000 ROL erau la dispoziţia societăţii respective. Suma a fost transferată din contul personal al numitei V.C.R.
În dimineaţa zilei de 07 aprilie 2004, coinculpaţii H.C.R. (reprezentant al S. LTD Cipru) şi S.G.P. (reprezentant al SC R. SA) au fost prezenţi la sediul SSIF A.F., în camera de tranzacţionare.
La aceeaşi dată, 07 aprilie 2004, prima zi de tranzacţionare a acţiunilor emise de SC R.R. SA (simbol RRC), coinculpatul H.C.R., în calitate de reprezentant al clientului S. LTD, a lansat, în jurul orei 10:10 a.m., un ordin de cumpărare, pentru 1.000.000.000 acţiuni RRC, la preţul de 116 RON/acţiune. După aproximativ 4 minute, cu puţin timp înainte de deschiderea şedinţei de tranzacţionare şi stabilirea preţului de deschidere, coinculpatul S.G.P., în calitate de reprezentant al clientului SC R. SA, a lansat un ordin de sens contrar, respectiv vânzarea, tot la preţul de 116 RON/acţiune, a 1.499.675.000 acţiuni RRC (deţinute de SC R. SA ca urmare a participării la majorările de capital efectuate, în perioada 2002-2004, de către SC R.R. SA). Ambele ordine au fost preluate de coinculpatul A.F.I., în prezenţa şi la iniţiativa celor doi coinculpaţi anterior menţionaţi şi introduse, în fracţii de câte 200.000.000 acţiuni, în sistemul electronic de tranzacţionare a Bursei, în starea de pre-deschidere, iar, imediat după aceea, de către traderii SSIF A.F., respectiv coinculpata R.C.E. şi martora P.E.
SSIF A.F. SA a acceptat şi a executat ordinul de cumpărare în condiţiile în care clientul S. LIMITED nu a avut în cont sumele de bani aferente cumpărărilor de acţiuni RRC la data de 07 aprilie 2004, încălcând astfel prevederile art. 405 alin. (4).b din Regulamentul BVB 4 privind tranzacţiile bursiere.
Din analiza ordinelor de bursă introduse în pre-deschidere de către participanţii la şedinţa de tranzacţionare din data de 07 aprilie 2004, s-a observat că, înainte ca SC R. SA să introducă în sistem ordinele de vânzare la preţul de 116 RON/acţiune, toţi ceilalţi vânzători au introdus şi afişat ordine de vânzare pentru acţiuni RRC (exceptând un singur ordin de 500 acţiuni, la preţul 100 RON, care a fost modificat înainte de deschidere), la preţuri cuprinse între 440 RON şi 1.500 RON, volume mai mari înregistrându-se în intervalul de preţuri 600-1.500 RON. De asemenea, din analiza introducerii globale a ordinelor de bursă în sesiunea pre-deschidere, a rezultat un preţ mediu ponderat, pe partea de vânzare, de 934 RON. Aceste informaţii au putut fi vizualizate de către fiecare participant la şedinţă, pe ecranele terminalelor de tranzacţionare, inclusiv de către traderii şi clienţii SSIF A.F. SA.
Împotriva mandatului primit, fără a avea restricţii cu privire la un preţ superior preţului minim stabilit, de 116 RON/acţiune, coinculpatul S.G.P. a ales ora 10:14, ca moment al plasării ordinului de vânzare şi a solicitat vânzarea întregului pachet de acţiuni RRC.
În continuare, ordinele de tranzacţionare de sens contrar, lansate de S. LTD, au fost urmate de mai multe tranzacţii de tip cross (tranzacţii între clienţii aceluiaşi intermediar) între SC R. SA (vânzător) şi societatea respectivă (cumpărător), raportate de SSIF A.F. în deschidere şi imediat după aceasta.
Astfel, S. LTD a cumpărat de la SC R. SA 1.000.000.000 acţiuni RRC, la preţul de 116 RON/acţiune, reprezentând aproximativ 66,5% din totalul acţiunilor vândute de societatea română şi aproximativ 5,72% din totalul acţiunilor emise de SC R.R. SA, încălcându-se prevederile art. 4.3.4 din Procedura BVB 4.3, privind tranzacţiile cross, potrivit cărora un investitor nu poate achiziţiona un volum mai mare sau egal cu 5% din valorile mobiliare ale unui emitent prin intermediul unei/unor tranzacţii cross efectuate într-o singură şedinţă de tranzacţionare.
