ICCJ. Decizia nr. 468/2015. SECŢIA PENALĂ



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 468/A/2015

Dosar nr. 9868/55/2015

Şedinţa publică din 17 decembrie 2015

Asupra apelului de faţă;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 165/PI din 20 octombrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a respins cererea de revizuire formulată de petentul O.C.M., împotriva sentinţei penale nr. 1026, din data de 05 aprilie 2011, pronunţată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 10597/55/2011 şi a sentinţei penale nr. 35/PI din data de 29 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 820/59/2011*/A1, ca inadmisibilă.

A dispus virarea sumei de 260 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, din fondurile Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Timiş .

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul la 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1926 pronunţată de Judecătoria Arad la data de 09 septembrie 2015 s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 458 alin. (1) teza a II-a şi 44 alin. (1) C. proc. pen., declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire formulate de petentul O.C.M., în prezent aflat în executarea pedepsei în Penitenciarul Arad, împotriva sentinţei penale nr. 1026 din 05 aprilie 2011 a Judecătoriei Arad, pronunţată în Dosarul nr. 10597/55/2010 şi a sentinţei penale nr. 35 din 29 ianuarie 2014, a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în Dosarul nr. 820/59/2011*/A1, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunţa astfel, Judecătoria Arad a constatat că prin cererea înregistrată la data de 03 august 2015, petentul O.C.M., deţinut în Penitenciarul Arad, a solicitat revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive cu privire la latura penală, pronunţate în Dosarele nr. 10597/55/2010 al Judecătoriei Arad şi Dosarul nr. 820/59/2011*/A1 al Curţii de Apel Timişoara, prin prisma cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

Din probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Revizuentul, prin apărătorul său a invocat ca temei de drept în susţinerea cererii sale, cazul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., susţinând, în concret, că dispoziţiile sentinţei penale nr. 1026 din 05 aprilie 2011 a Judecătoriei Arad şi ale sentinţei penale nr. 35 din 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, nu se pot concilia.

Astfel, prima instanţă a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 458 alin. (1) teza a II-a şi 44 alin. (1) C. proc. pen., „când temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri care nu se pot concilia, competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art. 44", iar dispoziţiile art. 44 C. proc. pen. prevăd: „.iar dacă, competenţa aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţei superioare în grad", competenţa exclusivă de soluţionare a cererii de revizuire aparţinând instanţei superioare în grad.

Dosarul, a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 12 septembrie 2015, sub număr unic 9868/55/2015, în cerere, condamnatul O.C.M., arătând că solicită revizuirea celor două hotărâri judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, prin prisma cazului de revizuire prevăzut de disp. art. 453 alin. (1), lit. e), respectiv când doua sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

În motivare a arătat că în Dosarul Judecătoriei Arad nr. 10597/55/2010 a primit o pedeapsa privativă de libertate, potrivit sentinţei penale nr. 1026 din 05 aprilie 2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1426/R din 19 septembrie 2011 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara, de 5 ani şi 2 ani închisoare, sentinţă de condamnare primită în urma identificării a treizeci şi cinci baxuri ţigarete netimbrate, achiziţionate de la magazinele cu regim D.F. de pe raza judeţului Timiş, introduse în România prin locurile stabilite pentru controlul vamal, de la P.T.F. Moraviţa, prin sustragerea de la control vamal, în vederea comercializării pe piaţa liberă din Municipiul Arad.

Ulterior, în Dosarul penal nr. 820/59/2011*/A1 al Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, inculpatul O.C.M., a fost condamnat, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a), C. pen. anterior, recidivist, la pedeapsa principală de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

De asemenea, tot în acest dosar a fost condamnat în baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat, la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, în formă continuată (două acte materiale din P.T.F. Moraviţa).

