ICCJ. Decizia nr. 7/2015. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Apel



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 7/A/2015

Dosar nr. 1426/36/2012

Şedinţa publică din 14 ianuarie 2015

Asupra apelurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 77/P din 09 mai 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reţinute inculpatului M.V.A. din infracţiunile de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 (3 acte materiale) şi de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 în 4 (patru) infracţiuni de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.V.A. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. i969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din martie-aprilie 2011 faţă de denunţătorul C.S.).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.V.A. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din 14 iunie 2012 faţă de denunţătorul C.S.).

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul M.V.A., domiciliat în Mun. Constanta, judeţul Constanţa, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta din februarie 2011 faţă de denunţătorul C.S.).

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul M.V.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta faţă de denunţătorul E.V.V.).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 cu referire la art. 34 lit. b) C. pen. 1969 şi cu aplicarea art. 5 C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi i s-a aplicat inculpatului M.V.A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. 1969 cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, i s-a aplicat inculpatului M.V.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), lit. b) C. pen. 1969.

Pedeapsa urmează a se executa în regim de detenţie potrivit art. 60 C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului M.V.A. perioada reţinerii şi arestării preventive începând din data de 16 octombrie 2012 până în data de 23 octombrie 2012 inclusiv.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul M.V.A.. prin încheierea de şedinţă din data de 14 februarie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, în Dosarul nr. 1426/36/2012.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen. 1969 şi la art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a confiscat de la inculpatul M.V.A. suma de 2.000 euro (primită de la denunţătorul E.V.V.) şi suma de 2.500 euro (primită de la denunţătorul C.S.).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie luată prin Ordonanţa procurorului nr. 187/P/2011 din data de 14 noiembrie 2011 constând în sechestrul, în limita sumei de 4.500 euro, asupra, proprietatea inculpatului M.V.A.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.V.A. la plata sumei de 5.000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a reţinut că prin rechizitoriul întocmit la data de 04 decembrie 2012 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., în Dosarul nr. 187/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M.V.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, ce conţine trei acte materiale de executare (realizate faţă de denunţătorul C.S.) şi de trafic de influenţă, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 (realizată faţă de denunţătorul E.V.V.), ambele infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

Prin rechizitoriu s-a reţinut că în perioada februarie 2011-iunie 2012, inculpatul M.V.A. a pretins şi primit bani, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale ce a vizat obţinerea de avantaje materiale de la C.S., în schimbul intervenţiilor sale la poliţişti din cadrul B.C.C.O. Constanţa în legătură cu sesizări pentru infracţiuni de trafic de droguri, pentru ca denunţătorul să beneficieze de înjumătăţirea pedepsei în dosarul penal în care era cercetat în acea perioadă, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, ce conţine trei acte materiale de executare.

În concret, s-au reţinut următoarele acte materiale:

1. În luna februarie 2011, în timp ce C.S. era arestat preventiv, inculpatul M.V.A. i-a pretins 3.000 de euro în vederea intervenţiei la poliţiştii din cadrul B.C.C.O. Constanţa pentru instrumentarea dosarului penal în care era cercetat numitul F.M., împotriva căruia C.S. formulase, anterior, denunţ astfel încât să beneficieze de aplicarea dispoziţiilor legale ce atrag reducerea la jumătate a pedepsei. La scurt timp, inculpatul M.V.A. a primit de la C.S., prin intermediul mamei sale C.C. şi a concubinei T.N., suma de 2.500 de euro în barul N.T., din mun. Constanţa.

2. În perioada martie-aprilie 2011, inculpatul M.V.A. a pretins lui C.S. suma de 5.000 de euro în schimbul intervenţiilor sale la ofiţeri de poliţie, pentru obţinerea unui denunţ care, în urma valorificării în dosarul său penal, să ducă la tragerea la răspundere penală a infractorului şi la aplicarea pentru denunţător a dispoziţiilor legale de înjumătăţire a pedepsei.

3. La data de 14 iunie 2012, inculpatul M.V.A. a pretins bani lui C.S. (nu a precizat suma), în schimbul intervenţiei sale la ofiţeri de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa, pentru obţinerea unui denunţ cu privire la traficarea unei cantităţi de droguri mai mare de 100 de g, în scopul facilitării pentru denunţător a unei reduceri cu jumătate a pedepsei în dosarul penal în care era judecat în acea perioadă.

A doua infracţiune de trafic de influenţă constă în fapta inculpatului M.V.A. care, în perioada ianuarie-martie 2006, a pretins lui E.V.V. suma de 2.000 de euro în schimbul promisiunii că va interveni la judecătorul de caz pentru a-l determina să dispună o soluţie favorabilă pentru denunţător în dosarul în care acesta era judecat în acea perioadă la Judecătoria Constanţa şi care, la câteva zile de la momentul pretinderii, a primit de la E.G., tatăl denunţătorului E.V.V., suma de 2.000 de euro în vederea influenţării judecătorului, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a mai reţinut că cele două infracţiuni au fost comise de inculpatul M.V.A. prin acte materiale distincte, în diferite perioade de timp, fiind întrunite condiţiile concursului real de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa la data 06 decembrie 2012, formându-se Dosar nr. 1426/36/2012.

Competenţa de soluţionare a cauzei

În ceea ce priveşte competenţa materială după calitatea persoanei (având în vedere calitatea de avocat a inculpatului M.V.A. în cadrul Baroului Constanta la data comiterii presupuselor fapte reţinute prin rechizitoriu), Curtea a constatat că sunt incidente prevederile art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. 1969 (în vigoare la data sesizării instanţei) care prevăd că: „Curtea de Apel: pct. 1 judecă în primă instanţă: b) infracţiunile săvârşite de judecătorii de la judecătorii şi tribunale şi de procurorii de la parchetele care funcţionează pe lângă aceste instanţe, precum şi de avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti şi de controlorii financiari ai Curţii de Conturi".

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, Curtea de Apel a constatat că sunt incidente prevederile art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. 1969 (în vigoare la data sesizării instanţei) care prevăd că: „(1) Competenţa după teritoriu este determinată de: a) locul unde a fost săvârşită infracţiunea", cu menţiunea că prin rechizitoriu s-a reţinut că presupusele infracţiuni au fost săvârşite în Mun. Constanţa.

Coroborând cele două criterii de stabilire a competenţei (competenţa materială după calitatea persoanei şi competenţa teritorială), Curtea a constatat că, competenţa de soluţionare în primă instanţă a prezentei cauzei revine Curţii de Apel Constanţa, raportat la calitatea de avocat a inculpatului M.V.A. şi la faptul că presupusele infracţiuni au fost comise în Mun. Constanta.

Date privind cercetarea judecătorească

La termenele de judecată din datele de 08 ianuarie 2013 şi 05 februarie 2013 cauza s-a amânat datorită lipsei avocatului ales al inculpatului M.V.A.

Cercetarea judecătorească a început la termenul din data de 26 martie 3013, Curtea dând citire actului de sesizare al instanţei, aducând la cunoştinţă inculpatului faptele care fac obiectul acuzării, la acelaşi termen inculpatul M.V.A. precizând personal că nu solicită judecarea cauzei potrivit recunoaşterii vinovăţiei prev. de art. 3201 C. proc. pen. 1969 şi că doreşte să-şi dovedească nevinovăţia, menţionând că în acel moment uzează de dreptul la tăcere (filele 13, 36 verso, 37).

În cursul cercetării judecătoreşti au fost administrate nemijlocit următoarele mijloace de probă propuse prin actul de sesizare a instanţei:

- audierea martorilor E.V.V. (fila 41), C.S. (fila 42-43), C.C. (fila 75), T.N. (fila 76) şi E.G. (fila 77).

Curtea de Apel Constanţa a administrat în mod nemijlocit şi mijloacele de probă solicitate în apărare de către inculpatul M.V.A., mijloace de probă care au fost apreciate ca fiind pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei, potrivit art. 67 C. proc. pen. 1969:

- audierea martorilor M.M. (filele 118), A.F. (fila 119) şi Z.V.Ş. (fila 173) fiind astfel respectat dreptul inculpatului M.V.A. la un proces echitabil în sensul prev. de art. 6 parag. 1 pct. 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale constând în dreptul inculpatului de a solicita şi obţine citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;

- adeverinţă din 01 noiembrie 2013 eliberată de U.N.B.R. - Baroul Constanţa privind desfăşurarea activităţii de avocat a inculpatului M.V.A. în Baroul Constanţa (fila 116);

- recomandare eliberată de către decanul Baroului Constanţa prin care s-a realizat o caracterizare a activităţii de avocat a inculpatului M.V.A. (fila 117);

- extrase din presă şi din sistemul Ecris cu privire la infracţiunile pentru care a fost cercetat martorul denunţător C.S. (filele 120-169);

- rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată la data de 14 ianuarie 2014 în Dosarul nr. 323/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de mai mulţi ofiţeri din cadrul B.C.C.O. Constanţa privind săvârşirea unor infracţiuni de luare de mită, trafic de influenţă şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii care nu sunt destinate publicităţii, dispunându-se de asemenea neînceperea urmăririi penale faţă de C.S. (martorul denunţător din prezentul dosar) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de dare de mită şi cumpărare de influenţă prev. de art. 255 C. pen. 1969 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi de 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (filele 193-207 dosar instanţă).

La finalul cercetării judecătoreşti, respectiv la termenul de judecată din data de 03 aprilie 2014, înainte de se declara încheiată cercetarea judecătorească, inculpatul M.V.A. a solicitat a da declaraţie în faţa Curţii cu privire la infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, Curtea audiindu-l în mod nemijlocit (filele 209-213).

Dezbaterile au avut loc la data de 03 aprilie 2014, potrivit art. 388 C. proc. pen., părţile punând concluzii atât asupra fondului cauzei cât şi faţă de cererea formulată de către procurorul de şedinţă la termenul de judecată din data de 13 februarie 2014, raportat la schimbările legislative intervenite de la data de 01 februarie 2014, de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunea continuată de trafic de influenţă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 referitor la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiune în conţinutul căreia intrau trei acte materiale comise în luna februarie 2011, martie-aprilie 2011 şi data de 14 iunie 2012 în trei infracţiuni de trafic de influenţă prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 291 C. pen. şi din infracţiunea de trafic de influenţă comisă în perioada ianuarie-martie 2006 prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 6 Legea nr. 78/2000 în referire la art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (cu menţiunea că la termenul din data de 13 februarie 2014 când s-a formulat această solicitare de schimbare a încadrării juridice, avocatul ales al inculpatului a solicitat acordarea unui termen pentru pregătirea apărării sub acest aspect, cerere care a fost admisă de către instanţă în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen.).

Înainte de încheierea dezbaterilor care au avut loc la termenul din data de 03 aprilie 2014, Curtea de Apel a acordat inculpatului M.V.A. ultimul cuvânt, potrivit art. 389 C. proc. pen., inculpatul susţinând că este nevinovat şi că nu a săvârşit nici o faptă penală.

Examinarea mijloacelor de probă administrate şi stabilirea stării de fapt

Cu privire la faptele denunţate de către C.S.

Fapta din februarie 2011

La data de 30 octombrie 2010 numitul C.S. (martor denunţător în prezenta cauză) a fost reţinut şi ulterior arestat preventiv, prin Încheierea de şedinţă nr. 121 din 30 octombrie 2010 a Tribunalului Constanţa pronunţată în Dosarul nr. 14647/118/2010, faţă de acesta punându-se în mişcare acţiunea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. 1969 constând în aceea că, la data de 25 octombrie 2010, prezentându-se ca agent de pază al SC S.A.S. SRL, l-a indus în eroare pe G.G., angajat al SC N.S. SRL, mecanicul deservent al buldoexcavatorului, căruia i-a comunicat că va asigura paza utilajului arătat anterior după care l-a încărcat pe un trailer şi l-a livrat făptuitorului O.V., în baza unei înţelegeri anterioare cu acesta.

În perioada 30 octombrie 2010 - mai 2011 martorul C.S. s-a aflat în stare de arest preventiv în C.R.A.P. din cadrul I.P. J. Constanţa.

Ca urmare a trimiterii sale în judecată pentru infracţiunile reţinute, martorul C.S. a fost transferat în Penitenciarul Poarta Albă unde s-a aflat în stare de arest preventiv în perioada mai 2011-16 martie 2012, dată la care a fost liberat ca urmare a rămânerii definitive a încheierii de şedinţă din data de 13 martie 3012 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. 4128/118/2011, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu prev. de art. 145 C. proc. pen. 1969.

Din înscrisul olograf aflat la filele 158-160 dosar urmărire penală, Curtea a reţinut că la data de 24 ianuarie 2011 martorul C.S. (aflat la acea dată în stare de arest preventiv în C.R.A.P. din cadrul I.P.J. Constanţa) a formulat un denunţ privind săvârşirea de către numitul F.M. a unei infracţiuni de trafic de droguri privind cocaină lichidă, infracţiune prevăzută de art. 2 pct. 3 lit. h) din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor.

Scopul pentru care martorul C.S. a formulat acest denunţ a fost pentru a putea beneficia de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002: „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".

Curtea de Apel Constanţa a reţinut că în cursul lunii ianuarie 2011, s-a întocmit împuternicirea avocaţială din 13 ianuarie 2011 pentru inculpatul M.V.A. de către clientul C.S. (fila 405 dosar urmărire penală), acesta din urmă semnând personal delegaţia avocaţială, astfel cum reiese din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 14 noiembrie 2012 efectuată în cauză prin care s-a concluzionat că această delegaţie avocaţială a fost semnată de C.S. la rubrica client (filele 407-413 dosar urmărire penală).

Din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a constatat că inculpatul M.V.A. nu l-a asistat sau reprezentat pe martorul C.S. la nici o activitate de urmărire penală desfăşurată în Dosarul nr. 1392/P/2010 menţionat în împuternicirea avocaţială, scopul întocmirii acestei delegaţii avocaţiale fiind acela ca inculpatul M.V.A. să poată să îl viziteze pe martorul C.S. în locul de deţinere.

În acest sens, Curtea a constatat că procedura de efectuare a vizitelor în C.R.A.P. din cadrul I.P.J. Constanţa impune parcurgerea unei anumite proceduri, respectiv consemnarea într-un registru a datei şi numelui persoanei care a intrat în C.R.A.P., pentru avocaţi fiind necesar şi prezentarea delegaţiei avocaţiale pentru persoana vizitată.

Deşi data de pe delegaţia avocaţială este 13 ianuarie 2011, din evidenţa vizitelor la arestul I.P.J. Constanţa (filele filele 187-191) unde

În acea perioadă era încarcerat C.S., Curtea a constatat că acesta a primit în total 5 vizite de la avocatul M.V.A.: la data de 19 ianuarie 2011 (fila 190 dosar urmărire penală), la 11 februarie 2011, la 01 aprilie 2011, la 18 aprilie 2011 şi la 26 aprilie 2011 (fila 191 dosar urmărire penală), existând astfel probe certe că martorul C.S. a semnat împuternicirea avocaţială la prima vizită.

Din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a constatat că reiese în mod cert că inculpatul M.V.A. a pretins în luna februarie 2011 martorului denunţător C.S. suma de 3.000 euro (primind suma de 2.500 euro prin intermediul martorelor C.C. şi T.N.) pentru a interveni pe lângă anumiţi poliţişti din cadrul B.C.C.O. Constanţa pentru ca aceştia să dea curs denunţului pe care C.S. l-a făcut cu privire la comiterea de către numitul F.M. a unei infracţiuni de droguri şi, în final, martorul C.S. să beneficieze de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2003 privind înjumătăţirea limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile pentru care era cercetat.

