ICCJ. Decizia nr. 362/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 362/RC/2015
Dosar nr. 1564/1/2015
Şedinţa publică din 28 octombrie 2015
Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 451 din data de 12 mai 2014 pronunţată de Judecătoria Slatina în Dosarul cu nr. 12226/311/2013, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis cererea procurorului şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracţiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen. în baza art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.., art. 377 C. proc. pen., art. 396 alin. (10) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul F.C.F. la pedeapsa de 8 luni închisoare; în baza art. 861 C. pen. (1969), s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani şi 8 luni, ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. (1969); în baza art. 863 alin. (1) C. pen. (1969), s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt: a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt; b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă; conform dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 864 C. pen.
În baza art. 228 alin. (1) C. pen.., cu aplic. art. 5 C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) V. C. pen. cu referire la art. 5 C. pen., art. 377 C. proc. pen., art. 396 alin. (10) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.V. la pedeapsa de 8 luni închisoare; s-a făcut aplicaţia dispoziţiilor art. 60 C. pen.; în baza art. 66 alin. (1) Iit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului - ca pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen.., cu aplic. art. 5 C. pen., art. 37 alin. (1) Iit. b) V. C. pen. cu referire la art. 5 C. pen., - exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate; în baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) Iit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului - ca pedeapsă accesorie - exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale; s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii începând cu data de 18 iunie 2012, până la data de 19 iunie 2012, când s-a dispus obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
S-a luat act că persoana vătămată C.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză; în baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 700 RON, cheltuieli judiciare statului, iar în baza art. 274 alin. (1) teza finală C. proc. pen., suma de câte 300 RON, reprezentând onorariu apărător din oficiu în faza de judecată, s-a dispus a rămâne în sarcina statului.
II. Prin decizia nr. 171 din 10 februarie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina - şi al inculpatului D.V., declarate împotriva sentinţei penale nr. 451 din data de 12 mai 2014, pronunţată de Judecătoria Slatina în Dosarul cu nr. 12226/311/2013.
A fost respins ca nefondat apelul inculpatului F.C.V., declarat împotriva sentinţei penale nr. 451 din data de 12 mai 2014, pronunţată de Judecătoria Slatina în Dosarul cu nr. 12226/311/2013.
A fost desfiinţată sentinţa pe latură penală şi, rejudecând: în baza art. 16 alin. (1) Iit. g) C. proc. pen. combinat cu art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 231 alin. (2) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul D.V., prin împăcarea părţilor, pentru infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 C. pen. şi art. 5 C. pen.
A fost înlăturată dispoziţia privind schimbarea încadrării juridice, pentru inculpatul F.C.F.
În baza art. 208 alin. (1) C. pen. 1968 comb. cu art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968 cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 377 C. proc. pen. comb. cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul F.C.F. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
A fost obligat inculpatul F.C.V. la 240 RON, cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în casaţie Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimatul condamnat F.C.F.
III. Prin încheierea nr. 134/RC din 23 aprilie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 12226/311/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 171 din 10 februarie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat F.C.F.
A trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie, completului C3 şi a fixat termen de judecată la data de 20 mai 2015 ora 9,00, cu citarea intimatului inculpat F.C.F. şi desemnarea unui apărător din oficiu pentru acesta.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Înalta Curte a reţinut că, în ceea ce priveşte cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, din perspectiva dispoziţiilor art. 440 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza III-a C. proc. pen., aceasta este admisibilă, întrucât inculpatului F.C.F. i s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, s-a constatat că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul F.C.F., decizia instanţei de apel este nelegală, întrucât pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată acestuia, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. 1968 combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968, este situată în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv, închisoare de la 3 la 15 ani.
De asemenea, s-a constatat că judecarea în fond şi în apel a cauzei, s-a desfăşurat în condiţiile procedurii prevăzută de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., astfel că potrivit acestor dispoziţii legale, limitele de pedeapsă puteau fi reduse cu o treime, astfel încât limita minimă specială trebuia să fie de 2 ani închisoare.
Or, s-a apreciat că sub acest aspect este evident că pedeapsa de 8 luni închisoare este nelegală, situându-se sub limita minimă legală, anterior arătată.
De asemenea, s-a constatat că şi termenul de încercare menţinut de 2 ani şi 8 luni nelegal, un astfel de termen, minim prevăzut de legiuitor, relevându-se a fi de cel puţin 4 ani.
