ICCJ. Decizia nr. 442/2015. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). înşelăciunea (art.244 NCP), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art.322 NCP), uzul

Decizii penale ICCJ 2015

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 442/A/2015

Dosar nr. 3958/1/2014

Şedinţa publică din 27 noiembrie 2015

Deliberând asupra apelurilor penale de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 167 din 14 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au respins cererile privind prescripţia răspunderii penale, s-au admis cererile de schimbare a încadrărilor juridice şi în baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.D.L., astfel:

- din infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012;

- din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012;

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.F., astfel:

- din infracţiunea prevăzută de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în infracţiunea prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012;

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul T.I.L., astfel:

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata R.I.A., astfel:

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.D., astfel:

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata M.L., astfel:

- din infracţiunea prevăzută de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012;

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.V.A., astfel:

- din infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.;

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.G., astfel:

- din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969 în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012;

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata G.A., astfel:

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul T.C.L., astfel:

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.M.V., astfel:

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata I.N., astfel:

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.L.C., astfel:

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul B.G. prin decesul inculpatului la data de 13 februarie 2012, pentru infracţiunile prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012 şi de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. comb. cu art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata M.L. pentru infracţiunile prev. de:

- art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012;

- art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitată aceeaşi inculpată pentru infracţiunea prev. de art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.D.L. pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012, a fost condamnat inculpatul P.D.L. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.

A constatat că infracţiunile prezente au fost în concurs cu pedepsele de 1500 RON amendă penală pentru art. 21 pct. 1 Legea nr. 61/1991 aplicată prin Sentinţa penală nr. 3746 din 04 decembrie 2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 1318 din 12 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova şi cu pedeapsa de 4000 RON amendă penală pentru infracţiunile din Sentinţa penală nr. 555 din 27 noiembrie 2012 a Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, definitivă prin Decizia penală nr. 109 din 15 aprilie 20013 a Tribunalului Gorj.

În baza art. 33 alin. (1) lit. e) şi art. 34 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 şi 6 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 60 C. pen.

A constatat că inculpatul era arestat în altă cauză şi a fost arestat preventiv în prezenta cauză în perioada de la 23 martie 2008 la 16 decembrie 2008, perioada privării de libertate urmând să se deducă din pedeapsa aplicată.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012 a fost condamnat inculpatul F.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 39 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 6 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului cu restul rămas neexecutat de 249 zile din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, prin Sentinţa penală nr. 55 din 04 aprilie 2003 a Tribunalului Olt definitivă prin Decizia penală nr. 358 din 04 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, urmând ca acesta să execute 5 ani închisoare cu aplicarea art. 60 C. pen.

A constatat că inculpatul a fost reţinut la data de 27 martie 2008, durata privării de libertate urmând a se deduce din pedeapsa aplicată.

Prin încheierea din data de 03 februarie 2014 s-a constatat încetată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara faţă de acest inculpat.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012, a fost condamnat inculpatul T.I.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 60 C. pen.

A constatat că inculpatul a fost reţinut la data de 27 martie 2008, perioada privării de libertate urmând a fi dedusă din pedeapsa aplicată.

Prin încheierea din data de 03 februarie 2014 s-a constatat încetată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara faţă de acest inculpat.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012, a fost condamnată inculpata R.I.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa 4 ani închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare.

A constatat că inculpata a fost reţinută la data de 27 martie 2008 şi arestată preventiv în perioada de la 18 octombrie 2013 la 24 octombrie 2013, în prezenta cauză, privarea de libertate urmând a se deduce din pedeapsa aplicată.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012, a fost condamnat inculpatul B.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa 4 ani închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

A constatat că prezentele fapte au fost concurente cu faptele pentru care s-au aplicat pedepsele următoare repuse în individualitatea lor, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. proc. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 167 din 30 martie 2009 a Tribunalului Dolj, toate cu aplicarea art. 86¹ C. pen. din 1969, definitivă prin Decizia nr. 1884 din 12 mai 2010 a I.C.C.J., pedepse pe care le-a anulat în baza art. 85 C. pen. din 1969.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 60 C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 C. pen. au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauza menţionată de la 10 martie 2008 la 24 septembrie 2008, privarea de libertate urmând a se deduce din pedeapsa aplicată.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012, a fost condamnat inculpatul F.V.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 25 rap. la art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa 3 ani închisoare.

A constatat că infracţiunile pentru care a fost judecat în prezent inculpatul au fost concurente cu infracţiunile repuse în individualitatea lor şi prevăzute de art. 20 rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 - pentru care s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare - şi cu infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii de 3 ani şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară prin Sentinţa penală nr. 329 din 24 iunie 2009 în Dosarul nr. 5979/63/2009 al Tribunalului Dolj, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii.

S-a menţinut revocată suspendarea sub supraveghere dispusă prin Sentinţa penală nr. 4 din 10 ianuarie 2011 a Tribunalului Dolj, care a hotărât ca inculpatul să execute în regim de detenţie pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, ca pedeapsă complementară, cu aplicarea art. 60 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost privat de libertate în perioada de la 26 martie 2009 la 12 mai 2009 şi 24 iunie 2011 la 09 aprilie 2013, durata privării de libertate urmând a fi dedusă din durata pedepsei aplicate.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012, a fost condamnată inculpata G.A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute 1 an închisoare.

În baza art. 81 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 C. pen. din 1969.

În baza art. 83 C. pen. s-a atras atenţia inculpatei cu privire la revocarea executării pedepsei în cazul săvârşirii de noi infracţiuni.

S-a înlăturat dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012, a fost condamnat inculpatul T.C.L. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 44 şi art. 5 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute 1 an închisoare.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 5678/2006 a Judecătoriei Craiova.

S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 60 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012, a fost condamnat I.M.V. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 29 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 C. pen. din 1969.

În baza art. 83 C. pen. s-a atras atenţia inculpatului cu privire la revocarea executării pedepsei în cazul săvârşirii de noi infracţiuni.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012, a fost condamnată inculpata I.N. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 C. pen. din 1969.

În baza art. 83 C. pen. s-a atras atenţia inculpatei cu privire la revocarea executării pedepsei în cazul săvârşirii de noi infracţiuni.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012, a fost condamnat inculpatul P.L.C. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

S-a dispus confiscarea unei ştampile cu inscripţia SC A. SRL Călăraşi.

S-a respins cererea expert contabil S.F. de majorare a onorariului ca neîntemeiată.

S-au admis cererile av. L.C. şi O.C. din cadrul Baroului Dolj şi s-au înlăturat amenzile judiciare aplicate acestora prin încheierile de şedinţă din data de 06 noiembrie 2012, 11 decembrie 2012 şi 06 decembrie 2013.

În baza art. 291 C. proc. pen., s-a sesizat Parchetul General - D.N.A. pentru investigarea unor posibile fapte de corupţie şi de favorizare a infractorului, soluţia adoptată urmând a fi comunicată şi judecătorului fondului.

În temeiul art. 26 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. s-a disjuns, acţiunea civilă de latura penală a cauzei şi s-a fixat termen pentru soluţionarea laturii civile la data de 06 mai 2014, cu citarea părţilor.

În temeiul art. 398 C. proc. pen., au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţii condamnaţi la câte 1450 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 500 lei onorariu apărător oficiu către Baroul Dolj, care au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei, prin Curtea de Apel Craiova, iar pe inculpata R.I.A. la 950 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare în sumă de câte 750 lei pentru fiecare dintre inculpaţii M.L. şi B.G., inclusiv onorariul apărător oficiu în sumă de 500 lei către Baroul Dolj pentru B.G., avansate din fond Ministerului Justiţiei, prin Curtea de Apel Craiova, au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 68D/P/2007 din 09 iunie 2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus:

- trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului, P.D.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de: constituire a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

- trimiterea în judecată - în stare de instituire a măsurii obligatorii de a nu părăsi teritoriul României - a inculpaţilor:

- F.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, instigare la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

- T.I.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, instigare la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi instigare la uz de fals prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în final cu art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

- R.I.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, instigare la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi instigare la uz de fals prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

De asemenea, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - faţă de inculpatul B.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, instigare la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi instigare la uz de fals prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în final cu art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

S-a dispus totodată punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată - în stare de libertate - cu privire la inculpaţii:

- M.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., în final cu art. 33 lit. a) şi b) C. pen.;

- F.V.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituirea a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, instigare la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi instigare de fals prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în final cu art. 33 lit. a) şi b) C. pen.;

- B.G., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.;

- G.A., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

- T.C.L., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în final cu aplic art. 33 lit. a) şi b) C. pen.;

- I.M.V., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.;

- I.N., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen., şi

- P.L.C., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu, s-au mai dispus următoarele:

- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B.B.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 261¹ C. proc. pen.; scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, amendă în cuantum de 1.000 lei şi a învinuitului P.M.P.T. pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen.;

- confiscarea ştampilei SC A. SRL Călăraşi, ridicată de la inculpatul F.F.;

- obligarea inculpaţilor F.F., P.D.L., R.I.A., T.I.L., M.L., B.D., F.V.A., în solidar cu inculpaţii: G.A., I.M.V., I.N., P.L.C., T.C.L. şi B.G., la plata următoarelor sume de bani reprezentând latura civilă a cauzei, cu care B.C.R. SA s-a constituit parte civilă în prezenta cauză:

- 3.887,69 euro la data de 18 martie 2008 - reprezentând serviciul de datorie al inculpatei G.A.;

- 34.583,41 RON reprezentând serviciul de datorie al inculpatului I.M.V. la data de 18 martie 2008;

- 10.008,04 euro reprezentând serviciul de datorie al inculpatei I.N., la data de 18 martie 2008;

- 12.481,85 euro reprezentând serviciul de datorie al inculpatului P.L.C., la data de 18 martie 2008;

- 32.345,07 RON reprezentând prejudiciul cauzat de inculpatul T.C.L., la data de 14 martie 2008;

- 10.845,34 RON reprezentând prejudiciul cauzat de inculpatul B.G. la data de 14 martie 2008;

- 11.108,06 euro reprezentând prejudiciul cauzat de inculpatul P.D.L., la data de 14 martie 2008;

- disjungerea cauzei cu privire la numiţii: A.C.V., B.H.C. şi S.D.C., G.F., M.C.A., I.C., G.G.M., R.F., precum şi pentru celelalte persoane neidentificate până în prezent, care au "înlesnit obţinerea împrumuturilor cu acte false de la B.C.R. - Sucursalele P.X. şi Judeţeană din Craiova, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 215 şi art. 291 C. pen.;

- disjungerea cauzei cu privire la P.D.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu privire la gura de bancomat descoperită în bagajul cu care inculpatul intenţiona să părăsească teritoriul României la data de 23 martie 2008.

În actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut următoarea stare de fapt:

În vara şi toamna anului 2007, B.C.R. SA, prin reprezentanţii săi legali, a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova mai multe plângeri cu privire la diverse persoane ce împrumutaseră - în vara anului - sume de bani de la aceeaşi unitate bancară, adeverinţele de venit, ştampilele şi contractele individuale de muncă depuse la dosarele de credite nefiind însă autentice.

Astfel, B.C.R. a sesizat faptul că numiţii T.C.L., G.A., B.G., P.M.P.T., P.L.C., B.H.C., A.C.V., G.G.M., I.M.V., I.N. şi P.D.L. au împrumutat diverse sume de bani cu ajutorul unor adeverinţe şi a unor contracte individuale de muncă care atestau nereal calitatea de angajaţi la SC G.T. SA Bucureşti, SC A. SRL Călăraşi ori SC M. SA Craiova.

Reprezentanţii legali ai B.C.R. au menţionat faptul că adeverinţele de venit erau semnate de persoane care nu mai avea calitatea de angajaţi ai SC G.T. SA, ştampila cu parafa nu aparţinea acestei societăţi, deoarece punctul de lucru din Craiova nu deţinea ştampilă proprie şi, mai mult, contractele individuale de muncă depuse la dosarele de bancă erau false, întrucât societatea comercială menţionată nu avea competenţa de a încheia şi înregistra contracte individuale de muncă cu diverse persoane, sau de a elibera adeverinţe de venit pentru salariaţii proprii, acest lucru fiind atributul exclusiv al sediului central din Bucureşti şi respectiv I.T.M. Bucureşti.

Din adresa nr. 487 din 31 iulie 2007, a rezultat că F.F. - prezentat drept director general - a fost salariatul societăţii în perioada 01 noiembrie 2006 - 26 ianuarie 2007, în funcţia de agent de pază, iar T.M. - prezentat drept director economic, a ocupat în realitate funcţia de director general în perioada 01 octombrie 2006 - 01 aprilie 2007.

S-a reţinut că în cursul anului 2006, inculpatul F.F. a lucrat aproximativ 3 luni la SC G.T. SA Bucureşti - Punct de lucru Craiova, societate care avea ca obiect de activitate paza şi protecţia, având ca obiect Spitalul Clinic nr. Y Craiova.

Această situaţie a fost relatată inclusiv de inculpatul F.F., care a menţionat că, după trei luni, şi-a dat demisia, dar a "uitat" să restituie ştampila societăţii, lucru care însă a fost nereal, deoarece chiar el a confecţionat prin societăţi specializate o astfel de ştampilă şi, în următoarea perioadă a completat un număr de 2 - 3 documente necesare pentru nişte împrumuturi de persoane a căror nume nu şi le-a mai amintit.

Din materialul probator administrat în cauză, a rezultat că în primăvara - vara anului 2007, inculpaţii F.F., T.I.L. şi P.D.L., împreună cu alte persoane din cauză, obişnuiau să frecventeze localurile "R." din Craiova, Barul "F." (care a aparţinut chiar inculpatului T.I.L.), precum şi "G.F." SRL Craiova, societate la care asociat unic şi administrator era R.C., soţul inculpatei R.I.A.

Printre persoanele care s-au deplasat prin localurile menţionate anterior, a început în primăvara - vara anului 2007 să se contureze posibilitatea obţinerii unor împrumuturi facile de la diverse bănci, mulţi dintre cei care au aflat despre această situaţie cunoscând faptul că existau persoane care se ocupau de întocmirea documentelor false, persoane care urmau a fi retribuite cu părţi din împrumutul acordat de către bănci.

În acest împrejurări, o parte dintre persoanele care au aflat despre aceste posibilităţi s-au orientat la rândul lor către alte bănci, astfel că cercetările efectuate până în prezent au atestat faptul că o parte din împrumuturi au fost luate cu acte false de la B.C.R. SA, dar şi de la P.B. Mai mult, printre persoanele care au aflat despre aceste posibilităţi de împrumuturi, începuse să se înfiripeze ideea unei conlucrări între cei care falsificau documentele de împrumuturi şi complicitatea tacită a unora dintre funcţionarii bancari care urmau a acorda împrumuturile. Această activitate infracţională a intrat în atenţia D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, care a fost sesizat despre aceste fapte la data de 20 septembrie 2007 când, potrivit procesului-verbal de sesizare din oficiu, "pe raza municipiului Craiova acţiona un grup infracţional organizat, specializat în obţinerea unor împrumuturi de la diverse unităţi bancare, în baza unor documente false, respectiv care atestau în fals calitatea de angajaţi la SC G.T. SA Bucureşti şi SC A. SRL Călăraşi".

La data de 23 octombrie 2007, B.C.R. SA a depus plângere împotriva numitului P.L.C., arătând faptul că, prin contractul de credit bancar nr. 540 din 06 iulie 2007, acesta a beneficiat de un credit în sumă de 12.000 euro pe o perioadă de 96 de luni, acordat de către B.C.R. - Sucursala P.X. În vederea acordării creditului respectiv, P.L.C. a depus la dosar adeverinţa de venit cu nr. 726 din 05 iulie 2007 emisă de SC G.T. SA, precum şi copia certificată de către aceeaşi societate a contractului individual de muncă al solicitantului, precizând faptul că aceste documente erau false.

B.C.R. SA a menţionat că se constituie parte civilă cu suma de 12.000 euro, urmând a fi calculate dobânzile până la plata integrală a sumei împrumutate.

În primăvara anului 2007, P.L.C. l-a cunoscut "întâmplător" pe inculpatul F.F., căruia îi spunea "domn director F.", persoană care era de găsit mereu la Restaurantul "R." din Craiova. Relaţia dintre cei doi a devenit mai apropiată, în sensul că inculpatul intenţiona să-l angajeze ca şi gardă de corp şi, totodată, l-a ajutat să obţină un împrumut la P.B. Craiova, împrumut de pe urma căruia învinuitul nu a fost prea mulţumit.

În aceste împrejurări şi pe fondul nemulţumirii la obţinerea creditului menţionat anterior, inculpatul F.F. - a spus inculpatului P.L.C. că "prin intermediul unor cunoştinţe ale sale, putea să îl ajute să obţină un împrumut mult mai mare de la B.C.R. - Sucursala P.X., dar trebuia să plătească suma de 2.000 euro lui şi celorlalţi care se ocupau de obţinerea acestui împrumut".

Deşi iniţial nu a fost încântat nici de acest împrumut, ulterior inculpatul P.L.C. a acceptat propunerea inculpatului, dar i-a spus că vroia să-i rămână lui suma de 10.000 euro. În aceste împrejurări, F.F. i-a spus că urma a-i întocmi acte de angajare ca şi cum ar ocupa funcţia de director, precum şi un salariu corespunzător, care să-i permită un împrumut de 12.000 euro, lui rezervându-i 20.000 euro, aşa cum se gândise. Obţinerea acestui împrumut a coincis cu apariţia inculpatului T.I.L. zis "N.", care era o cunoştinţă a inculpatului F.F. încă din perioada când acesta deţinea Barul "F." din Craiova.

Pe baza înţelegerii dintre cei trei, F.F. a completat la Restaurantul "R." din Craiova contractul individual de muncă al numitului P.L.C., precum şi adeverinţa de salariu, ambele atestând faptul că acesta lucra la SC G.T. SA Bucureşti, în funcţia de director zonal.

Actele respective au fost semnate şi ştampilate de către F.F. la rubrica director şi P.L.C. la rubrica angajat, iar ulterior, dosarul a fost luat de către inculpatul T.I.L., care l-a însoţit pe învinuitul P.L.C. la B.C.R. - Sucursala P.X., unde i-a spus că "trebuia să meargă la o doamnă funcţionar pe numele ele L.".

Deoarece în incinta băncii era aglomeraţie, inculpatul şi învinuitul au ieşit afară din local, timp în care, potrivit relatării inculpatului P.L.C. "T.I.L. mi-a arătat o maşină marca R.M., culoare neagră, ceva nu numele M., din care a coborât o doamnă blondă despre care T.I.L. zis "N." mi-a menţionat că, doamna respectivă este de profesie avocat, este "pe mână" cu funcţionara bancară pe nume L. şi să fiu liniştit că împrumutul este "ca şi acordat".

Potrivit declaraţiei de la dosar, doamna cea blondă despre care menţiona inculpatul, a fost recunoscută de către acesta în persoana numitei R.I.A., iar funcţionara care i-a acordat împrumutul se numea M.L.

După ce inculpatul P.L.C. a reintrat în sediul B.C.R. - Sucursala P.X. cu dosarul de credit preluat de la T.I.L. (aşa cum acesta îl lămurise încă de la bun început), împrumutul a fost acordat în cuantumul solicitat, primind banii imediat.

Deşi iniţial se înţelesese cu inculpaţii T.I.L. şi F.F. să meargă el la Restaurantul "R." pentru a le înmâna suma de 12.000 euro, din relatarea inculpatului a rezultat că inculpatul T.I.L. nu a avut încredere în el, aşteptându-l chiar la ieşirea din bancă. Ulterior, inculpatul le-a dat celor doi inculpaţi suma de 2.000 euro, dar aceştia au mai solicitat şi alţi bani din împrumutul acordat, pe motiv că suma de 2.0000 euro se cuvenea funcţionarei bancare şi doamnei avocat, întrucât "altfel nu aş fi obţinut acel împrumut".

La data de 23 octombrie 2007, B.C.R. SA a depus plângere împotriva numitului A.C.V., arătând faptul că, prin contractul de credit bancar nr. 556 din 10 iulie 2007, acesta a beneficiat de un credit în sumă de 2.000 RON, pe o perioadă de 10 ani, acordat de către B.C.R. - Sucursala P.X. În vederea acordării creditului respectiv, potrivit sesizării, numitul A.C.V. a depus la dosar adeverinţa de venit cu nr. 876 din 09 iulie 2007 emisă de SC G.T. SA Bucureşti, precum şi copia certificată de către aceeaşi societate, a contractului individual de muncă al solicitantului, precizând faptul că aceste documente erau false.

B.C.R. SA a menţionat că se constituie parte civilă cu suma de 28.000 RON, urmând a fi calculate dobânzile până la plata integrală a sumei împrumutate.

Din materialul probator administrat în cauză, a rezultat că împrumutul lui A.C.V. a fost acordat de aceeaşi funcţionară bancară - ofiţer credit retail la B.C.R. - Sucursala P.X., M.L. - cât şi faptul că A.C.V. a părăsit înainte de începerea cercetărilor teritoriul României, sens în care, prin rechizitoriu sa-a dispus disjungerea cauzei cu privire la acesta.

La data de 14 august 2007, B.C.R. SA a depus plângere împotriva numitului P.D.L., arătând faptul că prin contractul de credit bancar nr. 2338 din 11 iulie 2007, acesta a beneficiat de un credit în sumă de 10.000 euro, pe o perioadă de 10 ani, acordat de către B.C.R. - Sucursala Judeţeană Dolj şi pentru care, inculpatul P.D.L. a depus la dosar adeverinţa de salariu cu nr. 892 din 11 iulie 2007 emisă de SC G.T. SA Bucureşti, precum şi copia certificată de către aceeaşi societate a contractului individual de muncă al solicitantului, precizând faptul că aceste documente erau false.

În finalul sesizării B.C.R. SA a precizat faptul că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 euro, urmând a fi calculate dobânzile aferente, până la data plăţii integrale a sumei împrumutate.

Din materialul probator administrat în cauză, a rezultat că, în cursul lunii iunie 2007, inculpatul P.D.L. zis "D." frecventa Barul "F." din Craiova, situat în zona L. şi, într-una din zile, a auzit o persoană discutând la masă cu alte persoane despre obţinerea de împrumuturi bancare. Întrucât avea nevoie de bani şi era interesat de un împrumut bancar, a devenit curios, ulterior, întrebându-l pe bărbatul brunet şi mic de statură (pe care nu-l cunoştea), dacă ar putea obţine un astfel de împrumut prin intermediul său, spunându-i-se că "da", cu condiţia de a-i dat 20% din împrumutul acordat de către bancă. În aceste împrejurări, în zilele următoare, inculpatul P.D.L. a discutat telefonic cu bărbatul respectiv şi s-au reîntâlnit la Restaurantul "R.", inculpatul având asupra sa cartea de identitate. Totodată, persoana respectivă i-a solicitat inculpatului şi o factură, stabilind o nouă întâlnire tot la Restaurantul "R." din Craiova.