În acest sens, Curtea de Apel Constanţa a avut în vedere coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate:

- denunţul efectuat de către martorul C.S. la data de 12 august 2011 în care a arătat inculpatul M.V.A. i-a solicitat suma de 3.000 euro pentru obţinerea "art. 19" dar că are nevoie de suma de 3.000 euro pentru a "sensibiliza pe şeful B.C.C.O. Constanţa în vederea instrumentării" denunţului făcut în scopul favorabil martorului iar C.S. i-a spus că nu dispune de toată suma, spunându-i inculpatului să meargă la Barul N.T. unde C.C. (n. mama lui C.S.) îi va aduce suma de 2.500 euro (fila 18 dosar urmărire penală");

- declaraţiile martorului C.S. date la 26 septembrie 2012 şi 15 octombrie 2012 în cursul urmării penale şi la data de 23 aprilie 2014 în faţa Curţii în care a relatat aceleaşi aspecte de fapt ca cele menţionate în denunţ (filele 136-138, filele 142-143 dosar urmărire penală, filele 42-43 dosar instanţă);

- declaraţiile constante ale martorei C.C. (mama martorului denunţător C.S.) date în cursul urmăririi penale la 15 octombrie 2012 şi în faţa Curţii la 10 octombrie 2013 din care reiese că în luna februarie 2011 fiul său C.S. (care era arestat preventiv) i-a spus că trebuie să-i dea unui avocat "V." suma de 3.000 de euro pentru a-l ajuta să fie pus în libertate iar în aceeaşi zi a venit la barul N.T. un bărbat brunet care s-a recomandat ca fiind "avocatul V." căruia i-a dat suma de 2.500 euro (fără a se întocmi vreo chitanţă), acel avocat spunând că are cunoştinţe şi-. va ajuta pe fiul martorei să fie judecat în stare de libertate, remiterea sumei de bani fiind făcută prin intermediul martorei T.N. (concubina martorului C.S.) (filele 150-151 doar urmărire penală, fila 75 dosar instanţă); Curtea mai reţine că la momentul audierii de către instanţa de judecată martora C.C. a precizat că bărbatul care s-a recomandat ca fiind "avocatul V." este inculpatul M.V.A. prezent în sala de judecată;

- planşa fotografică întocmită la data de 15 octombrie 2012 privind recunoaşterea după fotografii de către martora C.C. a inculpatului M.V.A., zis "avocatul V.”, căruia i-a dat suma de 2.500 euro în februarie 2011 (filele 182-185 dosar urmărire penală);

- declaraţiile constante ale martorei T.N. (concubina martorului denunţător C.S. în anul 2011) date în cursul urmăririi penale la 15 octombrie 2012 şi în faţa Curţii la 10 octombrie 2013 din care reiese că în luna februarie 2011 C.S. i-a spus că la barul N.T. va veni un "avocat V." căruia să-i dea suma de 2.500 euro, după care a mers acasă la C.C. care a luat suma de 2.500 euro şi împreună au mers la barul "N.T." unde la scurt timp a venit un bărbat care s-a recomandat ca fiind "avocatul V." care a spus că vine din partea lui S. şi că trebuie să-i fie dată suma de 3.000 euro pentru a-l ajuta pe C.S. să fie judecat în stare de libertate însă i-a remis doar suma pe care o aveau, respectiv 2.500 euro fără a fi întocmită vreo chitanţă sau vreo împuternicire avocaţială, în momentul remiterii sumei de bani fiind de faţă şi martora C.C. (filele 154-156 doar urmărire penală, fila 76 dosar instanţă); Curtea mai reţine că la momentul audierii de către instanţa de judecată martora T.N. a precizat că bărbatul care s-a recomandat ca fiind "avocatul V." este inculpatul M.V.A. prezent în sala de judecată;

- planşa fotografică întocmită la data de 15 octombrie 2012 privind recunoaşterea după fotografii de către martora T.N. a inculpatului M.V.A., zis "avocatul V.”, căruia i-a dat suma de 2.500 euro în februarie 2011 (filele 175-178 dosar urmărire penală);

- denunţul făcut de către C.S. privind comiterea infracţiunii de trafic de droguri de către numitul F.M., denunţ înregistrat la data de 24 ianuarie 2011 la D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanţa (filele 158-161 dosar urmărire penală);

- conţinutul convorbirii în mediu ambiental dintre inculpatul M.V.A. şi martorul C.S. din data de 29 mai 2012, interceptată în baza autorizaţiei din 23 mai 2012 emisă de către Curtea de Apel Bucureşti, din care reiese confirmarea de către inculpatul M.V.A. a faptului că anterior a primit suma de 2.500 euro de la denunţătorul C.S. pentru facilitarea obţinerii unei pedepse mai mici, denunţătorul reproşându-i inculpatul M.V.A. că i-a dat banii degeaba, că nu a reuşit să-l ajute cu sesizarea ce a formulat-o anterior împotriva unei persoane cu numele F.M. pentru trafic de droguri la care a fost martor ocular, iar pentru obţinerea unei pedepse înjumătăţite, avocatul i-a pretins 3 000 de euro din care a primit 2 500 de euro în schimbul promisiunii că va facilita realizarea acestui scop prin intervenţia sa la ofiţeri de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa; din conţinutul convorbirii reiese că denunţătorul C.S. îi reproşează inculpatului M.V.A. că i-a dat bani degeaba, că a fost păcălit, iar acesta din urmă răspunde că nu a primit banii fără rost întrucât el şi-a respectat promisiunea, a făcut ce a depins de el, adică a intervenit la ofiţerii B.C.C.O., însă s-a întâmplat ca cel faţă de care s-a formulat sesizarea să fie arestat pentru alte infracţiuni (în concret, pentru falsificare de monede), fără legătură cu cele de trafic de droguri menţionate în denunţ (filele 106-114 dosar urmărire penală):

- C.S.: Păi, zi-mi, zi-mi tu, ce-am făcut eu. Cu, cu ăia două mii cinci sute? Ce s-a întâmplat de atunci? Nimic! Ăla, la Ploieşti, e bine mersi, stă acasă, nu s-a dus nimeni peste el! Care trebuia să-l luaţi! Stai că mai vine una. Î?

- M.V.A.: Deci . Tu ai, acuma, pe douăzeci şi. Vineri.

- C.S.: Da tată, da asta cu F.

- M.V.A.: Ascultă-mă puţin!

- C.S.: Zi.

- M.V.A.:Nu este, că au făcut percheziţie la F. Deci nu a găsit nimic! Au făcut percheziţie şi când a . I-a luat cu falsu de monede.

- C.S.: M.

- M.V.A.: înţelegi? Că m-a sunat pe mine F., să-l apăr.

- C.S.:Ă.

- M.V.A.: Şi i-am dat eject! Nu ştiu dacă ştii.

- C.S.: Nu ştiu. Asta n-am .

- M.V.A.: Deci, eu îţi promit că-ţi iese! C.S.: Când?

- M.V.A.: Eu am vorbit cu băieţii. ( notă: poliţişti din cadrul B.C.C.O. Constanţa) C.S.: Da.

- M.V.A.: Şi dacă nu iese ăsta acum, cu F., din nou.

- C.S.: Da.

- M.V.A.: Că vor să-l facă pe F., să.

- C.S.: Aşa.

- M.V.A.: Şi vrea să-l facă N.C. (notă: preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa).

- C.S.: Da.

- M.V.A.: Deci, dacă nu iese ăsta, eu îţi găsesc alta, imediat!";

- adresa din 18 octombrie 2012 a Tribunalului Constanţa, copiile împuternicirilor avocaţiale pentru C.S. în Dosarul nr. 1392/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, copii ale proceselor verbale de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi de prezentare a materialului de urmărire penală, copii ale declaraţiilor date de către C.S. în perioada 30 octombrie 2010-09 martie 2011 din care reiese că în toată această perioadă inculpatul M.V.A. nu l-a asistat sau reprezentat pe C.S. la nici un act procesual efectuat în Dosarul nr. 1392/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, C.S. fiind asistat de către alţi avocaţi (avocaţi din oficiu M.L., C.M., C.A.A. şi avocaţi aleşi C.L., A.A., G.A.) (filele 251-290 dosar urmărire penală);

- adresa din 30 octombrie 2012 a Tribunalului Constanţa din care reiese că, în urma verificărilor, s-a constatat că în volumele de urmărire penală din Dosarul nr. 1392/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa numitul M.V.A. nu a depus înscrisuri în circumstantiere pentru vreunul dintre învinuiţii sau inculpaţii cercetaţi în dosar şi nu a formulat vreo cerere; verificând actele dosarelor constituite la instanţe în faza de urmărire penală, referitoare la măsurile preventive luate faţă de inculpaţii cercetaţi în cauză, s-a constatat că inculpatul M.V.A. nu a depus înscrisuri în circumstantiere pentru vreunul dintre inculpaţii cercetaţi în dosar şi nu a formulat vreo cerere; verificând actele Dosarului penal nr. 4128/118/2011 al Tribunalului Constanţa s-a constatat că inculpatul M.V.A. nu a depus înscrisuri în circumstantiere pentru vreunul din inculpaţii judecaţi în dosar şi nu a formulat vreo cerere (filele 296 dosar urmărire penală), fiind ataşate şi încheierile de şedinţă pronunţate de către Tribunalul Constanţa în perioada 30 octombrie 2010 - 22 februarie 2011 referitoare la măsurile preventive privind pe C.S. (filele 297-337 dosar urmărire penală).

Curtea a constatat că nu este întemeiată apărarea inculpatului M.V.A., în sensul că l-a asistat pe C.S. de la momentul reţinerii la toate activităţile din dosar ce au necesitat asistarea acestuia şi că a depus la dosar acte în circumstanţiere pentru acesta, din înscrisurile înaintate de către Tribunalul Constanţa reieşind că inculpatul M.V.A. nu l-a asistat sau reprezentat pe C.S. la nici un act procesual efectuat în Dosarul nr. 1392/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, C.S. fiind asistat de către alţi avocaţi, şi nici nu a depus înscrisuri în circumstanţiere pentru vreunul din inculpaţii judecaţi în dosar şi nu a formulat vreo cerere, fiind ataşate şi încheierile de şedinţă pronunţate de către Tribunalul Constanţa în perioada 30 octombrie 2010 - 22 februarie 2011 referitoare la măsurile preventive privind pe C.S. (filele 251-290, filele 297-337 dosar urmărire penală).

Toate aceste înscrisuri infirmă vreo asistare sau participare în proces a inculpatului M.V.A. în calitate de avocat al martorului denunţător C.S.: astfel:

- la data de 30 octombrie 2010 când a fost reţinut, C.S. a fost asistat de apărător din oficiu M.L., care a participat şi la declaraţiile date ca învinuit şi inculpat, luate cu această ocazie de organele de urmărire penală, anterior propunerii de arestare preventivă;

- după prezentarea în faţa instanţei cu propunerea de arestare preventivă, la toate actele ce au implicat prezenţa unui apărător, C.S. a fost asistat de unul dintre apărătorii aleşi C.L. şi A.A.; la urmărirea penală aceştia au semnat pe declaraţiile şi procese-verbale întocmite fată de denunţător şi au fost menţionaţi în hotărârile judecătoreşti cu privire la arestarea preventivă;

- în faza de urmărire penală C.S., în dosarul în care a fost arestat preventiv, a fost audiat de 7 ori, prezentarea materialului de urmărire penală având loc la data de 09 martie 2011, însă la niciuna din cele 9 situaţii în care a fost necesară asistarea lui C.S. în faza de urmărire penală (inclusiv la înştiinţarea de începerea urmăririi penale), aflat în stare de reţinere sau arestare preventivă, nu a fost prezent avocatul M.V.A. ci apărătorii aleşi C.L. şi A.A.;

- în faza de judecată, la prima instanţă, C.S. a fost asistat de avocat ales G.A.;

- inculpatul M.V.A. nu a participat nici la vreo procedură în faţa instanţelor în legătură cu acest dosar penal.

În acelaşi sens a declarat şi martorul C.S., acesta precizând că suma de bani (n. 2.500 euro) dată inculpatului M.V.A. a fost pentru a fi oferită lucrătorilor de poliţie, inculpatul neasigurând apărarea sa şi nici nu l-a reprezentat (fila 43 dosar instanţă).

Faptul că martorul C.S. nu a reţinut că a semnat o delegaţie avocaţială pentru inculpatul M.V.A. nu înseamnă că martorul C.S. nu a semnat acea delegaţie, având în vedere că prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 noiembrie 2012 întocmit de către I.G.P.R. - Serviciul Criminalistic prin care s-a concluzionat că "semnătura existentă la rubrica "Client/Reprezentant" a documentului intitulat Împuternicire avocaţială, a fost executată de C.S." (filele 407-413 dosar urmărire penală); în consecinţă, această delegaţie putea fi semnată în ziua în care C.S. a fost vizitat la arest de către inculpatul M.V.A., din evidenţa vizitelor la arestul I.P.J. Constanţa (filele filele 187-191 dosar urmărire penală) unde în acea perioadă era încarcerat C.S., reieşind în mod cert că acesta a primit în total 5 vizite de la avocatul M.V.A.: la data de 19 ianuarie 2011 (fila 190 dosar urmărire penală), la 11 februarie 2011, la 01 aprilie 2011, la 18 aprilie 2011 şi la 26 aprilie 2011 (fila 191 dosar urmărire penală).

Astfel cum s-a arătat mai sus, scopul întocmirii acestei delegaţii avocaţiale nu a fost acela ca inculpatul M.V.A. să-l asiste sau să-l reprezinte pe martorul denunţător M.V.A. la vreo activitate procesuală din cursul urmăririi penale ci acela ca inculpatul M.V.A. să poată să îl viziteze pe martorul C.S. în locul de deţinere şi să poată vorbi altfel cu privire la demersurile făcute de către inculpatul M.V.A. pentru valorificarea denunţurilor făcute de C.S. pentru obţinerea beneficiului art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Curtea de Apel a mai reţinut că în perioada în care martorul denunţător C.S. s-a aflat în C.R.A.P. din cadrul P.I.J. Constanta, acesta a fost vizitat de către agent Z. din cadrul B.C.C.O., nefîind vizitat de vreun alt poliţist din cadrul B.C.C.O. Constanţa, astfel cum reiese din evidenţa vizitelor la arestul I.P.J. Constanţa (filele filele 187-191 dosar urmărire penală).

În acest sens, Curtea a constatat că din declaraţia martorului Z.V.Ş. (audiat de Curte la termenul din data de 13 februarie 2014) reiese că acesta l-a audiat pe martorul C.S. în Arestul I.P.J. Constanţa cu privire la un denunţ penal făcut de acesta referitor la comiterea unei infracţiuni de trafic de droguri de către un făptuitor care a vândut droguri unei persoane din Ploieşti, nereuşind însă să contacteze ulterior persoana din Ploieşti deoarece i s-a spus doar numele şi prenumele, denunţul nefîind astfel valorificat; martorul a mai precizat că nu a vorbit niciodată cu inculpatul M.V.A. (fila 173 dosar instanţă).

Curtea de Apel Constanţa a constatat că nu este întemeiată apărarea inculpatului M.V.A. în sensul că referirile sale din conţinutul convorbirilor înregistrate cu privire la "băieţii mei" nu privesc poliţişti din cadrul B.C.C.O. Constanţa ci foşti clienţi ai săi.

În acest sens, Curtea a avut în vedere declaraţia dată la data de 17 octombrie 2012 de către inculpatul M.V.A. în Dosar nr. 7774/2/2012 al Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a penală, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă în care acesta a precizat că: „Am folosit într-adevăr cuvântul băieţii mei pentru a desemna lucrătorii de poliţie atunci când am spus că "băieţii aceia mai au şi alte treburi, nu se pot ocupa doar de denunţul tău". M-am referit generic la aceştia şi probabil denunţătorul a tras concluzia că îi cunoşteam." (fila 65 verso parag. 14,15 dosar urmărire penală); Curtea a constatat că revenirile inculpatului M.V.A. cu privire la acest aspect în declaraţiile ulterioare nu sunt justificate în nici un mod şi nu sunt credibile.

Nu este întemeiată nici susţinerea apărătorului inculpatului M.V.A. în sensul că înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi reţinut prin încheierea prin care s-a dispus respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului şi luarea faţă de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara prev. de art. 1451 raportat la art. 145 C. proc. pen. 1969 că nu există probe privind comiterea de către inculpatul M.V.A. a vreunei infracţiuni.

În acest sens, Curtea a reţinut că, în motivarea Încheierii de şedinţă nr. 3428 din 23 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosar nr. 7774/2/2012, s-a reţinut la fila 7 parag. 2 că, analizând actele de urmărire penală, efectuate până la acel moment, „în speţă există indicii, care conturează, pentru un observator independent, presupunerea rezonabilă, că inculpatul ar fi comis infracţiunea reţinută în sarcina sa, respectiv trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000", în parag. 3 de la fila 7 a aceleiaşi încheieri fiind indicate mijloacele de probă administrate în cauză din care rezultă această presupunere rezonabilă a comiterii de către inculpat a infracţiunii respective (fila 69 dosar fond).