Totodată, a mai arătat că, în cadrul aceluiaşi dosar, a mai fost condamnat la 2 ani si patru luni, pentru săvârşirea infracţiunii contrabandă, în baza art. 270 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 83 C. pen. anterior, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 371 din 12 februarie 2009 pronunţată de Judecătoria Arad, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 140 din 07 mai 2009 a Tribunalului Arad, dispunându-se totodată executarea acestei pedepse alături de pedeapsa principală aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul O.C.M. să execute pedeapsa principala rezultanta de 5 ani închisoare.

Instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 1026 din data de 05 aprilie 2011, în Dosarul nr. 10579/55/2010 de Judecătoria Arad, în baza art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen., a dispus condamnarea inculpatului O.C.M., la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în stare de recidivă mare postcondamnatorie.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului Oprea, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe durata a 2 ani.

În baza art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă în stare de recidivă mare postcondamnatorie.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului O., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe durata a 2 ani.

În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatului O.C.M., în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, pe care acesta urma a o executa fără aplicarea vreunui spor.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus executarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe durata a 2 ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului O.C.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului O.C.M., prin sentinţa penală nr. 371 din 12 februarie 2009 a Judecătoriei Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 140 din 07 mai 2009 a Tribunalului Arad şi a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut în fapt, că în data de 03 decembrie 2009, în jurul orei 00,01, pe DN 7, în localitatea Vladimirescu, lucrătorii poliţiei au organizat un filtru în scopul identificării şi interceptării unor autovehicule suspecte de a transporta bunuri accizabile, respectiv ţigarete netimbrate.

În jurul orei 02,50, conducătorul unui autoturism de culoare albastru închis, nu a oprit la semnalul regulamentar al agentului de poliţie, l-a ocolit şi a demarat în direcţia Deva, lucrătorii poliţiei au urmărit autoturismul, care nu a oprit până la intrarea în localitatea Lipova, unde au reuşit blocarea acestuia şi chiar după blocare conducătorul a încercat să fugă cu autoturismul, coborând doar după somare cu arma şi după executarea unui foc de armă în aer.

S-a reţinut că a fost identificat conducătorul autoturismului, care fusese urmărit, ca fiind inculpatul O.C.M., iar în autoturism a mai fost identificat şi C.R., în autoturism au fost descoperite 10 baxuri ţigarete a câte 25 de cartuşe fiecare, , 9 baxuri ţigarete a câte 50 de cartuşe fiecare, 7 baxuri ţigarete a câte 50 cartuşe fiecare, 7 baxuri ţigarete a câte 50 cartuşe fiecare, 2 baxuri ţigarete a câte 50 cartuşe fiecare, în valoare de 64.217 lei, care proveneau de la magazinele cu regim D.F. din P.C.T.F. Moraviţa şi suma de 7.300 euro.

Că iniţial, inculpatul O.C.M. a refuzat să dea declaraţii în cauză, arătând că le va da doar în prezenţa unui apărător ales, inculpatul C.R. a declarat că mergea împreună cu inculpatul P. înspre Craiova, fiind luat de acesta de la domiciliul său şi fără să cunoască că în autoturism erau ţigări, menţionând că a văzut semnalul lucrătorilor poliţiei în localitatea Vladimirescu.

S-a mai reţinut că inculpatul O.C.M. a declarat că a fost, în data de 03 decembrie 2009, în localitatea Moraviţa şi că a cumpărat ţigările de la un cetăţean sârb pe nume M., plătindu-i suma de 7.000 de euro, că nu a observat semnalele acustice şi luminoase decât la intrarea în localitatea Lipova, că pe C.R. l-a luat de la domiciliul său din cartierul G. şi că urmau să predea ţigările, în localitatea Deva, unei persoane pe nume F., că din copiile paşapoartelor celor doi inculpaţi rezulta că aceştia au plecat în Serbia, în aceleaşi date - 07 octombrie 2009, 24 octombrie 2009, 15 noiembrie 2009, 18 decembrie 2009, întorcându-se ambii în aceleaşi sate.