Urmare înţelegerii dintre cei doi, bărbatul respectiv i-a dat inculpatului un contract individual de muncă care atesta în fals calitatea de angajat al SC G.T. SA Bucureşti, sfătuindu-l să meargă la B.C.R. SA - Sucursala de lângă M.X., pentru a depune dosarul de credit bancar. După depunerea acestui dosar, inculpatul P. a obţinut împrumutul de 10.000 euro, din care, suma de 2.000 euro a înmânat-o bărbatului care-i întocmise actele necesare împrumutului.

Deşi inculpatul P.D.L. zis "D." a susţinut constant că îl ştia pe acel bărbat doar după fizionomie şi nu l-a recunoscut nici măcar în fotografiile prezentate, în final, a menţionat că se numeşte F.F.

La data de 04 septembrie 2007, B.C.R. SA a depus plângere împotriva numitului I.M.V., arătând faptul că, prin contractul de credit bancar nr. 582 din 12 iulie 2007, acesta a beneficiat de un credit în sumă de 31.000 RON, pe o perioadă de 10 ani, acordat de către B.C.R. - Sucursala P.X. şi, în vederea acordării acestui credit, I.M.V. a depus la dosar adeverinţa de venit cu nr. 892 din 10 iulie 2007 emisă de SC G.T. SA Bucureşti, precum şi copia certificată de către aceeaşi societate a contractului individual de muncă al solicitantului, precizându-se faptul că aceste documente erau false.

În finalul sesizării, banca a menţionat că se constituie parte civilă cu suma de 31.000 euro şi dobânzile aferente, calculate până la data plăţii efective a sumei împrumutate.

Astfel, s-a reţinut că, în afara persoanelor care frecventau diverse localuri de pe raza municipiului Craiova în vederea obţinerii de credite, persoane din anturajul grupului infracţional organizat au început să racoleze şi persoane naive din localităţile de pe raza judeţului Dolj, care au fost convinse să obţină împrumuturi la B.C.R. SA.

În seara de 11 iulie 2007, I.M.V. s-a reîntâlnit în comuna Barca - jud. Dolj, cu numitul B.D., pe care-l ştia de mai mult timp. Pe fondul unor relaţii amicale mai vechi, cei doi au consumat băuturi alcoolice de la un bar din comună, timp în care B.D. i-a spus lui I.M.V. despre posibilitatea obţinerii unui împrumut la B.C.R., împrejurări în care, după o noapte petrecută la bar şi B.D. a purtat discuţii telefonice cu persoane din cadrul grupului infracţional organizat, cei doi au fost aduşi în municipiul Craiova în dimineaţa de 12 iulie 2007.

În dimineaţa acelei zile, lui I.M.V. i s-a solicitat să aibă asupra sa cartea de identitate şi o factură de plată a energiei electrice care să ateste calitatea sa de "bun platnic" spunându-i-se că actele erau necesare pentru obţinerea împrumutului.

Iniţial, cei doi a fost conduşi la un bar din Craiova, în zona cartierului L., iar, ulterior la un bar din zona cartierului M., timp în care, lui I.M.V. i s-a luat cartea de identitate şi factura de plată a energiei electrice în vederea efectuării documentelor necesare obţinerii împrumutului.

Ulterior, cei doi inculpaţi au fost aduşi cu acelaşi autoturism cu care veniseră din comuna Barca, pe o stradă din Craiova, de unde I.M.V. a fost preluat de către o persoană blondă, de sex feminin, în vârstă de aproximativ 30 de ani, însoţită de un bărbat ce avea cam aceeaşi vârstă, pe care I.M.V. îi mai văzuse la barul din zona E.

I.M.V. a menţionat faptul că a recunoscut-o din fotografii pe doamna cea blondă ca fiind R.I.A., care l-a condus cu autoturismul în zona Cinematografului P.X. din Craiova, unde veniseră şi B.D. împreună cu băiatul cu care venise de la Barca şi încă doi tineri care s-au recomandat ca fiind D.X. şi D., cunoştinţe ale lui B.D. şi ale şoferului.

R.I.A. l-a luat pe I.M.V. şi l-a condus la B.C.R. - Sucursala P.X., unde aceasta a purtat o discuţie cu funcţionara băncii (recunoscută ca fiind M.L.), iar ulterior, aceasta din urmă i-a comunicat că trebuie să prezinte contractul individual de muncă, în original, astfel că, prin intermediul celor care îl aşteptau afară, a reapărut R.I.A. care i-a adus contractul solicitat în original şi i-a luat xerocopia.

În final, lui I.M.V. i s-a acordat împrumutul şi după obţinerea banilor, acesta a procedat întocmai celor spuse de funcţionara bancară, respectiv o plasă cu bani a luat-o el, iar pe cealaltă a dat-o celorlalţi membri ai grupului infracţional. Ulterior, a aflat că împrumutul era în cuantum mult mai mare de 6.700 RON, aşa cum avusese cunoştinţă el.

La 14 august 2007, B.C.R. SA a depus plângere împotriva numitului B.H.C. care a beneficiat de un credit în sumă de 15.000 RON, pe o perioadă de 10 ani, în vederea acordării căruia a depus la dosar adeverinţa de venit cu nr. 926 din 13 iulie 2007 emisă de SC G.T. SA Bucureşti, precum şi copia certificată de către aceeaşi societate a contractului individual de muncă al solicitantului, precizându-se că aceste documente erau false.

Banca a menţionat că se constituie parte civilă cu suma mai sus menţionată, la care s-au calculat dobânzile aferente până la data plăţii integrale a debitului.

Deoarece B.H.C. a părăsit teritoriul României înainte de începerea cercetărilor, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la acesta.

La data de 04 septembrie 2007, B.C.R. SA a depus plângere împotriva numitei I.N., arătând faptul că, prin contractul de credit bancar nr. 606 din 16 iulie 2007, aceasta a beneficiat de un credit în sumă de 10.000 euro, pe o perioadă de 10 ani, acordat de B.C.R. - Sucursala P.X.

În vederea acordării creditului, I.N. a depus la dosar adeverinţa de venit nr. 998 din 16 iulie 2007 emisă de SC G.T. SA Bucureşti, precum şi copia certificată de către aceeaşi societate a contractului individual de muncă al solicitantei, precizându-se că aceste documente erau false.

Banca a menţionat că se constituie parte civilă cu suma mai sus menţionată, la care s-au calculat dobânzile aferente până la data plăţii integrale a debitului.

Din materialul probator administrat în cauză, a rezultat că în perioada verii 2007, I.N. a cunoscut-o pe R.I.A. în urma publicării unui anunţ la rubrica "Oferte de serviciu" din G.S. prin care aceasta din urma anunţa faptul că doreşte să angajeze o menajeră.

După câteva săptămâni de activitate ca menajeră la R.I.A., aceasta din urmă - după ce i-a spus numitei I.N. că-i poate întocmi acte nereale din care să rezulte că a fost angajata unei societăţi comerciale şi, de asemenea, că ştie pe cineva la bancă care o poate ajuta să obţină repede un împrumut - i-a solicitat cartea de identitate, o factură de plată a energiei electrice şi o copie a buletinului de identitate a soţului, sfătuind-o să o aducă pe fiica sa (I.R.M.) în ziua următoare, pentru ca aceasta din urmă să stea acasă cu fiica sa, iar ele să poată merge la bancă.

În dimineaţa zilei următoare, I.R.M. a rămas la domiciliul inculpatei cu fiica acesteia, iar R.I.A. a condus-o pe I.N. cu autoturismul în zona Prefecturii Craiova, loc în care, în autoturism a urcat un bărbat în vârstă de aproximativ 30 de ani, recunoscut din fotografii ca fiind P.D.L. Acest bărbat i-a înmânat inculpatei un set de documente, ulterior, inculpata conducând maşina în zona Cinematografului P.X., timp în care a purtat la telefon o discuţie cu o doamnă căreia i s-a adresat cu "L.".

Ajunse la B.C.R. - Sucursala P.X., inculpata i-a dat inculpatei setul de documente primit de la bărbatul recunoscut ca fiind P.D.L. şi a sfătuit-o să aştepte câteva minute până să meargă în vederea depunerii dosarului de credit.

Deoarece funcţionara băncii i-a solicitat o adeverinţă de la Primăria Podari (existând o inadvertenţă cu privire la domiciliu), I.N. a fost condusă de R.I.A. la primăria menţionată, de unde a obţinut documentul respectiv, în final obţinându-se şi împrumutul de 10.000 euro, din care, I.N. a beneficiat de suma de 1.500 euro, R.I.A. luând personal diferenţa de 8.500 euro şi, în final, a luat şi suma de 1.500 euro pe care-i dăduse iniţial, cu împrumut, inculpatei.

A doua zi, inculpata R.I.A. s-a debarasat de "menajera" I.N.

La data de 04 septembrie 2007, B.C.R. SA a depus plângere împotriva numitei G.A., arătând în esenţă că aceasta a beneficiat de un credit în sumă de 3.500 euro, pe o perioadă de 60 de luni, în vederea acordării căruia, G.A. a depus la dosar adeverinţa de venit nr. 996 din 16 iulie 2007 emisă de SC G.T. SA Bucureşti, precum şi copia certificată de către aceeaşi societate a contractului individual de muncă al solicitantei, precizându-se că aceste documente erau false.

Banca a menţionat că se constituie parte civilă cu suma mai sus menţionată, la care s-au calculat dobânzile aferente până la data plăţii integrale a debitului.

Astfel, s-a reţinut că în cursul lunii iulie 2007, F.V.A. s-a deplasat la bunicii săi în judeţul Dolj, unde a racolat-o pe numita G.A., amăgind-o că i-a găsit un loc de muncă, cerându-i astfel cartea de identitate şi factura de plată a energiei electrice, spunându-i că au fost necesare pentru angajare şi a sunat-o ulterior, când acestea erau gata. În împrejurările date, G.A. a fost contactată telefonic de F.V.A., urmare acestei discuţii, inculpata plecând din comună cu numita M.D., deplasarea făcându-se cu autoturismul aparţinând unor rude ale inculpatului F.V.A., respectiv numiţii T.A. şi T.G.

După ce autoturismul a fost oprit la Cinematograful P.X. din Craiova, G.A. a constatat că era aşteptată de F.V.A. şi încă un bărbat, precum şi de o doamnă în vârstă de aproximativ 30 de ani, recunoscută din fotografii ca fiind R.I.A.

În apropierea sediului băncii, inculpata R.I.A. a invitat-o pe martora M.D. să aştepte, iar ea a însoţit-o pe G.A. în sediul B.C.R. - Sucursala P.X. După ce au intrat în bancă, inculpata R.I.A. a invitat-o pe G.A. să aştepte câteva minute, timp în care a purtat unele discuţii cu o funcţionară de la bancă, despre care învinuita a aflat că se numea L. Ulterior, inculpata a mers la biroul funcţionarei indicată de R.I.A. şi, după ce i s-a analizat dosarul de credit, a primit un împrumut în cuantum de 3.500 euro. G.A. s-a deplasat la barul situat vis-a-vis de cinematograful P.X., banii fiind înmânaţi aici lui R.I.A., care i-a dat suma de 70 euro.

La data de 14 august 2007, B.C.R. SA a depus plângere împotriva numitului T.C.L., arătând faptul că, prin contractul de credit bancar nr. 2433 din 24 iulie 2007, acesta beneficiind un credit în sumă de 31.000 RON, pe o perioadă de 10 ani, urmând a fi calculate dobânzile până la plata integrală a sumei împrumutate.

Pentru acordarea creditului respectiv, T.C.L. a depus la dosar adeverinţa de venit nr. 986 din 18 iulie 2007 emisă de SC G.T. SA Bucureşti, precum şi copia certificată de către aceeaşi societate a contractului individual de muncă al solicitantului, precizându-se că aceste documente erau false.

Banca a menţionat că se constituie parte civilă cu suma mai sus menţionată, la care se calculează dobânzile aferente până la data plăţii integrale a debitului.

În cursul lunii mai 2007, lui T.C.L. i s-a desfăcut contractul de muncă de către C.T. Craiova datorită unor abateri disciplinare, situaţie în care acesta a rămas fără venituri şi, într-una din zilele lunii iulie 2007, s-a întâlnit cu inculpatul P.D.L. (pe care îl ştia de mai mult timp, fiind vecini). Pe fondul problemelor pe care le avea, inculpatul P.D.L. l-a prezentat pe T.C.L. inculpatului F.F. ca fiind "domnul director", T.I.L. spunându-i celui din urmă că este de acord să facă împrumutul propus numai dacă primeşte suma de 4.000 euro sau echivalentul în lei, lucru pe care F.F. nu l-a agreat pe deplin. În final, cei doi s-au înţeles cu privire la cuantumul împrumutului şi sumelor ce le reveneau, astfel că învinuitul i-a dat inculpatului o copie a buletinului de identitate, urmând să discute la telefon.

Ulterior, T.C.L. s-a deplasat împreună cu inculpatul P.D.L. la Restaurantul "R." din Craiova, unde l-au întâlnit pe inculpatul F.F., cel din urmă înmânându-i un contract de muncă din care rezulta că lucra la SC G.T. SA Bucureşti în funcţia de "şef de tură".

T.C.L. s-a deplasat ulterior în faţa B.C.R. - Sucursala Judeţeană din zona "M.", unde a s-a întâlnit cu doamnă pe nume R., pe care o ştia deja, ocazie cu care avocata R.I.A. i-a indicat biroul unde trebuia să meargă, precum şi faptul că trebuia să spună că vine din partea ei. Urmând instrucţiunile primite şi cu actele date de F.F. şi R., T.C.L. a obţinut în final un împrumut în cuantum de 31.000 RON, la puţin timp după aceasta prezentându-se şi inculpatul P.D.L. zis "D.", care a venit pentru a ridica suma de 18.600 RON, ce reprezenta cota persoanelor ce sprijiniseră obţinerea acestui împrumut.

La data de 12 septembrie 2007, B.C.R. a depus plângere împotriva numitului B.G., care beneficiase de un credit în sumă de 10.000 RON, pe o perioadă de 120 luni, în vederea căruia, numitul a depus la dosar adeverinţa de venit nr. 978 din 30 iulie 2007 emisă de SC G.T. SA Bucureşti, precum şi copia certificată de către aceeaşi societate a contractului individual de muncă al solicitantului, precizându-se că aceste documente erau false.

Banca a menţionat că se constituie parte civilă cu suma mai sus menţionată, la care s-au calculat dobânzile aferente până la data plăţii integrale a debitului.

A rezultat astfel că, în vara anului 2007, B.G. a fost căutat la domiciliul său de către R.F., ocazie cu care, cel din urmă l-a întrebat dacă doreşte să obţină un împrumut la o bancă şi, după ce l-a convins să obţină împrumutul, l-a dus în municipiul Craiova, într-un bar din zona Universităţii. Ulterior, după revenirea în barul respectiv, R.F. i-a dat nişte formulare necesare obţinerii împrumutului şi l-a convins să meargă la B.C.R. - Sucursala Judeţeană Dolj, pentru obţinerea creditului.

Urmare verificării actelor depuse, inculpatului B.G. i s-a acordat creditul în cuantum de 10.000 RON, materialul probator administrat, demonstrând că inculpatul F.F. întocmind adeverinţa de venit şi contractul individual de muncă şi pentru P.M.P.T., în vederea obţinerii creditului de la B.C.R., documente în care i s-a atribuit celui din urmă calitatea de angajat la SC A. SRL Călăraşi.

Deşi inculpatul îi sugerase inculpatului să se deplaseze la unul dintre sediile băncii, situate în municipiul Craiova, acesta s-a deplasat la B.C.R. - Agenţia C.N., unde i s-a acordat creditul în cuantum de 6.700 euro, care i-a revenit în totalitate, deoarece nu a împărţit banii cu nicio persoană şi, mai mult, potrivit adresei unităţii bancare, ratele sunt plătite la zi.

Materialul probator administrat în cauză în faza urmăririi penale, s-a probat cu: actele înaintate de B.C.R. SA, declaraţiile învinuiţilor şi cele ale inculpaţilor, declaraţiile martorilor, acte înaintate de serviciile de telefonie mobilă, procese-verbale şi copii ale documentelor înaintate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dolj şi Serviciul Public de Evidenţă a Permiselor din cadrul Prefecturii Dolj.

În rechizitoriul parchetului s-a reţinut astfel că, în drept, sub aspect constitutiv - având în vedere organizarea persoanelor care erau racolate şi convinse să obţină împrumuturi, felul în care se proceda cu fiecare persoană în parte - faptele reţinute în sarcina inculpaţilor P.D.L., R.I.A., F.F., T.I.L. şi, de asemenea, în sarcina învinuiţilor M.L., B.D. şi F.V.A., realizează, în primul rând, conţinutul infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prevăzute de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.

Totodată, faptele inculpaţilor R.I.A., T.I.L., F.F., P.D.L. şi învinuiţilor B.D., F.V.A. şi M.L., realizează şi conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de: art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate; înşelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate în final cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) C. pen., precizându-se şi că inculpaţii R.I.A., T.I.L. şi învinuiţii B.D. şi F.V.A. au comis înşelăciunea în forma instigării; inculpatul P.D.L. în forma autoratului, iar M.L. în forma complicităţii, săvârşind şi infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen.

Faptele inculpatului F.F. au fost săvârşite în forma recidivei prev. de art. 37 lit. b) C. pen. şi, deoarece, B.G., G.A., T.C.L., I.M.V., P.M.P.T., I.N. şi P.L.C. au avut o participaţie unică la comiterea infracţiunilor ce formează obiectul prezentei cauze, s-a apreciat prin rechizitoriu că faptele acestora realizează conţinutul infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., în final cu art. 33 lit. a) şi b) C. pen., precizându-se că faptele inculpatului T.C.L. au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru minori, a înregistrat dosarul sub nr. 1092/54/2008, la data de 09 iunie 2008, iar prin Sentinţa penală nr. 101 din 06 mai 2010 pronunţată în dosarul cu nr. 1092/54/2008, s-a hotărât astfel:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.D.L., pentru infracţiunea prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003; în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.; în baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.D.L. la 4 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.; s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., pe durata executării pedepsei;

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. pen., a fost achitat acest inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv, de la 23 martie 2008 la 16 decembrie 2008.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.F., pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; în baza art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.F. la 10 ani închisoare pedeapsă principală şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale;

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 C. pen., iar conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare - pedeapsă principală - şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu aplicarea art. 71 C. pen.; pe perioada executării pedepsei principale, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii de o zi (27 martie 2008).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.I.L., pentru infracţiunea prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003; în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. a art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.I.L. la 4 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.; în baza art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen., iar potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.; i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de o zi (27 martie 2008).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata R.I.A., pentru infracţiunea prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003; în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpată pentru infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata pentru infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost reţinută o zi (27 martie 2008).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.D., pentru infracţiunea prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, iar în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.; în baza art. 25 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare; în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen.; în baza art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 6 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul la două luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare; i s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.; în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata M.L., pentru infracţiunea prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003; în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; în baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata M.L. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.; i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a - II- a C. pen., pe durata executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitată inculpata pentru infracţiunea prev de art. 248 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.V.A., pentru infracţiunea prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003; în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.;

În baza art. 25 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.V.A. la 2 ani închisoare; în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen.; în baza art. 25 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 luni închisoare, iar conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare; i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.; în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.G., la pedeapsa de 2 ani închisoare; în baza 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la două luni închisoare, iar conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.; în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnată inculpata G.A., la 2 ani închisoare; în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) şi e) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la 2 luni închisoare; în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare;

I s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.; în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.C.L., la 3 ani închisoare; în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 luni închisoare, iar în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare; în baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 5678/2006 a Judecătoriei Craiova, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. şi s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M.V., la 2 ani închisoare; în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 luni închisoare, iar în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare;

I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.; în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnată inculpata I.N., la 2 ani închisoare; în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la 2 luni închisoare; în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.; în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe o perioadă de 4 ani; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii; s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.L.C., la 2 ani închisoare; în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 luni închisoare; în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi i s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.; în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe o perioadă de 4 ani, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

S-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara, pentru inculpaţii T.I.L. şi F.F.

În baza art. 145 alin. (2³) C. proc. pen., s-a dispus încetarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, privind pe inculpata R.I.A.

În baza art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea unei ştampile cu inscripţia SC A. SRL Călăraşi.

S-a respins cererea formulată de expert contabil S.F. de majorare a onorariului, ca neîntemeiată.

Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la despăgubiri civile în sumă de 44.470,46 euro şi la 73.178,90 lei RON, plus dobânzile legale şi penalităţile aferente, către partea civilă B.C.R. SA Bucureşti, până la recuperarea integrală a prejudiciului.

Au fost obligaţi inculpaţii F.F., B.G., G.A., I.N. şi P.L.C., la câte 1.400 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de câte 400 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu, a fost achitată din fondurile Ministerului Justiţiei; au fost obligaţi inculpaţii P.D.L., T.I.L., M.L., F.V.A., T.C.L., I.M.V. şi B.D., la câte 1.000 lei cheltuieli judiciare statului; cheltuielile judiciare vizând pe inculpata R.I.A., au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel în primul ciclu procesual, instanţa de fond a reţinut că prin actul de sesizare a instanţei, inculpaţii au fost trimişi în judecată - în stare de libertate - cu excepţia inculpatului P.D.L. care, la 3 martie 2008, a fost reţinut de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, iar prin ordonanţa din aceeaşi s-a dispus şi punerea în mişcare a acţiunii penale cu privire la acest inculpat şi a fost formulată propunere de arestare preventivă la instanţa competentă, respectiv Tribunalul Dolj.

Propunerea a fost admisă şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.D.L., emiţându-se mandatul de arestare preventivă nr. 15 din 23 martie 2008, pentru perioada 23 martie - 21 aprilie 2008, inclusiv; măsura a fost prelungită ulterior, prin încheieri ale Curţii de Apel Craiova.

S-a mai reţinut, referitor la inculpaţii R.I.A., T.I.L. şi F.F., că, s-a dispus prin încheierea nr. 2 din 28 aprilie 2008 a Curţii de Apel Craiova, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara pentru perioada 28 martie - 26 aprilie 2008, inclusiv, măsură prelungită de organul de urmărire penală prin ordonanţe ulterioare, până la sesizarea instanţei de judecată, iar prin încheierea din 24 iunie 2008, măsura a fost menţinută faţă de inculpaţii respectivi; de asemenea, măsura arestării preventive a fost menţinută faţă de inculpatul P.D.L., conform art. 300² C. proc. pen. rap. la art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., iar ulterior, prin încheierea din 16 decembrie 2008, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu privire la acest inculpat, cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, în conformitate cu prevederile art. 139 pct. 1 C. proc. pen.

În faza de cercetare judecătorească, având în vedere materialul de urmărire penală, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În anul 2006, inculpatul F.F. a fost încadrat o perioadă scurtă de timp la o societate care avea drept obiect de activitate paza şi protecţia Spitalului Clinic Judeţean nr. Y Craiova - respectiv SC G.T. SA Bucureşti - Punctul de Lucru Craiova.