Prin urmare, Curtea de Apel Constanţa a constatat că niciun mijloc de probă administrat în cauză nu relevă faptul că inculpatul M.V.A. ar fi efectuat vreo activitate circumscrisă calităţii de avocat al martorului denunţător C.S. în dosarul penal în care acesta din urmă era cercetat, aspect care se coroborează cu declaraţiile denunţătorului C.S., ale martorelor T.N. şi C.C. şi cu interceptarea convorbirii ambientale dintre inculpatul M.V.A. şi martorul denunţător C.S. din data de 29 mai 2012 în sensul că inculpatul a primit suma de 2.500 de euro de la martorul denunţător C.S. (prin intermediul martorelor T.N. şi C.C.), scopul fiind circumscris unei infracţiuni de trafic de influenţă pe lângă poliţiştii din cadrul B.C.C.O. Constanţa pentru valorificarea unui denunţ penal făcut de către C.S. privind comiterea de către o altă persoană a unei infracţiuni de trafic de droguri, acest fapt având consecinţa beneficierii de către martorul C.S. de cauza prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002 de înjumătăţire a limitelor speciale de pedeapsă pentru infracţiunile pentru care era cercetat.

Fapta din martie-aprilie 2011

Prin rechizitoriu s-a reţinut că în perioada martie-aprilie 2011, văzând că nu s-a realizat scopul pentru care dăduse cei 2.500 de euro, la reproşurile şi nemulţumirile exprimate de C.S. în discuţiile purtate la vorbitorul arestului cu avocatul M.V.A., acesta din urmă s-a oferit să-i facă rost de un denunţ nou cu privire la fapte penale de care nu ştia, în vederea beneficierii de înjumătăţirea pedepsei în dosarul în denunţătorul era arestat preventiv în acea perioadă; pentru obţinerea unui asemenea denunţ, inculpatul M.V.A. i-ar fi pretins lui C.S. suma de 5 000 de euro în schimbul intervenţiilor sale la ofiţeri de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa, pentru obţinerea unui denunţ care, în urma valorificării în dosarul penal să faciliteze aplicarea pentru denunţător a dispoziţiilor legale ce impun înjumătăţirea pedepsei; C.S. s-a înţeles cu inculpatul M.V.A. să-i dea în contul sumei de 5.000 de euro toate bunurile mobile din barul N.T., din Constanţa, pentru care să întocmească acte de vânzare fictivă a lor, chitanţă în dublu exemplar, o factură în trei exemplare şi o anexă la acestea ce conţinea inventarul bunurilor din bar fiind aduse în aceeaşi zi de către inculpatul M.V.A. la vorbitorul din cadrul Arestului I.P.J. Constanţa, C.S. completând factura şi chitanţa adusă, consemnând înstrăinarea bunurilor menţionate în anexă şi primirea sumei de 20.000 de lei de la o persoană cu datele de identitate precizate de avocat, aceste acte, ce au fost remise avocatului, având în cele din urmă doar rolul de garantare faţă de inculpatul M.V.A. a primirii ulterioare a sumei pretinse în schimbul intervenţiilor la poliţişti din cadrul B.C.C.O. Constanţa, dat fiind că în concret acesta nu a ridicat bunurile din bar; martorul denunţător C.S. a precizat că la scurt timp după înmânarea către avocat a facturii şi chitanţei, un lucrător de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa a venit la arest şi i-a dictat lui C.S. un denunţ în care s-au invocat infracţiuni de trafic de droguri comise de o persoană cu numele M.A., fapte şi persoană de care denunţătorul nu ştia.

Examinând ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză cu privire la această faptă, Curtea a reţinut că nu reiese în mod neîndoielnic comiterea de către inculpatul M.V.A. a acestei fapte.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că denunţul efectuat de către martorul C.S. la data de 12 august 2011 în care a arătat inculpatul M.V.A. i-a solicitat suma de 5.000 euro pentru obţinerea "art. 19" şi, nedispunând de această sumă, i-a dat inculpatului o factură şi o chitanţă pentru toate bunurile din barul N.T. pentru suma de 20.000 lei (fila 18 dosar urmărire penală") nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.

Cu privire la această faptă, Curtea de Apel a reţinut că în cursul urmăririi penale s-au administrat doar alte două mijloace de probă:

- martora T.N. a declarat că a fost sunată de către C.S. care a rugat-o să întocmească un act în care să menţioneze inventarul bunurilor din bar şi stocul de marfă, înscrisuri pe care le-a lăsat unei angajate din bar, respectiv B.T. căreia i-a spus să i le dea lui „V." (filele 155-156 dosar urmărire penală) însă nu reiese în mod cert cine a venit să ia acele înscrisuri şi scopul pentru care au fost întocmite;

- discuţia telefonică interceptată din data de 24 mai 2012, ora 11.03 (fila 201 verso dosar urmărire penală), din care reiese că martorul C.S. îi spune inculpatului M.V.A.: "Ce vroiam să te rog! A, să-mi aduci şi mie chitanţele alea că trebuie să le depun. Da? Factura şi chitanţa."

Din conţinutul acestei discuţii telefonice, Curtea a constatat că nu se poate reţine în mod cert că factura şi chitanţa la care face vorbire martorul C.S. la data de 24 mai 2011 sunt chiar actele pe care a pretins în denunţ că le-a dat inculpatului M.V.A. în martie-mai 2011, deci cu aprox. 1 an înainte, în condiţiile în care din conţinutul convorbirii interceptate nu reiese conţinutul facturii şi chitanţei solicitate.

În acelaşi sens, Curtea de Apel Constanţa a avut în vedere şi conţinutul convorbirii în mediu ambiental dintre inculpatul M.V.A. şi martorul C.S. din data de 29 mai 2012, interceptată în baza autorizaţiei din 23 mai 2012 emisă de către Curtea de Apel Bucureşti (filele 110-111 dosar urmărire penală), din care reiese că factura şi chitanţa îi trebuiesc martorului C.S. pentru a le da unui executor deoarece i-a intrat societatea în dizolvare, fără însă a reieşi în mod cert conţinutul acelor înscrisuri şi cu privire la ce societate comercială se referă:

- C.S.: Mă, mi-ai adus măcar o factură, să bag măcar un. mi-a intrat societatea în dizolvare, îmi trebuie factura care ţi-am dat-o şi chitanţa.

- M.V.A.: Tre" s-o caut, mă, că nu mai ştiu unde e.

- C.S.: Hai, mă.

- M.V.A.: O caut şi ţi-o dau.

- C.S.: Da" ţi-am zis"la telefon, că nu. Mă (foloseşte un cuvânt obscen) executoru, R. (foloseşte o expresie obscenă) nu ştiu cum o cheamă şi p-aia!

- M.V.A.: C.

- C.S.: Una la vreo treizeci şi ceva.

- M.V.A.: A, nu!

- C.S.: Nu, nu! Exe. chitanţe, chitanţe, facturi. Băi, nene, abia am ieşit din pârnaie, lasă-mă, că ţi le-aduc! Du. uite, toată ziua mă toacă.

- M.V.A.: Da, o s-o caut."

Curtea a mai reţinut că fiind audiat de către Curte la termenul de judecată din data de 03 aprilie 2012, inculpatul M.V.A. a negat comiterea prezentei fapte, precizând că "factura şi chitanţa menţionată într-o convorbire telefonică interceptată pe care C.S. mi le solicita să i le aduc erau înscrisuri cu privire la utilaje pe care dânsul le-a achiziţionat în leasing" (fila 210 verso dosar instanţă).

La solicitarea inculpatului M.V.A., Curtea a audiat martorii M.M. (fila 118 dosar instanţă) şi A.N. (fila 119 dosar instanţă), aceştia declarând că martorul C.S. a avut discuţii în luna aprilie sau mai 2011 pentru vânzarea barului N.T. pentru suma de 2.000 euro martorului A.N., acesta din urmă precizând că nu a discutat cu inculpatul M.V.A. privind cumpărarea acestui bar iar inculpatul nu i-a spus că ar fi dorit el să cumpere acel bar.

Prin urmare, Curtea de Apel Constanţa a constatat că această faptă denunţată de martorul C.S. este negată de către inculpatul M.V.A., cele două mijloace de probă menţionate mai sus administrate în cursul urmării penale nefîind în măsură să confirme denunţul martorului C.S., în condiţiile în care se fac referiri generale la o factură şi o chitanţă, fără a fi menţionate conţinutul acestora sau ce operaţiune comercială vizează.

De asemenea, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici susţinerea martorului denunţător C.S. în sensul că la scurt timp după înmânarea facturii către avocat, un lucrător de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa a venit la arest şi i-a dictat un denunţ în care s-au invocat infracţiuni de trafic de droguri comise de o persoană cu numele M.A., fapte şi persoană de care denunţătorul nu ştia, acest fapt fiind contrazis de evidenţa vizitelor la arestul I.P.J. Constanţa (filele filele 187-191 dosar urmărire penală) din care reiese că martorul denunţător C.S. a fost vizitat în C.R.A.P. din cadrul P.I.J. Constanţa doar de către agent Z. din cadrul B.C.C.O. în data de 24 februarie 2011 şi 03 martie 2011 (cu privire însă la denunţul privind fapta de trafic de droguri comisă de numitul F.M. şi nu de către M.A.), nefiind vizitat de vreun alt poliţist din cadrul B.C.C.O. Constanţa în perioada februarie-mai 2011 (filele 187-191 dosar urmărire penală).

În acelaşi sens, Curtea a mai reţinut că prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată la data de 14 ianuarie 2014 în Dosarul nr. 323/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de mai mulţi ofiţeri din cadrul B.C.C.O. Constanţa privind săvârşirea unor infracţiuni de luare de mită, trafic de influenţă şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii care nu sunt destinate publicităţii, dispunându-se de asemenea neînceperea urmării penale faţă de C.S. (martorul denunţător din prezentul dosar) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de dare de mită şi cumpărare de influenţă prev. de art. 255 C. pen. 1969 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi de 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (filele 193-207 dosar instanţă), reţinându-se că martorul C.S. a precizat că denunţul cu privire la intrarea în ţară a 1 kg heroină ascuns într-un autoturism i-a fost dictat nu de către inculpatul M.V.A. ci de către un poliţist care s-a recomandat „M." care a fost identificat după semnalmentele fizice ca fiind „N.M." (un lucrător de poliţie care nu a lucrat în cadrul B.C.C.O. Constanţa ci doar în cadrul I.G.P.R.), poliţist care însă nu figurează în evidenţele Arestului din cadrul I.P.J. Constanţa cu privire la anchetele şi grefele de care a beneficiat C.S. (filele filele 187-191 dosar urmărire penală).

Curtea de Apel Constanţa a mai constatat că factura şi chitanţa respectivă nu au fost identificate şi nu au fost depuse la dosar pentru a se putea constata în mod cert conţinutul acestora.

Prin urmare, raportat la ansamblul mijloacelor de probă administrate cu privire la această faptă, Curtea a apreciat că nu s-a dovedit în mod cert comiterea acesteia de către inculpatul M.V.A., existând un puternic dubiu cu privire la pretinderea de către inculpatul M.V.A., în perioada martie-aprilie 2011, de la martorul denunţător C.S. a sumei de 5.000 de euro în schimbul intervenţiilor sale la ofiţeri de poliţie, pentru obţinerea unui denunţ care, în urma valorificării în dosar penal, să ducă la tragerea la răspundere penală a infractorului şi la aplicarea pentru denunţător a dispoziţiilor legale de înjumătăţire a pedepsei.

Fapta din data de 14 iunie 2012

Prin rechizitoriu s-a reţinut că la data de 14 iunie 2012, inculpatul M.V.A. a pretins bani lui C.S. (nu a precizat suma), în schimbul intervenţiei sale la ofiţeri de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa, pentru obţinerea unui denunţ cu privire la traficarea unei cantităţi de droguri mai mare de 100 de g, în scopul facilitării pentru denunţător a unei reduceri cu jumătate a pedepsei în dosarul penal în care era judecat în acea perioadă.

Cu privire la această faptă, Curtea a reţinut următoarele:

- martorul C.S. a formulat la data de 12 august 2011 un denunţ cu privire la comiterea de către inculpatul M.V.A. (avocat în cadrul Baroului Constanţa) a infracţiunii de trafic de influentă fată de martorul E.V.V. precum şi cu privire la faptele expuse mai sus (fila 16 verso - 21 dosar urmărire penală);

- mijloacele de probă administrate în cursul urmării penale cu privire la fapta de trafic de influenţă din data de 14 iunie 2012 şi reţinute prin rechizitoriu pentru stabilirea stării de fapt constau doar în declaraţia martorului C.S. şi interceptarea convorbirii ambientale din data de 14 iunie 2012 (filele 123-127 dosar urmărire penală) din autoturismul condus de inculpatul M.V.A.:

- M.V.A.: Băieţii au plecat acuma până la un.[neinteligibil]. la un curs, din ăsta, nu ştiu ce.

- C.S.: Cine?

- M.V.A.: Mi-a zis. Băieţii mei.

- C.S.: A. ă.

- M.V.A.: Mi-a zis are ceva, da" era cu cincizeci de grame.

- C.S.: Şi ce are?

- M.V.A.: E puţin.

- C.S.: Puţin?

- M.V.A.: Am pregătit ceva de peste o sută. Tre" şi banii jos, că.

- C.S.: Şi când?

- M.V.A.: Să vină ei din. Luni. Săptăm. Luni plec, mă întorc duminică. Plec în Italia, că am treabă acolo. Şi după ce mă întorc, mă văd cu ei, ţi le pregătim, îţi spun ce să scrii, să."

Curtea de Apel Constanţa a constatat că ulterior formulării de către martorul C.S. la data de 12 august 2011 a denunţului faţă de comiterea de către inculpatul M.V.A. (avocat în cadrul Baroului Constanţa) a infracţiunii de trafic de influenţă cu privire la faptele expuse mai sus, toate convorbirile telefonice interceptate dintre martorul C.S. şi inculpatul M.V.A. au fost iniţiate de către martorul C.S.

În acest sens, Curtea a avut în vedere procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice din datele de 24 mai 2012 (cu menţiunea că inculpatul M.V. îl reapelează pe C.S. deoarece nu putuse răspunde la apelul anterior al acestuia), 28 mai 2012, 29 mai 2012 (filele 201, 206 verso dosar urmărire penală) şi 30 mai 2012, 06 iunie 2014, 07 iunie 2014, 13 iunie 2014 şi 14 iunie 2014 (filele 209-212 dosar urmărire penală), inculpatul M.V. revenind cu apeluri telefonice către martorul C.S. doar în situaţia în care nu putea vorbi în acel moment şi îi spunea că îl va suna mai târziu (v. apelurile din data de 28 mai 2012 ora 14:46:48 şi ulterior la data de 28 mai 2012 ora 15:34:37 - fila 205 dosar urmărire penală).

Din toate aceste convorbiri care au avut loc în lunile mai-iunie 2012, deci ulterior formulării denunţului de către martorul C.S. cu privire la comiterea de către inculpatul M.V.A. a infracţiunilor de trafic de influentă din februarie 2011 şi din martie-aprilie 2011, Curtea a reţinut că martorul C.S. îi solicita inculpatului M.V.A. cu privire la situaţia valorificării denunţurilor făcute pentru a putea beneficia de reducerea limitelor speciale de pedeapsă având în vedere că se apropia finalizarea cercetării judecătoreşti privind pe C.S. în dosarul penal aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, martorul precizând inculpatului în convorbirea telefonică din data de 13 iunie 2012 că are termen pe "douăzeci" şi că îi este teamă că judecătorul îl va lăsa "în pronunţare" (fila 211 verso dosar urmărire penală).

De asemenea, Curtea de Apel Constanţa a constatat că întâlnirea din data de 14 iunie 2012 a fost solicitată tot de către martorul C.S., astfel cum reiese din convorbirea interceptată din data de 14 iunie 2012 ora 10.52:01 (fila 212 dosar urmărire penală):

- M.V.A.: Alo!

- C.S.: Ce faci?

- M.V.A.: Dormeam.

- C.S. Aoleu! Scuze! Te-am trezit. Când ne vedem şi noi? Mai încolo?

- M.V.A.: Te sun eu şi îţi spun."

Faţă de toate aspectele expuse mai sus, Curtea a apreciat că fapta inculpatului din data de 14 iunie 2014 reprezintă rezultatul unei activităţi a martorului C.S. de provocare a inculpatului M.V.A. de comitere a infracţiunii de trafic de influenţă.

În acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele:

Jurisprudenta C.E.D.C. a stabilit că utilizarea unor tehnici speciale de investigaţie nu este incompatibilă cu dreptul la un proces echitabil însă utilizarea acestor tehnici trebuie să aibă limite clare; astfel, procedura de simulare a comportamentului infracţional (un set de acţiuni care întrunesc elementele unei infracţiuni şi care sunt autorizate cu scopul protejării intereselor legitime ale statului, societăţii sau ale persoanei) reprezintă tehnici specifice de investigaţie care nu pot fi folosite pentru a provoca sau instiga la săvârşirea unei fapte penale căreia nu-i corespunde încă o rezoluţie infracţională sau a instiga o persoană care a renunţat la planul de a comite o infracţiune.

Legislaţia română nu prevede o definiţie a acestei provocări, însă jurisprudenta C.E.D.O. a stabilit existenţa unei provocări dacă sunt îndeplinite condiţiile:

1. Situaţia presupus infracţională tinde să fie probată prin solicitarea emanând de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracţiunea sau când există o invitaţie directă la comiterea unei infracţiuni din partea unui denunţător sau a unui martor anonim;

2. Lipsa oricărui indiciu că fapta ar fi fost săvârşită fără această intervenţie.

Astfel, în cauza Edwards şi Lewis c. Regatul Unit, hotărârea C.E.D.O. din 27 octombrie 2004, sunt enunţate criterii pe baza cărora judecătorul naţional trebuie să examineze dacă acuzatul a fost sau nu victima unei provocări ilicite:

- motivul pentru care operaţiunea poliţiei a fost organizată;

- natura şi întinderea participării poliţiei la săvârşirea infracţiunii;

- natura determinării şi a presiunilor efectuate.

De asemenea, într-o cauză recentă, Ramanauskas c. Lituaniei, hotărârea C.E.D.O. din 5 februarie 2008, Curtea a avut în vedere următoarele aspecte:

- organele de urmărire penală sunt cele care au sarcina de a dovedi inexistenţa vreunei instigări, cu excepţia situaţiei în care susţinerile petentului sunt neverosimile;

- în absenţa unei asemenea dovezi, autorităţile judecătoreşti sunt obligate să analizeze aspectele de fapt ale cauzei şi să ia măsurile necesare pentru a descoperi adevărul şi pentru a stabili dacă a existat vreo instigare;

- toate întâlnirile dintre petent şi A.Z. au avut loc la iniţiativa lui A.Z., ceea ce conduce la concluzia că acţiunile au depăşit nivelul cercetării pasive a unei activităţi infracţionale;

- autorităţile nu pot fi exonerate de răspundere pentru acţiunile ofiţerilor de poliţie, prin simpla susţinere că ei au acţionat în nume propriu, deşi îndeplineau îndatoriri de serviciu şi chiar prin procedura de autorizare a comportamentului simulat, autorităţile au legitimat post facturai faza preliminară şi s-au folosit de rezultatele ei;

- instanţele nu au analizat în mod serios susţinerile petentului, motivele pentru care s-a recurs la simularea comportamentului infracţional, gradul de implicare al poliţiei, natura oricărei instigări sau presiuni, nu s-au stabilit motivele iniţiativei personale a lui A.Z. în faza preliminară;

- nu există nici un indiciu că infracţiunea ar fi fost săvârşită fără această intervenţie, şi, în consecinţă, a stabilit că art. 6 parag. 1 din Convenţie a fost încălcat, plângerea petentului referitor la art. 6 parag. 3 lit. d) din Convenţie neputând fi disociată de invocarea violării art. 6 parag. 1, deoarece vizează un aspect al procedurilor pe care Curtea le-a apreciat ca fiind inechitabile.

S-a mai stabilit necesitatea analizării atente a declaraţiilor martorului denunţător, stabilirea bunei sale credinţe, a interesului în cauză, a cazierului său, a împrejurărilor formulării denunţului, dacă se află sau nu sub influenţa unei persoane, dacă a fost determinat de organele de urmărire penală să formuleze denunţul, mai ales în situaţia martorului cercetat pentru infracţiuni şi în special, chiar arestat sau aflat în detenţie, dacă a provocat săvârşirea unei infracţiuni, în scopul obţinerii de probe, dacă este interesat în obţinerea unei reduceri de pedepse.

În ceea ce priveşte înregistrarea convorbirilor, jurisprudenţa C.E.D.O. a statuat că este aplicabil art. 8 din Convenţie şi statul este responsabil când ingerinţa în dreptul la viaţă privată aparţine unei persoane private, dar are la bază un act al statului sau este confirmată ulterior de către stat.

Astfel, în cauza M.M. c. Olandei, hotărârea C.E.D.O. din 08 aprilie 2003, s-a stabilit că înregistrarea efectuată de o persoană privată a convorbirilor cu reclamantul, beneficiind de asistenţă din partea procurorului, care i-a sugerat să efectueze înregistrarea convorbirilor telefonice şi din partea poliţiştilor care au instalat la locuinţa sa sistemul de înregistrare, ambele organe judiciare acţionând în exercitarea îndatoririlor de serviciu, jucând un rol determinant în toata afacerea angajează răspunderea statului.

O altă condamnare pentru încălcarea art. 8 din Convenţie este hotărârea C.E.D.O. din 25 octombrie 2007 în cauza Van Vodel c. Olandei cu privire la înregistrarea unor conversaţii realizate de un terţ şi echipamentul tehnic furnizat de către autorităţile de stat în care Curtea a reţinut rolul statului în efectuarea interceptărilor, persoana primind din partea autorităţilor atât echipamentul tehnic cât şi instrucţiunile de folosire, iar legea internă nu stabilea anumite garanţii împotriva unor interceptări arbitrare.

Examinând ansamblul aspectelor expuse mai sus, Curtea de Apel Constanţa a constatat următoarele în ceea ce priveşte fapta din 14 iunie 2014:

- la data de 29 iunie 2011 martorul C.S. a formulat un denunţ privind comiterea de către inculpatul M.V.A. (avocat în cadrul Baroului Constanţa) a infracţiunii de trafic de influenţă faţă de E.V.V. (fapta de la pct. 5.2) (filele 8-11 dosar urmărire penală) iar la data de 12 august 2011 martorul C.S. a formulat un denunţ fată de comiterea de către inculpatul M.V.A. (avocat în cadrul Baroului Constanţa) a infracţiunii de trafic de influenţă cu privire la faptele expuse mai sus la pct. 5.1.1. şi 5.1.2. (fila 16 verso-21 dosar urmărire penală);

- infracţiunea de trafic de influenţă este o infracţiune de corupţie, infracţiune care constituie o infracţiune gravă în sensul art. 2 pct. 3 lit. h) din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, martorii privind această infracţiune beneficiind de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002: "Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege";

- prin urmare, ulterior datei de 12 august 2011 martorul C.S. era interesat în valorificarea denunţurilor efectuate privind comiterea de către inculpatul M.V.A. a unor infracţiuni de trafic de influenţă, având în vedere că martorul C.S. era cercetat în calitate de inculpat în Dosarul penal nr. 4128/118/2011 al Tribunalului Constanţa (în prezent pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi era astfel interesat în aplicarea cauzei de reducere la jumătate a limitelor pedepsei prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002, în condiţiile în care beneficia de cauza de impunitate prev. de art. 61 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în vigoare la momentul efectuării denunţului) în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- toate convorbirile telefonice interceptate în perioada din apropierea datei de 14 iunie 06.2014 (data comiterii faptei), respectiv din perioada 24 mai 2014 - 14 iunie 2014 dintre martorul C.S. şi inculpatul M.V.A. au fost iniţiate de către martorul C.S., aspect care reiese din procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice din datele de 24 mai 2012 (cu menţiunea că inculpatul M.V. îl reapelează pe C.S. deoarece nu putuse răspunde la apelul anterior al acestuia), 28 mai 2012, 29 mai 2012 (filele 201, 206 verso dosar urmărire penală) şi 30 mai 2012, 06 iunie 2014, 07 iunie 2014, 13 iunie 2014 şi 14 iunie 2014 (filele 209-212 dosar urmărire penală), inculpatul M.V. revenind cu apeluri telefonice către martorul C.S. doar în situaţia în care nu putea vorbi în acel moment şi îi spunea că îl va suna mai târziu (v. apelurile din data de 28 mai 2012 ora 14:46:48 şi ulterior la data de 28 mai 2012 ora 15:34:37 - fila 205 dosar urmărire penală);

- întâlnirea din data de 14 iunie 2012 a fost solicitată tot de către martorul C.S., astfel cum reiese din convorbirea interceptată din data de 14 iunie 2012 ora 10.52:01 (fila 212 dosar urmărire penală);

- convorbirea din mediul ambiental din data de 14 iunie 2012 dintre martorul C.S. şi inculpatul M.V.A. a fost interceptată prin mijloacele tehnice puse la dispoziţie de către organele de cercetare penală.

În consecinţă, Curtea a apreciat că fapta inculpatului din data de 14 iunie 2014 reprezintă rezultatul unei activităţi de provocare a inculpatului M.V.A. de comitere a infracţiunii de trafic de influenţă, fiind îndeplinite condiţiile provocării stabilite în practica C.E.D.O., raportat la următoarele aspecte:

- a existat o invitaţie directă la comiterea unei infracţiuni din partea martorului denunţător C.S., care a iniţiat toate convorbirile telefonice din perioada 24 mai 2012-14 iunie 2012 şi a solicitat să se întâlnească cu inculpatul M.V.A. în data de 14 iunie 2012, din convorbirile dintre aceştia reieşind că martorul C.S. îi cerea inculpatului efectuarea de demersuri privind valorificarea unui denunţ pentru a putea beneficia de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002;

- scopul real urmărit de fapt de către martorul C.S. a fost acela de a se obţine probe cu privire la comiterea anterioară de către inculpatul M.V.A. a infracţiunilor de trafic de influenţă menţionate, pentru ca în final să fie valorificat denunţul făcut de C.S. la data de 12 august 2011 (deci cu aprox. 10 luni anterior) cu privire la acele infracţiuni şi astfel să beneficieze, în Dosarul penal nr. 4128/118/2011 al Tribunalului Constanţa (în prezent pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) în care are calitatea procesuală de inculpat, de cauza, de reducere la jumătate a limitelor pedepsei prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002;

- convorbirea din mediul ambiental dintre martorul denunţător C.S. şi inculpatul M.V.A. a fost interceptată prin mijloacele tehnice puse la dispoziţie martorului C.S. de către organele de cercetare penală (D.N.A.), astfel cum reiese din declaraţia dată în faţa instanţei de către martorul C.S. la termenul din data de 23 aprilie 2013 (fila 42 verso dosar instanţă), fiind astfel incidente hotărârea C.E.D.O. din 08 aprilie 2003 în cauza M.M. c. Olandei şi hotărârea C.E.D.O. din 25 octombrie 2007 în cauza Van Vodel c. Olandei;

- din nici un mijloc de probă administrat în cauză nu rezultă nici un indiciu că fapta din data de 14 iunie 2014 arfifost săvârşită fără aceste insistente ale martorului C.S., în condiţiile în care toate convorbirile telefonice dintre cei doi au fost iniţiate de către C.S. iar în perioada de aprox. 1 an şi 3 luni ulterioară faptei din februarie 2011 inculpatul M.V.A. nu a avut iniţiativa de a-i propune martorului Corbeanu să-i facă rost (pentru care să solicite vreun folos patrimonial) de vreun denunţ pentru a beneficia de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002."

Cu privire la fapta denunţată de E.V.V.

În cursul anilor 2005-2006, martorul E.V.V. a fost cercetat în calitate de inculpat în Dosarul penal nr. 562/2005 al Judecătoriei Constanţa pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 239 alin. (3) şi (4) C. pen. 1969 şi de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969; judecarea acelei cauze a avut loc în lipsa inculpatului E.V.V. care plecase din România.

Inculpatul din prezenta cauză M.V.A. a fost angajat în calitate de avocat pentru E.V.V. în acel dosar de către E.G., tatăl lui E.V.V., onorariul de avocat solicitat fiind de aprox. 2.500 euro, onorariu pe care E.G. l-a achitat în câteva tranşe la primele termene de judecată în faţa instanţei de fond.

În momentul în care Judecătoria Constanta a rămas în pronunţare cu Dosarul penal nr. 562/2005 (pronunţarea fiind amânată), martorul E.V.V. (aflat în Spania) a avut o discuţie telefonică cu inculpatul M.V.A. prin care acesta din urmă i-a solicitat suma de 2.000 euro cu justificarea că această sumă urmează a fi dată judecătorului cauzei pentru a pronunţa o hotărâre de achitare a lui E.V.V.

Martorul E.V.V. a luat legătura telefonic cu tatăl său E.G. căruia i-a spus că trebuie să-i dea inculpatului M.V.A. suma de 2.000 euro, sumă pe care i-a trimis-o prin W.U.

După aprox. 2-3 zile, martorul E.G. i-a remis inculpatului M.V.A. suma de 2.000 euro, inculpatul spunându-i că va fi bine dacă nu se va schimba judecătorul.

Prin sentinţa penală nr. 454 din 03 martie 2006 pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosarul penal nr. 562/2005, definitivă prin Decizia penală nr. 389/P din 05 iulie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, inculpatul din acel dosar E.V.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 239 alin. (3) şi (4) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen. 1969, s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. 1969, astfel că s-au contopit pedepsele, în final inculpatul E.V.V. executând pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 ani închisoare.

Din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a constatat că reiese în mod cert că inculpatul M.V.A. a pretins la sfârşitul lunii februarie - începutul lunii martie 2006 martorului E.V.V. suma de 2.000 euro (sumă pe care a primit-o prin intermediul martorului E.G. înainte de pronunţarea sentinţei penale nr. 454 din 03 martie 2006 a Judecătoriei Constanţa) pentru a interveni pe lângă judecătorul care soluţiona Dosarul penal nr. 562/2005 al Judecătoriei Constanţa pentru ca acesta să dispună achitarea martorului E.V.V. pentru infracţiunile pentru care era cercetat în acel dosar penal.