De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar rezulta că, în autoturismul inculpatului O.C.M., au mai fost descoperite ţigări, provenind din acelaşi magazin D.F., la data de 30 noiembrie 2009, acesta fiind însă condus de o altă persoană.

Instanţa a apreciat că declaraţiile celor doi inculpaţi nu sunt reale, inculpatul O.C.M. neputând indica vreun mod de contactare a lui M., după ce asupra lui au fost descoperite ţigări pentru care nu au fost plătite accizele, provenite din magazinul aflat în localitatea în care inculpatul O. recunoaşte că a fost în acea zi, iar inculpatul C., nu putea să nu le observe, cantitatea de ţigări foarte mare fiind depozitată în autoturism, pe bancheta din spate a acestuia.

Aşa fiind, instanţa a reţinut că cei doi inculpaţi descoperiţi în posesia unei însemnate cantităţi de ţigări, introduse în ţară prin sustragere de la control vamal, care au fost în aceeaşi zi în punctul de trecere al frontierei, de unde puteau fi luate, se fac vinovaţi de săvârşirea cu intenţie directă a infracţiunii de contrabandă.

În urma descoperirii acestei fapte, s-a dispus interceptarea convorbirilor telefonice ale inculpatului O.C.M., la data de 06 mai 2010, în intervalul orar 17,55-18.05, au fost înregistrate discuţiile telefonice ale inculpatului cu B.J. şi P.G.M. şi la data de 07 mai 2010, ora 04.30 au fost înregistrate discuţii telefonice dintre P.G.M. şi O.C.M., din care rezultă implicarea inculpaţilor în introducerea de baxuri de ţigări ilegal în ţară.

În continuare, s-a arătat că la întoarcerea din localitatea Stamora Moraviţa, înspre Arad, inculpatul O.C.M. a condus autoturismul, în care se afla şi inculpatul B.J., circulând în faţa autoturismului, condus de inculpatul P.G.M., în care se afla şi inculpatul C.R., dar şi ţigările introduse prin acţiunea conjugată a celor patru, în ziua precedentă în ţară, prin sustragere de la control vamal, pentru a-l anunţa pe acesta din urmă cu privire la eventuale controale ale poliţiei care existau pe drum. Inculpatul C.R. a rămas în localitatea pădureni, ceilalţi inculpaţi continuându-şi drumul spre Arad.

S-a mai reţinut că, în ciuda înregistrărilor, inculpaţii nu au recunoscut comiterea infracţiunii, nici faptul că ar fi fost împreună în cele două zile, inculpatul C. susţinând că ţigările au fost cumpărate de această dată de la V., persoană din Stamora Moraviţa, care din nou nu a putut fi identificată, dar vinovăţia inculpaţilor în comiterea infracţiunii de contrabandă a rezultat, în mod cert, din conţinutul înregistrărilor, inclusiv cele purtate la momentul opririi celor două autoturisme, care se coroborează cu descoperirea baxurilor de ţigări în valoare de 35.063 lei în autoturismul în care se aflau doi din aceştia în timp ce ceilalţi doi se aflau în autoturismul care încerca să asigure sustragerea de la controlul poliţiei al primului.

Cât priveşte constatarea nulităţii probelor privind înregistrarea convorbirilor telefonice, pentru că ar fi fost făcute anterior începerii urmăririi penale şi că, în forma actelor premergătoare, nu sunt constatate printr-un proces-verbal de constatare a efectuării lor, pentru a avea valoare de probe, instanţa a considerat că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul O.C.M., au fost interceptate şi înregistrate legal, chiar anterior urmăririi penale, existând suficiente date că acest inculpat se ocupa de introducerea în ţară, prin sustragere de la control vamal, a ţigărilor achiziţionate din magazinele cu regim D.F., autoturismul acestuia, având amenajate artizanal lăcaşuri pentru ascunderea ţigărilor, deci că pregătea comiterea unei alte infracţiuni.