După încetarea activităţii acestei societăţi, inculpatul a păstrat ştampila societăţii şi, la începutul anului 2007, a întocmit acte care atestau în mod fictiv calitatea de angajat a unor persoane, adeverinţele respective fiind folosite de beneficiarii acestora, în scopuri diferite.

În acest context, conform declaraţiilor date în mod constant pe parcursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată, cunoscându-i pe inculpaţii P.D.L. zis "D." şi T.I.L. (acesta din urmă fiind administratorul Barului "F." din mun. Craiova), a fost rugat să întocmească documente false pentru mai multe persoane, care atestau calitatea de angajat la societatea menţionată anterior, pe formulare tip, deţinute de inculpatul F.F.

Cu documentele respective, precum şi cu alte acte necesare la întocmirea dosarelor de creditare, inculpaţii se prezentau la unităţi bancare, îndeosebi la B.C.R. - Sucursala "P.X.", dar şi la Sucursala "M.X." din municipiul Craiova, obţinând credite bancare în valută sau în lei.

În acest mod, conform declaraţiilor date pe parcursul urmăririi penale, dar şi în faţa instanţei, inculpatul P.D.L., după o discuţie iniţială cu numitul D.M.R. - cu care era vecin de bloc - a aflat că poate să contacteze un împrumut bancar, sens în care s-a întâlnit la un bar din municipiul Craiova cu inculpaţii T.I.L. şi F.F., cu care a purtat discuţii în legătură cu condiţiile concrete în care putea să obţină împrumutul.

De la inculpatul T.I.L., P.D.L. a aflat că trebuia că cedeze un procent reprezentând 40% din cuantumul împrumutului, T.I.L. cunoscând împrejurarea că inculpatul P.D.L. nu era încadrat în muncă.

În aceste condiţii, cei trei inculpaţi s-au înţeles ca inculpatul F.F. să întocmească documente fictive, care să ateste calitatea de angajat a lui P.D.L., cei doi i-au pretins şi copie după cartea de identitate, precum şi o factură care să ateste plata energiei electrice, după care, P.D.L. a fost îndrumat la un funcţionar bancar numit "L.X.".

Acestuia i-a comunicat că era trimis de inculpata R.I.A., de profesie avocat, pe soţul căreia P.D.L. îl cunoştea de mai mult timp, dosarul a fost verificat, inculpatului spunându-i-se că are obligaţia de a achita prima rată în sumă de 5.000.000 lei, în vederea acordării împrumutului.

Suma a fost primită de P.D.L. de la R.I.A., care s-a deplasat cu autoturismul personal în zona băncii, a fost achitată la ghişeu şi P.D.L. a primit împrumutul solicitat, în sumă de 10.000 euro.

Din suma respectivă, în seara acordării împrumutului, P.D.L. i-a dat 4.000 euro lui T.I.L., care era însoţit de inculpatul F.F.

Procedând în acelaşi mod şi abordând în general persoane lipsite de mijloace de subzistenţă sau cu o situaţie materială precară, datorită faptului că nu era încadrate în muncă sau realizau venituri modice, inculpaţii T.I.L. şi F.F. contactau cetăţeni care locuiau în comunele învecinate mun. Craiova, sau care frecventau diverse baruri din municipiu, cărora le promiteau întocmirea unor documente fictive care să ateste calitatea de angajaţi la SC G.T. SA Bucureşti, precum şi a celorlalte acte necesare acordării creditelor bancare, îndrumându-i de cele mai multe ori la inculpata M.L. - ofiţer de credit retail la B.C.R. SA - Sucursala "P.X." Craiova, de unde primeau sumele solicitate.

Astfel, inculpatul I.M.V. a primit un credit în sumă de 67.000.000 ROL, G.A. a primit suma de 3.500 euro, inculpatul T.C.L. a primit echivalentul în lei a sumei de 10.000 euro (de la Agenţia "M.X." a B.C.R. SA), inculpata I.N. suma de 10.000 euro, iar P.L.C. suma de 12.000 euro.

De asemenea, inculpatul B.G. a beneficiat de un credit în sumă de 100.000.000 lei ROL.

Din sumele încasate, în general, beneficiarii trebuiau să le acorde celor doi inculpaţi menţionaţi anterior cote-părţi, ca urmare a facilitării întocmirii dosarului şi a încasării sumelor respective.

Astfel, inculpatul T.C.L. i-a dat inculpatului T.I.L. suma de 4.000 euro, P.L.C. de asemenea, suma de 4.000 lei, iar inculpatul B.G. a primit numai 10.000.000 lei ROL din creditul acordat, diferenţa fiind plătită numitului R.F.

Referitor la inculpata M.L., ofiţer retail la Biroul de Credite al B.C.R. - Sucursala "P.X." din mun. Craiova, în declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond, aceasta nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, precizând că o cunoştea pe inculpata R.I.A. din primăvara anului 2007, când aceasta din urmă a contractat un împrumut bancar de la unitatea unde era angajată; mai mult, invocând calitatea de avocat pe care o deţinea, inculpata R.I.A. a întrebat-o pe M.L. dacă poate trimite la Biroul de Credite unde aceasta era angajată, persoane cunoscute, în vederea contractării unor credite bancare.

Probele administrate în cauză au evidenţiat faptul că inculpata proceda la verificarea sumară a dosarelor prezentate de persoanele menţionate anterior, avea obligaţia să examineze în mod deosebit actele depuse la dosar şi cu prioritate, adeverinţele care atestau calitatea de angajat, pentru prezentarea dosarului la directorul sucursalei, în vederea confirmării acordării împrumutului. În mod evident inculpata nu îşi îndeplinea aceste atribuţiuni de serviciu, verificările efectuate de aceasta fiind confirmate integral de factorii de decizie pentru acordarea împrumuturilor, inculpata primind sume de bani în general prin intermediul inculpatului T.C.L., de la beneficiarii creditelor.

În ceea ce priveşte inculpata R.I.A., din probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, instanţa de fond a reţinut - în primul ciclu procesual - că aceasta se cunoştea cu inculpata M.L., dar şi cu inculpaţii P.D.L. şi T.I.L., în calitate de avocat şi respectiv de beneficiari ai unor credite angajate la B.C.R. - Sucursala "P.X." din mun. Craiova.

În mod constant, inculpaţii din cauza dedusă judecăţii, cu excepţia inculpatei I.N., au declarat că R.I.A., nu le-a pretins şi, implicit, aceştia nu i-au remis vreo sumă de bani din creditele încasate din la unitatea bancară.

Referitor la inculpata I.N., instanţa de fond a reţinut că aceasta a fost o perioadă scurtă de timp angajată ca menajeră în gospodăria inculpatei R.I.A., susţinerile lui I.N. în sensul că cea mai mare parte din suma împrumutată de la bancă i-a remis-o acesteia, necoroborându-se cu alte probe administrate, dimpotrivă, a rezultat că după aproximativ 3 luni de zile, I.N. nu a mai prestat muncă în gospodăria inculpatei R., activităţile respective fiind asigurate de fiica inculpatei I.N.

Prin urmare, s-a constatat că au fost îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la înşelăciune şi respectiv instigare la uz de fals, lipsind intenţia.

Referitor la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 reţinută de procuror în sarcina inculpaţilor P.D.L., F.F., T.I.L., B.D. şi M.L., instanţa de fond a constatat - de asemenea - că nu au fost întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, lipsind elementul intenţional, practica judiciară în materie fiind constantă, în sensul că pentru îndeplinirea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni se impune o asociere, care presupune consensul mai multor persoane organizate în scopul de a acţiona o perioadă nedeterminată de timp, în vederea pregătirii şi ducerii la îndeplinire a comiterii mai multor infracţiuni, caracterul de asociaţie fiind dat de existenţa unei discipline interne, a unor reguli de comportare, precum şi a unor ierarhii vizând poziţia fiecărui inculpat în grupul respectiv, nefiind necesar ca şi obiectivele ei să se realizeze.

Ori, în cauză s-a apreciat de prima instanţă că nu s-a făcut dovada constituirii unui astfel de grup, probele administrate evidenţiind modul întâmplător în care acţionau inculpaţii şi nu în baza unor sarcini sau atribuţiuni riguros stabilite.

În general, T.I.L. şi P.D.L. erau persoane care descopereau potenţiali creditori, iar inculpatul F.F. întocmea documentele fictive care atestau calitatea de angajat a persoanelor menţionate. Prin urmare, pentru toţi inculpaţii trimişi în judecată pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, s-a dispus achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Totodată, instanţa de fond a constatat că nu există infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 248 C. pen., achitând-o pe inculpata M.L. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile de înşelăciune şi respectiv instigare la înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) şi art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., în infracţiunile de înşelăciune în varianta prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 25 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru inculpaţii P.D.L., T.I.L., B.D., M.L. şi F.V.A., constatând în acest sens că nu s-a putut reţine întregul prejudiciu infracţional în sarcina acestora, ci doar sumele efectiv împrumutate.

Referitor la inculpatul F.F., prima instanţă a reţinut că acesta a săvârşit infracţiunea de instigare la înşelăciune în varianta prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., fiind cel care a întocmit documentele fictive pentru toţi beneficiarii creditelor acordate în mod nelegal.

Având în vedere modul concret în care s-au săvârşit infracţiunile, circumstanţele personale ale inculpaţilor şi criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., instanţa de fond a apreciat că rolul sancţionator şi educativ al acestora poate fi atins prin executare într-un loc de deţinere, cu privire la inculpaţii P.D.L., F.F. [ acesta săvârşind infracţiunile şi în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 lit. b) C. pen.], T.I.L. şi T.C.L., recidivist în varianta prev. de art. 37 lit. a) C. pen.) şi în baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 5678/2006 a Judecătoriei Craiova.

Referitor la inculpaţii B.D., F.V.A., B.G., G.A., I.M.V. şi P.L.C., reţinând circumstanţele personale ale acestora, lipsa antecedentelor penale, poziţia procesuală sinceră şi modul concret al săvârşirii infracţiunilor, instanţa de fond a apreciat că rolul sancţionator şi educativ al pedepselor poate fi atins fără executarea acestora într-un loc de deţinere, în condiţiile aplicării art. 81 C. pen.

Tot sub aspectul laturii penale, instanţa de fond a menţinut măsura preventivă de a nu părăsi ţara pentru inculpaţii T.I.L. şi F.F., iar în baza art. 145 alin. (23) C. proc. pen., a dispus încetarea acestei măsuri, dispusă cu privire la inculpata R.I.A. şi, conform dispoziţiilor art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.D.L. perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 23 martie 2008 la data de 16 decembrie 2008, iar din pedepsele ce s-au aplicat inculpaţilor F.F. şi T.I.L., prima instanţă a dedus perioada reţinerii de câte o zi.

În baza art. 118 C. pen., instanţa de fond a dispus confiscarea unei ştampile cu inscripţia "SC A. SRL Călăraşi", iar pentru soluţionarea laturii civile, a dispus efectuarea unei expertize tehnice contabile de către expertul S.S.

Din concluziile raportului de expertiză a rezultat că prejudiciul nerecuperat a fost în sumă de 44.470,46 euro şi respectiv 73,170,90 lei RON, aşa încât inculpaţii au fost obligaţi la plata acestor sume de către instanţa de fond, în solidar, către partea civilă B.C.R. SA Bucureşti, la aceste sume adăugându-se dobânzile legale şi penalităţile aferente, până la recuperarea integrală a prejudiciului.

Împotriva acestei sentinţe (cu nr. 101 din 06 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, dată în Dosarul nr. 1092/54/2008) au declarat recurs atât D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, cât şi inculpaţii P.D.L., F.F., T.C.L., iar prin Decizia penală nr. 344 din 01 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-au admis recursurile Ministerului Public şi inculpaţilor, privitor la intimaţii inculpaţi R.I.A., F.V.A., G.A., I.M.V., I.N. şi P.L.C.; s-a casat sentinţa mai sus menţionată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat în esenţă următoarele:

Din examinarea încheierii de consemnare a dezbaterilor şi amânarea pronunţării sentinţei, instanţa de control judiciar a reţinut că reprezentantul Ministerului Public, prealabil trecerii la dezbateri, a formulat mai multe cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, situaţie în care instanţa de fond era obligată să parcurgă procedura prevăzută de art. 334 C. proc. pen., în sensul că trebuia să pună în discuţie aceste cereri, să întrebe inculpaţii şi apărătorii acestora dacă solicită lăsarea cauzei la urmă sau amânarea judecăţii acesteia, să acorde cuvântul în dezbaterea contradictorie a cererilor şi apoi să se pronunţe asupra cererilor de schimbare a încadrărilor juridice, după caz, eventual chiar prin minuta întocmită cu ocazia deliberării. Evident că, în partea expozitivă a sentinţei, instanţa de fond avea obligaţia motivării admiterii sau respingerii cererilor de schimbare a încadrării juridice.

De asemenea, Înalta Curte a constatat şi că este dominantă în jurisprudenţă opinia potrivit căreia obligaţia parcurgerii procedurii prev. de art. 334 C. proc. pen. exista indiferent dacă cererea era formulată de procuror sau de către părţi şi indiferent dacă prin aceasta se tindea la agravarea sau la atenuarea răspunderii penale a inculpatului.

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., s-a admis atât recursul Ministerului Public, cât şi recursurile inculpaţilor, s-a casat sentinţa, precum şi încheierea de dezbateri şi amânare a pronunţării sentinţei (care face parte integrantă din hotărârea pronunţată) şi s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de fond, care să reia dezbaterile cu respectarea dispoziţiilor legale menţionate.

Primind cauza spre rejudecare, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a înregistrat-o sub nr. 1092/54/2008*, la data de 14 martie 2011, procedând la readministrarea unora dintre probe şi, din oficiu, la completarea materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi în primul Ciclu procesual după cum s-a arătat, la prezentarea stării de fapt.

În fapt, aşa cum s-a reţinut şi prin actul de sesizare, în vara şi toamna anului 2007, B.C.R. SA, prin reprezentanţii săi legali, a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova mai multe plângeri cu privire la diverse persoane ce împrumutaseră - în vara anului menţionat - sume de bani de la aceeaşi unitate bancară, adeverinţele de venit, ştampilele şi contractele individuale de muncă depuse la dosarele de credite nefiind însă autentice, aceste neregularităţi fiind depistate la numiţii T.C.L., G.A., B.G., P.M.P.T., P.L.C., B.H.C., A.C.V., G.G.M., I.M.V., I.N. şi P.D.L., care au împrumutat diverse sume de bani cu ajutorul unor adeverinţe şi a unor contracte individuale de muncă care atestau nereal calitatea de angajaţi la SC G.T. SA Bucureşti, SC A. SRL Călăraşi ori SC M. SA Craiova.

Reprezentanţii legali ai B.C.R. au menţionat faptul că adeverinţele de venit erau semnate de persoane care nu mai aveau calitatea de angajaţi ai SC G.T. SA, ştampila cu parafa nu aparţinea acestei societăţi, deoarece punctul de lucru din Craiova nu deţinea ştampilă proprie şi, mai mult, contractele individuale de muncă depuse la dosarele de bancă erau false, întrucât societatea comercială menţionată nu avea competenţa de a încheia şi înregistra contracte individuale de muncă cu diverse persoane, sau de a libera adeverinţe de venit pentru salariaţii proprii, acest lucru fiind atributul exclusiv al sediului central din Bucureşti şi respectiv I.T.M. Bucureşti, aşa cum comunicau unităţile comerciale implicate.

Ca urmare a investigaţiilor efectuale de D.I.I.C.O.T. s-a conturat un cerc de suspecţi, din care s-au individualizat inculpaţii cauzei, grupaţi pe două paliere, respectiv persoanele folosite pentru contractarea de credite - inculpaţii G.A., I.M.V., T.C.L., I.N., P.L.C., B.G. - şi grupul inculpaţilor beneficiari ai creditelor - R.I.A., P.D.F., F.F., T.I.L., B.D. F.V.A.

Inculpaţii din primul grup erau persoane fără locuri de muncă, cu datorii, care nu se cunoşteau între ele şi, în general, locuiau în mediul rural, dar şi uşor de manipulat datorită nevoilor financiare.

Ceilalţi inculpaţi locuiau în Craiova în aceleaşi cartiere, frecventau aceleaşi localuri publice - R., F. - ce a fost administrată de inculpatul T.I.L. - sau G.F. - deţinut de R.C., fostul soţ al inculpatei R.I.A. - şi foloseau aceste localuri pentru a se întâlni cu inculpaţii din primul grup şi a aranja documentaţia necesară creditării ori a împărţi banii obţinuţi din creditare.

Astfel inculpatul I.M.V. a susţinut că a luat cunoştinţă de identitatea unor membri ai grupării infracţionale prin inculpatul B.D., care i-a comunicat că ştie în Craiova persoane care pot aranja împrumuturi bancare, că actele falsificate au fost aduse în Craiova de inculpatul P.D.L., ce era însoţit de inculpata R.I.A. şi de inculpatul F.V.A. în sediul bancar B.C.R. - Sucursala P.X. a intrat însoţit doar de inculpata R.I.A. - care i-a dat dosarul cu actele necesare şi i-a cerut să se ducă la inculpata M.L., persoană cu care discutase anterior. Acest inculpat a mai susţinut că dosarul i-a fost verificat şi constatându-se că nu are contractul de muncă în original a fost trimis după el şi ieşind din bancă afară, unde era aşteptat de inculpaţii B.D., P.D.L. şi F.V.A., cărora le-a cerut ajutorul. Aceştia au chemat telefonic pe inculpata R.I.A., care a adus un contract de muncă cu aparenţe de original şi a luat copia. Banii obţinuţi au fost reţinuţi în cea mai mare parte de inculpaţii menţionaţi.

Aceste susţineri au fost confirmate în parte de declaraţiile fratelui şi ale mamei sale - proces-verbal din 29 februarie 2008 şi de inculpatul B.D.

Acest inculpat şi-a menţinut poziţia procesuală sinceră pe tot parcursul judecăţii.

Acelaşi mod de operare a fost relatat şi de inculpatul P.L.C. care a spus că l-a cunoscut iniţial într-un bar pe inculpatul F.F. şi apoi pe inculpatul T.I.L. care i-au propus să facă un împrumut bancar pe numele său, dar banii să se împartă între ei, de acte urmând să se ocupe ei. Contractul de muncă folosit a fost făcut de cei doi şi el l-a semnat la cererea lor. În sediul B.C.R. - Sucursala P.X. a fost condus de inculpaţi pe inculpatul T.I.L., dar de faţă era şi inculpata R.I.A., banii obţinuţi fiind împărţiţi la restaurantul R. S-a mai susţinut şi că inculpaţii F.F. şi T.I.L. i-au spus că poate obţine împrumutul fiindcă cunosc în bancă pe inculpata M.L., cu care inculpata R.I.A. era înţeleasă.

Inculpata G.A. a susţinut că inculpatul F.V.A. i-a propus în vara anului 2007 să se angajeze ca menajeră la inculpata R.I.A., dându-şi întâlnire la sediul B.C.R. - Sucursala P.X., unde pe lângă inculpatul F.V.A. au fost prezenţi şi inculpaţii P.D.L. şi R.I.A., cea care a însoţit-o în sediul bancar, a monitorizat-o pe parcursul derulării operaţiunilor bancare şi i-a comunicat că o aşteaptă afară din bancă, pentru a împărţi banii, banii fiind împărţiţi la restaurantul R. Inculpata a mai susţinut că nu ea a semnat contractul de muncă şi cererea de creditare, iar aceste aspecte ar fi fost cunoscute şi de martora M.D., martoră care a confirmat cele arătate de inculpata G.A.

Tot această inculpată a mai afirmat că pretextul angajării ca menajeră la inculpata R.I.A. ar fi fost folosit şi în cazul numitei C., aspect ce nu a fost verificat şi nu a făcut obiectul judecăţii.

Inculpatul F.V.A. a cunoscut şi el filiera obţinerii de bani din împrumuturi bancare cu acte false şi a ştiut că inculpata G.A. a fost dusă la B.C.R. de inculpatul P.D.L. şi de inculpata R.I.A. dar şi că din grupare făcea parte şi inculpatul B.D.

La rândul său inculpatul T.C.L. a spus că inculpatul P.D.L. i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul F.F. şi că cei doi i-au propus să obţină credit bancar cu acte false pe care le fac ei, iar banii să fie împărţiţi, locul de întâlnire fiind restaurantul R.

Cererea de creditare s-a făcut la B.C.R. - Sucursala M.X. unde a fost însoţit de inculpata R.I.A. care i-a indicat la cine să meargă să i se verifice dosarul de creditare şi care i-a cerut să spună lucrătorului bancar că vine din partea ei.

Deoarece creditul nu a fost acordat pe loc fiindcă lucrătorul bancar a făcut verificări şi a încercat să contacteze telefonic persoana de contact de la unitatea unde se susţinea că lucrează, telefon la care nu se răspundea, a intervenit în altă zi inculpatul F.F. care a mers la bancă şi, la ridicarea banilor a fost însoţit de inculpatul P.D.L., zis D.

Inculpata I.N. a susţinut că a cunoscut iniţial pe inculpata R.I.A. care i-a propus un post de menajeră, dar sub acest pretext a convins-o să facă un împrumut bancar la B.C.R. - Sucursala P.X., locaţie unde s-a întâlnit, în prezenţa inculpatei R.I.A. cu un bărbat - identificat ca fiind inculpatul P.D.L. - care a adus actele, iar în urma verificării, dosarul de creditare s-a constatat a nu fi complet, drept pentru care a şi fost însoţită pentru obţinerea de acte suplimentare de inculpata R.I.A., care deşi iniţial nu a vrut să spună cine a întocmit contractul de muncă fals.

După începerea cercetărilor inculpata R.I.A., personal sau prin interpuşi, a încercat să determine pe această inculpată să nu spună adevărul, drept pentru care a cerut ajutorul D.I.I.C.O.T. Craiova - proces-verbal din 26 martie 2008 privind montarea unui dispozitiv de interceptare.

Aceste afirmaţii au fost confirmate şi de martora I.R.M., fiica inculpatei.

Inculpatul B.G. a confirmat şi el faptul că actele i-au fost întocmite de inculpatul F.F. şi că banii au fost împărţiţi, iar martorul P.M.P.T. l-a indicat şi el pe inculpatul F.F. ca fiind persoana care falsifica actele folosite în obţinerea de împrumuturi bancare.

Inculpatul F.F. a fost singurul care a cooperat pe parcursul urmăririi penale şi a recunoscut că a existat un grup ce se ocupa de obţinerea de sume de bani, prin intermediul unor persoane interpuse, cu acte false de la diverse bănci din Craiova, rolul lui fiind de a falsifica actele ce urmau a fi folosite, formularele fiind aduse de inculpatul T.I.L., el nerefuzând nicio cerere de acest fel, ştampila pentru SC A. SRL Călăraşi fiind primită la restaurantul R., de la numitul C.X. Pentru această participare primea 5% din împrumutul bancar obţinut şi a făcut această activitate până în luna iunie 2007, pentru numiţii I.N., P.L.C., P.D.L., T.C.L., I.M.V., G.A., B.G., P.M.P.T.