În acest sens, Curtea a avut în vedere coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate:

- denunţurile făcute de martorul C.S. (aflat în arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă) la data de 20 iunie 2011 şi la data de 12 august 2011 pentru obţinerea beneficiului art. 19 din Legea nr. 682/2002 în care a arătat că a aflat de martorul E.V.V. (aflat în executarea pedepsei tot în Penitenciarul Poarta Albă) că a dat suma de 2.000 euro avocatului M.V.A. pentru a o da judecătoarei din cadrul Judecătoriei Constanţa care a soluţionat dosarul penal în care a fost judecat E.V.V. pentru ca acesta să pronunţe o hotărâre de achitare însă în final E.V.V. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare (filele 8-11, 14-21 dosar urmărire penală);

- declaraţia martorului C.S. dată în cursul judecăţii la termenul din data de 23 aprilie 2012 în care a precizat că l-a întâlnit pe martorul E.V.V. în Penitenciarul Poarta Albă, că a purtat discuţii cu acesta legat de activitatea inculpatului M.V.A., aflând astfel şi de înregistrările telefonice ale martorului E.V.V. cu inculpatul M.V.A. (fila 42 verso dosar instanţă);

- declaraţiile martorului E.V.V. din datele de 12 octombrie 2012 din cursul urmăririi penale şi de la termenul din data de 23 aprilie 2013 din faţa instanţei (filele 414-415, filele 416-418 dosar urmărire penală, fila 41 dosar instanţă) prin care a precizat că inculpatul M.V.A. a fost avocatul său într-un dosar penal şi că i-a remis acestuia, prin intermediul tatălui său, sume de bani cuprinse între 100 şi 500 de euro, suma totală care a fost plătită avocatului în legătură cu dosarul în care a fost judecat fiind de 4.000-5.000 de euro, sumă din care 2.000 euro a fost plătită într-o singură tranşă fiind solicitată de inculpatul M.V.A. la termenul la care Judecătoria Constanţa a rămas în pronunţare pentru a o da judecătoarei cauzei pentru a pronunţa o soluţie de achitare, suma de 2.000 euro fiind dată inculpatului M.V.A. de către E.G. (tatăl lui E.V.V.); martorul E.V.V. a mai precizat că imediat ce a aflat că nu a fost achitat ci a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, l-a sunat din Spania pe inculpatul M.V.A. şi l-a întrebat ce a făcut cu suma de 2.000 euro, inculpatul spunându-i că suma a ajuns la judecătorul de caz însă a intervenit şefa secţiei penale şi nu s-a putut face nimic, această convorbire fiind înregistrată de către martorul E.V.V. cu telefonul său mobil; martorul E.V.V. a precizat în faţa instanţei la termenul din data de 23 aprilie 2014 că nu a putut să formuleze denunţul împotriva inculpatului M.V.A. deoarece nu era în ţară iar pe martorul C.S. l-a cunoscut în Penitenciarul Poarta Albă doar după prenumele „S.", justificând astfel de ce a menţionat iniţial că nu-şi aduce aminte cine este martorul C.S. (fila 41 verso dosar instanţă);

- declaraţiile martorului E.G. din data de 08 noiembrie 2012 din cursul urmăririi penale şi de la termenul din data de 10 octombrie 2013 din faţa instanţei (filele 419-422 dosar urmărire penală, fila 77 dosar instanţă) din care reiese că în dosarul penal al Judecătoriei Constanţa în care fiul său E.V.V. a fost cercetat pentru infracţiunea de ultraj, l-a angajat ca apărător ales pe avocatul M.V.A., ce s-a prezentat cu apelativul „V.", fiul său aflându-se în străinătate pe toată durata urmăririi penale şi a judecăţii în acel dosar şi, în consecinţă, el a făcut toate diligentele necesare, a angajat apărător şi a asistat la toate şedinţele de judecată pentru a vedea personal cum se derulează procesul; martorul E.G. a declarat că a plătit avocatului M.V.A., cu titlu de onorariu, diferite sume de bani înaintea primelor termene de judecată, suma totală fiind de circa 2.500 de euro; martorul E.G. a mai precizat că în apropierea ultimului termen de judecată de la Judecătoria Constanţa a fost sunat de către fiul său E.V.V. care i-a spus să-i dea suma de 2.000 euro inculpatului M.V.A., sumă pe care E.V.V. i-a trimis-o prin W.U., astfel că o singură dată a înmânat inculpatului M.V.A., într-o singură tranşă, suma de 2.000 de euro, deşi ştia că anterior achitase în întregime onorariul convenit iniţial, ce a fost plătit în tranşe, în total aproximativ 2.500 de euro; la momentul în care a remis avocatului V. suma de 2.000 de euro, martorul arată că a reţinut că acesta i-a spus: „dacă nu se schimbă judecătorul de caz o să fie bine pentru fiul meu";

- încheierea de amânare a pronunţării şi sentinţa penală pronunţată în Dosarul nr. 562/2005 al Judecătoriei Constanţa (filele 456-461 dosar urmărire penală) din care reiese că singurul inculpat din acest dosar a fost E.V.V., acesta fiind condamnat de prima instanţă la pedeapsa rezultantă de 7 ani de închisoare pentru două infracţiuni de ultraj şi pentru o infracţiune de părăsire a locului accidentului, cele trei infracţiuni fiind comise în aceeaşi împrejurare, în urma opririi în trafic a conducătorului auto E.V.V. de către lucrători de poliţie; cele două hotărâri judecătoreşti sunt importante pentru stabilirea momentului comiterii faptei de trafic de influenţă de către inculpatul M.V.A. faţă de E.V.V., având în vedere că amânarea pronunţării s-a dispus la data de 28 februarie 2006, iar pronunţarea a avut loc la data de 03 martie 2006, acesta fiind prin urmare intervalul de timp în care inculpatul M.V.A. a primit suma de 2.000 de euro, peste onorariu încasat anterior pentru serviciile sale avocaţiale, în baza promisiunilor sale că va interveni la judecător, raportat la declaraţiile martorilor E.G. şi E.V.V. menţionate mai sus;

- telefonul mobil cu care E.V.V. a înregistrat discuţii purtate cu inculpatul M.V.A. a fost predat la data de 22 octombrie 2012 de denunţător la iniţiativa sa, prin intermediul concubinei sale T.A., deoarece denunţătorul E.V.V., aflat în stare de deţinere nu avea posesia materială a telefonului, acesta fiind încredinţat de el spre păstrare concubinei; existând acordurile de voinţă ale proprietarului şi posesorului, accesarea memoriei telefonului nu a necesitat autorizarea instanţei, iar datele conţinute ce au legătură cu sesizarea formulată constituie mijloace de probă în cauză (filele 431, 424-425 dosar urmărire penală);

- procesul-verbal din data de 06 noiembrie 2012 întocmit de ofiţeri de poliţie din cadrul D.N.A.-Serviciul Tehnic, prin care s-au redat convorbirile telefonice înregistrate pe telefonul mobil, purtate de E.V.V. cu inculpatul M.V.A., discuţii pentru care înregistrarea a fost concomitentă cu derularea lor, fiind redate trei discuţii telefonice dintre cele două persoane (filele 218-229 dosar urmărire penală), acestea fiind toate convorbirile înregistrate pe respectivul dispozitiv; memoria telefonului nu a stocat şi datele calendaristice când s-au derulat discuţiile, dar prin conţinutul lor acestea permit stabilirea perioadei de timp; în prima şi a treia discuţie redată în procesul-verbal menţionat mai sus, inculpatul M.V.A. îl informează pe E.V.V. cu privire la dosarul în care acesta a fost condamnat pentru infracţiunea de ultraj, cei doi stabilesc activităţi ce urmează a fi efectuate de avocat, vorbesc despre organele judiciare competente, fiind importante în stabilirea domeniului de discuţii dintre cei doi (dosarul în care E.V.V. fusese condamnat pentru ultraj) şi a identităţii celor care le-au purtat;

- convorbirea cu numărul doi din procesul-verbal de redare (filele 220-226 dosar urmărire penală) este relevantă în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de trafic de influenţă referitor la scopul solicitării sumei de 2.000 de euro; astfel, discuţia este următoarea:

- E.V.: Da, da cui i-ai dat tu două mii de euro, mă mâncaţi-aş?

- M.V.A.: La o judecătoare mă!

- E.V.: La judecătoare!

- M.V.A.: Păi, da!

- E.V.: foloseşte cuvânt obscen.Păi, mama, mamă dacă nu mă apucă dracii! Cum mă? Ia banii auzi i-a bani şi nu-ţi face treaba?

- M.V.A.: Păi da mă. Da nu, ea a vrut să facă treaba, tu nu înţelegi?

- E.V.: De aia e.

- M.V.A.: Nu, nu ţi-am explicat de o mie de ori? Şi a venit şefa ei peste, Nu domne că s-a primit telefoane, uite aşa se face.Şi aşa a făcut-o, ce să-i fac?

- E.V.: Da ai apucat de i-ai dat banii, ă?

- M.V.A.: Păi am apucat, nu ţi-am zis că ţi-i dau înapoi dacă e?

- E.V.: Mie îmi arde de bani!

- M.V.A.: Păi eu ştiu că nu-ţi arde de bani da eu nu ţi-am explicat, femeia mi-a zis : Da domne .a . se rezolvă vino la mine ! M-am dus, i-am dus şi după câteva zile îmi zice : Domne uite e aşa, aşa!

- E.V.: îhî!

- M.V.A.: Păi zic : Bine mă cucoană ce-mi faci? Că după aia o să zică omu că."

Faptul că această înregistrare este ulterioară solicitării sumei de 2.000 euro nu este în măsură să înlăture aspectele de fapt expuse mai sus, în condiţiile în care din conţinutul discuţiei dintre martorul E.V.V. şi inculpatul M.V.A. reiese în mod neîndoielnic că inculpatul M.V.A. a pretins şi primit suma de 2.000 de euro înainte ca judecătorul să pronunţe hotărârea în cauză, pentru a-i da judecătorului respectiv în scopul pronunţării unei hotărâri favorabile martorului E.V.V.

Curtea a constatat că inculpatul M.V.A. nu a contestat conţinutul acestei discuţii.

Faptul că inculpatul M.V.A. a susţinut în declaraţia dată în fata instanţei la termenul din data de 03 aprilie 2014 că efectiv l-a minţit pe martorul E.V.V. în sensul că i-a dat suma de 2.000 de euro unei judecătoare pentru a crea o justificare pentru faptul că a primit o pedeapsă de 7 ani închisoare constituie practic o recunoaştere a faptului că anterior a primit acea sumă de 2.000 de euro, sumă care a fost suplimentară onorariului de avocat încasat anterior de către inculpatul M.V.A., astfel cum reiese din coroborarea discuţiei telefonice înregistrate pe telefonul martorului E.V.V. cu declaraţiile martorilor E.V.V., E.G.

Coroborând aceste mijloace de probă pentru stabilirea realităţii faptice, Curtea a constatat că reiese în mod cert că la sfârşitul lunii februarie - începutul lunii martie 2006 inculpatul M.V.A. a pretins de la martorul E.V.V. şi primit de la acesta (prin intermediul martorului E.G.) suma de 2.000 de euro, în baza promisiunii că va interveni la doamna judecător în dosarul în care denunţătorul a fost judecat pentru comiterea unor infracţiuni, pentru influenţarea acesteia să dispună o soluţie favorabilă singurului inculpat din. acea cauză, respectiv martorul denunţător E.V.V. din prezenta cauză.

Rezolvarea acţiunii penale

Dispoziţiile legale care reglementează rezolvarea acţiunii penale sunt cele prev. de art. 396 alin. (1) C. proc. pen. care prevede: "(1) Instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal".

În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu, Curtea a reţinut că inculpatul M.V.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de influenţă:

1. prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, ce conţine trei acte materiale de executare (realizate faţă de denunţătorul C.S.);

2. prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 (realizată faţă de denunţătorul E.V.V.), ambele infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969.

La termenul de judecată din data de 13 februarie 2014 procurorul de şedinţă a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu (cerere pusă în discuţia părţilor la termenul din data de 03 aprilie 2014, din infracţiunea continuată de trafic de influenţă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 referitor la art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, infracţiune în conţinutul căreia intrau trei acte materiale comise în luna februarie 2011, martie-aprilie 2011 şi data de 14 iunie 2012 în trei infracţiuni de trafic de influenţă prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 291 C. pen. şi din infracţiunea de trafic de influenţă comisă în perioada ianuarie-martie 2006 prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 în infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., raportat la schimbările legislative intervenite de la data de 01 februarie 2014, motivat de împrejurarea că în noile reglementări ale noului C. pen. pentru a fi reţinută infracţiunea continuată se impune pentru aplicarea legii noi ca unul dintre actele materiale să fie comise sub imperiul legii noi (fila 181 parag. 3 dosar instanţă).

Curtea de Apel Constanţa a constatat că solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea continuată de trafic de influenţă comisă de inculpatul M.V.A. faţă de martorul denunţător C.S. (3 acte materiale) în trei infracţiuni de influenţă comise de către inculpatul M.V.A. faţă de martorul denunţător C.S. este întemeiată, însă pentru alte motive decât cele invocate.

Astfel, motivul invocat pentru schimbarea încadrării juridice nu este întemeiat, având în vedere că art. 10 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen. nu priveşte infracţiunea continuată ci condiţiile de aplicare a regimului sancţionator al pluralităţii de infracţiuni potrivit legii noi doar în situaţia în care cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, ceea ce nu este cazul în prezentul dosar având în vedere că toate faptele au fost comise anterior datei de 01 februarie 2014 când a intrat în vigoare noul C. pen.

Curtea a constatat însă că nu se poate reţine existenţa unei rezoluţii infracţionale unice a inculpatului M.V.A. pentru comiterea faptelor de trafic de influenţă faţă de martorul C.S., raportat la starea de fapt reţinută şi expusă, respectiv că:

- pentru fapta din perioada februarie-mai 2011 nu s-a dovedit fără putinţă de tăgadă traficarea influenţei de către inculpatul M.V.A.;

- fapta din 14 iunie 2014 comisă de inculpatul M.V.A. a fost comisă în urma provocării de către martorul denunţător C.S..

În consecinţă, faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 386 C. proc. pen., Curtea a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reţinute inculpatului M.V.A. din infracţiunile de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 (3 acte materiale) şi de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 în 4 infracţiuni de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

Cu privire la fapta din februarie 2011 faţă de denunţătorul C.S.

Raportat la starea de fapt reţinută, Curtea de Apel Constanţa a constatat că fapta inculpatului M.V.A. care în februarie 2011 a pretins de la martorul C.S. suma de 3.000 de euro, primind de la acesta suma de 2.500 euro prin intermediul martorelor C.C. şi T.N., în schimbul intervenţiilor inculpatului M.V.A. la poliţişti din cadrul B.C.C.O. Constanţa în legătură cu un denunţ făcut de martorul C.S. privind comiterea unei infracţiuni de trafic de droguri de către o altă persoană pentru ca martorul C.S. să beneficieze de prev. art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind înjumătăţirea pedepsei în Dosarul penal nr. 4128/118/2011 al Tribunalului Constanţa în care era cercetat în acea perioadă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Curtea a constatat că infracţiunea de trafic de influentă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 (sancţionată cu închisoare de la 2 la 10 ani) este incriminată sub acelaşi conţinut constitutiv prin art. 291 C. pen. în vigoare din 01 februarie 2014 (sancţionată cu închisoare de la 2 la 7 ani).

Deşi sub aspect sancţionator incriminarea actuală este mai favorabilă deoarece prevede o limită maximă specială mai mică, Curtea a reţinut că minimele speciale ale pedepsei sunt identice iar regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni este mai favorabil inculpatului în reglementarea prev. de art. 33, art. 34 C. pen. 1969 pentru motive care vor fi expuse mai jos cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor.

În acelaşi sens, Curtea a avut în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014 (publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014), prin care, cu unanimitate de voturi, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, decizia fiind definitivă şi general obligatorie.

În consecinţă, Curtea a reţinut încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al infracţiunii, Curtea a constatat că elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă s-a realizat prin pretinderea de către inculpatul M.V.A. de la martorul denunţător C.S. a sumei de 3.000 de euro şi primirea sumei de 2.500 euro prin intermediul martorelor C.C. şi T.N., inculpatul M.V.A. creând martorului C.S. impresia că are influenţă asupra unor poliţişti din cadrul B.C.C.O. Constanţa pentru ca aceştia să valorifice un denunţ făcut de martor în scopul beneficierii de către acesta de cauza de reducere a pedepsei prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru infracţiunile în care era cercetat Dosarul penal nr. 4128/118/2011 al Tribunalului Constanţa.

Curtea de Apel Constanţa a constatat că, în practica judiciară şi în literatura juridică s-a stabilit că infracţiunea de influenţă se săvârşeşte şi atunci când inculpatul lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, ceea ce se întâmplă atunci când, fără a avea trecere pe lângă acel funcţionar, creează persoanei falsa credinţă că s-ar bucura de această trecere, nefîind important dacă inculpatul a precizat sau nu numele funcţionarului asupra căruia a lăsat să se creadă că are influenţă, fiind suficient să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia deoarece ceea ce este important este ca influenţa presupusă a inculpatului să fi constituit pentru persoana interesată motivul important al tranzacţiei.

Curtea a mai reţinut că actul pentru care inculpatul M.V.A. a promis intervenţia intra în atribuţiile de serviciu ale poliţiştilor B.C.C.O. Constanţa, practica judiciară şi literatura juridică stabilind că nu are importanţă dacă intervenţia promisă a avut sau nu loc, dacă prin intervenţie s-a urmărit efectuarea de către funcţionar a unui act legal sau a unui act ilegal şi nici dacă acel act a fost efectuat sau nu, fiind suficient ca folosul să fi fost pretins sau primit pentru a-l determina pe funcţionar în sensul celor dorite de persoana interesată.

Sub aspectul laturii subiective, Curtea constată că inculpatul M.V.A. a comis infracţiunea de trafic de influenţă cu intenţie directă, acesta dându-şi seama şi vrând sa-şi trafice influenţa presupusă pe lângă poliţiştii din cadrul B.C.C.O. Constanţa, nefiind necesar ca scopul urmărit (determinarea poliţiştilor din cadrul B.C.C.O. Constanţa să valorifice denunţul făcut de martorul C.S.) să fie efectiv realizat, în practica judiciară şi în literatura juridică stabilindu-se că este suficient că inculpatul l-a urmărit şi l-a acceptat în momentul pretinderii şi primirii sumei de bani.