Începând cu ora 10:25 (imediat după „deschidere", stare în care se calculează, pe baza algoritmului de deschidere, preţul şi cantitatea (volumul) de deschidere, se identifică tranzacţiile posibile, se alocă volumul acţiunilor şi se încheie tranzacţiile), S. LTD, prin coinculpatul H.C.R., a transferat acţiunile, achiziţionate la preţul de 116 RON/acţiune de la SC R. SA cu câteva minute mai devreme, la preţuri cuprinse între 250 şi 300 RON, în pachete importante de acţiuni RRC, către clienţi ai SSIF A.F. şi SSIF TVM, respectiv V.C.R. (476.663.000 acţiuni, la preţul de 250 RON/acţiune), V.A. şi coinculpatul S.R.S.Ş. (63.403.500 acţiuni şi respectiv 6.565.000 acţiuni, la preţul de 300 RON/acţiune).
Ordinele introduse şi orchestrate în pre-deschidere, atât pentru vânzător, cât şi pentru cumpărător, prin societatea de intermediere SSIF A.F. au generat mai multe tranzacţii cross, executate la deschidere cu încălcarea prevederilor din procedura BVB.
Numai din operaţiunea realizată de SSIF A.F. pentru clientul V.C.R., SC R. SA a pierdut, în favoarea S. LTD, suma de 63.872.842.000 ROL.
La data de 15 aprilie 2004, Consiliul de Administraţie al SC R. SA, prin coinculpaţii P.D.C. (preşedinte) şi S.G.P. (reprezentant al R.H.), a aprobat cumpărarea, pe piaţa reglementată, a unui număr de maximum 685.000.000 acţiuni RRC, la un preţ de cel mult .680 RON/acţiune şi l-a împuternicit pe cel dintâi să reprezinte societatea în relaţia cu SSIF A.F. În cursul aceleiaşi zile, această decizie a fost modificată cu o alta, numai cu privire la preţul pe acţiune, stabilit la 700 RON.
La aceeaşi dată, 15 aprilie 2004, prin intermediul SSIF A.F., SC R. SA, prin ordinul de cumpărare, semnat de coinculpatul S.G.P. şi S. LTD, prin ordinul de vânzare semnat de coinculpatul H.C.R., au încheiat, pe piaţa Deal (piaţă auxiliară pieţei Regular, destinată încheierii tranzacţiilor cu pachete mari de valori mobiliare care au fost negociate în prealabil de agenţii de bursă), o tranzacţie de tip cross, având ca obiect 252.000.000 acţiuni RRC, dar, de această dată, la o valoare de 6 ori mai mare decât cea din tranzacţiile anterioare, respectiv de 690 RON/acţiune.
Prin vânzarea celor 252.000.000 acţiuni RRC, la preţul de 116 RON/acţiune şi răscumpărarea ulterioară a acestora, la preţul de 690 RON/acţiune, SC R. SA a pierdut, în favoarea S. LTD, suma de 144.648.000.000 ROL, exclusiv costuri de tranzacţionare, care, împreună cu suma rezultată din operaţiunile prezentate, s-a ridicat la valoarea de 208.520.842.000 ROL, respectiv aproximativ 6.166.701 dolari SUA, raportat la cursul Băncii Naţionale a României din data de 07 aprilie 2004.
Sumele de bani rezultate din operaţiunile pe piaţa de capital din contul S. LTD au fost repatriate, prin transferuri interbancare efectuate de către reprezentanţi ai SSIF A.F., la solicitările coinculpatului H.C.R., în special în conturi deschise la L. Bank (Limmasol, Cipru).
În perioada 07 - 20 aprilie 2004, coinculpaţii P.D.C. şi S.G.P. şi inculpatul P.S. au coordonat şi pus în aplicare metode comune de tranzacţionare pentru simbolul RRC, acţionând concertat, în scopul menţinerii şi fixării preţului de tranzacţionare al acţiunilor la un nivel prestabilit şi/sau în vederea controlării evoluţiei acestui preţ, în funcţie de interesele financiare şi comerciale ale grupului R. şi ale persoanelor asociate acestuia.