Aşadar, s-a apreciat că din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatului F.C.F. i s-a dat spre executare pedeapsa de 8 luni închisoare în condiţiile suspendării sub supraveghere conf. art. 861 C. pen. (1969), pe o durată de 2 ani şi 8 luni, ce constituie termenul de încercare pentru inculpat, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen. (1969), deşi inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. 1968 comb. cu art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. 1968 cu aplic. art. 5 C. pen. şi art. 377 C. proc. pen. comb. cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen., pedeapsă ce este situată în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv, închisoare de la 3 la 15 ani, limite care, chiar şi reduse cu 1/3, ar fi rezultat o pedeapsă minimă de 2 ani închisoare şi nicidecum de 8 luni închisoare.
Totodată s-a constatat că şi termenul de încercare ce a fost menţinut de către instanţa de apel este nelegal, respectiv de 2 ani şi 8 luni, întrucât un astfel de termen, minim prevăzut de legiuitor, relevându-se a fi de cel puţin 4 ani.
IV. Examinând actele şi lucrările din dosar, Înalta Curte constată că recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este inadmisibil, urmând a-l respinge pentru următoare considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 434 C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel, ca instanţe de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Nu pot fi atacate cu recurs în casaţie:
a) hotărârile pronunţate după rejudecarea cauzei ca urmare a admiterii cererii de revizuire;
b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;
c) hotărârile pronunţate în materia executării pedepselor şi a reabilitării;
d) hotărârile pronunţate în materia reabilitării;
e) soluţiile pronunţate cu privire la infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
f) soluţiile pronunţate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoaşterea învinuirii;
g) hotărârile pronunţate ca urmare a admiterii acordului de recunoaştere a vinovăţiei.
Din examinarea textului de lege mai sus invocat se constată că soluţiile pronunţate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoaşterea învinuirii nu pot face obiectul recursului în casaţie.
Inculpatul F.C.F. a beneficiat de aplicarea dispoziţiilor art. 377 şi art. 396 alin. (10) raportat la art. 375 C. proc. pen. referitoare la procedura simplificată în cazul recunoaşterii învinuirii, instanţa de apel aplicând inculpatului o pedeapsă de 8 luni de închisoare.
La momentul admiterii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte a avut în vedere exclusiv faptul că pe rolul Curţii Constituţionale se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., excepţie ridicată de C.V.S. în Dosarul nr. 35337/3/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Se constată că prin decizia nr. 525 din 7 iulie 2015 publicată în M. Of. nr. 600/10.08.2015, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate ridicată de C.V.S. în Dosarul nr. 35337/3/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a constatat că dispoziţiile art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen. sunt constituţionale.
Raportat la decizia mai sus invocată, Înalta Curte apreciază că dispoziţiile procesuale asigură toate garanţiile procesuale necesare părţilor pentru a beneficia de dreptul la un proces echitabil, iar calea extraordinară de atac a recursului în casaţie nu se poate realiza în alte condiţii decât cele expres şi limitativ prevăzute de C. proc. pen., legiuitorul fiind singurul îndreptăţit să stabilească procedura de judecată şi căile de atac ce se pot declara.
Cererea Parchetului de a se face între diferenţa dintre soluţie şi hotărâre este lipsită de substanţă câtă vreme Curtea Constituţională a declarat drept constituţionale dispoziţiile art. 434 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., iar dispoziţiile legale prevăd în mod expres că nu se pot ataca cu recurs în casaţie soluţiile pronunţate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoaşterea învinuirii.
Înalta Curte reţine că în cazul procedurii simplificate limitele de pedeapsă se reduc potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Trebuie subliniat că legile penale susccesive nu au dezincriminat furtul, însă noua reglementare prevede pedepse substanţial reduse. În consecinţă, legea penală mai favorabilă este determinată în cazul infracţiunii de furt calificat de limitele sancţiunii. De aceea prima instanţă a reţinut incidenţa art. 228 C. pen., cuantumul pedepsei fiind stabilit în funcţie de cauza de reducere incidenţă (art. 377, art. 397 alin. (10) C. proc. pen.), însă pentru modalitatea de executare a aplicat norme din reglementarea anterioară.
Instanţa de apel a urmărit valorificarea legii penale mai favorabile în modalitatea aplicării globale şi a reţinut incidenţa normei de incriminare din vechea reglementare cu menţinerea cuantumului pedepsei, pentru ca individualizarea pedepsei principale şi a modalităţii de executare să valorifice temeiurile din acelaşi act normativ.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 171 din 10 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul F.C.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibil, recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 171 din 10 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul F.C.F.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de lângă Curtea de Apel Craiova rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 346/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 383/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