Nu este întemeiată apărarea inculpatului în sensul că există o contradicţie între faptele constatate de către procuror în rechizitoriul întocmit în prezenta cauză şi rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată la data de 14 ianuarie 2014 în Dosar nr. 323/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că rezoluţia de neîncepere a urmării penale nu îl vizează pe inculpatul M.V.A. ci pe lucrători de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa care ar fi fost implicaţi în activitatea infracţională a inculpatului M.V.A.

Prin urmare, faptul că prin rezoluţia menţionată mai sus s-a constatat că nu s-a putut stabili cu certitudine existenţa faptelor de luare de mită şi de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii sesizate de către denunţătorul C.S. cu privire la anumiţi poliţişti din cadrul B.C.C.O. Constanţa, confirmă de fapt aspectele expuse mai sus cu privire la comiterea de către inculpatul M.V.A. a infracţiunii de trafic de influenţă prin modalitatea creării aparenţei că are influenţă asupra poliţiştilor din cadrul B.C.C.O. Constanţa.

În consecinţă, având în vedere că fapta din februarie 2011 fată de martorul denunţător C.S. a fost dovedită că a fost comisă, dincolo de orice îndoială, de către inculpatul M.V.A., că această faptă constituie infracţiune, Curtea a pronunţat condamnarea inculpatului M.V.A., fiind îndeplinite cerinţele prev. de art. 396 alin. (2) C. proc. pen.: „Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat".

Fapta din martie-aprilie 2011 faţă de denunţătorul C.S.

Curtea de Apel Constanţa a avut în vedere considerentele expuse mai sus cu privire la fapta din perioada martie-aprilie 2011 în sensul că, raportat la ansamblul mijloacelor de probă administrate cu privire la această faptă, nu s-a dovedit în mod cert comiterea acesteia de către inculpatul M.V.A., existând un puternic dubiu cu privire la pretinderea de către inculpatul M.V.A., în perioada martie-aprilie 2011, de la martorul denunţător C.S. a sumei de 5.000 de euro în schimbul intervenţiilor sale la ofiţeri de poliţie, pentru obţinerea unui denunţ care, în urma valorificării în dosar penal, să ducă la tragerea la răspundere penală a infractorului şi la aplicarea pentru denunţător a dispoziţiilor legale de înjumătăţire a pedepsei.

Pentru aceasta, Curtea de Apel a constatat că această faptă denunţată de martorul C.S. este negată de către inculpatul M.V.A., cele două mijloace de probă administrate în cursul urmării penale (declaraţia martorei T.N. şi discuţia telefonică interceptată din data de 24 mai 2012, ora 11:03 cu privire la întocmirea unei facturi şi a unei chitanţe) nefiind în măsură să confirme denunţul martorului C.S., în condiţiile în care:

- se fac referiri generale la o factură şi o chitanţă, fără a fi menţionate conţinutul acestora sau ce operaţiune comercială vizează;

- factura şi chitanţa respectivă nu au fost identificate şi nu au fost depuse la dosar pentru a se putea constata în mod cert conţinutul acestora;

- nu s-a dovedit susţinerea martorului denunţător C.S. în sensul că la scurt timp după înmânarea facturii către avocat, un lucrător de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa a venit la arest şi i-a dictat un denunţ în care s-au invocat infracţiuni de trafic de droguri comise de o persoană cu numele M.A., fapte şi persoană de care denunţătorul nu ştia, acest fapt fiind contrazis de evidenţa vizitelor la arestul I.P.J. Constanţa (filele 187-191 dosar urmărire penală) din care reiese că martorul denunţător C.S. a fost vizitat în C.R.A.P. din cadrul P.I.J. Constanţa doar de către agent Z. din cadrul B.C.C.O. în data de 24 februarie 2011 şi 03 martie 2011 (cu privire însă la denunţul privind fapta de trafic de droguri comisă de numitul F.M. şi nu de către M.A.), nefiind vizitat de vreun alt poliţist din cadrul B.C.C.O. Constanţa în perioada februarie-mai 2011 (filele 187-191 dosar urmărire penală).

În consecinţă, Curtea a constatat că sunt aplicabile cu privire la această faptă prevederile:

- art. 4 alin. (2) C. proc. pen.: „După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului"";

- art. 103 alin. (1) C. proc. pen.: „Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege şi sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză";

- art. 103 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen.: „Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă".

Prin urmare, faţă de aspectele expuse mai sus cu privire la existenţa unui puternic dubiu cu privire la comiterea acestei fapte de către inculpatul M.V., raportat la probatoriul administrat în cauză, neputându-se reţine că acuzaţia cu privire la fapta de trafic de influenţă din martie-aprilie faţă de martorul denunţător C.S. a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, Curtea a făcut aplicarea prevederilor:

- art. 396 alin. (5) C. proc. pen.: „Achitarea inculpatului se pronunţă în cazul prevăzut la art. 16 alin. (1) fit.a).

- art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.: „Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:. c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea".

În consecinţă, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen., Curtea a dispus achitarea inculpatului M.V.A. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din martie-aprilie 2011 faţă de denunţătorul C.S.).

Curtea de Apel Constanţa a avut în vedere tot încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 şi nu cea prev. de art. 291 C. pen., având în vedere aplicarea globală a legii penale mai favorabile, potrivit argumentelor expuse mai sus şi celor care vor fi expuse mai jos privind individualizarea judiciară a pedepselor pentru infracţiunile reţinute ca fiind comise de către inculpatul M.V.A.

Fapta din 14 iunie 2011 faţă de denunţătorul C.S., Curtea a avut în vedere considerentele expuse mai sus cu privire la fapta din 14 iunie 2011 în sensul că această faptă reprezintă rezultatul unei activităţi a martorului denunţător C.S. de provocare a inculpatului M.V.A. de comitere a infracţiunii de trafic de influenţă, fiind îndeplinite condiţiile provocării stabilite în practica C.E.D.O., raportat la următoarele aspecte:

- a existat o invitaţie directă la comiterea unei infracţiuni din partea martorului denunţător C.S., care a iniţiat toate convorbirile telefonice din perioada 24 mai 2012-14 iunie 2012 şi a solicitat să se întâlnească cu inculpatul M.V.A. în data de 14 iunie 2012, din convorbirile dintre aceştia reieşind că martorul C.S. îi cerea inculpatului efectuarea de demersuri privind valorificarea unui denunţ pentru a putea beneficia de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002;

- scopul real urmărit de fapt de către martorul C.S. a fost acela de a se obţine probe cu privire la comiterea anterioară de către inculpatul M.V.A. a infracţiunilor de trafic de influenţă, pentru ca în final să fie valorificat denunţul făcut de C.S. la data de 12 august 2011 (deci cu aprox. 10 luni anterior) cu privire la acele infracţiuni şi astfel să beneficieze, în Dosarul penal nr. 4128/118/2011 al Tribunalului Constanţa (în prezent pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) în care are calitatea procesuală de inculpat, de cauza de reducere la jumătate a limitelor pedepsei prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002;

- convorbirea din mediul ambiental dintre martorul denunţător C.S. şi inculpatul M.V.A. a fost interceptată prin mijloacele tehnice puse la dispoziţie martorului C.S. de către organele de cercetare penală (D.N.A.), astfel cum reiese din declaraţia dată în faţa instanţei de către martorul C.S. la termenul din data de 23 aprilie 2013 (fila 42 verso dosar instanţă), fiind astfel incidente hotărârea C.E.D.O. din 08 aprilie 2003 în cauza M.M. c. Olandei şi hotărârea C.E.D.O. din 25 octombrie 2007 în cauza Van Vodel c. Olandei;

- din niciun mijloc de probă administrat în cauză nu rezultă nici un indiciu că fapta din data de 14 iunie 2014 arfifost săvârşită fără aceste insistenţe ale martorului C.S., în condiţiile în care toate convorbirile telefonice dintre cei doi au fost iniţiate de către C.S. iar în perioada de aprox. 1 an şi 3 luni ulterioară faptei din februarie 2011 inculpatul M.V.A. nu a avut iniţiativa de a-i propune martorului Corbeanu să-i facă rost (pentru care să solicite vreun folos patrimonial) de vreun denunţ pentru a beneficia de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002."

Ca urmare a constării existenţei unei provocări a inculpatului din partea martorului denunţător C.S. pentru comiterea acestei fapte, Curtea de Apel Constanţa a constatat că sunt aplicabile prevederile art. 101 alin. (3) C. proc. pen.: „Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acţionează pentru acestea să provoace o persoană să săvârşească ori să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii de probe".

Pronunţarea unei condamnări a inculpatului M.V. pentru comiterea faptei de trafic de influenţă din data de 14 iunie 2012, comisă în circumstanţele expuse mai sus, ar constitui o încălcare a dreptului la un proces echitabil prev. de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Dreptului Omului, în condiţiile în care nu există indicii că inculpatul M.V. i-ar fi solicitat altă sumă de bani (în afara celei pretinse în luna februarie 2011, deci cu aprox. 1 an 4 luni anterior) în lipsa insistenţelor martorului denunţător C.S. pentru obţinerea unui alt denunţ pentru obţinerea beneficiului prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În consecinţă, Curtea a constatat că mijlocul de probă constând în convorbirea ambientală din data de 14 iunie 2012 interceptată dintre martorul denunţător C.S. şi inculpatul M.V. a fost obţinut în urma provocării de către martorul denunţător, proba astfel obţinută echivalând cu o probă obţinută în mod nelegal, deoarece nu a fost obţinută doar printr-o cercetare pasivă a comiterii infracţiunii de către inculpat.

Sunt aplicabile astfel prevederile art. 102 alin. (2) C. proc. pen.: „Probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal".

Prin neluarea în seamă a convorbirii ambientale din data de 14 iunie 2012 interceptată dintre martorul denunţător C.S. şi inculpatul M.V. (singurul mijloc de probă administrat cu privire la această faptă), Curtea a constatat că nu există alte probe cu privire la comiterea infracţiunii de trafic de influenţă din data de 14 iunie 2012 de către inculpat.

Prin urmare, faţă de aspectele expuse mai sus, Curtea a făcut aplicarea prevederilor:

- art. 396 alin. (5) C. proc. pen.: „Achitarea inculpatului se pronunţă în cazul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. a).

- art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.: „Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: . c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea".

În consecinţă, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen., Curtea de Apel Constanţa a achitat pe inculpatul M.V.A. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din 14 iunie 2012 faţă de denunţătorul C.S.).

Curtea a avut în vedere tot încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 şi nu cea prevăzută de art. 291 C. pen., având în vedere aplicarea globală a legii penale mai favorabile, potrivit argumentelor expuse mai sus şi celor care vor fi expuse mai jos privind individualizarea judiciară a pedepselor pentru infracţiunile reţinute ca fiind comise de către inculpatul M.V.A.

Fapta din februarie-martie 2006 faţă de denunţătorul E.V.V.

Raportat la starea de fapt reţinută mai sus, Curtea de Apel Constanţa a constatat că fapta inculpatului M.V.A. care a pretins la sfârşitul lunii februarie 2006 de la martorul E.V.V. suma de 2.000 euro (sumă pe care a primit-o prin intermediul martorului E.G.) pentru a interveni pe lângă judecătorul care soluţiona Dosarul penal nr. 562/2005 al Judecătoriei Constanţa pentru ca acesta să dispună achitarea martorului E.V.V. pentru infracţiunile pentru care era cercetat în acel dosar penal, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Curtea a constatat că infracţiunea de trafic de influentă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 (sancţionată cu închisoare de la 2 la 10 ani) este incriminată sub acelaşi conţinut constitutiv prin art. 291 C. pen. în vigoare din 01 februarie 2014 (sancţionată cu închisoare de la 2 la 7 ani).

Curtea a constatat că şi în cazul acestei infracţiuni sunt incidente argumentele expuse mai sus, în sensul că:

- sub aspect sancţionator incriminarea actuală este mai favorabilă deoarece prevede o limită maximă specială mai mică, Curtea a reţinut că minimele speciale ale pedepsei sunt identice iar regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni este mai favorabil inculpatului în reglementarea prev. de art. 33, art. 34 C. pen. 1969 pentru motive care vor fi expuse mai jos cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor.

- Curtea a avut în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014 (publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014), prin care, cu unanimitate de voturi, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, decizia fiind definitivă şi general obligatorie.

În consecinţă, Curtea de Apel Constanţa a reţinut încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al infracţiunii, Curtea a constatat că elementul material al infracţiunii de trafic de influenţă s-a realizat prin pretinderea de către inculpatul M.V.A. de la martorul denunţător E.V.V. a sumei de 2.000 de euro şi primirea sumei de 2.000 euro prin intermediul martorului E.G. (tatăl martorului E.V.V.), inculpatul M.V.A. creând martorului E.V.V. impresia că are influenţă asupra judecătoarei din Dosarul penal nr. 562/2005 al Judecătoriei Constanţa pentru a se pronunţa o hotărâre de achitare pentru infracţiunile în care martorul E.V.V. era cercetat în acel dosar penal în calitate de inculpat.

Curtea a constatat că sunt incidente şi în cazul acestei infracţiuni argumentele expuse mai sus în sensul că în practica judiciară şi în literatura juridică s-a stabilit că infracţiunea de influenţă se săvârşeşte şi atunci când inculpatul lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, ceea ce se întâmplă atunci când, fără a avea trecere pe lângă acel funcţionar, creează persoanei falsa credinţă că s-ar bucura de această trecere, nefîind important dacă inculpatul a precizat sau nu numele funcţionarului asupra căruia a lăsat să se creadă că are influenţă, fiind suficient să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia deoarece ceea ce este important este ca influenţa presupusă a inculpatului să fi constituit pentru persoana interesată motivul important al tranzacţiei.

Curtea a mai reţinut că actul pentru care inculpatul M.V.A. a promis intervenţia intra în atribuţiile de serviciu ale judecătorului investit cu soluţionarea Dosarului penal nr. 562/2005 al Judecătoriei Constanţa, practica judiciară şi literatura juridică stabilind că nu are importanţă dacă intervenţia promisă a avut sau nu loc, dacă prin intervenţie s-a urmărit efectuarea de către funcţionar a unui act legal sau a unui act ilegal şi nici dacă acel act a fost efectuat sau nu, fiind suficient ca folosul să fi fost pretins sau primit pentru a-l determina pe funcţionar în sensul celor dorite de persoana interesată.

Sub aspectul laturii subiective, Curtea a constatat că inculpatul M.V.A. a comis infracţiunea de trafic de influenţă cu intenţie directă, acesta dându-şi seama şi vrând sa-şi trafice influenţa presupusă pe lângă judecătorul investit cu soluţionarea Dosarului penal nr. 562/2005 al Judecătoriei Constanţa, nefîind necesar ca acest scopul urmărit (influenţarea judecătorului) să fie efectiv realizat, în practica judiciară şi în literatura juridică stabilindu-se că este suficient că inculpatul l-a urmărit şi l-a acceptat în momentul pretinderii şi primirii sumei de bani.

Obţinerea sumei de 2.000 de euro s-a realizat în urma promisiunilor de determinare a judecătorului, fără ca sub aspect subiectiv inculpatul M.V.A. să fi intenţionat să facă astfel de demersuri; traficarea influenţei presupuse s-a realizat de inculpatul M.V.A. cu scopul de a mai primi bani de la denunţător, suplimentar faţă de cei încasaţi pentru serviciile sale de apărător ales în dosar.

Ca motiv de nereuşită a ajutării lui E.V.V. prin intervenţiile la judecător, inculpatul M.V.A. a susţinut faţă de denunţător că de fapt judecătorul de caz a dorit să dea o soluţie favorabilă şi a primit banii, dar nu a fost de acord superiorul ierarhic, în urma unor telefoane.

Curtea de Apel Constanţa a constatat că, toate aceste explicaţii formulate de inculpatul M.V.A. nu au o bază faptică reală şi relevă hotărârea iniţială de traficare de influenţă prin inducerea în eroare cu privire la următoarele aspecte:

- pretinsa influenţă faţă de judecător; intervenţiile făcute la magistrat; -remiterea celor 2 000 de euro către judecător; -refuzul şefei doamnei judecător de a adopta soluţia favorabilă, cauza explicit arătată de avocat fiind „că s-a primit telefoane".

În consecinţă, având în vedere că fapta de la sfârşitul lunii februarie - începutul lunii martie 2006 faţă de martorul denunţător E.V.V. a fost dovedită că a fost comisă, dincolo de orice îndoială, de către inculpatul M.V.A., că această faptă constituie infracţiune, Curtea a pronunţat condamnarea inculpatului M.V.A., fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen.: „Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat".

