ICCJ. Decizia nr. 345/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 345/A/2015
Dosar nr. 2306/1/2015
Şedinţa publică din 08 octombrie 2015
Deliberând asupra contestaţiei formulate, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 145/A din data de 23 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 8505/2/2008* s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Cluj şi de inculpaţii D.G.D., D.G. şi C.B.N. împotriva sentinţei penale nr. 554 din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând: A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului C.B.N. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:
- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.
- 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior;
- 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.
- 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior:
- 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 2961 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.
A înlăturat din sentinţa penală atacată dispoziţia de condamnare a inculpatului C.B.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul C.B.N. la o pedeapsă de 6 ani închisoare prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului C.B.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în condiţiile art. 68 C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 2961 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condiţiile art. 68 C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 26 rap. la art. 2961 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) cu aplicarea art. 5 C. pen. anterior a contopit pedepsele principale aplicate inculpatului C.B.N. de 6 ani închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 4 ani închisoare şi pedepsele complementare de câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
A modificat dispoziţiile de obligare a inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente SC J. Ipurl la plata despăgubirilor către partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj Napoca, în sensul că obligă inculpaţii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC J. Ipurl la plata despăgubirilor către partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj Napoca în sumă de 5.736.193,01 ron, plus majorări de întârziere şi penalităţi la data scadenţei, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Împotriva Deciziei penale nr. 145/A din data de 23 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a formulat contestaţie condamnatul C.B.N.
Contestatorul a prezentat în cuprinsul contestaţiei la executare formulate, două motive care stau la baza acesteia:
Primul motiv, se întemeiază pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) N.C.P.P. raportat la at. 281 alin. (1) lit. a) N.C.P.P. şi vizează faptul că la instanţa de fond, respectiv la Curtea de Apel Bucureşti, completul de judecată a fost compus cu doamna judecător B.L., care la data judecării cauzei era cercetată penal de D.N.A.. A precizat, în acest sens, că magistratul a încălcat dispoziţiile legale care impuneau abţinerea de la judecarea cauzei, fiind într-o situaţie de vădită de incompatibilitate.
Al doilea motiv învederat, se întemeiază pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) N.C.P.P. raportat la art. 281 alin. (1) N.C.P.P., critica sa, referindu-se la faptul că instanţa a aplicat pedepsele accesorii şi cele complementare în conţinutul şi limitele prevăzute de N.C.P. iar tratamentul sancţionator pentru concursul de infracţiuni a fost aplicat conform C. pen. anterior. A precizat că prin hibridizarea dispoziţiilor legale făcute cu ocazia stabilirii pedepsei se încalcă principiile aplicării în timp a legii penale.
Analizând contestaţia declarată, în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Contestaţia la executare este o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia.
Pe această cale nu se pot pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanţa fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal şi nu modul de soluţionare a cauzei.
Practic, prin intermediul acestei instituţii de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării şi totodată exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.
Normele procedurale mai sus amintite prevăd expres cazurile în care poate fi folosită contestaţia la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.
Înalta Curte constată că, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocate de condamnat în susţinerea prezentei cereri, contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face, printre altele, în cazul în care se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
În ceea ce priveşte primul motiv invocat, respectiv că la instanţa de fond, respectiv la Curtea de Apel Bucureşti, completul de judecată a fost compus cu doamna judecător B.L., care la data judecării cauzei era cercetată penal de D.N.A., Înalta Curte constată că nu se poate încadra în cazul de contestaţie la executare prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c), situaţie în care acesta nu va fi examinat.
Din cuprinsul motivelor invocate de condamnat, rezultă că acesta critică, în principal faptul că instanţa a aplicat pedepsele accesorii şi cele complementare în conţinutul şi limitele prevăzute de N.C.P. iar tratamentul sancţionator pentru concursul de infracţiuni a fost aplicat conform C. pen. anterior.
Însă, prin Decizia penală nr. 145/A din data de 23 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 8505/2/2008* se menţionează clar pedeapsa pe care trebuie să o execute condamnatul, de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen., prin urmare Înalta Curte apreciază că nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută şi nici vreo împiedicare la executare.
În concluzie, având în vedere faptul că o contestaţie la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive, pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputând fi pusă în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea şi neputându-se, astfel, ajunge la modificarea hotărârii rămase definitive.
Astfel, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul C.B.N. împotriva Deciziei penale nr. 145/A din data de 23 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 8505/2/2008*.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de contestatorul C.B.N. împotriva Deciziei penale nr. 145/A din data de 23 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 8505/2/2008*.
Obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 335/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 346/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