Inculpatul T.I.L. nu a fost cooperant pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, dar a recunoscut doar că în vara anului 2007 l-a cunoscut pe inculpatul F.F. ce era însoţit de inculpatul P.D.L., dar şi că a primit mai multe dosare de creditare de la inculpatul P.D.L. cu misiunea de a le preda inculpatei R.I.A., dar şi că s-a întâlnit după începerea cercetărilor cu inculpata R.I.A. pentru a discuta situaţia în care se află.

Inculpatul P.L.C. a susţinut că l-a cunoscut pe inculpatul F.F. la restaurantul R., că a obţinut un împrumut cu acte false doar pentru el - actele fiind falsificate de inculpatul F.F., care l-a prezentat pe inculpatul T.I.L. ca fiind omul de legătură cu banca - şi la banca B.C.R. - Sucursala P.X. a fost prezentă şi inculpata R.I.A.

Inculpatul I.M.V. în declaraţia dată la instanţă în data de 29 ianuarie 2013 a recunoscut că l-a cunoscut pe inculpatul B.D., care i-a făcut cunoştinţă cu membrii grupului, respectiv cu inculpaţii P.D.L., R.I.A. şi F.V.A.

La rândul său inculpatul F.V.A. a recunoscut că inculpata G.A. a fost adusă din comună în Craiova, la B.C.R. - Sucursala P.X. şi a obţinut un împrumut cu acte false, la această faptă participând şi inculpaţii P.D.L. şi R.I.A., care a preluat-o pe această inculpată de la inculpatul P.D.L.

Inculpata R.I.A. nu a recunoscut participarea cu ştiinţă la niciuna din faptele de care a fost acuzată, susţinând constant că nu a ştiut de faptul falsificării actelor şi că nu a luat nicio sumă de bani pentru niciuna din persoanele pe care l-a recomandat lucrătorilor bancari şi nu a instigat pe nimeni la falsificarea de acte sub semnătură privată care să fie folosite în obţinerea de credite de B.C.R.

Inculpatul P.D.F. a negat participarea la obţinerea de alte credite pentru diverse persoane, dar a recunoscut că a luat doar pentru sine un credit de la B.C.R. - Sucursala M.X., actele fiind falsificate fără ştiinţa sa de inculpatul F.F. pe care l-a cunoscut la restaurantul R. din Craiova, actele depunându-le singur după ce le-a luat de la inculpatul arătat, cu care i-a făcut cunoştinţă numitul D.C. (declaraţie făcută în cursul judecăţii la data de 24 martie 2014).

Inculpata M.L. nu a recunoscut nici ea că ar fi avut vreo înţelegere cu vreunul din inculpaţi, susţinând că şi-a îndeplinit corect atribuţiile de serviciu şi că nu a avut posibilitatea materială să sesizeze că unele documente prezentate pentru obţinerea creditului bancar nu ar corespunde realităţii, ele neprezentând material niciun element de suspiciune.

Curtea a concluzionat că apărările formulate de inculpaţii care nu au recunoscut comiterea faptelor de care sunt acuzaţi, cu excepţia inculpatei M.L. şi parţial inculpatul P.D.L. pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen., nu au fost credibile şi au fost contrazise de susţinerile coinculpaţilor beneficiari ai creditelor şi de martorii cauzei, existând o identitate a actelor materiale ale acestor inculpaţi, identitate ce a dovedit existenţa unui sistem de operare unic, în care rolurile inculpaţilor la fiecare persoană racolată erau împărţite pe etape, respectiv racolarea persoanelor ce urmau să solicite credite bancare - era făcută în cunoştinţă de cauză de toţi inculpaţii -, transportarea persoanelor beneficiare a creditelor bancare şi însoţirea lor la sediul băncii - de regulă participau inculpaţii R.I.A., P.D.L. şi F.V.A. -, falsificarea actelor, care de regulă era făcută de inculpatul F.F., prezentarea solicitanţilor funcţionarilor bancari - de regulă misiunea aparţinea inculpatei R.I.A., care se prevala de calitatea sa de avocat, dar de înfăţişarea personală, îmbunătăţită în cursul anului 2007 printr-o operaţie estetică - supravegherea solicitanţilor din afara băncii, urmată de reunirea tuturor participanţilor, de regulă la restaurantul R., pentru împărţirea banilor.

Aceste împrejurări au dovedit că toţi inculpaţii ştiau că persoanele beneficiare ale creditului nu aveau locuri de muncă, că actele folosite în dosarele de creditare ce atestau calitatea de angajat nu corespundeau realităţii şi că împrumuturile se făceau în scopul fraudării B.C.R. prin inducerea acestei părţi în eroare.

Pentru inculpata M.L., Curtea a reţinut că nu au existat probe certe că aceasta şi-a încălcat atribuţiile de serviciu - controlul intern al băncii neconstatând abateri de la regulamentul intern, că ar fi primit de la inculpaţi o cotă-parte din sumele împrumutate ori că ar fi ştiut că în acordarea de credite se folosesc acte care nu corespundeau realităţii, în condiţiile în care societăţile comerciale la care se atesta încadrarea erau înregistrate la registrul comerţului şi aveau activitate financiar bancară. În acelaşi timp, curtea nu poate ignora nici condiţiile în care se lucra în bancă în anul 2007, condiţii determinate de politica bancară care era interesată de atragerea câtor mai mulţi beneficiari de credite, aprobările de credite făcându-se aproape "mecanic" aşa cum ar rezulta din declaraţia directorului B.C.R. - Sucursala P.X., martorul P.L.L.

În acelaşi timp au existat probe - declaraţiile beneficiarilor de credite şi înscrisurile aferente - care au dovedit că nu toate aceste credite cu acte false au fost acordate de inc. M.L. şi ele nu s-au acordat numai la B.C.R. - Sucursala P.X., ci şi la B.C.R. - Sucursala M.X.

S-a remarcat că acest lucrător bancar a cerut dovezi suplimentare pentru aprobarea acordării creditului pentru inculpata I.N., ori dacă ar fi existat o înţelegere între ea şi inculpata R.I.A., aşa cum spuneau inculpaţii, o astfel de verificare suplimentară nu s-a justificat. Curtea a constatat că membrii grupului infracţional erau interesaţi să disimuleze adevărata stare de fapt, ascunzându-le persoanelor beneficiare a creditului suma reală pe care o ridicau - suma ridicată fiind mai mare decât cea anunţată de ei - şi nici faptul că tuturor beneficiarilor de credite le comunicau de fiecare dată că nu trebuie să se teamă că lucrurile ar fi aranjate şi cu lucrătorul bancar, insuflându-e astfel o falsă impresie cu privire la adevărata relaţie pe care o aveau ei, prin intermediul inculpatei R.I.A., cu lucrătorii bancari.

Simplul contact profesional, în mod repetat, în sediul băncii în care lucra, cu unul din membrii grupului infracţional nu a putut echivala cu o participare la constituirea sau ca o aderare la grupul infracţional amintit, cu atât mai mult cu cât nu a existat niciun indiciu că acest lucrător bancar ar fi avut un contact cu ceilalţi inculpaţi în afara orelor de serviciu sau în afara sediului băncii.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata M.L. pentru infracţiunile prev. de:

- art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012;

- art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat aceeaşi inculpată pentru infracţiunea prev. de art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

De asemenea, pentru inculpatul P.D.L., în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., deoarece nu au existat probe certe că acesta a participat în vreun fel la falsificare documentelor sub semnătură privată folosite ulterior pentru obţinerea creditului pentru sine sau pentru alte persoane.

În drept, ca urmare a succesiunii în timp a dispoziţiilor penale care reglementează sancţionarea faptelor de care au fost acuzaţi inculpaţii, Curtea a apreciat legea mai favorabilă aplicabilă în raport de limitele de pedeapsă minimă şi maximă prevăzute de noul C. pen. în comparaţie cu dispoziţiile C. pen. din 1968 şi de legile speciale, de regulile care reglementează concursul de infracţiuni şi recidiva, dar şi criteriile de individualizare a pedepselor.

Curtea a apreciat că în sensul legii, instituţiile autonome sunt instituţiile al căror mecanism de aplicare funcţionează separat de încadrare şi/sau pedeapsă şi ale căror condiţii de existenţă sunt diferite de faptul juridic faţă de care sunt apreciate ca fiind autonome, iar efectele instituţiilor autonome nu sunt generate de acelaşi tip de fapt juridic.

Instituţiile autonome în cazul situaţiilor tranzitorii create prin abrogarea C. pen. din 1968 şi intrarea în vigoare a noului C. pen. s-a caracterizat prin faptul că efectele acestor instituţii au depins de o pluralitate de infracţiuni şi nu de unitatea infracţională, iar efectele s-au produs cu privire la o pluralitate de acte de executare care, în mod natural, ar reprezenta o pluralitate de infracţiuni, dar prin voinţa legiuitorului sunt reunite într-o formă a unităţii legale.

Având în vedere că efectele instituţiilor autonome nu au fost generate de acelaşi tip de fapt juridic, instituţiile enumerate mai sus au fost autonome şi între ele, nu doar faţă de incriminare şi sancţiune.

Din aceste considerente s-a apreciat că faţă de inculpaţi au fost favorabile dispoziţiile ce reglementau încadrarea juridică potrivit noii legislaţii penale şi prevederile ce au reglementat concursul de infracţiuni, recidiva, prescripţia răspunderii penale şi individualizarea pedepsei C. pen. 1968.

Pe cale de consecinţă s-a procedat la schimbarea încadrărilor juridice pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii astfel:

1. În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.D.L., astfel:

2. În baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.F., astfel:

3. În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul T.I.L., astfel:

4. În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata R.I.A., astfel:

5. În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.D., astfel:

6. În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata M.L., astfel:

7. În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F.V.A., astfel:

8. În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.G., astfel:

9. În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata G.A., astfel:

10. În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul T.C.L., astfel:

11. În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.M.V., astfel:

12. În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata I.N., astfel:

13. În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.L.C., astfel:

Reţinându-se pentru fiecare inculpat comiterea cu intenţie a infracţiunilor care s-au arătat, aceştia au fost condamnaţi la pedeapsa principală a închisorii astfel:

Inculpatul P.D.L., pentru infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., constatându-se şi că infracţiunea prezentă este în concurs cu pedepsele de 1500 lei amendă penală pentru art. 21 pct. 1 Legea nr. 61/1991 aplicată prin Sentinţa penală nr. 3746 din 04 decembrie 2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 1318 din 12 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova şi cu pedeapsa de 4000 lei amendă penală pentru infracţiunea prev. în Sentinţa penală nr. 555 din 27 noiembrie 2012 a Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, definitivă prin Decizia penală nr. 109 din 15 aprilie 20013 a Tribunalului Gorj.

În baza art. 33 alin. (1) lit. e) şi art. 34 alin. (1) lit. e) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 şi art. 6 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă.

În baza art. 367 alin. (1), art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012 şi art. 25 rap. la art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul T.I.L.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate.

A constatat că inculpatul a fost reţinut la data de 27 martie 2008, perioada privării de libertate urmând a fi dedusă din pedeapsa aplicată.

Prin încheierea din data de 03 februarie 2014 s-a constatat încetată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara faţă de acest inculpat.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012, în baza art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. şi în baza art. 25 rap. la art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. a fost condamnată inculpata R.I.A. la pedeapsa închisorii.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate.

A constatat că prezentele fapte au fost concurente cu faptele pentru care s-au aplicat pedepsele următoare repuse în individualitatea lor, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. proc. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 167 din 30 martie 2009 a Tribunalului Dolj, toate cu aplicarea art. 86¹ C. pen. din 1969, definitivă prin Decizia nr. 1884 din 12 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pedepse pe care le-a anulat în baza art. 85 C. pen. din 1969.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului.

În baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen.

A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în cauza menţionată de la 10 martie 2008 la 24 septembrie 2008, privarea de libertate urmând a se deduce din pedeapsa aplicată.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012, în baza art. 25 rap. la art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul F.V.A. la pedeapsa închisorii.

A menţinut revocată suspendarea sub supraveghere dispusă prin Sentinţa penală nr. 4 din 10 ianuarie 2011 a Tribunalului Dolj, care a hotărât ca inculpatul să execute în regim de detenţie pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen.

A constatat că inculpatul a fost privat de libertate în perioada de la 26 martie 2009 la 12 mai 2009 şi 24 iunie 2011 la 09 aprilie 2013, durata privării de libertate urmând a fi dedusă din durata pedepsei aplicate.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012 şi în baza art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata G.A.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se în baza art. 81 C. pen. din 1969 suspendarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 C. pen. din 1969, deoarece s-a apreciat că scopul pedepsei a putut fi atins şi fără executarea acesteia.

În baza art. 83 C. pen. s-a atras atenţia inculpatei cu privire la revocarea executării pedepsei în cazul săvârşirii de noi infracţiuni.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012 şi art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul T.C.L. la pedeapsa închisorii.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 44 şi art. 5 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 5678/2006 a Judecătoriei Craiova şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă.

S-au înlăturat dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate acestuia urmând să execute pedeapsa rezultantă.

În baza art. 81 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen. din 1969 deoarece s-a apreciat că scopul pedepsei putea fi atins şi fără executarea acesteia în raport de presupusul prejudiciu creat, de poziţia procesuală şi de lipsa antecedentelor penale

În baza art. 83 C. pen. s-a atras atenţia inculpatei cu privire la revocarea executării pedepsei în cazul săvârşirii de noi infracţiuni.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă.

În baza art. 81 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen. din 1969, apreciindu-se că scopul ei s-a putut realiza şi fără executarea pedepsei închisorii, deoarece inculpatul nu a avut antecedente penale şi a fost sincer.

În baza art. 83 C. pen. s-a atras atenţia inculpatei cu privire la revocarea executării pedepsei în cazul săvârşirii de noi infracţiuni.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, proporţionalizarea lor s-a făcut potrivit art. 72 C. pen. 1968 combinat cu art. 181 alin. (2) C. pen. 1968, ţinându-se seama de antecedenţa penală, poziţia procesuală şi de gradul de pericol social al infracţiunilor comise, aşa cum s-a arătat la prezentarea stării de fapt şi a încadrărilor juridice.

Faţă de inculpata R.I.A. nu s-au putut reţine dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 - care prevăd că persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni a beneficiat de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege - în prezenta cauză deoarece potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, prin infracţiune gravă, în sensul legii privind protecţia martorilor, se înţelege infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: genocid şi infracţiuni contra umanităţii şi infracţiuni de război, infracţiunile contra securităţii naţionale, terorism, omor, infracţiunile privind traficul de droguri, traficul de persoane, traficul de minori, spălarea banilor, falsificarea de monede ori de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor explozive, nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puţin 10 ani ori în prezenta cauză, potrivit schimbării încadrărilor juridice niciuna dintre infracţiunile de care este acuzată această inculpată nu este pedepsită cu închisoarea mai mare de 10 ani.

Curtea nu a reţinut excepţia ridicată privind prescripţia răspunderii penale pentru infracţiunile prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 248 C. pen. 1968 deoarece potrivit art. 122, art. 123 şi art. 124 C. pen. 1968, în raport de data ultimului act material pentru fiecare infracţiune acest termen se împlinea în anul 2015.

În baza art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul B.G. prin decesul acestui inculpat la data de 13 februarie 2012, pentru infracţiunile prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. combinat cu art. 7 din Legea nr. 187/2012 şi de art. 291 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. combinat cu art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unei ştampile cu inscripţia SC A. SRL Călăraşi, ştampilă folosită la comiterea actelor false.

Totodată, s-a respins cererea expertului contabil S.F. de majorare a onorariului, deoarece în raport de complexitatea expertizei dispuse în primul ciclu procesual o majorare a onorariului nu s-a justificat.

În ceea ce priveşte sesizarea D.N.A., Curtea a apreciat că această acţiune a fost necesară având în vedere acuzele formulate în şedinţa din data de 19 octombrie 2013 de inculpata R.I.A. privind fapte presupuse de favorizare a inculpatului S.D. şi represiune nedreaptă comise de judecătorul fondului şi în contextul intervenţiei acestei structuri în soluţionarea recursului declarat de inculpata R.I.A. în prezenta cauză la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - recurs soluţionat la data de 24 octombrie 2013 prin punerea în libertate a inculpatei - prin trimiterea unor documente, inclusiv referatul cu nr. III/P/2013 din 21 octombrie 2013 care conţinea constatări ce nu au avut loc în şedinţa de judecată de la data de 18 octombrie 2013.

Totodată, în baza art. 26 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. având în vedere cererile de constituire ca parte civilă înaintate instanţei după încheierea dezbaterilor şi, ţinând seama că în prezenta cauză, din aceste motive latura civilă ar întârzia soluţionarea laturii penale, s-a dispus disjungerea laturii civile.

Inculpaţii condamnaţi au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit art. 398 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarant apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii P.D.L., T.I.L., B.D., T.C.L., R.I.A., F.V.A. şi P.L.C.

În susţinerea apelului declarat de parchet, oral în instanţă reprezentantul parchetului a precizat faptul că, din motivele scrise de apel, susţine punctele 1, 2, 4 şi 5 şi nu mai susţine pct. 3 apreciind că pentru inculpaţii G.A., T.C.L., I.M.V., I.N. şi P.L.C. s-ar impune reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen.; pct. 6 în sensul că apreciază ca fiind formal acest temei al confiscării ştampilei şi menţionat în dispozitivul sentinţei; pct. 7, în sensul că art. 7 din Legea nr. 187/2012 nu se reţine la încadrarea juridică, fiind o normă de trimitere.

A arătat că, în mod greşit pentru inculpaţii G.A., T.C.L., I.M.V., I.N. şi P.L.C., deşi instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică din art. 215 alin. (1) şi (2) în art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., a dispus condamnarea acestora şi reţinerea disp. art. 35 C. pen., în condiţiile în care nu au săvârşit mai multe acte materiale prin infracţiunea continuată, sens în care procurorul a solicitat înlăturarea disp. art. 35 C. pen.

A solicitat admiterea apelului formulat de parchet pentru următoarele motive:

- Instanţa de fond a omis să aplice pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi, obligatorie în raport de prevederile art. 367 alin. (1) C. pen., normă incriminatoare în baza căreia au fost condamnaţi inculpaţii P.D.L., F.F., T.I.L., R.I.A., B.D. şi F.V.A., conform disp. art. 67 alin. (2) C. pen. respectiv disp. prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

- În raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, dată la care a devenit obligatorie, a apreciat că sentinţa curţii de apel a fost pronunţată anterior, cauza se află într-o cale de atac, sentinţa nu este definitivă, iar la această dată este obligatorie aplicarea deciziei Curţii Constituţionale însă nu şi agravarea situaţiei inculpaţilor în propria cale de atac şi a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv legea nouă având în vedere limitele de pedeapsă şi reţinerea disp. art. 47 şi art. 48 C. pen., pentru inculpatul F.V.A. reţinerea disp. art. 44 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul T.C.L. aplicarea art. 83 C. pen., având în vedere disp. art. 15 din Legea de punere în aplicare a noului C. pen.

- Greşita achitare a inculpatului P.D.L. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. sens în care a solicitat să se constate că inculpatul a recunoscut că a folosit un contract individual de muncă ce atesta în mod fals că era angajat la o societate comercială, obţinând astfel un credit bancar de 10.000 euro, iar ulterior, însoţit de coinculpaţii R.I.A. şi F.V.A. a înmânat astfel de acte falsificate de alţii şi altor inculpaţi în acelaşi scop, apreciind că încadrarea juridică corectă este complicitate la infracţiunea de fals în formă continuată, respectiv inculpatul l-a ajutat şi l-a determinat pe inculpatul F.F. să săvârşească infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv cea prev. de art. 48 rap la art. 322 C. pen.

- Greşita achitare a inculpatei M.L. având în vedere că aceasta a înlesnit cu intenţie directă comiterea infracţiunilor de înşelăciune în dauna băncii şi a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, de exemplu a acceptat fotocopii ale unor înscrisuri pentru aprobarea creditelor bancare, nu a verificat actele (adeverinţele de salariat), există martori care au susţinut că o parte din bani erau daţi acestei inculpate, sens în care apreciază că, prin verificarea sumară a actelor şi fără nicio verificare a persoanei angajator, inculpata a săvârşit infracţiunea prev. de art. 248 C. pen., iar cu privire la vinovăţia acestei inculpate a solicitat a fi avut în vedere declaraţia inculpatei R.I.A., care a susţinut că a primit unul, două dosare de la inculpatul T.I.L. pe care le-a predat la bancă inculpatei M.L. şi că aceasta i-a spus că pentru activitatea de obţinere a creditelor primea un comision de la bancă, declaraţia martorului P.L.L., fost director executiv la B.C.R., care, de asemenea, a arătat că în funcţie de volumul de credite acordate angajaţii B.C.R. primeau prime, că a văzut-o de câteva ori pe inculpata R.I.A. la sediul băncii precum şi declaraţiile inculpaţilor I.N., T.I.L., I.M.V., P.L.C., B.D.

În concluzie, faţă de motivele invocate a solicitat admiterea apelului declarat de parchet, desfiinţarea sentinţei atacate, aplicarea globală a legii penale mai favorabile, respectiv legea penală nouă şi aplicarea pedepselor în limitele legale prevăzute de textele de lege, înlăturarea disp. art. 35 C. pen. pentru inculpaţii G.A., T.C.L., I.M.V., I.N. şi P.L.C. şi, de asemenea, condamnarea inculpatului P.D.L. pentru infracţiunea prev. de art. 48 rap. la art. 322 C. pen. cât şi a inculpatei M.L. pentru infracţiunile deduse judecăţii, respectiv prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 şi art. 348 C. pen.

Inculpatul P.D.L. prin apărătorul ales a criticat soluţia primei instanţe şi a solicitat achitarea acestuia în raport de următoarele aspecte:

- activitatea de depunere a cărţii de identitate şi a facturii de plata energiei electrice, nu reprezenta la acea dată o activitate ilicită şi nu a fost prin ea însăşi determinantă pentru obţinerea împrumutului;

- la data primirii adeverinţei false, întocmită de F.F. nu a cunoscut, în mod concret despre activitatea infracţională prestată de ceilalţi inculpaţi;

- faptul că nu a făcut parte din grupul celorlalţi inculpaţi este justificat de împrejurarea că, după îndeplinirea formalităţilor a ridicat împrumutul de la B.C.R. - Sucursala M.X. Craiova, iar nu de la Sucursala P.X. Craiova, cum au procedat ceilalţi inculpaţi;

- împrejurarea că a fost îndrumat să ia legătura cu funcţionarul băncii pe nume L.X., în faţa căruia a precizat că este trimis de avocata R.I.A., nu este de natură să determine concluzia că deţinea informaţii în legătură cu activitatea infracţională a celorlalţi inculpaţi, situaţie confirmată de împrejurarea că, instanţa nu a acceptat cererea sa pentru audierea funcţionarului băncii;

- din suma de 10.000 euro, care a format obiectul împrumutului a predat suma de 4.000 euro inculpatului T.I.L., la bancă reţinându-se suma de 5.000.000 lei, reprezentând prima rată pentru acordarea împrumutului;

- relaţiile existente anterior producerii infracţiunii cu T.I.L. şi R.I.A., nu sunt de natură să justifice concluzia că, în realitate, a organizat un grup pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune în condiţiile reţinute în rechizitoriu, situaţie justificată de faptul că a ridicat împrumutul de la Sucursala M.X. iar ceilalţi inculpaţi au ridicat împrumutul de la Sucursala P.X.;

Faţă de aceste aspecte a apreciat că: nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune calificată şi de instigare la uz de fals pentru care a fost trimis în judecată; evidenţierea modului întâmplător în care a dobândit adeverinţa, nu califică existenţa infracţiunii de constituirea unui grup, de aderare sau de sprijinire a acestui grup, întrucât lipseşte elementul intenţional, nu există elemente privind realizarea unei asocieri, în scopul săvârşirii infracţiunilor, situaţie dovedită cu absenţa instituirii unor reguli de acţiune şi comportament, de stabilire a poziţiei fiecărui inculpat în cadrul grupului şi de iniţiere a modalităţilor privind realizarea obiectivelor infracţionale, motiv pentru care, neexistând dovada certă a constituirii grupului, a stabilirii atribuţiilor între persoanele care trebuiau să participe la săvârşirea infracţiunilor, rezultă că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 şi art. 7 din Legea nr. 187/2012.