Privitor la vinovăţia inculpatului S.R.S.Ş., s-a reţinut că acesta a semnat cu SSIF TVM SA cererea de deschidere de cont şi contractul de intermediere la data de 06 aprilie 2004, adică cu o zi înainte de 07 aprilie 2004, prima zi de listare la bursă a acţiunilor simbol RRC.
La data de 07 aprilie 2004, inculpatul a cumpărat un pachet de 13.696.000 acţiuni la preţul de 300 RON/acţiune, 6.695.000 acţiuni au fost cumpărate de la SSIF A.F. SA vândute de S. Limited Cipru, iar 7.101.000 acţiuni de la alte SSIF-uri.
Din istoricul ordinelor de bursă introduse în sistemul de tranzacţionare la data de 07 aprilie 2004 a rezultat că ordinele care au generat tranzacţiile dintre SSIF A.F. pentru vânzătorul S. Limited Cipru şi SSIF TVM pentru cumpărătorii V.A. şi S.R.S.Ş. au fost introduse în sistem aproape simultan, respectiv la 10:30:13 AM şi 10:30:30 AM.
Inculpatul S.R.S.Ş. a prezentat documente justificative ale împrumutului sumelor de bani necesare achiziţionării acţiunilor simbol RRC, încheiate la data de 07 aprilie 2004 cu persoane juridice din domeniul furnizării televiziunii prin cablu.
Din documentele prezentate nu s-a putut stabili când au fost redactate şi înaintate celor trei societăţi de cablu din Constanţa (SC T.S. SRL, SC V.S. SRL şi SC R.C. SRL) documentele justificative ale împrumuturilor, nefiind înregistrate şi datate la momentul primirii şi nici nu s-a putut stabili prin ce mijloace au parvenit.
La data de 13 mai 2004 au fost legalizate semnăturile traducătorului în lipsa documentelor originale a căror traducere s-a efectuat.
S-a considerat că toate aceste elemente sunt de natură să facă dovada faptului că documentaţia a fost depusă după declanşarea anchetei de către Comisia Naţională a Valorilor Imobiliare cu privire la modul de derulare a tranzacţiilor cu acţiuni RRC. Din analiza acestor documente s-a reţinut că la data de 31 martie 2004, printr-un comunicat de presă, Bursa de Valori Bucureşti a anunţat că s-a hotărât admiterea la cotă a SC R.R. SA, fără a se preciza data primei zile de tranzacţionare; la data de 01 aprilie 2004, prin aceeaşi modalitate, Bursa de Valori Bucureşti a informat că tranzacţionarea acţiunilor RRC va începe pe data de 07 aprilie 2004; la data de 31 martie 2004 comitetul director al DAI LLC, întrunit la sediul administrativ din Insulele Virgine Britanice, 146 Trident, Chambers-Road Town- Tortola, a hotărât acordarea unui împrumut de 120.000 dolari SUA inculpatului S.R.S.Ş., data tragerii fiind data de 07 aprilie 2004 sau anterior acestei date; DAILLC are acelaşi sediu administrativ ca şi al SC A.A.M., o altă societate care a acordat un împrumut inculpatului; din documentul intitulat Decizia Adunării Directorilor a rezultat că aceasta ar fi avut loc la data de 31 martie 2004, când s-a hotărât acordarea unui împrumut către inculpatul S.R.S.Ş. în valoare de 30.000 dolari SUA; în cadrul contractului de împrumut încheiat cu DAI LLC - Insulele Virgine la data de 04 aprilie 2004 s-a menţionat că împrumutul urmează a fi plătit în contul SSIF TVM SA deschis la A.A. Bank, iar contractul de intermediere dintre inculpatul S.R.S.Ş. cu societatea de servicii de investiţii financiare TVM SA a fost încheiat, aşa cum s-a arătat, la data de 06 aprilie 2004.
Cu privire la tranzacţiile comerciale ale celor trei societăţi de cablu din Constanţa s-a sesizat Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.
Toate acţiunile cu simbol RRC achiziţionate în prima zi de listare la Bursă au fost vândute de inculpatul S.R.S.Ş. în zilele de 14 aprilie 2004 şi 15 aprilie 2004 la preţul mediu de 619 RON/acţiune, respectiv 631 RON/acţiune. Contravaloarea acţiunilor cumpărate a fost 4.131.580.180 ROL, iar contravaloarea netă a acţiunilor vândute a fost de 8.506.855.457 ROL (informare 5697 din 02 aprilie 2005 Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor).