Reţinând comiterea celor două infracţiuni la data de 03 decembrie 2009 şi la data de 06 mai 2010, instanţa a constatat că acestea au fost comise, cu intenţie directă, după rămânerea definitivă a unei hotărârii de condamnare şi mai înainte de a se fi împlinit termenul suspendării condiţionate şi pentru că, pentru cele două noi infracţiuni, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 1 an închisoare, astfel că a reţinut comiterea acestora în condiţiile recidivei mari postcondamnatorii faţă de pedeapsa anterior menţionată, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 1426 din 19 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 10579/55/2010*, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. s-a admis recursul declarat de inculpaţii O.C.M. şi C.R. împotriva sentinţei penale nr. 1026 din 05 aprilie 2011 pronunţată în Dosar nr. 10597/55/2010 al Judecătoriei Arad şi s-a casat sentinţa recurată în latura penală cu privire la pedeapsa complementară şi accesorie.

În baza art. 3857 C. proc. pen. s-au extins efectele recursului şi asupra inculpaţilor P.G.M. şi B.J. şi în consecinţă a înlăturat pentru inculpaţi pedeapsa accesorie şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) teza a I-a C. pen., fiind menţinute restul dispoziţiilor cuprinse în hotărârea atacată.

S-a mai reţinut că prin sentinţa penală nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 820/59/2011*/al, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.C.M., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la un grup infracţional organizat.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.C.M. la pedeapsa principală de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, în formă continuată (două acte materiale din P.T.F. Moraviţa).

În baza art. 270 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 17 lit. f) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.C.M. la pedeapsa principală de 2 ani şi 4 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 371 din 12 februarie 2009 pronunţată de către Judecătoria Arad, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 140 din 07 mai 2009 a Tribunalul Arad, şi s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa principală aplicată în prezenta cauză, inculpatul O.C.M. urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

S-a constatat că prin încheierea din data de 28 mai 2013 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului O.C.M. pe o perioadă de 60 de zile de la data punerii în executare a mandatului, măsură care nu a fost pusă în executare până în prezent.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului O.C. luată prin încheierea din data de 28 mai 2013.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a fost obligat inculpatul O.C.M. să plătească statului, cu titlu de confiscare specială, suma de 950 euro (în echivalentul monedei naţionale, la cursul practicat de B.N.R. la data plăţii).

În baza art. 277 din Legea nr. 86/2006 a fost obligat inculpatul O.C.M. să plătească statului suma de 105.641 lei, reprezentând echivalentul în lei al ţigaretelor.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul O.C.M. să plătească statului suma de 8.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a dispus plata sumei de 400 lei din fondurile Ministerului de Justiţie, în contul Baroului Timiş, onorariu avocat oficiu.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, referitor la infracţiunea de dare de mită în formă continuată că în noaptea de 16/17 noiembrie 2010, inculpatul O.C.M. i-a remis lucrătorului vamal T.P., cu titlu de mită, suma de 500 euro, pentru ca acesta să-şi încalce atribuţiile de serviciu privind controlul vamal şi să-i permită introducerea în ţară a 10 baxuri cu ţigări de contrabandă. In aceeaşi noapte şi în acelaşi scop, inculpatul D.G. i-a remis lucrătorului vamal G.R.H. suma de 500 euro, pentru O.C.M., fără a cunoaşte faptul că acesta din urmă deja plătise suma respectivă, cu titlu de mită.

Ulterior, lucrătorii vamali din tura respectivă i-au restituit inculpatului O.C.M. suma de 250 euro, restul de 250 de euro fiind lăsaţi de acesta pentru a i se permite să introducă în tura următoare încă 10 baxuri cu ţigări de contrabandă.

În consecinţă, cu privire la inculpatul O.C.M. s-a reţinut că, la data susmenţionată, le-a plătit lucrătorilor vamali, cu titlu de mită, suma totală de 750 euro.