A apreciat că nu este de natură să schimbe sensul activităţii de individualizare judiciară a pedepsei, care ţine seama, în mod concret, de gravitatea faptei săvârşite, faptul că, anterior a mai fost condamnat la două pedepse cu amendă, iar înainte de pronunţarea soluţiei apelate a fost arestat în altă cauză.

A învederat că, agravarea statutului său juridic, în prezenta cauză s-a produs şi ca urmare a faptului că, în faza urmăririi penale, a fost sfătuit de către avocat să nu dea nicio declaraţie în legătură cu activitatea pentru care a fost suspectat, revenirea asupra acestui comportament realizându-se abia în faza judecăţii, la instanţa de fond în primă fază procesuală. Din această cauză, motivat de împrejurarea că a recurs la regula tăcerii, ceilalţi coinculpaţi, ca urmare a influenţei organului de urmărire penală au făcut declaraţii neadevărate despre faptul că a organizat grupul infracţional, deşi a făcut dovada că el s-a împrumutat la o altă bancă, iar din suma împrumutată a predat cota convenită anterior celor doi coinculpaţi care au prestat activitatea şi l-au îndrumat să obţină împrumutul bancar, în condiţiile expuse şi a solicitat înlăturarea disp. art. 41 alin. (2) precum şi a disp. art. 33 şi lit. a) şi b) C. pen.

Totodată a solicitat ca, la individualizarea pedepsei, să se ţină seama atât de circumstanţele personale: stăruinţa depusă pentru înlăturarea consecinţelor şi înlăturarea pagubei, prin achitarea parţială a prejudiciului infracţional; comportarea corespunzătoare în perioada arestului preventiv; condiţiile familiale în sensul că este căsătorit şi are un copil minor, este întreţinător de familie, iar părinţii sunt persoane în vârstă şi bolnave, situaţie dovedită cu acte medicale, cât şi de circumstanţe reale: există dovezi că nu a avut cunoştinţă şi nu a participat la activitatea celorlalţi inculpaţi; rezonanţa socială a infracţiunii s-a diminuat prin trecerea unui interval de 7 ani; pentru acelaşi gen de infracţiuni instanţele au aplicat pedepse compatibile cu instituţia-suspendării executării pedepsei; politica penală adoptată de autorităţile statale la data judecării cauzei consta în împrejurarea că pentru un prejudiciu asemănător se dispune suspendarea executării pedepsei.

Apărătorul inculpaţilor T.I.L. şi B.D. a solicitat în principal achitarea inculpaţilor, iar în subsidiar aplicarea unor pedepse neprivative de libertate în raport de următoarele critici:

S-a susţinut în apărarea inculpatului T.I.L. că, toată aşa-zisa activitate infracţională a inculpatului, după cum este evidenţiat atât în actul de sesizare a instanţei, cât şi în sentinţa apelată, se rezumă la faptul că, acesta deţinea barul "F." situat în zona L. din Craiova şi acolo a avut ocazia să întâlnească diferite persoane care frecventau acest bar, respectiv pe inculpaţii F.F. şi P.D.L., însă nu i-a căutat intenţionat pe aceştia, întâlnirea fiind întâmplătoare, iar în cuprinsul rechizitoriului nu este menţionat numele inculpatului T.I.L. ca participant la săvârşirea actelor ce alcătuiesc elementul material al laturii obiective.

S-a criticat totodată în drept şi reţinerea formei agravate cu privire la infracţiunea de înşelăciune şi a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. vechi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. vechi în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 5 noul C. pen. comb. cu art. 7 din Legea nr. 187/2012, iar pentru această infracţiune să se dispună achitarea în temeiul art. 17 alin. (2), comb. cu art. 16 lit. c) noul C. proc. pen. şi în subsidiar aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, cu reţinerea gradului de participare, în sensul prevederilor art. 91 alin. (1) lit. a) - d) noul C. proc. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) noul C. pen. s-a solicitat să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 17 alin. (2), comb. cu art. 16 lit. c) noul C. proc. pen., motivat de faptul că nu se poate reţine infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, întrucât nu sunt probe şi nici nu există indicii temeinice că ar fi săvârşit această infracţiune.

Existenţa unui grup infracţional organizat este condiţionată de prezenţa unei structuri organizată ierarhic, cu roluri bine determinate pentru membrii săi, cu o anumită existenţă în timp şi care să aibă drept scop săvârşirea unor infracţiuni grave ori în speţă nu există date care să constituie indicii temeinice în sensul că inculpatul ar fi aderat sau sprijinit un astfel de grup şi nu a avut nicio legătură cu ceilalţi inculpaţi, în afară de F.F. şi P.D.L., în calitate de consumatori care frecventau barul pe care îl avea în administrare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. vechi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. vechi, inculpatul prin apărător a solicitat achitarea în temeiul art. 17 alin. (2), comb. cu art. 16 lit. c) noul C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

S-a susţinut în apărare că inculpatul T.I.L., nu se face vinovat pentru infracţiunea de uz de fals, întrucât actele materiale desfăşurate de către acesta nu au condus la săvârşirea nemijlocită, în calitate de autor, a falsurilor de către inculpatul F.F., înscrisuri pe care le-au folosit mai departe inculpaţii care au beneficiat de credite şi nu rezultă de niciunde că inculpatul ar fi instigat vreo persoană la utilizarea unor documente false pentru obţinerea creditelor şi în niciuna din celelalte declaraţii (martori, învinuiţi, inculpaţi) nu se face referire la persoana inculpatului T.I.L.

În subsidiar, s-a solicitat pentru acest inculpat, aplicarea unei pedepse neprivativă de libertate, cu reţinerea gradului de participare, în sensul prevederilor art. 91 alin. (1) lit. a) - d) noul C. proc. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere faţă de faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală; pe parcursul judecării cauzei, timp de 6 ani de zile, respectiv de la data de 27 martie 2008 şi până la data de 3 februarie 2014, când instanţa a constatat că a încetat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, s-a prezentat, permanent şi la toate termenele la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj; este integrat socio-profesional, are în întreţinere un copil minor, beneficiază de susţinere afectivă şi materială din partea familiei; caracterizările bune pe care le are din partea persoanelor apropiate, care denotă faptul că este o persoană respectată şi respectabilă în comunitatea unde îşi desfăşoară activitatea.

Apărătorul inculpatului B.D. a criticat, de asemenea, soluţia instanţei de fond, solicitând, de asemenea, în cadrul criticilor de netemeinicie a soluţiei pronunţate în cauză în principal achitarea, iar în subsidiar aplicarea unor pedepse neprivative de libertate.

Pe critica de legalitate a încadrării juridice a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. vechi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. vechi în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 47 noul C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) noul C. pen., cu aplicarea art. 5 noul C. pen. comb. cu art. 7 din Legea nr. 187/2012.

Pe fondul acuzării, s-a învederat faptul că, toată aşa-zisa activitate infracţională a inculpatului, după cum este evidenţiată şi în actul de sesizare a instanţei, din sentinţa apelată, se rezumă la discuţia cu inculpatul I.M.V. în comuna Barca, unde era la bunicii materni, fără să se fi dus în mod special pentru a racola potenţiale persoane pentru a obţine credite de la bancă, iar numitul I.M.V. era un vechi prieten din comuna natală a mamei acestuia şi nu l-a căutat în mod intenţionat pentru acest împrumut, iar întâlnirea a fost întâmplătoare.

A arătat şi faptul că, în cuprinsul rechizitoriului nu este menţionat numele inculpatului B.D. ca participant la săvârşirea actelor ce alcătuiesc elementul material al laturii obiective, în toată discuţia cu I.M.V. nu a folosit nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase cum este prevăzut la alin. (2) al art. 244 din noul C. pen. şi nici chiar Parchetul nu a reţinut asemenea activitate infracţională, infracţiunea pe care a săvârşit-o nu este o infracţiune continuată, nu a săvârşit la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care să prezinte, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, după cum este incriminată infracţiunea în alin. (1) al art. 35 din noul C. pen.

Cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) noul C. pen. a solicitat achitarea în baza art. 17 alin. (2), comb. cu art. 16 lit. c) noul C. proc. pen., motivat de faptul că în sarcina inculpatului B.D. nu se poate reţine infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, nu sunt probe şi nici nu există indicii temeinice că ar fi săvârşit această infracţiune, din probatoriul administrat în cauză, în speţă din declaraţiile inculpaţilor şi a martorilor reiese, fără urmă de îndoială, că inculpatul nu îi cunoştea pe ceilalţi inculpaţi, "recunoscându-l" după fotografie doar pe inculpatul F.V.A., fiind vecin de cartier cu acesta, precum şi un tip căruia i se spunea "M.", neştiindu-i numele în realitate, astfel că nu a rezultat existenţa unui grup infracţional organizat, aşa cum cer dispoziţiile art. 367 alin. (1) noul C. pen.

Referitor la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. vechi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. vechi apărătorul ales al inculpatului B.D. a solicitat achitarea acestuia în temeiul art. 17 alin. (2), comb. cu art. 16 lit. c) noul C. proc. pen., motivând că inculpatul nu se face vinovat pentru infracţiunea de uz de fals, întrucât actele materiale desfăşurate nu au condus la săvârşirea nemijlocită, în calitate de autor, al falsurilor de către inculpatul F.F., înscrisuri pe care le-au folosit mai departe inculpaţii care au beneficiat de credite şi nu rezultă că inculpatul ar fi instigat vreo persoană la utilizarea unor documente false pentru obţinerea creditelor, deoarece inculpatul I.M.V. nu a cunoscut modalitatea de obţinere a creditului, nu a cunoscut care au fost actele prezentate la bancă în vederea obţinerii creditului, şi, de asemenea, nici inculpatul B.D. nu a cunoscut toate acestea, iar fapta nu are un caracter continuat, inculpatul I.M.V. prezentând cartea de identitate şi factura de plată a energiei electrice o singură dată.

În subsidiar solicitării principale de achitare s-a solicitat să fie avute în vedere circumstanţele cu privire la persoana inculpatului, respectiv faptul că este integrat socio-profesional, beneficiază de susţinere afectivă şi materială din partea familiei, caracterizările bune din partea unor vecini, denotă faptul că este cunoscut ca o persoană respectabilă şi responsabilă în comunitatea unde îşi desfăşura activitatea, a cooperat cu organele de urmărire penală şi de cercetare judecătorească şi să se aibă de asemenea în vedere faptul că participaţia penală a inculpatului B.D. s-a rezumat la o contribuţie foarte redusă la săvârşirea faptei, iar modalitatea şi împrejurările concrete în care a avut loc participaţia a fost neînsemnată, iar gradul de participare la săvârşirea acestei infracţiuni a fost unul redus.

Totodată, a învederat şi faptul că, chiar dacă fapta de înşelăciune este concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat la 3 ani şi respectiv la 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, prin Sentinţa penală nr. 167 din 30 martie 2009 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia penală nr. 1884 din 12 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicită ca instanţa să se orienteze spre o pedeapsă cât mai aproape de minimul prevăzut de lege, ţinând seama de toate considerentele expuse.

Apărătorul apelantului inculpat T.C.L., cu privire la excepţia tardivităţii apelului formulat de inculpat a solicitat respingerea excepţiei ca nefondată, întrucât Sentinţa penală nr. 167 din 14 aprilie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, i-a fost comunicată inculpatului la data de 31 octombrie 2014, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosar, iar inculpatul a declarat apel la data de 5 noiembrie 2014, în termenul prevăzut de lege.

Critica pe fond a apelantului inculpat vizează aspect de netemeinicie, sens în care s-a solicitat admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în rejudecare, reducerea pedepselor aplicate inculpatului şi, de asemenea, referitor la pedeapsa rezultantă să se dispună amânarea aplicării pedepsei în conformitate cu disp. art. 83 C. pen., iar în subsidiar să se dispună suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate, potrivit disp. art. 91 C. pen.

Inculpata R.I.A., prin apărător ales a depus motive de apel în scris la dosarul cauzei, pe care le-a susţinut cu prilejul dezbaterilor în fond după cum urmează:

În cadrul criticilor de nelegalitate formulate, în susţinerile orale, s-a solicitat, în temeiul disp. art. 421 alin. (2) lit. b) teza ultima C. proc. pen. admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru existenţa cazului de nulitate absolută prev. de art. 281 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., precizând că aceste norme de nulitate absolută se regăsesc atât în legea veche (sub care s-a judecat cauza la Curtea de Apel Craiova după casarea cu trimitere spre rejudecare) cât şi în legea nouă şi pot fi invocate în orice stare a procesului.

În aceste condiţii, la dosarul cauzei există transcrierile înregistrărilor şedinţei de judecată de la data la care judecătorul primei instanţe a emis mandatul de arestare preventivă a inculpatei R.I.A., înregistrări care au stat la baza deschiderii dosarului penal împotriva judecătorului de caz de către D.N.A., din aceste înregistrări reiese modul înverşunat în care judecătorul o înfrunta pe inculpată şi îi reproşa că a depus un denunţ penal împotriva unui prieten al său, S.D.

A mai arătat că aceste împrejurări se suprapun cu prevederile art. 48 lit. g) C. proc. pen., norme care interziceau judecătorului să manifeste vrăjmăşie, duşmănie şi îl obligau să se abţină chiar dacă partea nu l-a recuzat sens în care se impune casarea sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere că judecătorul cauzei era incompatibil.

Al doilea motiv de nelegalitate invocat vizează încălcarea normelor imperative prev. de art. 19 din Legea nr. 692/2002 şi a solicitat să fie avut în vedere faptul că însuşi procurorul a menţionat această cauză de reducere a pedepsei însă judecătorul nu i-a dat eficienţa juridică deşi era obligat să aplice pedeapsa în limitele prevăzute de lege, cu aplicarea beneficiului reducerii la jumătate a acestora.

Criticile de netemeinicie invocate vizează greşita condamnare a acesteia apreciindu-se că, în această cauză nu se poate discuta de o înşelăciune întrucât este necesar a fi avut în vedere folosul injust care trebuie să fie unul credibil, adică să fie atât de mare încât să stingă personalitatea onestă a unui om cu o motivaţie solidă şi, totodată, nu se poate discuta de un comportament infracţional al inculpatei în raport cu statul.

Referitor la contractul de credit cu fosta menajeră s-a arătat că, chiar menajera, în declaraţia dată, a afirmat că a acceptat să se facă demersurile pentru acest contract cu banca întrucât lucra la inculpata R. şi a vrut să-i facă o favoare, iar fiica acesteia, audiată astăzi, a afirmat că au lucrat doar două luni, însă adevărul este oglindit în celelalte lucrări aflate la dosar din care rezultă că au lucrat în lunile martie şi aprilie, iar creditul a fost luat în luna iulie şi a fost aprobat de un alt ofiţer bancar şi nu de M.L., sens în care a solicitat achitarea pentru toate cele trei infracţiuni.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat a apreciat că în acest moment este aplicabilă legea penală nouă, respectiv art. 367 C. pen., iar pentru a caracteriza existenţa grupului ca faptă reaşezată juridic în normele noi sau dacă se discută de dezincriminare trebuie observat că nu se conturează cele trei elemente componente care să definească acest grup.

Referitor la infracţiunea de înşelăciune a arătat că inculpata a recunoscut că o cunoştea pe coinculpata M.L. ca funcţionar bancar, întrucât a luat un credit bancar şi i s-a spus că dacă mai cunoaşte persoane care doresc să ia un credit banca este dispusă să primească acele dosare.

În acest sens a arătat că, în perioada 2005 - 2010 normele bancare făceau obligatorie implicarea ofiţerilor bancari în promovarea politicii de credit pentru creditele neperformante, întrucât la statistica eficientizării bancare acestea contau foarte mult, iar în declaraţia dată de martorul P.L.L. ce avea calitatea de director executiv al băncii, acesta a precizat că banca şi-a asumat verificări superficiale datorită politii de creditare din acea perioadă.

A apreciat că, inculpata R.I.A. nu avea de unde să cunoască aceste aspecte şi nici lipsa de diligenţă a băncii în a verifica dosarele de credit pentru persoanele faţă de care a făcut cu onestitate acele recomandări, astfel că nu se poate reţine în sarcina acesteia comiterea infracţiunii de înşelăciune.

În ceea ce privesc falsurile a arătat că niciun document aflat la dosarul cauzei nu confirmă existenţa vreunui înscris falsificat de inculpată sau un înscris din care să rezulte o dovadă clară de instigare pentru întocmirea în fals a unor înscrisuri.

A solicitat să fie avute în vedere atât criticile de netemeinicie cât şi cele de nelegalitate precum şi faptul că inculpata este bine integrată în societate, este într-o legătură directă cu sistemul judiciar, fiind în prezent sub supravegherea strictă a organelor judiciare, are o fiică pe care o creşte singură, a manifestat, de la primul debut al procedurilor judiciare, respect şi cooperare.

De asemenea, în ipoteza în care instanţa va trece peste criticile de nelegalitate şi nu va dispune casarea sau va trece peste criticile de netemeinicie pentru achitare, a solicitat să fie avută în vedere incidenţa art. 19 din Legea nr. 692/2002 în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei, reindividualizarea pedepsei prin reducerea prevăzută de lege şi orientarea acesteia spre limita prevăzută de lege şi a apreciat că nu se impune privarea de libertate a inculpatei pentru că efectul unei pedepse a fost atins chiar din momentul în care inculpata a început să colaboreze cu sistemul judiciar.

Totodată a arătat că inculpata nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunilor în sarcina sa, dacă din neglijenţă a ajuns să fie în relaţii conjuncturale care au dus la implicarea sa în aceste proceduri judiciare şi a solicitat ca instanţa să aprecieze asupra tuturor lucrărilor dosarului şi criticilor formulate şi să pronunţe o soluţie de admitere a apelului.

Apărătorul ales al apelantului inculpat F.V.A. a criticat soluţia instanţei de fond şi, a solicitat în cadrul criticilor de netemeinicie a soluţiei pronunţată în cauză în principal achitarea, iar în subsidiar aplicarea unor pedepse neprivative de libertate.

În susţinerea apelului s-a arătat că toată aşa-zisa activitate infracţională se rezumă la discuţia cu fraţii T.A. şi T.G., cărora le-a spus că, într-un bar a fost racolat de numiţii D. şi N.D., care în mod repetat şi insistent l-au întrebat dacă are neamuri sau cunoştinţe care vor să obţină credite, insistând să le noteze numerele de telefon, pentru situaţia în care ar fi doritori de aceste credite. Inculpata G.A. a obţinut un credit de 3.500 euro, însă nu rezultă, cu certitudine, că inculpatul F.V.A. ar fi ajutat în vreun fel la obţinerea acestui credit prin desfăşurarea unor activităţi nemijlocite sau prin apartenenţa la un grup criminal organizat, constituit în vederea producerii unor înşelăciuni şi nici măcar în cuprinsul rechizitoriului nu este menţionat numele inculpatului F.V.A. ca participant la săvârşirea actelor ce alcătuiesc elementul material al laturii obiective şi nu rezultă din nicio probă precum că, inculpatul F.V.A. ar fi folosit nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

De asemenea, a învederat faptul că, infracţiunea de care este acuzat nu este o infracţiune continuată, inculpatul F.V.A. nu a săvârşit la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care să prezinte, fiecare în parte, conţinutul unei infracţiuni, după cum este incriminată infracţiunea în alin. (1) al art. 35 din noul C. pen.

Cu privire la infracţiunea de constituire a unui grup infracţional prev. de art. 367 alin. (1) noul C. pen. a solicitat să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 17 alin. (2), comb. cu art. 16 lit. c) noul C. proc. pen., întrucât nu se poate reţine infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, întrucât nu sunt probe şi nici nu există indicii temeinice că ar fi săvârşit această infracţiune şi nu rezultă o eventuală implicare infracţională a inculpatului în obţinerea creditului de către inculpata G.A., în cuantum de 3.500 euro, fără ca în sarcina acestuia să se facă trimitere, directă sau indirectă, la un eventual ajutor pentru ceilalţi coinculpaţi la obţinerea celorlalte credite, care fac obiectul cercetării judecătoreşti din prezenta cauză.

S-a arătat, totodată, că participaţia penală a inculpatului F.V.A. nu are continuitate, fiind singura dată când, inclusiv Parchetul, a susţinut că ar fi "contribuit" la obţinerea creditului de către inculpata G.A., fiind deci, o aşa-zisă participare spontană, împrejurare care conduce la concluzia, fără echivoc, că nu există acel grup organizat.

Cu referire la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 vechiul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. inculpatul F.V.A. a solicitat, de asemenea, achitarea în temeiul art. 17 alin. (2), comb. cu art. 16 lit. c) noul C. proc. pen., întrucât actele materiale desfăşurate de către acesta nu au condus la săvârşirea nemijlocită, în calitate de autor, al falsurilor de către inculpatul F.F., înscrisuri pe care le-au folosit mai departe inculpaţii care au beneficiat de credite.

Nu rezultă că, inculpatul F.V.A. ar fi instigat vreo persoană la utilizarea unor documente false pentru obţinerea creditelor, deoarece inculpata G.A. nu a cunoscut modalitatea de obţinere a creditului, nu a cunoscut care au fost actele prezentate la bancă în vederea obţinerii creditului, şi, de asemenea, nici inculpatul nu a cunoscut toate acestea.