S-a precizat că din materialitatea acţiunilor întreprinse de inculpatul S.R.S.Ş. rezultă, dincolo de orice dubiu, că acesta a cunoscut detaliile „operaţiunii" organizate de tranzacţionare a acţiunilor simbol RRC în prima zi de listare la bursă, prin conturile controlate de grupul de interese R. reprezentat de inculpatul P.D.C., precum şi acţiunile concertate, întreprinse ulterior în vederea controlării evoluţiei preţurilor acţiunilor cu simbol RRC, operaţiuni manipulative care prin lansarea în mod concertat de ordine şi efectuarea de tranzacţii având ca obiect volume mari de acţiuni cu simbol RRC aflate la dispoziţia membrilor grupului au condus la creşterea preţului acestora în mod artificial, cu consecinţe grave asupra percepţiei celorlalţi investitori pe piaţa reglementată.
Divulgarea informaţiei privind termenii şi condiţiile în care urma să se desfăşoare operaţiunile de tranzacţionare în conturile controlate de grupul R. în prima zi de tranzacţionare este o informaţie cu caracter privilegiat care ar putea influenţa preţul sau alte aspecte ale operaţiunilor cu valori mobiliare ale emitentului ori ale altor persoane afiliate. SC R. SA este o societate deţinută public, având obligaţii speciale privind transparenţa faţă de investitorii pe pieţele pe care acţiunile acestora se tranzacţionează. Vânzarea unei activ important din patrirnoniul societăţii constând în pachetul semnificativ de 1.600.000.000 acţiuni deţinute de R.R. SA (simbol RRC) cu preţul de 116 RON/acţiune constituie un eveniment important care dacă ar fi făcut public ar influenţa semnificativ preţul sau alte aspecte privind tranzacţionarea valorilor mobiliare emise de cele două societăţi, informaţie pe care inculpatul P.D.C. a divulgat-o persoanelor afiliate grupului său de interese.
Inculpatul S.R.S.Ş. a valorificat informaţiile primite de la inculpatul P.D.C. anterior primei zile de listare la Bursă în avantajul propriu, participând la data de 07 aprilie 2004, prima zi de listare la Bursă a acţiunilor RRC, prin intermediul SSIF TVM SA la operaţiunea concertată, organizată de tranzacţionare a acţiunilor cu simbolul RRC. Anterior a întreprins demersuri - astfel cum s-a arătat - pentru a depune sumele corespunzătoare cumpărării unui important volum de acţiuni prin recurgerea de împrumuturi de la societăţi de cablu din Constanţa, având asociaţi comuni societăţi off- shore, sumele împrumutate fiind creditate pe seama inculpatului S.R.S.Ş. în contul deschis la TVM, la data de 01 aprilie 2004, în condiţiile în care contractul de intermediere şi cererea de deschidere de cont s-au încheiat la 06 aprilie 2004.
Prin cumpărarea acţiunilor de la S. Limited Cipru şi ulterior prin vânzarea la scurt timp, în şedinţele din 14 aprilie 2004 şi 15 aprilie 2004, în contextul dovedit al existenţei operaţiunilor manipulative concertate întreprinse de inculpaţii P.D.C., S.G.P. şi H.C.R., Curtea a reţinut că inculpatul S.R.S.Ş. a sprijinit grupul infracţional organizat.
Convorbirea telefonică din data de 06 aprilie 2004, orele 08,16 a.m, între inculpatul P.D.C. şi inculpatul S.R.S.Ş. astfel cum este redată în nota din 17 ianuarie 2006 certificată conform procesului-verbal din 23 ianuarie 2006, în care inculpatul P.D.C. insistă în vederea depunerii de către acesta a sumelor necesare tranzacţiilor ce urmau a fi executate ziua următoare şi îi comunică societatea de intermediere care urma să execute ordinele, SSIF TVM SA precum şi adresa sediului, iar inculpatul S.R.S.Ş. îi transmite că va veni din partea lui, L.M. (persoană care a fost formal implicată în procedura de deschidere de cont) a fost considerată ca relevantă în cauză, întrucât detaliile din această convorbire se reflectă în materialitatea acţiunilor întreprinse de inculpat în contextul circumstanţelor factuale dovedite în prezenta cauză.