Individualizarea judiciară a pedepselor

Faţă de modalitatea de soluţionare a acţiunii penale astfel cum a fost expusă mai sus, Curtea a constatat că inculpatul urmează a fi condamnat doar pentru:

- săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă comisă în februarie 2011 faţă de denunţătorul C.S.;

- săvârşirea infracţiunii de trafic de de influentă comisă în februarie-martie 2006 faţă de denunţătorul E.V.V.

- pentru celelalte două infracţiuni din martie-aprilie 2011 şi din 14 iunie 2011 comise faţă de denunţătorul C.S. urmând a se pronunţa soluţii de achitare.

La stabilirea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatului M.V.A. pentru comiterea celor două infracţiuni pentru care va fi condamnat, Curtea de Apel Constanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor, respectiv limitele de pedeapsa prevăzute de lege, modul şi împrejurările de săvârşire a faptelor, gradul de pericol social al faptelor (infracţiuni de corupţie, respectiv de trafic de influenţă cu privire la corectitudinea actelor de cercetare penală şi de judecată), datele personale ale inculpatului (studii superioare, avocat, căsătorit, 1 copil minor).

Curtea a avut în vedere şi cuantumul sumelor primite de către inculpatul M.V.A. (2.500 euro de la denunţătorul C.S. prin intermediul martorelor C.C. şi T.N., 2.000 euro de la denunţătorul E.V.V. prin intermediul martorului E.G.), precum şi faptul că inculpatul M.V.A. este infractor primar, că după comiterea infracţiunilor a avut o atitudine corectă, prezentându-se la termenele de judecată fixate şi a respectat obligaţiile aferente măsurilor preventive luate faţă de el iar din recomandarea eliberată de către decanul Baroului Constanţa, prin care s-a realizat o caracterizare a activităţii de avocat a inculpatului M.V.A., reiese că inculpatul nu a avut sancţiuni disciplinare, nu au existat conflicte cu colegii sau sesizări din partea justiţiabililor sau instanţelor (fila 117 dosar instanţă).

Faţă de toate aspectele expuse mai sus, Curtea s-a orientat spre pedepse constând în minimul special de 2 ani închisoare, neimpunându-se reţinerea în favoarea inculpatului a vreunei circumstanţe atenuante, raportat la atitudinea nesinceră de recunoaştere a infracţiunilor care i-au fost reţinute precum şi la gradul de pericol social al infracţiunilor de corupţie comise.

Curtea a reţinut că minimele speciale ale pedepsei sunt identice pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. 1969, a cărei incriminare se regăseşte în infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen. în vigoare de la data de 01 februarie 2014, însă regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni este mai favorabil inculpatului în reglementarea prev. de art. 33, art. 34 C. pen. 1969.

Astfel, din perspectiva regimului sancţionator al concursului de infracţiuni, Curtea de Apel Constanţa a constatat că legea penală mai favorabilă potrivit art. 5 C. pen. este C. pen. 1969, având în vedere că sporul de pedeapsă prev. de art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 nu este obligatoriu, pe când art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. în vigoare din data de 01 februarie 2014 prevede aplicarea în mod obligatoriu pe lângă pedeapsa cea mai grea a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (în prezenta cauză sporul de pedeapsă ar fi de 1/3 din 2 ani închisoare = 8 luni închisoare care s-ar adăuga la pedeapsa de 2 ani închisoare, în final pedeapsa calculată potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. în vigoare din data de 01 februarie 2014 care s-ar aplica inculpatului M.V.A. fiind de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În acelaşi sens, Curtea a avut în vedere şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014 (publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014), prin care, cu unanimitate de voturi, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, decizia fiind definitivă şi general obligatorie.

În consecinţă, efectuând o aplicare globală a legii penale mai favorabile, Curtea a reţinut încadrarea juridică a infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, urmând a se aplica regimul sancţionator al concursului de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, Curtea a condamnat pe inculpatul M.V.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta din februarie 2011 faţă de denunţătorul C.S.).

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, Curtea a condamnat pe inculpatul M.V.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta faţă de denunţătorul E.V.V.).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. 1969 cu referire la art. 34 lit. b) C. pen. 1969 şi cu aplicarea art. 5 C. pen., Curtea de Apel a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului M.V.A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, apreciind că nu se impune aplicarea vreunui spor de pedeapsă raportat la faptul că cele două infracţiuni au fost comise la un interval mare de timp una de cealaltă, respectiv 5 ani.

În ceea ce priveşte aplicarea pedepselor accesorii, Curtea a constatat că sunt aplicabile prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind noul C. pen.: „în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă".

În consecinţă, în raport de aspectele expuse mai sus prin care s-a constatat că legea penală mai favorabilă global este codul penal 1969, Curtea a făcut aplicarea prev. art. 71 C. pen. 1969.

Prin urmare, în ceea ce priveşte interzicerea cu titlul de pedeapsă accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. 1969, Curtea a constatat, în baza art. 1 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, corelat cu art. 1 din Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a protocoalelor adiţionale la aceasta convenţie, şi cu art. 11 din Constituţia României, inaplicabilitatea de plano a acestor dispoziţii legale interne, în lumina celor statuate de Curte în cauza Hirst c. Marii Britanii.

Astfel, Curtea a stabilit că interzicerea absolută a drepturilor electorale, automată şi discreţionară, ca urmare a condamnării unei persoane la o pedeapsă privativă de libertate, este de natură să încalce dreptul prevăzut de art. 3 din Protocolul nr. 1, constând în dreptul la alegeri libere.

În acest sens, Curtea nu a putut accepta o interzicere absolută a dreptului de vot al unui condamnat, indiferent de circumstanţe, în temeiul dreptului intern şi intră în marja de apreciere a fiecărui stat stabilirea de limitări ale drepturilor cetăţeneşti, fie pe cale legislativă, fie pe cale judiciară a individualizării sancţiunilor, cu singurul amendament al stabilirii unor criterii rezonabile şi pertinente, ţinând de natura sau de gravitatea faptelor săvârşite.

Pe cale de consecinţă, Curtea nu a făcut aplicabilitatea art. 64 alin. (1) lit. a) teza I C. pen. constând în interzicerea dreptului de a alege autorităţile publice sau în funcţii elective publice.

Faţă de ansamblul motivelor expuse, în baza art. 71 C. pen. 1969 cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, Curtea a aplicat inculpatului M.V.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), lit. b) C. pen. 1969.

Individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei şi dispoziţii cu privire la măsurile preventive

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, Curtea de Apel Constanţa a avut în vedere asigurarea îndeplinirii scopului educativ, preventiv şi coercitiv al pedepsei.

Pentru aceasta, Curtea a avut în vedere natura infracţiunilor reţinute că au fost comise de către inculpatul M.V. care reprezintă infracţiuni de corupţie, fenomenul de corupţie reprezentând un fenomen deosebit de amplu care se manifestă în domenii diverse în societatea românească, care afectează o normală dezvoltare a societăţii şi pentru care s-au luat multiple măsuri pentru diminuarea acestui fenomen infracţional atât la nivelul reglementărilor interne din România cât şi la nivel european.

Curtea a apreciat că toate măsurile luate pentru diminuarea acestui fenomen infracţional al corupţiei nu îşi ating scopul dacă infracţiunile de corupţie descoperite nu sunt sancţionate într-un mod aspru în ceea ce priveşte modalitatea de executare pentru a se asigura scopul educativ, preventiv şi coercitiv al pedepsei; o pedeapsă aplicată într-un cuantum mai ridicat dar într-o modalitate de executare neprivativă de libertate nu este în măsură să realizeze acest scop al pedepsei pentru a se obţine rezultatele dorite în diminuarea fenomenului de corupţie din societatea românească ci poate fi în măsură să încurajeze comiterea chiar de către inculpat sau de către alte persoane a unor fapte de corupţie, atâta timp cât practica judiciară a instanţelor de judecată cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate ar fi aceea de neexecutare în regim de detenţie.

Curtea a mai avut în vedere în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.V.A. că prin infracţiunile care i-au fost reţinute s-a creat o percepţie a justiţiabililor a existenţei unei corupţii în justiţie, în sensul că actul de justiţie poate fi influenţat prin oferirea unor sume de bani organelor de cercetare penală sau judecătorilor pentru a influenţa ancheta în diferite cauze penale sau pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti, aspecte natură a crea o percepţie publică negativă asupra actului de justiţie în general şi o lipsă de încredere în general asupra actului de justiţie.

Curtea a mai reţinut că inculpatul M.V.A. nu a avut o atitudine sinceră de recunoaştere a infracţiunilor care i-au fost reţinute, dovedind astfel o lipsă de asumare a comportamentului său infracţional, Curtea apreciind astfel că scopul educativ preventiv al pedepsei în ceea ce-1 priveşte pe acest inculpat nu poate fi atins în situaţia în care pedeapsa nu s-ar executa în regim privativ de libertate, neputându-se reţine că pronunţarea condamnării la o pedeapsă în regim neprivativ de libertate ar constitui un avertisment pentru acest inculpat şi, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârşi alte infracţiuni.

Faţă de ansamblul motivelor expuse, Curtea a stabilit ca pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare care se va aplica inculpatului M.V.A. se va execută în regim de detenţie potrivit art. 60 C. pen., nefiind întemeiate solicitările acestui inculpat de stabilire a unui regim de executare a pedepsei neprivativ de libertate.

În ceea ce priveşte măsurile preventive, Curtea de Apel Constanţa a constatat că în cursul urmării penale s-au luat faţă de inculpatul M.V. măsurile preventive constând în:

- reţinere la data de 16 octombrie 2012: prin Ordonanţa nr. 187/P/2011 din 16 octombrie 2012, ora 16:25 s-a dispus reţinerea inculpatului M.V.A. pentru 24 de ore, de la data de 16 octombrie 2012, ora 16:25, până la data de 17 octombrie 2012, ora 16:25;

- arestare preventivă la data de 17 octombrie 2012: prin încheierea din data de 17 octombrie 2012 dată în Dosarul nr. 7774/2/2012 Curtea de Apel Bucureşti a dispus arestarea preventivă, pentru 29 de zile, a inculpatului M.V.A.; la soluţionarea recursului împotriva acestei încheieri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 23 octombrie 2012, a dispus punerea în libertate a inculpatului şi luarea faţă de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, pentru perioada 23 octombrie 2012-21 noiembrie 2012.

Având în vedere modalitatea de executare în regim de detenţie a pedepsei aplicate inculpatului M.V.A., în baza art. 72 alin. (1) C. pen., Curtea a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului M.V.A. perioada reţinerii şi arestării preventive începând din data de 16 octombrie 2012 până în data de 23 octombrie 2012 inclusiv.

Curtea a mai reţinut că măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi ţara, pentru perioada 23 octombrie 2012-21 noiembrie 2012, dispusă prin Încheierea de şedinţă nr. 3428 din 23 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. 7774/2/2012, a fost ulterior prelungită de către procuror.

Fiind sesizată instanţa de judecată, prin încheierea de şedinţă din data de 26 martie 2012 Curtea a constatat încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea din data de 23 octombrie 2012 (în cursul urmăririi penale) şi, în baza art. 1451 C. proc. pen., a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara faţă de inculpatul M.V.A.

La primul termen de judecată după intrarea în vigoare noului C. proc. pen. la data de 01 februarie 2014 (având în vedere că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara nu mai este prevăzută de noul cod de procedură penală), prin încheierea de şedinţă din data de 14 februarie 2014 Curtea a dispus, în baza art. 16 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 cu referire la art. 211 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 214 C. proc. pen., luarea măsurii controlului judiciar faţă de M.V.A. până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Având în vedere scopul măsurii preventive a controlului judiciar, pentru asigurarea unei bune desfăşurări a procesului penal, raportat şi la pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare stabilită, în baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen., Curtea a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul M.V.A. prin încheierea de şedinţă din data de 14 februarie 2014 a Curţii de Apel Constanţa, în Dosarul nr. 1426/36/2012.

Măsuri privind sumele primite de inculpatul M.V.A. de la denunţători şi cu privire la măsura asiguratorie

Curtea de Apel Constanţa a constatat că inculpatului M.V.A. i s-a reţinut comiterea a două infracţiuni de trafic de influenţă:

- săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă comisă în februarie 2011 faţă de denunţătorul C.S., de la care a primit prin intermediari suma de 2.500 euro;

- săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă comisă în februarie-martie 2006 faţă de denunţătorul E.V.V., de la care a primit prin intermediar suma de 3.000 euro.

În consecinţă, Curtea a făcut aplicare prev. art. 257 alin. (2) C. pen. 1969 cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen. 1969 şi la art. 19 din Legea nr. 78/2000, şi a dispus confiscarea de la inculpatul M.V.A. a următoarelor sume:

- suma de 2.000 euro (primită de la denunţătorul E.V.V.);

- suma de 2.500 euro (primită de la denunţătorul C.S.).

Curtea a constatat că prin Ordonanţa procurorului nr. 187/P/2011 din data de 14 noiembrie 2011 s-a luat măsura asiguratorie constând în sechestru, în limita sumei de 4.500 euro, asupra autoturismului, proprietatea inculpatului M.V.A. (filele 68-71 dosar urmărire penală).

Având în vedere scopul luării măsurii asigurătorii şi faptul că se va dispune prin prezenta hotărâre confiscarea de la inculpatul M.V.A. a sumei totale de 4.500 euro, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., Curtea a menţinut măsura asiguratorie luată prin Ordonanţa procurorului nr. 187/P din data de 14 noiembrie 2011 constând în sechestrul, în limita sumei de 4.500 euro, asupra autoturismului, proprietatea inculpatului M.V.A.

Măsuri cu privire la cheltuielile judiciare

Curtea de Apel Constanţa a constatat că potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. pen.: „în caz de renunţare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunţare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, care rămân în sarcina statului".

Curtea a avut în vedere la evaluarea cuantumului cheltuielilor judiciare avansate de către stat următoarele:

- prin rechizitoriu s-a stabilit efectuarea unor cheltuieli judiciare în cuantum de 3.000 lei;

- cercetarea judecătorească a durat aprox. 1 an şi 4 luni, fiind acordate 15 termene de judecată, fiind citate părţile, martorii propuşi din rechizitoriu şi cei solicitaţi de către inculpat şi s-au efectuat adrese pentru solicitarea unor informaţii şi comunicarea unor înscrisuri, apreciindu-se că s-au avansat cheltuieli judiciare în cuantum de 2.000 lei.

În consecinţă, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., Curtea a obligat pe inculpatul M.V.A. la plata sumei de 5.000 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, inculpatul M.V.A. şi numitul C.S.

H în apelul declarat de procuror, hotărârea menţionată a fost criticată ca ne temeinică şi nelegală pentru:

- greşita achitare a inculpatului M.V.A. pentru comiterea a două infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din martie - aprilie 2011 faţă de denunţătorul C.S. şi fapta din 14 iunie 2012 faţă de denunţătorul C.S.);

- neaplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. pen. din anul 1969;

- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului M.V.A. pentru comiterea a două infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, respectiv faptele din februarie 2011 faţă de denunţătorul C.S. şi fapta faţă de denunţătorul E.V.V.;

- inexistenţa dispoziţiei instanţei de fond privitoare la restituirea, de către inculpatul M.V.A., a sumelor de bani obţinute de la martorii denunţători C.S. şi E.V.V., în lei la cursul din data efectuării plăţii.

În apelul declarat de inculpatul M.V.A. s-a solicitat achitarea pentru infracţiunile de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru infracţiunile precizate de către judecătorul Curţii de Apel Constanţa în hotărârea penală atacată respectiv cea privind pretinderea de către inculpat de la martorul denunţător C.S. a sumei de 3.000 de euro şi 2.500 euro prin intermediul martorilor C.C. şi T.N. precum şi pentru infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatului privindu-l pe martorul E.V.V. privind primirea sumei de 2.000 euro prin intermediul tatălui acestuia martorul E.G., urmând a menţine soluţiile de achitare pentru celelalte două acte materiale menţionate în hotărârea motivată a Curţii de Apel Constanţa şi de respingere a apelului Parchetului cu privire la toate aspectele menţionate rămânând a da curs doar în eventualitatea condamnării inculpatului a motivului patru de apel în ideea că instanţa de fond nu a dispus cu privire la restituirea sumelor de bani către denunţători în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 78/2000.