În subsidiar, s-a solicitat să fie avute în vedere circumstanţele cu privire la persoana inculpatului, respectiv faptul că este integrat socio-profesional, beneficiază de susţinerea afectivă şi materială din partea familiei, caracterizările bune din partea unor vecini, denotă faptul că este cunoscut ca o persoană respectabilă şi responsabilă în comunitate, a cooperat cu organele de urmărire penală şi de cercetare judecătorească, iar participaţia penală a inculpatului s-a rezumat la o contribuţie foarte redusă la săvârşirea faptei, iar modalitatea şi împrejurările concrete în care a avut loc participaţia sa a fost neînsemnată, iar gradul de participare la săvârşirea acestei infracţiuni a fost unul redus şi chiar dacă fapta de înşelăciune este concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat la 2 şi 3 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 329 din 24 iunie 2009 în Dosarul nr. 5979/63/2009 al Tribunalul Dolj, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii, menţinându-se revocată suspendarea sub supraveghere dispusă prin Sentinţa penală nr. 4 din 10 ianuarie 2011 a Tribunalului Dolj, care a hotărât ca inculpatul să execute în regim de detenţie pedeapsa rezultată de 3 ani închisoare, sens în care a solicitat instanţei să se orienteze spre o pedeapsă cât mai aproape de minimul prevăzut de lege, ţinând seama de toate considerentele expuse.

Apelantul inculpat P.L.C., prin apărător a criticat soluţia primei instanţe pe aspecte ce vizează atât încadrarea juridică a faptelor cât şi pe aspecte ce ţin de netemeinicia soluţiei de condamnare şi a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi rejudecând, în principal, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită sub forma de vinovăţie cerută de lege, inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a frauda banca la momentul când a contractat împrumutul de 12.000 euro.

A apreciat că, în situaţia în care instanţa va aprecia că fapta a fost săvârşită sub forma de vinovăţie cerută de lege şi va menţine soluţia de condamnare a inculpatului, legea mai favorabilă este legea nouă, sens în care a solicitat recalificarea juridică a infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 teza a II-a din vechiul C. pen. în art. 323 noul C. pen. şi, de asemenea, să se înlăture din conţinutul infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) din noul C. pen. dispoziţiile art. 35 alin. (1) C. pen. referitoare la săvârşirea faptei în formă continuată reţinută în mod greşit în condiţiile în care i se impută comiterea unui singur act material al infracţiunii de înşelăciune, iar pe modalitatea de executare s-a solicitat să se stabilească ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani potrivit disp. art. 91 C. pen., întrucât scopul pedepsei a putut fi atins şi fără executarea în regim de detenţie având în vedere şi circumstanţele personale cât şi timpul scurs, mai bine de 8 ani, de la săvârşirea faptelor ce i se impută.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând apelurile formulate în cauză, apreciază că acestea sunt parţial întemeiate, în raport de următoarele considerente:

La analiza prezentelor apeluri formulate în cauză, Înalta Curte va proceda la analiza şi argumentarea criticilor ce se impun a fi luate în considerare în mod individual dată fiind unicitatea criticii, iar pentru criticile formulate în cauză şi care în esenţă vizează aceleaşi aspecte de nelegalitate sau netemeinicie după caz, ele vor fi analizate cumulativ dată fiind expunerea de motive de apel prezentate de apelanţii inculpaţi în cauză, precum şi interdependenţa actelor materiale subsumate infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

Astfel, ca primă analiză, Înalta Curte apreciază că se impune verificarea şi analizarea motivelor de apel cu referire la critica de netemeinicie formulate de parchet în ceea ce priveşte soluţia de achitare în ceea ce o priveşte pe inculpata M.L.

Premergător analizei motivelor de apel pe această critică de netemeinicie şi care din punctul de vedere al Înaltei Curţi este nefondată, se impun a fi făcute unele precizări cu privire la infracţiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.

Astfel inculpata M.L. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea în orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen., în final cu art. 33 lit. a) şi b) C. pen.; reţinându-se, în esenţă, că a aderat la grupul infracţional organizat şi că încălcându-şi atribuţiile de serviciu a acordat în mod nelegal credite unora dintre inculpaţii din prezenta cauză. Pe infracţiunea de înşelăciune pentru care a fost trimisă în judecată rechizitoriul nu face niciun fel de prezentare şi argumentare a acuzaţiei adusă inculpatei nu precizează în niciun mod care sunt activităţile infracţionale subsumate laturii obiective a acestei infracţiuni sau în ce constă activitatea infracţională a inculpatei.

Învestită spre judecare cu aceste trei infracţiuni instanţa de fond a dispus achitarea inculpatei pe toate cele trei capete de acuzare, iar în analiza criticilor de netemeinicie a soluţiei de achitare pronunţată în cauză, Înalta Curte apreciază ca nefondate criticile parchetului în raport de următoarele considerente:

Incriminând infracţiunea de abuz în serviciu legiuitorul a definit această infracţiune ca "Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane."

Aşadar pornind de la definiţia dată de legiuitor infracţiunii de abuz în serviciu, Înalta Curte apreciază că se impune a se analiza în ce măsura activitatea reţinută în sarcina inculpatei M.L. prin raportare la latura obiectivă, constă într-o încălcare a îndatoririlor de serviciu, fapta săvârşită cuprinzându-se, deci, organic, în complexul de activităţi prin care angajatul îşi exercită serviciul.

Din fişa postului rezultă că inculpata M.L., îndeplinea la data comiterii presupuselor fapte pentru care a fost trimisă în judecată funcţia de ofiţer retail la Biroul de Credite al B.C.R. - Sucursala "P.X." din mun. Craiova.

În virtutea acestei funcţii inculpata M.L. a cunoscut-o pe inculpata R.I.A. în primăvara anului 2007, când aceasta din urmă a contractat un împrumut bancar de la unitatea unde era angajată.

Datele cauzei relevă că inculpata M.L. a dezvoltat o relaţie de amiciţie cu inculpata R.I.A. şi că aceasta ar fi solicitat celei din urmă să-i găsească potenţiali clienţi; însă niciuna din probele administrate în cauză nu relevă existenţa unei conivenţe infracţionale de genul celei reţinută de parchet în sensul în care inculpata M.L., de comun acord cu inculpata R.I.A. au stabilit să acorde credite în mod ilegal şi cu încălcarea normelor de creditare în vederea obţinerii unor foloase sau avantaje patrimoniale.

Ceea ce trebuie precizat în opinia Înaltei Curţi încă de la început în legătură cu infracţiunea de abuz în serviciu vizează faptul că privitor la fiecare funcţie există un complex de norme: unele cuprinse în acte normative cu caracter general, privind îndatoririle angajaţilor în genere, altele, în acte normative cu caracter special, privind îndatoririle legate de o anumită funcţie, altele, în sfârşit, în acte normative cu caracter şi mai special, privind o anumită funcţie, într-o anumită unitate.

În cadrul atribuţiilor de serviciu, angajaţii au de efectuat adesea activităţi elaborate, operaţii concrete de utilizare şi aplicare a normelor ce vizează anumite operaţiuni bancare în îndeplinirea cărora ei trebuie să cunoască şi să aplice anumite reguli şi politici bancare, iar respectarea unor asemenea norme garantează obţinerea rezultatului urmărit şi în acelaşi timp asigură securitatea raporturilor celor ce participă şi se angajează într-un contract bancar.

În raport de aceste consideraţiuni teoretice, Înalta Curte apreciază că se impune a se aprecia dacă aplicarea normelor şi regulilor în operaţiunea de acordare a creditelor de către inculpata M.L., a implicat o încălcare a îndatoririlor de serviciu, de natură a caracteriza latura obiectivă a infracţiunilor de serviciu.

Din punctul de vedere al Înaltei Curţi, probele administrate în cauză nu au evidenţiat în niciun mod faptul că inculpata a ignorat norme tehnice şi regulile de politică bancară la verificarea dosarelor prezentate de inculpaţii din prezenta cauză beneficiari ai creditelor şi nu rezultă de niciunde că aceasta în mod voit şi cu bună ştiinţă a facilitat unele persoane la acordarea de credite personale şi şi-a încălcat atribuţiile de serviciu în sensul în care nu a dat dovadă de diligenţă în îndeplinirea obligaţiei de examinarea riguroasă a actelor depuse la dosarele analizate pentru acordare de credite, tocmai pentru a le facilita obţinerea frauduloasă de credite.

În sprijinul acestei interpretări corecte din punctul de vedere al Înaltei Curţi vine şi raportul rezultat ca urmare a controlului intern al băncii din care rezultă că nu au existat abateri de la regulamentul intern, în sensul că inculpata M.L. ar primit de la inculpaţii din prezenta cauză o cotă-parte din sumele împrumutate ori că ar fi ştiut că în acordarea de credite se folosesc acte care nu corespundeau realităţii, în condiţiile în care societăţile comerciale la care se atesta încadrarea erau înregistrate la Registrul comerţului şi aveau activitate financiar bancară.

Mai mult decât atât Înalta Curte în deplin consens cu instanţa fondului apreciază că nu pot fi ignorate condiţiile de politică bancară care la nivelul anului 2007, era interesată de atragerea câtor mai mulţi beneficiari de credite, aprobările de credite făcându-se aproape "mecanic" aşa cum ar rezulta din declaraţia directorului B.C.R. - Sucursala P.X., martorul P.L.L.

De asemenea din conţinutul declaraţiilor beneficiarilor de credite şi înscrisurilor aferente rezultă că nu toate aceste credite cu acte false au fost acordate de inculpata M.L. şi ele nu s-au acordat numai la B.C.R. - Sucursala P.X. ci şi la Sucursala M.X.

Din punctul de vedere al Înaltei Curţi, inculpata M.L. şi-a îndeplinit obligaţia de diligenţă de a verifica conţinutul obligatoriu al actelor ce trebuiau să stea la baza întocmirii unui dosar de credit, însăşi normele băncii prevedeau că verificarea calităţii de angajat al unui solicitant de credit să se facă în mod aleatoriu şi nu pentru fiecare dosar în parte, obligaţie pe care inculpata şi-a îndeplinit-o aşa cum este în cazul inculpatei I.N.

Toate aceste probe confirmă şi converg din punctul de vedere al Înaltei Curţi spre temeinicia soluţiei de achitare ce urmează a fi adoptată în cauză şi de către instanţa de apel cu privire la inculpata M.L. astfel că soluţia de achitare ce urmează a fi dispusă în cauză derivă din întreaga economie a actelor dosarului.

Cu privire la acuzaţia de complicitate la infracţiunea de înşelăciune, Înalta Curte constată că nu avem la dosarul cauzei niciun fel de prezentare şi argumentare a acuzaţiei adusă inculpatei pe acest palier, nu se precizează în niciun mod care sunt activităţile infracţionale subsumate laturii obiective a acestei infracţiuni sau în ce constă activitatea infracţională a inculpatei, afară de cazul în care pentru aceeaşi presupusă activitate infracţională s-au reţinut două încadrări juridice respective abuz în serviciu şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune lucru nepermis de lege.

Lipsa oricăror probe cât priveşte activitatea de complicitate la infracţiunea de înşelăciune, face imposibilă în opinia Înaltei Curţi o analiză a acestei infracţiuni, precizarea acesteia în dispozitivul rechizitoriului fără să aibă corespondent în actele dosarului conduce la concluzia unei reţineri superficiale a acestei acuzaţii sens în care soluţia de achitare este singura ce se impune a fi adoptată.

Raportat la acuzaţia ce vizează infracţiunea de grup infracţional organizat, de asemenea Înalta Curte apreciază că achitarea inculpatei M.L. se impune atât în raport de considerentele expuse cât şi din probele cauzei care dovedesc că inculpata nu a avut vreo înţelegere cu vreunul din inculpaţi, şi-a îndeplinit corect atribuţiile de serviciu şi nu a avut posibilitatea materială să sesizeze că unele documente prezentate pentru obţinerea creditului bancar nu ar corespunde realităţii, ele neprezentând material niciun element de suspiciune. Simplul contact profesional, în mod repetat, în sediul băncii în care lucra, cu unul din membrii grupului infracţional nu poate echivala cu o participare la constituirea sau ca o aderare la grupul infracţional amintit, cu atât mai mult cu cât nu există niciun indiciu că acest lucrător bancar ar fi avut un contact cu ceilalţi inculpaţi în afara orelor de serviciu sau în afara sediului băncii.

O altă critică ce se impune a fi analizată individual,vizează aspectele de nelegalitate a hotărârii pronunţate ce au fost invocate de inculpata R.I.A.

Prima critică analizată de Înalta Curte este aceea conform cu care în temeiul disp.art. 421 alin. (2) lit. b) teza ultimă C. proc. pen. s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru existenţa cazului de nulitate absolută prev. de art. 281 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., precizând că aceste norme de nulitate absolută se regăsesc atât în legea veche (sub care s-a judecat cauza la Curtea de Apel Craiova după casarea cu trimitere spre rejudecare) cât şi în legea nouă şi pot fi invocate în orice stare a procesului.

În acest sens a arătat că normele de desfăşurare a procesului penal sunt norme imperative care impun în sarcina subiectului calificat al procesului penal, respectiv organul judiciar, instanţa de judecată, să verifice şi să aplice normele întrucât la dosarul cauzei există transcrierile înregistrărilor şedinţei de judecată de la data la care judecătorul primei instanţe a emis mandatul de arestare preventivă a inculpatei R.I.A., înregistrări care au stat la baza deschiderii dosarului penal împotriva judecătorului de caz de către Direcţia Naţională Anticorupţie, din aceste înregistrări reiese modul înverşunat în care judecătorul o înfrunta pe inculpată şi îi reproşa că a depus un denunţ penal împotriva unui prieten al său, S.D.

Analiza acestei prime critici de nelegalitate, relevă în opinia Înaltei Curţi că, în cauză nu ne aflăm în prezenţa unui caz de nulitate absolută care să genereze soluţia invocată de inculpata apelantă prin apărător.

Atât în vechiul C. pen., cât şi în actualul C. pen. nulităţile absolute sunt expres prevăzute de lege sunt indicate şi enumerate expres şi limitativ, iar motivul invocat şi care ar viza existenţa unei aşa zise relaţii de duşmănie şi vrăjmăşie între judecătorul fondului şi inculpate R.I.A. nu se circumscrie acestor cazuri.

Înaltei Curţi îi revine însă obligaţia să analizeze în ce măsură comportamentul judecătorului fondului a fost în măsură să producă inculpatei R.I.A. o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin desfiinţarea sentinţei şi trimiterea acesteia spre rejudecare.

Analiza parcursului întregului dosar relevă într-adevăr în opinia Înaltei Curţi o atitudine din partea judecătorului fondului ce se circumscrie mai degrabă unei sfere de subiectivism decât de încălcare a drepturilor inculpatei.

Existenţa unei relaţii oarecum tensionate pe parcursul şedinţelor de judecată şi care din punctul de vedere al inculpatei ar fi prejudiciat-o, nu a fost de natură, în opinia Înaltei Curţi, să-i afecteze dreptul la un proces echitabil în substanţa sa şi chiar dacă potrivit demersului subiectiv, referitor la aspecte ce tind a determina ceea ce judecătorul gândeşte în forul său interior în cauză ar fi putut să genereze minime suspiciuni nu trebuie ignorat demersul obiectiv, care are scopul de a cerceta dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa (Piersack c. Belgiei, 1 octombrie 1982, parag. 30, şi Grieves c. Regatului Unit [MC], 16 decembrie 2003, nr. 57067/00, parag. 69); pentru că nu numai conduita unui judecător poate, din punct de vedere al unui observator exterior, să atragă îndoieli obiectiv justificate cu privire la imparţialitatea sa, ci poate fi vorba şi despre convingerea personală a persoanei implicate în cauză de natură să-i confere a astfel de bănuială. (Kyprianou c. Ciprului [MC], nr. 73797/01, parag. 119).

În analizarea criteriului obiectiv, "va trebui determinat, dacă în afara conduitei personale a judecătorului, există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce priveşte imparţialitatea acestuia." (Hauschildt contra Danemarcei), pentru că simpla circumstanţă cu privire la subiectivismul unui magistrat nu poate aduce, prin ea însăşi, atingere imparţialităţii judecătorului (a contrario, cauza Indra c. Slovaciei, 1 februarie 2005, nr. 46845/99, parag. 51 - 53), întrucât imparţialitatea judecătorului trebuie prezumată şi nu înlăturată.

Practic pe întreaga durată a procesului penal, atât ce a ţinut de luarea unei măsuri preventive împotriva inculpatei, cât şi în ceea ce a ţinut de desfăşurarea procesului penal, activitatea judecătorului fondului a fost cenzurată atât de instanţa de control judiciar cât şi de demersurile personale ale inculpatei care în momentul în care a considerat că drepturile sale îi sunt încălcate a formulat inclusiv plângere penală la parchet împotriva acestuia.

De altfel, însăşi instanţa de apel în verificarea susţinerilor inculpatei şi implicit al respectării dreptului la apărare al acesteia a efectuat adresă la parchet pentru a se comunica rezultatul demersurilor făcute de inculpata R.I.A. împotriva judecătorului fondului, iar din adresa înregistrată la această unitate sub nr. 3958/1/2014 şi înaintată Înaltei Curţi la data de 18 mai 2015 rezultă că s-a dispus clasarea cauzei în ceea ce priveşte plângerea formulată de aceasta.

Analiza acestor criterii relevă în opinia Înaltei Curţi, astfel cum s-a argumentat, că drepturile inculpatei R.I.A. au fost pe deplin respectate şi nu poate fi vorba despre o vătămare care să genereze pronunţarea unei soluţii de desfiinţare cu rejudecare.

Al doilea motiv de nelegalitate invocat vizează încălcarea normelor imperative prev. de art. 19 din Legea nr. 692/2002 sens în care s-a solicitat să fie avut în vedere faptul că însuşi procurorul a menţionat această cauză de reducere a pedepsei însă judecătorul nu i-a dat eficienţa juridică deşi era obligat să aplice pedeapsa în limitele prevăzute de lege, cu aplicarea beneficiului reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă.

Înalta Curte constată că această critică de nelegalitate este întemeiată, într-adevăr ne aflăm în prezenţa unei interpretări inedite a textului de lege prev. de art. 19 din Legea nr. 692/2002, aprecierea judecătorului fondului că potrivit schimbării încadrărilor juridice din prezenta cauză niciuna dintre infracţiunile de care este acuzată această inculpată nu este pedepsită cu închisoarea mai mare de 10 ani şi ca atare nu i se pot aplica prevederile acestui text de lege este fundamental greşită şi desprinsă din context.

Dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 prevăd că persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, iar potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, prin infracţiune gravă, în sensul legii privind protecţia martorilor, se înţelege infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: genocid şi infracţiuni contra umanităţii şi infracţiuni de război, infracţiunile contra securităţii naţionale, terorism, omor, infracţiunile privind traficul de droguri, traficul de persoane, traficul de minori, spălarea banilor, falsificarea de monede ori de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor explozive, nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puţin 10 ani.

Inculpata R.I.A., beneficiază de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 ce efect al denunţului formulat în altă cauză vizând comiterea unor fapte de corupţie astfel cum relevă şi adresa Ministerului Public - D.N.A. - Secţia de Combatere a Corupţiei din care rezultă că s-au furnizat informaţii şi date cu caracter determinant pentru aflarea adevărului în Dosarul nr. III/P/2013, iar acestea au dus la identificarea inculpaţilor C.V., S.D., S.M., P.C.I. şi B.L.; sens în care inculpata beneficiază de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 în dosarul penal nr. 1092/54/2008 aflat la acea data în curs de soluţionare pe rolul Curţii de Apel Craiova şi nu ca efect al schimbării încadrărilor juridice din prezenta cauză cu privire la infracţiunile de care este acuzată, astfel că urmează a se da eficienţă acestor dispoziţii astfel cum prevede textul de lege şi nu cum greşit s-a reţinut.

Pentru că toate celelalte critici sunt subsumate unor aspecte de nelegalitate pe încadrarea juridică a faptelor de înşelăciune în raport de numărul de acte materiale comise de fiecare inculpat şi implicit de netemeinicie a soluţiei de condamnare, Înalta Curte va analiza cumulativ aceste critici, iar în contextul analizei situaţiei de fapt pentru fiecare inculpat în parte va înlătura nelegalităţile ce derivă din greşita reţinere a formei continuate pentru unii dintre inculpaţi astfel cum a solicitat şi parchetul precum şi apelanţii inculpaţi.

Pentru că toţi inculpaţii au infirmat orice implicare infracţională ce ar atrage răspunderea penală din perspectiva grupului infracţional organizat, Înalta Curte va porni analiza de la această infracţiune.

Toţi inculpaţii au susţinut în esenţă că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi care să atragă răspunderea lor penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, întrucât nu s-au produs niciun fel de dovezi în acest sens astfel că s-a solicitat achitarea.

Înalta Curte, în analiza criticilor pe care le apreciază ca neîntemeiate pe acest capăt de acuzare, va porni practic de la situaţia premisă ce a dat naştere infracţiunii pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi:

Situaţia ce a generat constituirea prezentului grup infracţional derivă pe de o parte din starea materială precară a unora dintre inculpaţii din prezenta cauză, iar pe de altă parte din modul facil de a obţine bani de către toţi inculpaţii.

De asemenea o parte din inculpaţii din prezenta cauză cu un grad de inteligenţă mai ridicat decât a celorlalţi inculpaţi astfel cum urmează a fi arătat i-au cooptat pe unii dintre aceştia; astfel că în deplină cunoştinţă de cauză şi în mod deliberat au fost de acord cu toţii implicit sau explicit după cum urmează a se arăta; să-şi dea concursul la comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

Practic activitatea infracţională a grupului a început în primăvara - vara anului 2007 când a început să se contureze posibilitatea obţinerii unor împrumuturi facile de la diverse bănci, mulţi dintre cei care au aflat despre această situaţie cunoscând faptul că existau persoane care se ocupau de întocmirea documentelor false, persoane care urmau a fi retribuite cu părţi din împrumutul acordat de către bănci, şi astfel grupaţi pe două paliere, respectiv palierul persoanelor folosite pentru contractarea de credite - inculpaţii G.A., I.M.V., T.C.L., I.N., P.L.C., B.G. - şi palierul inculpaţilor beneficiari ai creditelor - R.I.A., P.D.F., F.F., T.I.L., B.D. F.V.A. au hotărât să demareze activităţi infracţionale în vederea obţinerii unor venituri suplimentare.

Pe fondul acestei situaţii şi astfel cum rezultă din probele dosarului în pofida apărărilor inculpaţilor, aceştia au început să acţioneze concertat şi organizat, iar toate activităţile desfăşurate de aceştia relevă faptul că aceştia au cunoscut încă de la început că veniturile pe care urmează să le obţină din împrumuturi bancare au la bază un mod fraudulos de dobândire, după cum au cunoscut încă de la început că nu pot reuşi unul fără ajutorul celuilalt astfel încât în baza unei conivenţe infracţionale fiecare dintre ei a acceptat în funcţie de necesităţi să exercite câte un rol bine stabilit în cadrul mecanismului infracţional.

Un rol important în acest mecanism, constată instanţa, l-a avut inculpatul F.F. care în cursul anului 2006 a lucrat aproximativ 3 luni la SC G.T. SA Bucureşti - Punct de lucru Craiova, societate care avea ca obiect de activitate paza şi protecţia, având ca obiect Spitalul Clinic nr. Y Craiova şi care după ce şi-a dat demisia, a "uitat" să restituie ştampila societăţii, lucru care însă este nereal, deoarece chiar el a confecţionat prin societăţi specializate o astfel de ştampilă şi, în următoarea perioadă a completat un număr de 2 - 3 documente necesare pentru nişte împrumuturi de persoane a căror nume nu şi l-a mai amintit, astfel cum chiar acesta a precizat.