Inculpatul S.R.S.Ş. a avut interese economice comune cu inculpatul P.D.C. făcând parte din trustul de presă „Z.", deţinând împreună calitatea de asociat/administrator în cadrul următoarelor societăţi comerciale: Z.T. SRL, O.P.I. SA, A.I. SA, A.M.P. SRL, Editura Z. SRL, E.P. SRL, Z. SRL, A.I. SRL, A.D. SA, fiind totodată în relaţii strânse de prietenie.
Prin urmare, Curtea, din evaluarea probelor administrate, a constatat că inculpatul S.R.S.Ş. a utilizat la data de 07 aprilie 2004, informaţia privilegiată privind termenii şi condiţiile în care urmează să se desfăşoare operaţiunile de tranzacţionare a acţiunilor cu simbolul RRC din data de 07 aprilie 2004, dezvăluită anterior datei de 01 aprilie 2004, de inculpatul P.D.C., a utilizat această informaţie în avantajul propriu sprijinind totodată prin activităţile sale grupul infracţional organizat iniţiat de inculpatul P.D.C., operaţiunile de cumpărare vânzare a acţiunilor cu simbolul RRC subsumându-se scopului grupului infracţional organizat de obţinere, în mod ilicit, de importante beneficii financiare, prin influenţarea şi menţinerea unui nivel artificial al preţului de deschidere la data de 07 aprilie 2004 şi ulterior, prin operaţiuni manipulative privind vânzarea cumpărarea acţiunilor cu simbolul RRC.
Cu privire la încadrarea juridică, instanţa de apel a evidenţiat, mai întâi, criteriile pe care le-a avut în vedere la determinarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 din noul C. pen., subliniind că, pentru a stabili care lege dintre cele succesiv intervenite până la judecarea definitivă a cauzei este mai favorabilă inculpatului, a ţinut seama in concreto de pedepsele care ar putea fi aplicate acestuia, ca urmare a individualizării acelor pedepse, în funcţie de gravitatea faptelor comise şi de periculozitatea autorului lor.
Pornind de la această premisă, apreciind că, pentru fapta de aderare şi sprijinire, sub orice formă, a unui grup infracţional organizat, se impune aplicarea unei pedepse severe şi constatând că, pentru acea faptă, legea anterioară prevedea o limită specială minimă de 5 ani închisoare, însă legea nouă stabileşte limite (atât cea minimă, cât şi cea maximă) mult reduse, instanţa de apel a apreciat că, şi în situaţia unui tratament sancţionator mai aspru pentru concursul de infracţiuni, legea penală mai favorabilă inculpatului, în întregul său, este cea nouă.
Astfel, instanţa de apel a încadrat juridic faptele reţinute în sarcina inculpatului S.R.S.Ş. în infracţiunile de utilizare a informaţiei privilegiate, prev. de art. 245 alin. (1) teza I din Legea nr. 297/2004, cu aplicarea art. 10 şi 12 C. pen. şi art. 279 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 şi respectiv constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din noul C. pen., pentru care a pronunţat condamnarea acestuia.
Referitor la prescripţia specială a răspunderii penale (al cărei termen ar fi fost împlinit, pentru infracţiunea de utilizare a informaţiei privilegiate), instanţa de apel a constatat că aceasta nu operează conform legii penale noi (identificată a fi mai favorabilă inculpatului), în cazul niciuneia dintre cele două infracţiuni anterior menţionate.
Astfel, instanţa de apel a evidenţiat că, pentru ambele infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale este, conform art. 154 alin. (1) lit. d) raportat la art. 155 alin. (4) din noul C. pen., de 10 ani, însă, la acesta, se adaugă intervalul de timp cuprins între datele de 17 septembrie 2010 şi 14 septembrie 2011, perioadă în care cursul prescripţiei a fost suspendat, potrivit art. 156 din acelaşi Cod, din cauza imposibilităţii continuării procesului penal, întrucât judecata a fost suspendată până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate invocate de coinculpatul P.D.C.
Decizia instanţei de apel (definitivă şi executorie) a fost comunicată inculpatului condamnat S.R.S.Ş. la data de 24 noiembrie 2014, iar acesta (încarcerat în Penitenciarul Rahova) a luat cunoştinţă de ea la data de 02 decembrie 2014, potrivit referatului întocmit de biroul executări penale.