Analizând mijloacelor de probă s-a apreciat că acuzaţia este dovedită cu procesul-verbal al investigatorului V. (v. 7 d.u.p., filele 134 - 144), procesul-verbal de interceptare (filele 258 - 263 v. 25 d.u.p), din discuţii (filele 260 - 261) rezultând că în tura respectivă (noaptea de 16/17 noiembrie 2010) au fost introduse efectiv în ţară 10 baxuri cu ţigări aparţinând inculpatului O.C.M., transportate cu două maşini (una dintre maşini fiind a numitei R.C., iar cealaltă a unei alte persoane - un autoturism de culoare albă). în cadrul discuţiilor inculpatul este menţionat în repetate rânduri cu porecla „C." sau „Ţ."

S-a mai reţinut că în data de 20 decembrie 2010 inculpatul O.C.M. a lăsat în toneta vameşilor, în prezenţa ofiţerului de poliţie M.V.L. şi a investigatorului sub acoperire V.M.C., suma de 200 euro, pentru ca aceştia să-şi încalce atribuţiile de serviciu privind controlul vamal şi să-i permită introducerea în ţară a 4 baxuri cu ţigări de contrabandă fapta fiind dovedită cu declaraţia inculpatului din faza de urmărire penală, cu procesul-verbal al investigatorului V. (v. 7 d.u.p., filele 244 - 249), procesul-verbal de interceptare (filele 473 - 474; 478 v. 26 d.u.p.).

În ceea ce priveşte infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 86/2006 rap. la art. 17 lit. f) şi art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (două acte de contrabandă din P.T.F. Moraviţa), s-a reţinut că în perioada noiembrie - decembrie 2010 inculpatul O.C.M. a introdus în ţară, de două ori în decursul unui an, prin sustragere de la controlul vamal, ţigări de contrabandă a căror valoare în vamă nu depăşeşte 20.000 lei, după cum urmează: în noaptea de 16/17 noiembrie 2010 a introdus în ţară 10 baxuri de ţigări, în ziua de 20 decembrie 2010 a introdus în ţară 4 baxuri de ţigări.

În ceea ce priveşte infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, infracţiune prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, s-a reţinut că în perioada noiembrie - decembrie 2010, O.C.M., zis „C.", a aderat la grupul infracţional organizat constituit din lucrători de poliţie de la P.T.F. Moraviţa, lucrători vamali din cadrul Biroului Vamal Moraviţa şi alte persoane implicate în activităţi de introducere frauduloasă de ţigări în România şi care acţiona în mod organizat, în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie şi de contrabandă pentru obţinerea de beneficii materiale care erau apoi împărţite între membrii grupării infracţionale.

La individualizarea pedepselor şi a modalităţii de executare instanţa a avut în vedere, în principal, următoarele împrejurări: numărul actelor de dare de mită (două) şi numărul actelor de contrabandă (două), valoarea totală a mitei remisă de inculpat (950 euro), valoarea ţigaretelor introduse ilegal în ţară (echivalentul în lei al cantităţii de ţigarete este de 105.641 lei) şi împrejurarea că paguba nu a fost recuperată nici măcar în parte, atitudinea parţial sinceră a inculpatului din faza de urmărire penală, împrejurarea că acesta s-a sustras de la judecată, rolul pe care l-a avut inculpatul, în calitate de traficant de ţigări şi persoană de încredere a funcţionarilor din vamă, în activitatea grupării infracţionale organizate şi în săvârşirea infracţiunilor de dare de mită şi contrabandă; împrejurarea că inculpatul O.C.M. a săvârşit cele 3 infracţiuni în stare de recidivă postcondamnatorie - din fişa de cazier judiciar rezultă că prin sentinţa penală nr. 371/12 februarie 2009 pronunţată de către Judecătoria Arad, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 140 din 07 mai 2009 a Tribunalul Arad, inculpatul a fost condamnat la 10 luni închisoare, pentru art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. şi 2 ani închisoare pentru art. 711 din O.U.G. nr. 105/2001, iar conform art. 33-34 C. pen. avea de executat 2 ani închisoare cu suspendare, în temeiul art. 81-82 C. pen., instanţa făcând aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen. cu privire la revocarea suspendării condiţionate dispusă anterior.