Dată fiind această situaţie şi deţinând acest instrument, în primăvara - vara anului 2007, inculpaţii F.F., T.I.L. şi P.D.L., împreună cu alte persoane din cauză care obişnuiau să frecventeze localurile "R." din Craiova, Barul "F." (care a aparţinut chiar inculpatului T.I.L.), precum şi "G.F." SRL Craiova, societate la care asociat unic şi administrator era R.C., soţul inculpatei R.I.A. au început să iniţieze activitatea de racolare a persoanelor cu o stare materială precară şi care erau interesate în obţinerea unor venituri, iar între persoanele care au aflat despre aceste posibilităţi de împrumuturi, începuse să se înfiripeze ideea unei conlucrări cu cei care falsificau documentele de împrumuturi şi le facilitau obţinerea de credite.

Astfel, datele cauzei confirmă faptul că P.L.C. a încheiat contractul de credit bancar nr. 540 din 06 iulie 2007 în sumă de 12.000 euro pe o perioadă de 96 de luni, acordat de către B.C.R. - Sucursala P.X.

În vederea acordării creditului respectiv, P.L.C. a depus la dosar adeverinţa de venit cu nr. 726 din 05 iulie 2007 emisă de SC G.T. SA, precum şi copia certificată de către aceeaşi societate a contractului individual de muncă al solicitantului, în baza unor documente ce erau false astfel cum declară chiar acesta, toate actele necesare obţinerii creditului bancar fiind obţinute de la inculpatul F.F., căruia îi spunea "domn director F." şi cu care dezvoltase o relaţie de prietenie.

În concret inculpatul F.F. - a spus inculpatului P.L.C. că "prin intermediul unor cunoştinţe ale sale, putea să îl ajute să obţină un împrumut mult mai mare de la B.C.R. - Sucursala P.X., dar trebuia să plătească suma de 2.000 euro lui şi celorlalţi care se ocupau de obţinerea acestui împrumut", propunere ce a fost acceptată de inculpatul P.L.C. dar care a condiţionat angajarea creditului de faptul că vroia să-i rămână lui suma de 10.000 euro.

Urmare a acestei înţelegeri inculpatul F.F. i-a spus că urma a-i întocmi acte de angajare care şi cum ar ocupa funcţia de director, precum şi un salariu corespunzător, care să-i permită un împrumut de 12.000 euro, lui rezervându-i 2000 euro în cercul persoanelor care urmau să faciliteze obţinerea creditului făcându-şi apariţia şi inculpatului T.I.L. zis "N.", care era o cunoştinţă a inculpatului F.F. încă din perioada când acesta deţinea Barul "F." din Craiova.

În baza aranjamentului dintre cei trei, inculpatul F.F. a completat la Restaurantul "R." din Craiova contractul individual de muncă al numitului P.L.C., precum şi adeverinţa de salariu, ambele atestând faptul că acesta lucra la SC G.T. SA Bucureşti, în funcţia de director zonal acte ce au fost semnate şi ştampilate de către F.F. la rubrica director şi P.L.C. la rubrica angajat, iar ulterior, dosarul a fost luat de către inculpatul T.I.L., care l-a însoţit pe inculpatul P.L.C. la B.C.R. - Sucursala P.X., unde i-a spus că "trebuia să meargă la o doamnă funcţionar pe numele de L.".

În vederea accelerării procedurii de obţinerea a creditului şi pentru că la bancă era aglomeraţie după cum relatează însuşi inculpatul P.L.C., aceştia au ieşit afară din bancă, iar inculpatul T.I.L. i-a arătat o maşină marca R.M., culoare neagră, din care a coborât o doamnă blondă (ce a fost recunoscută de către acesta în persoana numitei R.I.A.), despre care T.I.L. zis "N." i-a menţionat că, doamna respectivă este de profesie avocat, este "pe mână" cu funcţionara bancară pe nume L. şi să fie liniştit că împrumutul este "ca şi acordat".

După obţinerea creditului întrucât inculpatul T.I.L. nu a avut încredere în el, aşteptându-l chiar la ieşirea din bancă, iar inculpatul P.L.C. le-a dat celor doi inculpaţi suma de 2.000 euro, însă aceştia au mai solicitat şi alţi bani din împrumutul acordat, pe motiv că suma de 2.000 euro se cuvenea funcţionarei bancare şi doamnei avocat, întrucât "altfel nu aş fi obţinut acel împrumut".

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.D.L., datele cauzei arată faptul că acesta a fost beneficiarul contractului de credit bancar nr. 2338 din 11 iulie 2007, acesta a beneficiat de un credit în sumă de 10.000 euro, pe o perioadă de 10 ani, acordat de către B.C.R. - Sucursala Judeţeană Dolj şi pentru care, inculpatul P.L.C. a depus la dosar adeverinţa de salariu cu nr. 892 din 11 iulie 2007 emisă de SC G.T. SA Bucureşti, precum şi copia certificată de către aceeaşi societate a contractului individual de muncă al solicitantului, toate aceste documente fiind false potrivit verificărilor ulterioare efectuate în cauză şi confirmate de altfel şi de către inculpat.

Astfel în cursul lunii iunie 2007, inculpatul P.D.L. zis "D." client frecvent a barului "F." din Craiova, situat în zona L. interesat, de asemenea, de un împrumut bancar şi pe fondul unor discuţii care deveniseră deja cunoscute vis-a-vis de modul de obţinere a unor credite a angajat pe acest subiect o discuţie cum de altfel precizează chiar el cu un "bărbat brunet şi mic de statură" (pe care nu-l cunoştea), acesta i-a răspuns afirmativ, cu condiţia de a-i da 20% din împrumutul acordat de către bancă. În aceste împrejurări, în zilele următoare, inculpatul P.D.L. a discutat telefonic cu bărbatul respectiv şi s-au reîntâlnit la Restaurantul "R.", inculpatul având asupra sa cartea de identitate. Totodată, persoana respectivă i-a solicitat inculpatului şi o factură, stabilind o nouă întâlnire tot la Restaurantul "R." din Craiova.

Urmare a înţelegerii dintre cei doi, bărbatul respectiv i-a dat inculpatului un contract individual de muncă care atesta în fals calitatea de angajat al SC G.T. SA Bucureşti, sfătuindu-l să meargă la B.C.R. SA - Sucursala de lângă M.X., pentru a depune dosarul de credit bancar în urma căruia inculpatul P.D.L. a obţinut suma de 10.000 euro, din care, suma de 2.000 euro a înmânat-o bărbatului care-i întocmise actele necesare împrumutului.

Inculpatul P.D.L. zis "D." deşi a susţinut constant că îl ştia pe acel bărbat care i-a furnizat actele în vederea obţinerii împrumutului bancar doar după fizionomie şi nu l-a recunoscut nici măcar în fotografiile prezentate, în final, a menţionat că se numeşte F.F.

Cu privire la soluţia de achitare a acestui inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. deoarece nu există probe certe că acesta a participat în vreun fel la falsificarea documentelor sub semnătură privată folosite ulterior pentru obţinerea creditului pentru sine sau pentru alte persoane, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond era obligată să dea o încadrare juridică corectă faptei pentru care a fost trimis în judecată şi care deşi nu a participat nemijlocit la falsificarea documentelor ce au stat la baza obţinerii creditului bancar a folosit în mod deliberat aceste documente despre al cărui conţinut cunoştea clar că este nereal, necorespunzător adevărului a acceptat să le folosească şi fără de care de altfel nu ar fi putut demara şi întreprinde nicio activitate de inducere în eroare a funcţionarului bancar pentru obţinerea creditului.

Însăşi declaraţia inculpatului P.D.L. dovedeşte că acesta a cunoscut că actele ce le folosea la obţinerea creditului urmează a fi obţinute şi depuse la dosar în mod fraudulos, varianta instanţei de fond bazată pe lipsa unor probe indubitabile de vinovăţie pe acest aspect este neîntemeiată şi lipsită de o argumentare justificată şi ar echivala cu admiterea unei apărări bazată pe faptul că deşi inculpatul P.D.L. ştia că nu lucrează niciunde şi că pentru obţinerea de credit avea nevoie de acte care să dovedească tocmai acest aspect, într-un mod cu totul naiv şi inconştient a acceptat aceste acte de la inculpatul F.F.

Toate actele şi probele cauzei relevă faptul că în ceea ce-l priveşte pe acest inculpat, se impune reţinerea ca şi corectă a infracţiunii de uz de fals, infracţiune în raport de care se va dispune condamnarea sa.

Referitor la inculpatul I.M.V., acesta este beneficiarul contractului de credit bancar înregistrat sub nr. 582 din 12 iulie 2007, acesta a obţinut un credit în sumă de 31.000 RON, pe o perioadă de 10 ani, acordat de către B.C.R. - Sucursala P.X. şi, în vederea acordării acestui credit, I.M.V. a depus la dosar adeverinţa de venit cu nr. 892 din 10 iulie 2007 emisă de SC G.T. SA Bucureşti, precum şi copia certificată de către aceeaşi societate a contractului individual de muncă al solicitantului, de asemenea în baza unor documente ce erau false.

Creditul obţinut de inculpatul I.M.V. a fost intermediat de inculpatul B.D., pe care-l ştia de mai mult timp, cei doi se aflau în relaţii amicale mai vechi, sens în care sub pretextul întâlnirii pentru a bea ceva, aceştia au consumat băuturi alcoolice la un bar din comună, timp în care B.D. i-a spus lui I.M.V. despre posibilitatea obţinerii unui împrumut la B.C.R., împrejurări în care, după o noapte petrecută la bar timp în care inculpatul B.D. a purtat discuţii telefonice cu persoane din cadrul grupului infracţional organizat, cei doi au fost aduşi cu un autoturism în municipiul Craiova în dimineaţa de 12 iulie 2007, unde au demarat "procedurile de obţinere a creditului".

Probele cauzei arată că inculpatul I.M.V. a fost preluat în aceeaşi zi de către o persoană blondă, de sex feminin, în vârstă de aproximativ 30 de ani, însoţită de un bărbat ce avea cam aceeaşi vârstă, pe care I.M.V. îi mai văzuse la barul din zona E.

Ulterior inculpatul I.M.V. a menţionat faptul că a recunoscut-o din fotografii pe doamna cea blondă ca fiind R.I.A., care l-a condus cu autoturismul în zona Cinematografului P.X. din Craiova, unde veniseră şi B.D. împreună cu băiatul cu care venise de la Barca şi încă doi tineri care s-au recomandat ca fiind D.X. şi D., cunoştinţe ale lui B.D. şi ale şoferului.

Totodată din declaraţia inculpatului I.M.V. rezultă că a luat cunoştinţă de identitatea unor membri ai grupării infracţionale prin intermediul inculpatului B.D., care i-a comunicat că ştie în Craiova persoane care pot aranja împrumuturi bancare, că actele falsificate au fost aduse în Craiova de inculpatul P.D.L., ce era însoţit de inculpata R.I.A. şi de inculpatul F.V.A.

În sediul bancar B.C.R. - Sucursala P.X. de unde acest inculpat a obţinut creditul a intrat însoţit doar de inculpata R.I.A. - care i-a dat dosarul cu actele necesare şi i-a cerut să se ducă la inculpata M.L., persoană cu care discutase anterior.

Declaraţia acestui inculpat relevă că dosarul i-a fost verificat şi constatându-se că nu are contractul de muncă în original a fost trimis după el şi ieşind din bancă afară, unde era aşteptat de inculpatul B.D., inculpatul P.D.L. şi de inculpatul F.V.A., cărora le-a cerut ajutorul aceştia au chemat telefonic pe inculpata R.I.A., care a adus un contract de muncă cu aparenţe de original şi a luat copia, iar banii obţinuţi au fost reţinuţi în cea mai mare parte de inculpaţii menţionaţi.

Inculpata I.N., a fost beneficiara contractului de credit bancar nr. 606 din 16 iulie 2007, aceasta a obţinut un credit în sumă de 10.000 euro, pe o perioadă de 10 ani, acordat de B.C.R. - Sucursala P.X.

După câteva săptămâni de activitate ca menajeră la R.I.A., aceasta din urmă - după ce i-a spus numitei I.N. că-i poate întocmi acte nereale din care să rezulte că este angajata unei societăţi comerciale şi, de asemenea, că ştie pe cineva la bancă care o poate ajuta să obţină repede un împrumut - i-a solicitat cartea de identitate, o factură de plată a energiei electrice şi o copie a buletinului de identitate a soţului, sfătuind-o să o aducă pe fiica sa (I.R.M.) în ziua următoare, pentru ca aceasta din urmă să stea acasă cu fiica sa, iar ele să poată merge la bancă.

Ajunse la B.C.R. - Sucursala P.X., inculpata R.I.A. i-a dat inculpatei I.N. setul de documente primit de la bărbatul recunoscut ca fiind P.D.L. şi a sfătuit-o să aştepte câteva minute până să meargă în vederea depunerii dosarului de credit.

Apărarea inculpatei R.I.A. pe acest capăt de acuzaţie, ca de altfel pe toate acuzaţiile ce i-au fost aduse a fost una de negare totală.

Ca particularitate însă strict cu privire la această inculpată R.I.A. a invocat în apărare o relaţie extraconjugală pe care o avea cu soţul său actual în raport de care în faţa instanţei de apel a arătat că este despărţită în fapt şi a încercat să-şi formuleze apărări în baza declaraţiilor date de acesta în instanţă.

Deşi iniţial martorul B.B.M., care este şi soţul inculpatei R.I.A., pe parcursul urmăririi penale a dat declaraţii care au incriminat-o neechivoc pe inculpată, ulterior în faţa instanţei de apel şi-a schimbat declaraţiile şi a invocat presiunile ce au fost exercitate asupra sa pentru a o acuza pe inculpata R.I.A., fără însă să producă vreo dovadă în acest sens.

Mai mult decât atât declaraţia dată în faţa Înaltei Curţi, relevă dincolo de subiectivismul unei declaraţii ce nu poate fi interpretat decât "pro causa", aspecte ce ţin de sfera vieţii private a inculpatei şi care în pofida unei încercări lamentabile de a se da acestei declaraţii o aparenţă de veridicitate, conţinutul său reliefează o intenţie clară de a se distrage atenţia de la realitatea faptică a acuzaţiei adusă inculpatei şi care o plasează neechivoc în sfera infracţionalului, sens în care Înalta Curte va înlătura această declaraţie ca fiind nesinceră şi dată în scopul disimulării realităţii.

În ceea ce o priveşte pe inculpata G.A., aceasta a beneficiat de un credit în sumă de 3.500 euro, pe o perioadă de 60 de luni, în vederea acordării căruia, G.A. a depus la dosar adeverinţa de venit nr. 996 din 16 iulie 2007 emisă de SC G.T. SA Bucureşti, precum şi copia certificată de către aceeaşi societate a contractului individual de muncă al solicitantei, documente ce erau false.

Datele cauzei cu privire la această inculpată relevă că în cursul lunii iulie 2007, F.V.A. s-a deplasat la bunicii săi, unde a racolat-o pe numita G.A., amăgind-o că îi va găsi un loc de muncă, cerându-i astfel cartea de identitate şi factura de plată a energiei electrice, spunându-i că sunt necesare pentru angajare şi o va suna ulterior, când acestea erau gata. În împrejurările date, G.A. a fost contactată telefonic de F.V.A., urmare acestei discuţii, învinuita plecând din comună cu numita M.D., deplasarea făcându-se cu autoturismul aparţinând unor rude ale învinuitului F.V.A., respectiv numiţii T.A. şi T.G.

Inculpatul T.C.L., a obţinut prin contractul de credit bancar nr. 2433 din 24 iulie 2007, suma de 31.000 RON, pe o perioadă de 10 ani, iar pentru acordarea creditului respectiv, T.C.L. a depus la dosar adeverinţa de venit nr. 986 din 18 iulie 2007 emisă de SC G.T. SA Bucureşti, precum şi copia certificată de către aceeaşi societate a contractului individual de muncă al solicitantului, documente false.

Situaţia inculpatului T.C.L. a debutat faptic în cursul lunii mai 2007, când i s-a desfăcut contractul de muncă de către C.T. Craiova datorită unor abateri disciplinare, situaţie în care acesta a rămas fără venituri şi, într-una din zilele lunii iulie 2007, s-a întâlnit cu inculpatul P.D.L. (pe care îl ştia de mai mult timp, fiind vecini).

Pe fondul problemelor pe care le avea, inculpatul P.D.L. l-a prezentat pe T.C.L. inculpatului F.F. ca fiind "domnul director", T.I.L. spunându-i celui din urmă că este de acord să facă împrumutul propus numai dacă primeşte suma de 4.000 euro sau echivalentul în lei, lucru pe care F.F. nu l-a agreat pe deplin. În final, cei doi s-au înţeles cu privire la cuantumul împrumutului şi sumelor ce le reveneau, astfel că inculpatul i-a dat inculpatului o copie a buletinului de identitate, urmând să discute la telefon.

T.C.L. s-a deplasat ulterior în faţa B.C.R. - Sucursala Judeţeană din zona "M.X.", unde s-a întâlnit cu doamnă pe nume R., pe care o ştia deja, ocazie cu care avocata R.I.A. i-a indicat biroul unde trebuia să meargă, precum şi faptul că trebuia să spună că vine din partea ei. Urmând instrucţiunile primite şi cu actele date de F.F. şi R., T.C.L. a obţinut în final un împrumut în cuantum de 31.000 RON, la puţin timp după aceasta prezentându-se şi inculpatul P.D.L. zis "D.", care a venit pentru a ridica suma de 18.600 RON, ce reprezenta cota persoanelor ce sprijiniseră obţinerea acestui împrumut.

Inculpatul B.G., a beneficiat de un credit în sumă de 10.000 RON, pe o perioadă de 120 luni, în vederea căruia, numitul a depus la dosar adeverinţa de venit nr. 978 din 30 iulie 2007 emisă de SC G.T. SA Bucureşti, precum şi copia certificată de către aceeaşi societate a contractului individual de muncă al solicitantului, precizându-se că aceste documente erau false.

Urmare verificării actelor depuse, inculpatul B.G. i s-a acordat creditul în cuantum de 10.000 RON, materialul probator administrat demonstrând că inculpatul F.F. întocmind adeverinţa de venit şi contractul individual de muncă şi pentru P.M.P.T., în vederea obţinerii creditului de la B.C.R., documente în care i s-a atribuit celui din urmă calitatea de angajat la SC A. SRL Călăraşi.

Deşi inculpatul F.F. îi sugerase inculpatului B.G. să se deplaseze la unul dintre sediile băncii, situate în municipiul Craiova, acesta s-a deplasat la B.C.R. - Agenţia C.N., unde i s-a acordat creditul în cuantum de 6.700 euro, care i-a revenit în totalitate, deoarece nu a împărţit banii cu nicio persoană şi, mai mult, potrivit adresei unităţii bancare, ratele sunt plătite la zi.

Situaţia de fapt reţinută rezultă din probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti desfăşurată atât în faţa instanţei de fond şi de apel după cum urmează: actele înaintate de B.C.R. SA, declaraţiile învinuiţilor şi cele ale inculpaţilor, declaraţiile martorilor, acte înaintate de serviciile de telefonie mobilă, procese-verbale şi copii ale documentelor înaintate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dolj şi Serviciul Public de Evidenţă a Permiselor din cadrul Prefecturii Dolj.

Prezentarea pe fiecare inculpat beneficiar al unui credit bancar precum şi a inculpaţilor care au stat în spatele acestora instigându-i în vederea desfăşurării de activităţi ilicite, relevă în opinia Înaltei Curţi, cu acurateţe că, deopotrivă instigatori sau instigaţi, autori sau complici astfel cum detaliat s-a prezentat s-au asociat şi au acţionat concertat, activ şi deliberat activităţile lor încadrându-se sub toate aspectele în sfera infracţionalului, asociere din care rezultă clar consensul tuturor inculpaţilor care s-au organizat în scopul de a acţiona o perioadă nedeterminată de timp, în vederea pregătirii şi ducerii la îndeplinire a comiterii infracţiunilor ce au făcut obiectul judecăţii în prezenta cauză, probele dosarului reliefând dincolo de orice îndoială că faptele reţinute în sarcina fiecărui inculpat există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către aceştia.

În raport de activitatea infracţională reţinută şi dovedită în sarcina fiecărui inculpat şi în raport de numărul de acte materiale la care fiecare dintre aceştia a participat, Înalta Curte urmează să înlăture şi nelegalitatea derivată din confuzia instanţei de fond pe încadrarea juridică a faptelor în sensul celor solicitate de altfel şi de reprezentantul parchetului astfel că urmează a înlătura de la încadrarea juridică a inculpaţilor P.L.C., T.C.L., I.M.V., G.A., I.N., B.D., F.V.A. dispoziţiile ce au dus la reţinerea formei continuate la infracţiunile de înşelăciune şi fals.

Astfel activitatea infracţională a inculpatului P.L.C. beneficiar al contractul de credit bancar nr. 540 din 06 iulie 2007 a fost susţinută infracţional de F.F., R.I.A. şi T.I.L.

Activitatea infracţională a inculpatului P.D.L., beneficiar al contractului de credit bancar nr. 2338 din 11 iulie 2007 a fost susţinută infracţional de F.F., R.I.A. şi T.I.L.

Activitatea infracţională a inculpatului I.M.V. beneficiar al contractului de credit bancar nr. 582 din 12 iulie 2007 a fost susţinută infracţional de inculpatul B.D., inculpatul P.D.L., de inculpatul F.F. şi de inculpata R.I.A.

Inculpata I.N., beneficiara contractului de credit bancar nr. 606 din 16 iulie 2007 a fost susţinută infracţional de P.D.L., R.I.A., F.F.

Inculpata G.A. beneficiara contractului de credit bancar nr. 996 din 16 iulie 2007 a fost susţinută infracţional de P.D.L., R.I.A., F.V.A. şi F.F.

Inculpatul T.C.L., beneficiarul contractului de credit bancar nr. 2433 din 24 iulie 2007, a fost susţinută infracţional de P.D.L., R.I.A. şi F.F.

Activitatea infracţională a inculpatului B.G. a fost susţinută infracţional de R.I.A., F.F. însă faţă de faptul că acesta a decedat în cursul procesului penal, Înalta Curte în temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. comb. cu art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. va înceta procesul penal faţă de inculpatul B.G. ca urmare a decesului său la data de 13 februarie 2012, pentru infracţiunile prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., iar în baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. comb. cu art. 25 alin. (5) C. proc. pen. lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

ÎNCADRAREA JURIDICĂ A FAPTELOR:

În drept faptele săvârşite de inculpaţii P.D.L., T.I.L., R.I.A., B.D., F.V.A. şi P.L.C., B.G. şi T.C.L. întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni:

P.D.L.:

- art. 323 şi art. 5 C. pen.;

- art. 367 alin. (1) şi art. 5 C. pen.;

- art. 244 alin. (1) şi (2), art. 35 şi art. 5 C. pen.

F.F.