La data de 14 octombrie 2014, condamnatul S.R.S.Ş. a formulat, prin apărătorul său ales, contestaţie în anulare cu privire la decizia instanţei de apel, în susţinerea căreia a invocat, iniţial, cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. (pe motiv că soluţia de condamnare a fost pronunţată de instanţa respectivă, în pofida probelor de la dosar, care, în opinia sa, dovedeau existenţa unei cauze de încetare a procesului penal, şi anume aceea prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., referitoare la prescripţia specială a răspunderii penale). Ulterior, prin memoriul înaintat la dosarul cauzei la data de 22 decembrie 2014 (data poştei), întocmit de acelaşi apărător ales, condamnatul contestator a invocat şi un al doilea caz de contestaţie în anulare, şi anume acela prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen. (pe motiv că instanţa de control judiciar ordinar a procedat la audierea sa pur formală, nefiind lăsat să declare tot ceea ce ştia şi dorea să declare în legătură cu faptele de care era acuzat).
În vederea judecării contestaţiei în anulare astfel motivate, a fost ataşată decizia penală nr. 1156/A din 07 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 30041.01/3/2006*.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de condamnatul contestator şi în conformitate cu dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat ca inadmisibilă contestaţia în anulare dedusă judecăţii, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen., contestaţia în anulare este admisibilă numai dacă aceasta este formulată în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se întemeiază este dintre cele prevăzute în art. 426 din acelaşi Cod şi, în sprijinul său, se depun ori se invocă dovezi care există la dosar.
În ceea ce priveşte cererea întemeiată pe cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., Curtea a constatat că este neîndoielnică îndeplinirea primelor două condiţii la care face trimitere textul normativ care reglementează etapa procesuală a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, întrucât introducerea cererii s-a realizat cu respectarea termenului prevăzut în art. 428 alin. (2) C. proc. pen. (care de altfel permite invocarea acestui caz de contestaţie oricând), iar motivele relevate în susţinerea cazului respectiv se încadrează formal în dispoziţiile art. 426 lit. b) din acelaşi Cod.
În schimb, în ceea ce priveşte capătul de contestaţie în anulare întemeiat pe cazul prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen., Curtea a constatat că acesta este inadmisibil prin însuşi faptul nerespectării termenului prevăzut de lege pentru invocarea acestui motiv. Astfel, potrivit art. 428 alin. (1) C. proc. pen., „Contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. (printre care se regăseşte şi cel prevăzut la lit. h) a acestui text normativ) poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare se cere", or în speţa de faţă, acest caz de contestaţie în anulare a fost invocat pentru prima dată prin memoriul înaintat la dosarul cauzei la data de 22 decembrie 2014 (data poştei), deşi, potrivit referatului întocmit de biroul executări penale cu privire la comunicarea deciziei a căreia anulare se cere, condamnatul a luat cunoştinţă despre aceasta la data de 02 decembrie 2014, astfel încât fiind depăşit termenul de 10 zile prevăzut de art. 428 alin. (1) C. proc. pen., invocarea motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen. nu mai era legal posibilă.
Revenind la cazul de contestaţie prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., Curtea a constatat că cererea de contestaţie în anulare întemeiată pe acesta este la rândul său inadmisibilă din perspectiva celei de-a treia condiţii de admisibilitate, prevăzută de art. 431 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că dovezile existente la dosar nu confirmă incidenţa acestui motiv de contestaţie în anulare.
Astfel, cu privire la aspectele invocate în susţinerea cazului de contestaţie în anulare anterior menţionat, în sensul că instanţa de apel a procedat la condamnarea inculpatului S.R.S.Ş. în pofida existenţei unei cauze de încetare a procesului penal, şi anume aceea prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. referitoare la intervenţia prescripţiei speciale a răspunderii penale, Curtea a constatat că problema prescripţiei răspunderii penale reprezintă o chestiune subsecventă aplicării legii penale mai favorabile, rezolvarea acesteia de către instanţa de apel (care s-a şi pronunţat, în mod explicit şi motivat, asupra ei, în considerentele deciziei sale) fiind consecinţa modalităţii în care acea instanţă a determinat legea penală mai favorabilă, în mod global, astfel cum a statuat, cu efect general obligatoriu, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 265/2014 (publicată în Monitorul Oficial la data de 20 mai 2014), potrivit căreia dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale numai în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.
