ICCJ. Decizia nr. 66/2015. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 66/A/2015
Dosar nr. 584/42/2013*/a1
Şedinţa publică din 25 februarie 2015
Asupra apelului de fată;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38/CC din data de 14 noiembrie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de revizuire formulată de B.M., domiciliată în Câmpina, judeţul Prahova, împotriva sentinţei penale nr. 136 din 30 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, ca inadmisibilă.
A fost obligată revizuenta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie,a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 136 din 30 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 598 şi urm. C. proc. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia formulată de către petenta B.M., cu domiciliat în Câmpina, jud. Prahova, împotriva Decizia penală 166 din 13 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti.
A fost obligată petenta la plata sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:Prin adresa din 21 august 2014 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,pe cale administrativă, a fost trimisă spre competentă soluţionare,contestaţia la executare formulată de numita B.M.
S-a ataşat adresei de înaintare şi plângerea depusă de către constatatoare la instanţa supremă (înregistrată sub nr. 22912 din 10 iulie 2014).
În contestaţia formulată, numita B.M., cu o exprimare indescifrabilă şi echivocă, a făcut referiri la mai multe hotărâri judecătoreşti şi dosare în care a figurat ca parte.
Printre dosarele şi hotărârile menţionate, s-a dedus că este nemulţumită de Decizia nr. 2082 din 19 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta fiind menţionată şi în partea introductivă a plângerii, dar şi în cuprinsul „contestaţiei".
Având în vedere acest lucru, Curtea a dispus ataşarea deciziei penale menţionate,dar şi a sentinţei penale nr. 166 din 13 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti menţionată în contestaţie.
Prezentă la termenul din data de 30 septembrie 2014 contestatoarei B.M. i s-a solicitat să-şi precizeze atât motivele de fapt ale contestaţiei (pentru a se putea face o calificare a cererii), cât şi temeiul de drept, ocazie cu care aceasta a precizat că este nemulţumită de faptul că, a fost obligată prin sentinţa penală nr. 166/2013 a Curţii de Apel Ploieşti şi prin Decizia penală nr. 2082/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la cheltuieli judiciare.
Curtea a constatat că, prin sentinţa penală nr. 166/2013 a Curţii de Apel Ploieşti, în baza art. 278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă,ca nefondată, plângerea petentei B.M. împotriva actului de netrimitere în judecată al procurorului şi, obligată la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin Încheierea nr. 476 din 6 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Cameră de Consiliu s-a respins ca inadmisibil recursul petentei împotriva sentinţei penale nr. 166/2013 a Curţii de Apel Ploieşti, fiind obligată petenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri, petenta a formulat contestaţie în anulare, care, prin Decizia penală nr. 2082 din 19 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă ca inadmisibilă.
Având în vedere motivele de fapt invocate şi precizate de petenta B.M., Curtea a constatat că aceasta nu se încadrează în nici unul din cazurile de contestaţie Ia executare prev. de art. 598 C. proc. pen.
Astfel, prin hotărârea contestată, petenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat conform disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, respectiv art. 275 C. proc. pen. (Decizia penală nr. 2082/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Motivul invocat de petenta, s-a reţinut că nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen., motiv pentru care, Curtea a respins ca inadmisibilă contestaţia numitei B.M., iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat-o la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat cerere de revizuire contestatoarea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie precizând cu prilejul dezbaterilor că împotriva sentinţei penale sus- menţionate (nr. 136 din 30 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti) formulează cerere de revizuire a acestei sentinţe, întrucât în mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cu prilejul dezbaterilor reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, formulată împotriva unei hotărâri definitive şi nu a invocat niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de lege.
Excepţia invocată este fondată.
Pe calea contestaţiei la executare revizuenta a invocat greşita sa obligare la plata cheltuielilor judiciare către stat de către Curtea de Apel Ploieşti prin sentinţa penală nr. 166 din 13 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti şi Decizia penală nr. 2082 din 19 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Contestaţia la executare sus-arătată a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa penală nr. 136 din 30 septembrie 2014, cu motivarea că motivul invocat de contestatoare nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 C. proc. pen. - sentinţă definitivă.
Împotriva acesteia s-a formulat prezenta cerere de revizuire invocând cauze de revizuire care nu se înscriu în cele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a)-f) C. proc. pen.
Aşa fiind, s-a apreciat că sunt incidente disp. art. 459 alin. (5) C. proc. pen.,cererea de revizuire fiind inadmisibilă, situaţie în care a fost respinsă ca atare.
S-au aplicat şi disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen. împotriva acestei sentinţe, a formulat apel, revizuienta B,M.
Examinând cauza,în raport de dispoziţiile art. 408 rap.la art. 459 alin. (7) C. proc. pen., instanţa, constată că apelul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Astfel,dispoziţiile art. 459 alin. (7) C. proc. pen., privind soluţionarea cererii de revizuire, prevăd următoarele:
„(7) Încheierea prin care este admisă în principiu cererea de revizuire este definitivă. Sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire,după analiza admisibilităpi în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea."
În speţa de faţă, petenta a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 136 din 30 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, sentinţă care este însă definitivă,nefiind supusă nici unei căi de atac ordinare.
Or, din economia textelor de lege evocate anterior, rezultă fără echivoc,faptuI că,sentinţa prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilităţii în principiu, este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea la care se referă revizuirea.
Mai mult decât atât, dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale,legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, sentinţa apelată este definitivă.
Potrivit art. 408 C. proc. pen., sunt susceptibile de desfiinţare,pe calea apelului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege, respectiv :
„(1) Sentinţele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentinţa, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
(3) Apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor."
Apelanta, B.M. şi-a exercitat dreptul la apel, ce a fost declarat împotriva unei sentinţe definitive, cu care, secţia penală, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată, cale de atac care nu întruneşte cerinţele textelor menţionate şi, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Aşa fiind, excepţia inadmisibilităţii apelului, este întemeiată, constatându-se că,în cauză, petenta a formulat apel împotriva unei sentinţe definitive,iar apelul formulat de revizuienta B.M. împotriva sentinţei penale nr. 38 CC din data de 14 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, va fi respins, ca inadmisibil.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuienta B.M. împotriva sentinţei penale nr. 38/CC din data de 14 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă apelanta revizuienta la plata sumei de 200 Iei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 56/2015. Penal. Plângere soluţii de... | ICCJ. Decizia nr. 74/2015. Penal → |
|---|