În ceea ce îl priveşte pe revizuientul O.C.M., sentinţa a rămas definitivă prin nerecurare la data de 17 februarie 2014.

În continuare, s-a arătat că împotriva sentinţei penale nr. 1026 din data de 05 aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 10579/55/2010 şi a sentinţei penale nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 820/59/2011*/al petentul a formulat cerere de revizuire, invocând cazul de revizuire prev. de art. 453 lit. e) C. proc. pen., când două sau mai multe hotărâri definitive nu se pot concilia.

În motivare s-a susţinut că, din dispoziţiile art. 452 şi art. 453 C. proc. pen., rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar prin folosirea acestei căi se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.

Instanţa a reţinut că din aceleaşi texte de lege rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute expres de art. 453 C. proc. pen., numai pentru aceste cazuri putându-se reexamina în fapt cauza penală.

De asemenea, că potrivit art. 459 C. proc. pen., în etapa admisibilităţii în principiu, instanţa examinează dacă cererea introdusă priveşte o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală prevăzută de lege, dacă cererea este motivată şi dacă motivul pe care se sprijină este din cele prevăzute de art. 453 C. proc. pen., dacă faptele sau mijloacele de probă nu au fost prezentate printr-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, dacă faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Efectuând examenul potrivit art. 459 C. proc. pen., instanţa a constatat că, în cauză, cererea formulată de petent priveşte două hotărâri care au rămas definitive şi prin care s-a soluţionat fondul cauzei, petentul are calitatea procesuală prevăzută de lege, acesta fiind implicat, în calitate de inculpat, în cauzele în care s-au pronunţat sentinţa penală nr. 1026 din data de 05 aprilie 2011 a Judecătoriei Arad şi sentinţa penală nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, din acest punct de vedere cerinţele art. 459 C. proc. pen. fiind îndeplinite.

În continuare, referitor la condiţia privind motivarea cererii şi dacă motivul pe care se sprijină este din cele prevăzute de art. 459 C. proc. pen., Curtea de Apel Timişoara a constatat că, deşi cererea de revizuire formulată de petent este motivată în fapt şi în drept, motivele de fapt menţionate în cuprinsul cererii nu sunt printre cele prevăzute de art. 453 C. proc. pen., din actele dosarului nereieşind incidenţa cazului de revizuire prevăzut de 453 lit. e) C. proc. pen.

Referitor la acest caz de revizuire, s-a reţinut că priveşte situaţia când hotărârile judecătoreşti definitive nu se pot concilia. De asemenea, că hotărârile sunt inconciliabile când, datorită datelor şi dispoziţiilor pe care le conţin se exclud reciproc, inconciliabilitatea hotărârilor trebuind să privească dispozitivele hotărârilor supuse revizuirii.

S-a mai reţinut că există acest caz de revizuire atunci când hotărârile se referă la acelaşi făptuitor şi la fapte diferite săvârşite în aceeaşi zi, la aceeaşi oră, dar în localităţi diferite, când sunt evidente aspectele inconciliabile legate de plasarea în spaţiu a făptuitorului care nu se putea afla în două locuri diferite în acelaşi timp.

Instanţa de fond a mai constatat că, din starea de fapt reţinută în sarcina petentului prin cele două hotărâri judecătoreşti, rezultă că infracţiunile de contrabandă pentru care revizuientul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1026 din data de 05 aprilie 2011 a Judecătoriei Arad, au fost comise în data de 03 decembrie 2009, respectiv 05 iunie 2010, iar infracţiunile de dare de mită, contrabandă şi aderare la un grup infracţional organizat, pentru care petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, au fost comise în perioada noiembrie - decembrie 2010.