Or, dispoziţiile art. 155 alin. (4) raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) din noul C. pen. (identificat a fi mai favorabil inculpatului) coroborate cu cele ale art. 156 alin. (1), (2) din acelaşi Cod, prevăd, pentru ambele infracţiuni cu privire la care s-a pronunţat de către instanţa de apel hotărârea de condamnare a inculpatului S.R.S.Ş., un termen al prescripţiei speciale a răspunderii penale de 10 ani, la care se adaugă un interval de aproximativ 1 an (aferent perioadei 17 septembrie 2010 - 14 septembrie 2011), cât cursul termenului respectiv a fost suspendat, întrucât continuarea procesului penal a fost împiedicată, în mod absolut, de o dispoziţie legală cu caracter imperativ (art. 303 alin. (6) din vechiul C. proc. pen., abrogat prin art. 111 pct. 1 din Legea nr. 177/2010, publicată în Monitorul Oficial la data de 04 octombrie 2010), judecata fiind suspendată, inclusiv în privinţa inculpatului S.R.S.Ş., ca urmare a sesizării Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, astfel că, raportat la perioada săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia (07 - 20 aprilie 2004), termenul cumulat, de aproximativ 11 ani, nu era împlinit la data pronunţării deciziei contestate (07 octombrie 2014).
Modalitatea în care instanţa de apel a determinat legea penală apreciată a fi, în întregul său, mai favorabilă inculpatului nu a putut fi cenzurată pe calea contestaţiei în anulare, deoarece acest aspect nu se încadrează în niciunul dintre cazurile prevăzute în art. 426 C. proc. pen., astfel că nici împrejurarea subsecventă şi interdependentă, a prescripţiei speciale a răspunderii penale, nu a putut primi o altă soluţionare, pe aceeaşi cale.
În acelaşi timp, în opinia Curţii, instanţa sesizată cu cererea de contestaţie în anulare nu a putut exprima, în mod legal, o altă apreciere decât cea definitivă a instanţei de apel cu privire la aspectele legate de prescripţia specială a răspunderii penale, întrucât calea extraordinară de atac în prezent promovată are doar un efect de retractare (ceea ce presupune, în mod exclusiv, constatarea încălcării unor dispoziţii de drept penal procesual), iar nu un efect de reformare (care ar permite identificarea încălcării unor dispoziţii de drept penal material, astfel cum jurisprudenţa naţională actuală le consideră pe cele referitoare la prescripţia răspunderii penale, sens în care s-a pronunţat şi Curtea Constituţională, spre exemplu, în considerentele Deciziilor nr. 1092/2012 şi nr. 511/2013).
Împotriva deciziei penale nr. 55 din 15 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat apel contestatorul condamnat S.R.S.Ş.
Apelul este inadmisibil.
În urma examinării admisibilităţii în principiu a contestaţiei, dacă instanţa constată că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru introducerea cererii de contestaţie în anulare, admite în principiu contestaţia, fixează termen pentru judecarea în fond a contestaţiei şi dispune citarea părţilor interesate pentru acest termen, prin încheiere.
Dacă instanţa constată că nu este îndeplinită oricare dintre condiţiile prevăzute de lege pentru introducerea cererii de contestaţie în anulare, respinge contestaţia prin decizie, ca inadmisibilă.
Nici încheierea de admitere în, principiu şi nici decizia prin care instanţa respinge contestaţia în anulare în urma examinării admisibilităţii în principiu nu pot fi atacate cu apel, fiind pronunţate de instanţa de apel.
În speţă, instanţa a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, astfel că prin decizie a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.R.S.Ş.
Decizia nu este supusă niciunei căi de atac întrucât a fost pronunţată de instanţa de apel iar pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 408 C. proc. pen. numai sentinţele pot fi atacate cu apel nu şi deciziile pronunţate de instanţa de apel.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va fi respins ca inadmisibil apelul contestatorului condamnat S.R.S.Ş., iar în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul condamnat S.R.S.Ş. împotriva deciziei penale nr. 55 din 15 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă apelantul contestator condamnat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pânâ la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 22 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 220/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 240/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