- art. 367 alin. (1) C. pen. şi cu aplic. art. 41 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. în referire la art. 41 şi art. 5 C. pen.;

- art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35, art. 41 şi art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

T.I.L.

- art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.;

- art. 47 rap. la art. 323 C. pen. şi cu aplicarea art. 35 şi art. 5 C. pen.

R.I.A.

- art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002;

- art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 şi art. 19 din Legea nr. 682/2002;

- art. 47 rap. la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., art. 5 C. pen.;

B.D.

- art. 7 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) şi art. 5 C. pen.;

- art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. art. 5 C. pen.

F.V.A.

- art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- art. 47 rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.;

- art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 5 C. pen.

G.A.

- art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 5 C. pen.;

- art. 323 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

T.C.L.

- art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 5 C. pen.;

- art. 323 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

I.M.V.

- art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 5 C. pen.;

- art. 323 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

I.N.

- art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 5 C. pen.;

- art. 323 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

P.L.C.

- art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea şi art. 5 C. pen.;

- art. 323 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

B.G.

- art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

Aplicarea legii penale mai favorabile

Premergător analizării criteriilor ce vizează aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată obligativitatea aplicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 cu privire la aplicarea globală a legii penale mai favorabile şi nu a combinării dispoziţiilor legii astfel cum a procedat instanţa de fond care la data pronunţării hotărârii apelate nu era ţinută de aceste dispoziţii.

În analiza aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta şi determina pe de o parte dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia şi faptele inculpaţilor în legea nouă şi apoi va compara sancţiunile prevăzute de noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

În analiza primului criteriu de determinarea a legii penale mai favorabile, respectiv dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia şi fapta în legea nouă Înalta Curte constată că:

- infracţiunea de înşelăciune pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi îşi găseşte reglementarea în noul cod în dispoziţiile art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. fără însă a fi afectată existenţa infracţiunii în forma sa de bază.

- infracţiunea de constituirea a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, îşi găseşte reglementarea în dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. pen.;

- infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. îşi găseşte corespondent în dispoziţiile art. 322 C. pen.

Al doilea criteriu de analiză, impune a se verifica sancţiunile prevăzute de noul C. pen. pentru această infracţiune şi dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială, iar datele cauzei relevă din acest punct de vedere că sancţiunea prevăzută de legea nouă este mai redusă, astfel că legea nouă este legea mai favorabilă.

Practic comparaţia se impune a se face în acest caz, între legea veche care sancţionează faptele inculpaţilor în limitele prevăzute pentru varianta agravantă a infracţiunii şi legea nouă care sancţionează aceeaşi faptă încadrată juridic conform noilor texte de lege în limitele prevăzute pentru noua variantă şi în raport de noua încadrare.

Analiza comparativă a textelor de lege ce incriminează infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată reliefează următoarea situaţie juridică:

Astfel legea veche prevedea pentru infracţiunea de înşelăciune o sancţiune de la 3 la 15 ani, iar legea nouă prevede o sancţiune de la 1 la 5 ani.

Privitor la infracţiunea de constituirea a unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, legea veche prevedea o sancţiune de la 3 la 15, iar legea nouă prevede pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. pedeapsă de la 1 la 5 ani.

Iar în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., legea veche prevedea o sancţiune de la 3 luni la 2 ani, iar legea nouă prevede pentru infracţiunea prevăzută de art. 322 C. pen. pedeapsă de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Astfel din analiza acestui prim criteriu rezultă că pedepsele prevăzute de legea nouă sunt într-un cuantum mai redus astfel că din acest punct de vedere legea nouă este mai favorabilă sens în care Înalta Curte, cu excepţia inculpatului B.D. va reindividualiza proporţional sancţiunile ce urmează a le aplica în raport cu limitele prevăzute de legea nouă.

În analiza dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată că deşi nu sunt îndeplinite condiţiile de incriminare prevăzute de legea nouă, în sensul existenţei unităţii de subiect pasiv, faţă de faptul însă că atât în C. pen. nou cât şi C. pen. anterior sporul pentru infracţiunea continuată este facultativ, Înalta Curte apreciază că în aplicarea legii penale mai favorabile în raport de decizia Curţii Constituţionale va reţine la noua încadrare juridică a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată forma reglementată de C. pen. nou privind infracţiunea continuată.

Întrucât infracţiunile comise de inculpaţii din prezenta cauză sunt concurente, Înalta Curte va face analiza şi a acestei instituţii autonome, respectiv a regulilor care reglementează concursul de infracţiuni; care în prezent prevăd un regim sancţionator mai sever şi aceasta întrucât dispoziţiile ce reglementează în prezent această instituţie regăsite în dispoziţiile art. 38 C. pen. raportat la art. 39 lit. b) C. pen. impun aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate.

Deşi potrivit acestui criteriu, teoretic s-ar ajunge la aplicarea unor pedepse mai mari, raportarea la celelalte criterii analizate relevă că pedeapsa rezultantă de executat se circumscrie unui cuantum mai redus decât acela la care s-ar ajunge dacă s-ar aplica legea veche sens în care cu excepţia inculpatului B.D. pentru care în analiza aceloraşi criterii legea veche este legea mai favorabilă, va aplica tuturor celorlalţi inculpaţi legea nouă.

Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor:

Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi prin punctul de vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului.

Analiza criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. este obligatorie şi trebuie făcută cumulativ, având în vedere faptul că primele două criterii - dispoziţiile Părţii generale ale C. pen. şi limitele de pedeapsă fixate în Partea specială a acestuia - vizează legalitatea operaţiunilor de individualizare judiciară - astfel încât trebuie insistat deopotrivă şi asupra celorlalte criterii şi anume gravitatea faptei săvârşite, persoana făptuitorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social al faptei săvârşite nu trebuie analizat în detrimentul celorlalte criterii de individualizare, iar simpla constatare a gradului de pericol social generic al infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi nu trebuie să reprezinte o motivare a mecanismului de individualizare judiciară a pedepsei ce urmează să fie aplicată, ci impune obligaţia analizării gradului de pericol social concret alături de analiza celorlalte criterii de individualizare.

Raportat la toate aceste criterii ce trebuie avute în vedere la individualizarea pedepselor şi în raport de circumstanţele reale şi personale ale fiecărui inculpat, de contribuţia acestora la comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, de contextul faptic şi urmările produse, de numărul actelor materiale la care au participat, Înalta Curte va dispune aplicarea pentru fiecare inculpat a unor pedepse într-un cuantum normal, proporţional prin raportare la considerentele expuse.

Faţă de faptul că infracţiunile în raport de care s-a dispus condamnarea sunt în concurs real, va face aplicarea regulilor ce reglementează concursul de infracţiuni urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea la care se va adăuga sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse conform noilor reguli ce reglementează concursul de infracţiuni.

Particular pentru inculpaţii P.D.L., F.F., F.V.A. şi B.D., Înalta Curte în raport de antecedente penale ale acestora va face aplicarea instituţiilor penale aferente fiecărui inculpat după cum urmează:

Pentru inculpatul P.D.L., Înalta Curte va constata că infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat în prezenta cauză sunt în concurs cu infracţiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa de 4000 lei amendă penală prev. de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. prin Sentinţa penală nr. 555 din 27 noiembrie 2012 a Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, definitivă prin Decizia penală nr. 109 din 15 aprilie 20013 a Tribunalului Gorj, astfel că la aplicarea regulilor ce reglementează concursul de infracţiuni va fi contopită şi această pedeapsă.

În ceea ce priveşte pedeapsa de 1500 lei amendă penală pentru art. 21 pct. 1 Legea nr. 61/1991 aplicată prin Sentinţa penală nr. 3746 din 04 decembrie 2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 1318 din 12 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, Înalta Curte nu o va mai lua în considerare la aplicarea regulilor ce reglementează concursul de infracţiuni întrucât pe calea contestaţiei la executare Judecătoria Craiova prin Sentinţa penală nr. 2192 din 27 martie 2014 a constatat că fapta a fost dezincriminată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009.

În analiza antecedentelor penale ale inculpatului F.F., Înalta Curte constată că la pedeapsa rezultată de executat pentru infracţiunile comise în prezenta cauză nu se mai impune a se contopi pedepsele aplicate inculpatului cu restul rămas neexecutat de 249 zile din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, prin Sentinţa penală nr. 55 din 04 aprilie 2003 a Tribunalului Olt, definitivă prin Decizia penală nr. 358 din 04 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, întrucât din verificările efectuate rezultă că inculpatul a început executarea pedepsei la data de 4 octombrie 2002, a fost liberat condiţionat la 28 ianuarie 2004 cu un rest de executat de 249 zile.

De la data liberării respectiv 28 ianuarie 2004 şi până la împlinirea duratei pedepsei respectiv 3 octombrie 2004, inculpatul F.F. nu a mai comis nicio infracţiune astfel că dispoziţia instanţei de fond de a contopi restul de pedeapsă rămas de executat cu pedepsele aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor din prezenta cauză comise în perioada 2006 - 2007 este greşită.

Pentru inculpatul F.V.A., Înalta Curte va constata că infracţiunile pentru care a fost judecat în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile repuse în individualitatea lor şi prevăzute de art. 20 rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 - pentru care s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare - şi cu infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 3 65/2002, pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii de 3 ani şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară prin Sentinţa penală nr. 329 din 24 iunie 2009 în Dosarul nr. 5979/63/2009 al Tribunalului Dolj, şi în raport de care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii.

Cu privire la acelaşi inculpat, Înalta Curte va constata revocată suspendarea sub supraveghere dispusă prin Sentinţa penală nr. 4 din 10 ianuarie 2011 a Tribunalului Dolj, care a hotărât ca inculpatul să execute în regim de detenţie pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză cu pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, respectiv cu pedepsele de 2 ani închisoare prevăzută de art. 20 rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 - şi cu infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii de 3 ani şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară prin Sentinţa penală nr. 329 din 24 iunie 2009 în Dosarul nr. 5979/63/2009 al Tribunalului Dolj, în pedeapsa cea mai grea.

Cu referire la inculpatul B.D., pentru care în raport de criteriile menţionate în analiza legii penale mai favorabile şi pentru care s-a apreciat că legea veche este legea care-i creează acestuia o situaţie mai uşoară, Înalta Curte, la stabilirea şi individualizarea pedepselor şi în raport de antecedentele penale ale acestuia, va constata că prezentele fapte sunt concurente cu faptele pentru care s-au aplicat pedepsele următoare repuse în individualitatea lor, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 167 din 30 martie 2009 a Tribunalului Dolj, toate cu aplic. art. 86¹ C. pen. 1969, definitivă prin Decizia nr 1884 din 12 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi dispune anularea în baza art. 85 C. pen. din 1969, iar în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea.

Pentru fiecare inculpat, Înalta Curte va deduce din pedepsele aplicate perioadele executate după cum urmează:

Pentru P.D.L. va constata că inculpatul este arestat în altă cauză şi a fost arestat preventiv în prezenta cauză în perioada de la 23 martie 2008 la 16 decembrie 2008, perioada privării de libertate urmând să se deducă din pedeapsa aplicată.

Pentru inculpatul F.F. va constata că inculpatul a fost reţinut la data de 27 martie 2008, durata privării de libertate urmând a se deduce din pedeapsa aplicată.

Pentru inculpatul T.I.L. va constata că inculpatul a fost reţinut la data de 27 martie 2008, perioada privării de libertate urmând a fi dedusă din pedeapsa aplicată.

Pentru inculpata R.I.A. va constata că inculpata a fost reţinută la data de 27 martie 2008 şi arestată preventiv în perioada de la 18 octombrie 2013 la 24 octombrie 2013, în prezenta cauză, privarea de libertate urmând a se deduce din pedeapsa aplicată.

Pentru inculpatul B.D. va constata că inculpatul a fost reţinut la data de 27 martie 2008 şi arestat preventiv în perioada de la 18 octombrie 2013 la 24 octombrie 2013, în prezenta cauză, privarea de libertate urmând a se deduce din pedeapsa aplicată.

Pentru inculpatul F.V.A. va constata că inculpatul a fost privat de libertate în perioada 26 martie 2009 la 12 mai 2009 şi 24 iunie 2011 la 09 aprilie 2013, durata privării de libertate urmând a fi dedusă din durata pedepsei aplicate.

Ca şi modalitate de executare în raport de criteriile şi argumentele expuse, Înalta Curte apreciază că în ceea ce priveşte pe inculpaţii T.I.L., R.I.A., B.D., P.L.C., G.A., T.C.L., I.M.V. şi I.N. scopul pedepsei va putea fi atins şi fără executare sens în care va dispune suspendarea sub supraveghere şi respective amânarea executării pedepselor aplicate, iar pentru ceilalţi inculpaţi pedepsele aplicate vor fi executate prin privarea efectivă de libertate.

În ceea ce priveşte apelul formulat de inculpatul T.C.L., Înalta Curte constată că acesta este tardiv.

Potrivit dispoziţiilor art. 410 alin. (1) C. proc. pen. intitulat Termenul de declarare a apelului "(1) Pentru procuror, persoana vătămată şi părţi, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, şi curge de la comunicarea copiei minutei."

Astfel cum rezultă din actele dosarului aflate la dosar rezultă că hotărârea pronunţată în cauză, respectiv copia minutei i-a fost comunicată inculpatului T.C.L. la data de 17 aprilie 2014, iar cererea de declarare a apelului a fost formulată la data de 4 noiembrie 2014 după expirarea termenului legal prevăzut de lege.

Susţinerea inculpatului prin apărător în sensul că a formulat apel în cauză după ce i-a fost comunicată copia motivată a hotărârii şi drept consecinţă apelul declarat este în termen nu este întemeiată, astfel cum rezultă din textul invocat obligativitatea exercitării căii de atac derivă din lege şi nu din interpretarea dată de apelantul inculpat sens în care urmează a se respinge ca tardiv apelul formulat de inculpatul T.C.L. împotriva aceleaşi sentinţe.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi apelanţii inculpaţi P.D.L., T.I.L., R.I.A., B.D., F.V.A. şi P.L.C. împotriva Sentinţei penale nr. 167 din 14 aprilie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează sentinţa apelată numai în ceea ce priveşte soluţionarea laturii penale a cauzei.

Reţine cauza spre rejudecare şi în fond:

I. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Achită pe inculpata M.L. pentru infracţiunile prev. de:

- art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. achită aceeaşi inculpată pentru infracţiunea prev. de art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

II. În baza art. 323 şi art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul P.D.L. la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 (trei) luni.

În baza art. 367 alin. (1) şi art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul P.D.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 35 şi art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

Constată că infracţiunile prezente sunt în concurs cu infracţiunea pentru care s-a aplicat pedeapsa de 4000 lei amendă penală prev. de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. prin Sentinţa penală nr. 555 din 27 noiembrie 2012 a Judecătoriei Tg. Cărbuneşti, definitivă prin Decizia penală nr. 109 din 15 aprilie 20013 a Tribunalului Gorj.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi 4000 lei amendă penală la care adaugă un spor de 9 (nouă) luni urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3 (trei) ani şi 9 (nouă) luni închisoare şi 4000 lei amendă penală şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză şi a fost arestat preventiv în prezenta cauză în perioada de la 23 martie 2008 la 16 decembrie 2008, perioada privării de libertate urmând să se deducă din pedeapsa aplicată.

III. În baza a art. 367 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 41 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul F.F. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. în referire la art. 41 şi art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., art. 41 şi art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 43 alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani la care adaugă un spor de 1 (un) an închisoare,rezultând o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare şi şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Constată că inculpatul a fost reţinut la data de 27 martie 2008, durata privării de libertate urmând a se deduce din pedeapsa aplicată.

IV. În baza art. art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul T.I.L. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 5 C. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 47 rap. la art. 323 C. pen. şi cu aplicarea art. 35 şi art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea, art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare, la care adaugă un spor de 9 (nouă) luni închisoare,urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 (doi) ani şi 9 (nouă) luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 C. pen. fixează termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen. dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pa lângă Tribunalul Dolj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

f) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 120 de zile în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj.

Atrage atenţia inculpatei asupra nerespectării dispoziţiilor art. 96 C. pen. Constată că inculpatul a fost reţinut la data de 27 martie 2008, perioada privării de libertate urmând a fi dedusă din pedeapsa aplicată.

V. În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, condamnă pe inculpata R.I.A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare şi 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 47 rap. la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., art. 5 C. pen. condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare la care adaugă un spor de 5 (cinci) luni închisoare urmând ca inculpata să execute 2 (doi) ani şi 5 (cinci) luni închisoare şi 1 (un) an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Constată că inculpata a fost reţinută la data de 27 martie 2008 şi arestată preventiv în perioada de la 18 octombrie 2013 la 24 octombrie 2013, în prezenta cauză, privarea de libertate urmând a se deduce din pedeapsa aplicată.

În temeiul art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 92 C. pen. fixează termen de supraveghere de 3 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 C. pen. dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pa lângă Tribunalul Dolj,la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

f) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 120 de zile în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj.

Atrage atenţia inculpatei asupra nerespectării dispoziţiilor art. 96 C. pen.

VI. În baza art. 7 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul B.D. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) şi art. 5 C. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

Constată că prezentele fapte sunt concurente cu faptele pentru care s-au aplicat pedepsele următoare repuse în individualitatea lor, respectiv pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea 143/2000 modificată şi completată prin Legea 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 modific. şi compl. prin Legea 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. ambele aplicate prin Sentinţa penală nr. 167 din 30 martie 2009 a Tribunalului Dolj, toate cu aplicarea art. 86¹ C. pen. din 1969, definitivă prin Decizia nr. 1884 din 12 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi dispune anularea în baza art. 85 C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani.

Interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 86 C. pen. fixează termen de încercare de 8 ani calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii anterioare prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei respectiv 12 mai 2010.

În temeiul art. 86 C. pen. dispune ca pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune Dolj

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Atrage atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor art. 86 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere dispune suspendarea şi a pedepselor accesorii.

Constată că inculpatul a fost reţinut la data de 27 martie 2008 şi arestat preventiv în perioada de la 18 octombrie 2013 la 24 octombrie 2013, în prezenta cauză, privarea de libertate urmând a se deduce din pedeapsa aplicată.

VII. În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul F.V.A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 47 rap. la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa 2 (doi) ani închisoare.

Constată că infracţiunile pentru care este judecat în prezent inculpatul sunt concurente cu infracţiunile repuse în individualitatea lor şi prevăzute de art. 20 rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 - pentru care s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare - şi cu infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii de 3 ani şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de ar. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară prin Sentinţa penală nr. 329 din 24 iunie 2009 în Dosarul nr. 5979/63/2009 al Tribunalului Dolj, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a pedepsei închisorii.

Constată revocată suspendarea sub supraveghere dispusă prin Sentinţa penală nr. 4 din 10 ianuarie 2011 a Tribunalului Dolj, care a hotărât ca inculpatul să execute în regim de detenţie pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză cu pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, respectiv cu pedepsele de 2 ani închisoare prevăzută de art. 20 rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 - şi cu infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii de 3 ani şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară prin Sentinţa penală nr. 329 din 24 iunie 2009 în Dosarul nr. 5979/63/2009 al Tribunalului Dolj, în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani la care adaugă un spor de l (un) an şi l (una) lună urmând ca acesta să execute pedeapsa de 4 (patru) ani şi l (una) lună închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Constată că inculpatul a fost privat de libertate în perioada 26 martie 2009 la 12 mai 2009 şi 24 iunie 2011 la 09 aprilie 2013, durata privării de libertate urmând a fi dedusă din durata pedepsei aplicate.

VIII. În baza art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 5 C. pen., condamnă inculpata G.A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) lit. a) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an la care adaugă un spor de 1 (una) lună, urmând ca acesta să execute 1 (un) an şi 1 (una) lună închisoare .

În baza art. 83 C. pen. dispune amânarea executării pedepsei aplicată inculpatei.

În temeiul art. 84 C. pen. fixează termen de supraveghere de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 C. pen. dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

f) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Craiova - SC S. SRL.

Atrage atenţia inculpatei asupra nerespectării dispoziţiilor art. 88 C. pen.

IX. În baza art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 5 C. pen. condamnă inc. T.C.L. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 44 şi art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea 1 (un) an închisoare la care adaugă un spor 1 (una) lună urmând ca acesta să execute 1 (un) an şi 1 (una) lună închisoare.

În baza art. 83 C. pen. revocă suspendarea condiţionată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 5678/2006 a Judecătoriei Craiova.

Dispune ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 1 (una) lună închisoare.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

X. În baza art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 5 C. pen. condamnă inculpatul I.M.V. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea 1 (un) an închisoare la care adaugă un spor 1 (una) lună urmând ca acesta să execute 1 (un) an şi 1 (una) lună închisoare.

În baza art. 83 C. pen. dispune amânarea executării pedepsei aplicată inculpatului.

În temeiul art. 84 C. pen. fixează termen de supraveghere de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 C. pen. dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pa lângă Tribunalul Dolj,la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

f) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Craiova - SC S. SRL.

Atrage atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor art. 88 C. pen.

XI. În baza art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 5 C. pen. condamnă inculpata I.N. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an la care adaugă un spor de 1 (una) lună urmând ca acesta să execute 1 (un) an şi 1 (una) lună închisoare.

În baza art. 83 C. pen. dispune amânarea executării pedepsei aplicată inculpatei.

În temeiul art. 84 C. pen. fixează termen de supraveghere de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 C. pen. dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pa lângă Tribunalul Dolj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

f) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Craiova - SC S. SRL.

Atrage atenţia inculpatei asupra nerespectării dispoziţiilor art. 88 C. pen.

XII. În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul P.L.C. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare la care adaugă un spor de 1 (una) lună urmând ca acesta să execute 1 (un) an şi 1 (una) lună închisoare.

În baza art. 83 C. pen. dispune amânarea executării pedepsei aplicată inculpatului.

În temeiul art. 84 C. pen. fixează termen de supraveghere de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 C. pen. dispune ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pa lângă Tribunalul Dolj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

f) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Craiova - SC S. SRL.

Atrage atenţia inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor art. 88 C. pen.

XIII. În baza art. 396 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. combinat cu art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal faţă de inc. B.G. prin decesul inculpatului la data de 13 februarie 2012, pentru infracţiunile prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. combinat cu art. 25 alin. (5) C. proc. pen. lasă nesoluţionată acţiunea civilă.

Dispune confiscarea unei ştampile cu inscripţia SC A. SRL Călăraşi.

XIV. Respinge ca tardiv apelul formulat de inculpatul T.C.L. împotriva aceleaşi sentinţe.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi P.D.L., T.I.L., B.D., R.I.A., F.V.A., în sume de câte sumele de câte 130 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat P.L.C., în sumă de 520 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă apelantul intimat inculpat T.C.L. la plata sumei de 720 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 520 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi G.A., I.M.V., I.N. şi F.F. în sume de câte 520 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată M.L. în sumă de 130 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 433/2015. SECŢIA PENALĂ		ICCJ. Decizia nr. 450/2015. SECŢIA PENALĂ →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 442/2015. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). înşelăciunea (art.244 NCP), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art.322 NCP), uzul