Ca atare, s-a constatat că nu este vorba de hotărâri judecătoreşti care nu se pot concilia, faptele pentru care petentul a fost condamnat prin aceste hotărâri fiind comise la diferite perioade de timp.

În ce priveşte criticile de fapt invocate de petent, cum că i-au fost stabilite pedepse privative de libertate fără a se ţine cont de o individualizare judicioasă cât şi o aplicare temeinică a legii penale, în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei vis-a-vis de activitatea concretă infracţională, instanţa a constatat că acestea nu sunt susceptibile de a fi încadrate în cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 165/PI din 20 octombrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a declarat apel, în termen, revizuientul O.C.M., solicitând admiterea cererii de revizuire, deoarece există două hotărâri judecătoreşti penale care nu se pot concilia în latura penală.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma criticilor aduse de revizuientul O.C.M., dar şi în conformitate cu dispoziţiile art. 417 C. proc. pen., în afara temeiurilor invocate şi a cererilor formulate, prin analiza cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept şi de drept, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prin sentinţa penală apelată, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea de revizuire, condamnatul susţinea că nu s-a procedat la o individalizare judicioasă a pedepselor, în realitate, cele două hotărâri vizând fapte săvârşite în perioade de timp diferite.

Se constată că hotărârea dată este legală şi temeinică. Condamnatul a invocat că sentinţa penală nr. 1026 din data de 05 aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 10579/55/2010 şi sentinţa penală nr. 35/PI din 29 ianuarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 820/59/2011*/al conţin dispoziţii inconciliabile, în ceea ce priveşte latura penală, instanţa de fond reţinând, în mod corect că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin aceste hotărâri au fost comise la diferite perioade de timp, faptele vizate de sentinţa penală nr. 1026 din data de 05 aprilie 2011 a Judecătoriei Arad fiind comise la datele de 03 decembrie 2009, respectiv 06 mai 2010, iar cele reţinute în sarcina petentului prin sentinţa penală nr. 35/PI din data de 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara fiind comise la datele de 16/17 noiembrie 2010 şi 22 decembrie 2010.

Înalta Curte mai constată că instanţa de fond a examinat, în concret şi detaliat, fiecare din împrejurările invocate de petent prin cererea de revizuire şi a apreciat că, raportat la dispoziţiile art. 453 lit. e) C. proc. pen., hotărârile sunt inconciliabile când, datorită datelor şi dispoziţiilor pe care le conţin se exclud reciproc.

S-a mai reţinut că există acest caz de revizuire atunci când hotărârile se referă la acelaşi făptuitor şi la fapte diferite săvârşite în aceeaşi zi, la aceeaşi oră, dar în localităţi diferite, când sunt evidente aspectele inconciliabile legate de plasarea în spaţiu a făptuitorului care nu se putea afla în două locuri diferite în acelaşi timp sau dacă pentru aceeaşi faptă ar fi fost trimis separat în judecată şi ar fi fost condamnat prin două hotărâri diferite.

Din verificarea actelor dosarului, instanţa fondului a reţinut că aspectele arătate de petent nu se pot încadra la dispoziţiile legale invocate.

În acest context, instanţa sesizată cu soluţionarea cererii de revizuire a procedat corect, nefiind îndeplinite astfel dinspoziţiile art. 459 alin. (5) C. proc. pen.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul O.C.M. împotriva sentinţei penale nr. 165/PI din 20 octombrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

În baza dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul revizuient va fi obligat la plata sumei de 460 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul O.C.M. împotriva sentinţei penale nr. 165/PI din 20 octombrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă apelantul revizuient la plata sumei de 460 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2015.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 468/2015. SECŢIA PENALĂ