Temeiurile de achitare pe care le-a invocat pentru cele două situaţii sus menţionate sunt art. 16 punctul a) C. proc. pen. şi art. 16 punctul c) C. proc. pen. pentru a doua infracţiune.

În cazul în care în una din cele două fapte reţinute se va aprecia că sunt îndeplinite condiţiile de condamnare s-a solicitat ca, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014, să se facă aplicarea legii penale mai favorabile în stabilirea deciziei definitive şi general obligatorii urmând a se avea în vedere dispoziţiile infracţiunii de trafic de influenţă pe reglementarea prevăzută de C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 dispunând suspendarea condiţionată a pedepsei în conformitate şi cu dispoziţiile art. 81 din vechiul C. pen. şi să se aibă în vedere şi dispoziţiile art. 74 C. pen., dând vocaţie circumstanţelor personale ale inculpatului.

În apelul declarat de numitul C.S. se solicită dispunerea restituirii către acesta a sumei de 2.500 euro de către inculpatul M.V.A.

Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa apelată, în raport de motivele de apel devoluate prin apelurile de faţă declarate de procuror, inculpatul M.V.A. şi numitul C.S., cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept aşa cum prevăd dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte pentru motivele ce se vor arăta în continuare are în vedere că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa şi de numitul C.S. se privesc ca fondate şi urmează a fi admise în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.; iar apelul declarat de inculpatul M.V.A. se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

A.l. Cu referire la primul motiv de critică din apelul declarat de procuror ce vizează nelegalitatea soluţiei instanţei de fond de achitare a inculpatului M.V.A. pentru comiterea a două infracţiuni de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta din martie - aprilie 2011 faţă de denunţătorul C.S. şi fapta din 14 iunie 2012 faţă de denunţătorul C.S.), Înalta Curte are în vedere pertinenţa acestuia.

a) Aceasta, întrucât în mod legal şi temeinic prin sentinţa penală nr. 77/P din data de 09 mai 2014, instanţa de fond a dispus, în baza dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute inculpatului M.V.A. din infracţiunile de trafic de influentă prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 (3 acte materiale) şi de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 în 4 infracţiuni de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. 1969 şi art. 5 C. pen.

Totodată, din punctul de vedere al analizei ce interesează examenul efectuat de instanţa de apel a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se mai reţine că, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 - fapta din martie - aprilie 2011 faţă de denunţătorul C.S. - constând în aceea că a pretins martorului denunţător C.S. suma de 5.000 de euro în schimbul intervenţiilor sale la ofiţeri de poliţie, pentru obţinerea unui denunţ care, în urma valorificării în cadrul unui dosar penal, să duca la tragerea la răspundere penală a infractorului şi la aplicarea pentru denunţător a dispoziţiilor legale de înjumătăţire a pedepsei.

Pe de altă parte, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. cu referire la art. 16 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 - fapta din 14 iunie 2012 faţă de denunţătorul C.S. - constând în aceea că a pretins bani lui C.S. (nu a precizat suma), în schimbul intervenţiei sale la ofiţeri de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa, pentru obţinerea unui denunţ cu privire la traficarea unei cantităţi de droguri mai mare de 100 de g, în scopul facilitării pentru denunţător a unei reduceri cu jumătate a pedepsei în dosarul penal în care era judecat în acea perioadă.

Astfel, Înalta Curte are în vedere că instanţa de fond a dat o interpretare eronată materialului probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare.

Este evident, având în vedere relaţiile apropiate dintre cei doi martori, pe de o parte, şi cu inculpatul M.V.A. şi tatăl acestuia, avocat în Baroul Constanţa, de asemenea, pe de altă parte, că declaraţiile acestora sunt pro causa, şi nu relevă o situaţie de fapt care să poată fi probată în vreun mod, cu atât mai mult cu cât există contradicţii chiar între ele, dar şi cu materialul probator administrat în cauză; de altfel, concubina şi mama martorului C.S. nu au declarat niciodată că ar fi existat o intenţie de vânzare a afacerii constituită sub forma Barului N.T. din Constanţa de către C.S., şi că, în acest sens, să fi permis sau însoţit vreo persoană interesată la locaţia de pe Bd. T.

În ceea ce priveşte rezoluţia nr. 323/P/2012 din data de 14 ianuarie 2014 a D.N.A.. secţia de combatere a corupţiei, la pct. 3 - unde se analizează activitatea infracţională a ofiţerilor de poliţie N.M., şi alţi lucrători de poliţie, sub aspectul comiterii infracţiunilor de trafic şi luare de mită, instanţa de apel a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie reţine că s-a menţionat că „din coroborarea exprimării alternative la singular şi plural a lui M.V.A., cu contradicţiile constatate în declaraţiile lui C.S. şi cu rezultatul verificării lor, precum şi cu absenţa în perioada supravegheată a unor comunicări între avocat şi vreunul dintre poliţiştii care ar corespunde descrierii, rezultă că, în prezenta cauză, nu se poate stabili în mod sigur că faptele sesizate ca fiind comise de poliţişti au existat în materialitatea lor; nu rezultă, din materialul probator, că N.M. sau vreun alt ofiţer de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanta ar fi susţinut vreo influentă pe care să o trafice în beneficiul denunţătorului".

Prin urmare, cele stabilite de către instanţa de fond pentru această faptă, nu pot constitui un fundament temeinic pentru pronunţarea unei soluţii de achitare.

Mai mult, în conţinutul discuţiei telefonice purtate la data de 24 mai 2012, ora 11:03, martorul C.S. i-a solicitat inculpatului M.V.A. restituirea facturii, pentru a o prezenta unor autorităţi, situaţie care nu a determinat o atitudine de negare din partea acestuia din urmă, sau de neînţelegere a subiectului discuţiei iniţiate în acest scop de către martor, prin solicitarea de relaţii suplimentare; din contră, inculpatul i-a dat asigurări că i-o va aduce, dar că nu o găsise până la data la care se purta această discuţie; în acest fel, se confirmă susţinerile martorului nominalizat privitor la predarea, către inculpat, a acestei facturi, cuprinzând valoarea bunurilor ce făceau parte din inventarul Barului N.T., în contul sumei de 5.000 de euro pretinsă de către inculpat pentru a-şi trafica influenţa pe lângă ofiţeri de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa, în scopul obţinerii unor informaţii certe care să constituie temeiul formulării unui denunţ de către martor, prin a cărui valorificare, de către organele de urmărire penală, să se poată solicita, de către C.S., aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

b) Tot astfel, şi cu privire la soluţia dispusă de către instanţa de fond a Curţii de Apel Constanţa cu referire la secunda infracţiune de trafic de influenţă, comisă la data de 14 iunie 2012, faţă de martorul C.S., pentru care prin hotărârea atacată s-a dispus achitarea inculpatului M.V.A. în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. c) C. proc. pen. pe motivul că nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea, Înalta Curte are în vedere că instanţa de fond a dat o interpretare greşită materialului probator, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare a inculpatului M.V.A., apreciind că acţiunile martorului C.S. se circumscriu unor acţiuni de provocare.

Astfel, din materialul probator, rezultă, într-adevăr, că discuţiile telefonice au fost iniţiate, în mare parte, de către martorul C.S., însă aceste acţiuni nu se pot circumscrie unei provocări din partea acestuia, având în vedere practica existentă până în acel moment în relaţia client-avo cat; pe de altă parte, importantă în stabilirea împrejurărilor concrete în care a avut loc întâlnirea din data de 14 iunie 2012, când se reţine şi comiterea unei alte infracţiuni de trafic de influenţă în sarcina inculpatului M.V.A., precum şi contextul general al acestor discuţii, este cel puţin întâlnirea din data de 29 mai 2012 când, în urma discuţiilor purtate la telefon, la dorinţa expresă a inculpatului M.V.A., acesta s-a întâlnit cu denunţătorul în municipiul Constanţa, discuţia având loc în timp ce inculpatul conducea autovehiculul în trafic, situaţie generată, în mod evident, de dorinţa acestuia de a evita posibilele probleme legate de interceptarea acesteia, având în vedere experienţa sa profesională, prin acordarea de asistenţă juridică unor persoane ce au făcut obiectul supravegherilor tehnice din partea organelor de urmărire penală, date ce rezultă chiar din convorbirile telefonice şi în mediu ambiental interceptate în prezenta cauză penală; toate aceste date rezultă din discuţia ambientală purtată între cei doi (redată în procesul-verbal de la filele 106-114 din dosarul de urmărire penală).

Astfel, discuţia susindicată a avut ca subiect principal eşecul inculpatului nominalizat în demersurile sale de a-l ajuta pe denunţător cu sesizarea ce a formulat-o anterior împotriva unei persoane cu numele F., pentru trafic de droguri; în partea de început a discuţiei, martorul C.S. i-a reproşat interlocutorului că nu a rezolvat nimic cu sesizarea ce a formulat-o, M.V.A. justificând nereuşita că cel vizat în denunţ a fost arestat pentru alte infracţiuni decât cele menţionate în sesizare; totodată, C.S. i-a imputat inculpatului că i-a dat bani degeaba, că a fost păcălit, acesta din urmă răspunzându-i că nu a primit banii fără rost întrucât el şi-a respectat promisiunea, a făcut ce a depins de el, adică a intervenit la ofiţerii B.C.C.O., însă s-a întâmplat ca cel faţă de care s-a formulat sesizarea să fie arestat pentru alte infracţiuni (în concret, pentru falsificare de monede), fără legătură cu cele de trafic de droguri menţionate în denunţ.

Aşadar, rezultă din această convorbire că inculpatul M.V.A. a obţinut, prin intervenţiile sale la organele de urmărire penală, date cu privire la infracţiuni concrete şi autori cunoscuţi, menţionate în denunţul formulat pe numele lui C.S., pentru realizarea scopului convenţiei ilicite de corupţie: primirea de către denunţătorul fictiv a unei pedepse mai redusă în dosarul penal în care în acea perioadă era judecat.

Astfel în conformitate cu cele reţinute prin procesul verbal de transcriere a convorbirii purtate în mediu ambiental la data de 14 iunie 2012 (filele 123-127 dosar urmărire penală), purtată în autoturismul condus de către inculpat, ca şi în discuţiile precedente, inculpatul M.V.A. a folosit, pentru a-i individualiza pe poliţiştii cu privire la care afirmă că are trecere, cuvântul „băieţii"; totodată, l-a informat pe martorul C.S. că problema se va rezolva în scurt timp, însă poliţiştii la care are influenţă erau la un curs, dar şi că aceştia i-au spus că pot face un denunţ cu privire la 50 de grame de droguri; în continuare, M.V.A. a susţinut în faţa martorului C.S. că are pregătit un alt denunţ pentru trafic de droguri, cu cantitate de peste 100 de g, cerându-i bani denunţătorului, afirmaţia fiind cât se poate de clară; la întrebarea martorului, privitoare la momentul în care trebuie remisă suma de bani în cauză, inculpatul i-a răspuns că mai întâi trebuie „să vină poliţiştii".

Acelaşi proces-verbal de redare a acestei convorbiri purtate în mediu ambiental la data de 14 iunie 2012, ţinând cont de acest mod de numire a poliţiştilor de către inculpatul M.V.A., că acesta a comis o pretindere clară de bani în schimbul intervenţiei la poliţişti pentru obţinerea unui denunţ pentru trafic de droguri întrucât, dincolo de orice dubii, această convorbire ilustrează că M.V.A. a afirmat, în concret, că va vorbi cu ofiţerii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa pentru ca aceştia să pregătească un denunţ, că denunţătorul trebuie să dea bani pentru o astfel de sesizare, şi că poliţiştii o să-i spună ce să scrie în denunţul cu privire la traficarea a mai mult de 100 de g de droguri.

Referitor la susţinerea instanţei de fond a Curţii de Apel Constanţa, privitoare la existenţa unei provocări din partea martorului C.S. ca inculpatul M.V.A. să comită infracţiunea de trafic de influentă, în modalitatea indicată, Înalta Curte are în vedere că este neîntemeiată; astfel, deşi nu se invocă dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen. 1969, prin referirile la jurisprudenţa C.E.D.O. în materia „provocării", şi a redării concluziilor unor decizii pronunţate în acest sens, este evident că s-a urmărit reţinerea acestor dispoziţii.

În acest punct de analiză se reţin considerentele statuate de C.E.D.O. în cauza Ramanauskas versus Lituania prin care s-a arătat că premisa provocării o constituie, printre altele, recunoaşterea de către inculpat a mituirii poliţistului, acţiune care însă nu trebuie să pornească de la inculpat.

Or, în prezenta cauză penală, inculpatul M.V.A. nu a recunoscut nicio clipă că ar fi comis fapta de natură penală de care este acuzat.

În al doilea rând, în practica C.E.D.O. se cere ca inculpatul să fi avut o atitudine de acceptare a consecinţelor legii şi pe fondul acesteia agentul să-i sugereze şi să iniţieze discuţia cu privire la rezolvarea problemelor prin mită; nici acest punct nu a fost dovedit, având în vedere discuţiile în mediu ambiental şi telefonice purtate până la acea dată de către inculpatul M.V.A. şi martorul C.S., precum şi insistenţa inculpatului în a-i da asigurări martorului C.S. că va obţine, după ce se întorc „băieţii" de la curs (respectiv lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa) datele necesare pentru formularea unui nou denunţ, în baza căruia să obţină aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În ultimul rând, este necesar ca atitudinea provocatoare a agentului să fie exprimată într-o măsură determinantă astfel încât inculpatul, din proprie iniţiativă, să nu fi luat hotărârea de a oferi mita.

Autorităţile judiciare sunt datoare să reprime acele comportamente infracţionale care se manifestă spontan şi au obligaţia să nu încurajeze şi să nu dea concurs tendinţelor de represiune penală în situaţia unor aparenţe infracţionale fondate pe provocarea subiectului de a săvârşi o faptă, provocare în lipsa căreia executarea infracţiunii nu ar fi avut loc.

Aceasta întrucât în speţă, având în vedere împrejurarea care a dus la formularea acuzaţiei de trafic de influentă, se retine că iniţiativa inculpatului a fost spontană şi nu poate fi admisă apărarea inculpatului în sensul că martorul a căutat prin orice mijloace să probeze o faptă pe care nu a comis-o pentru a-l compromite ca şi avocat.

Se conchide că în cauza de faţă, niciuna dintre condiţiile arătate nu au fost întrunite astfel încât provocarea invocată de instanţa de fond nu poate fi reţinută.

A.2. Cu referire la secundul motiv de critică devoluat prin apelul declarat de procuror în sensul că nu s-au aplicat dispoziţiile art. 64 lit. c) C. pen. anterior, se are în vedere temeinicia acestuia.

Astfel, cu titlu de premisă se reţine că prin sentinţa penală atacată, instanţa de fond a Curţii de Apel Constanţa a dispus, în baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. 1969 cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, aplicarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

Or, în raport de calitatea de avocat în Baroul Constanţa a inculpatului M.V.A., cât şi de gravitatea extremă a faptelor imputate şi dovedite a fi fost săvârşite de acesta şi care au determinat condamnarea sa, instanţa de apel a Înaltei Curţi are în vedere că, în mod justificat se impunea şi aplicarea interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.

A.3. Totodată, cel de-al treilea motiv de critică promovat de procuror ce vizează greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului M.V.A. pentru comiterea a două infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, respectiv faptele din februarie 2011 faţă de denunţătorul C.S. şi fapta faţă de denunţătorul E.V.V., Înalta Curte îl priveşte ca nepertinent.

Aceasta, întrucât la operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpatului nominalizat M.V.A. instanţa de fond a avut în vedere, în esenţă, criteriile generale de individualizare, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor - infracţiuni de corupţie, respectiv trafic de influenţă, dar şi datele personale ale inculpatului (acesta fiind avocat, cu studii superioare, căsătorit, cu un copil minor în întreţinere), dar şi cuantumul sumelor primite cu titlu de influenţă traficată.

Totodată, instanţa de fond în mod judicios a motivat că inculpatul nominalizat este la primul conflict cu legea penală, a avut o atitudine corectă faţă de organul judiciar, după comiterea infracţiunilor, prezentându-se la fiecare termen de judecată, şi respectând obligaţiile impuse prin măsurile preventive care au fost luate faţă de acesta, după înlocuirea măsurii arestării preventive, iar din recomandarea eliberată de către decanul baroului Constanţa rezultă că nu a avut sancţiuni disciplinare şi nu au existat conflicte cu colegii sau sesizări din partea justiţiabililor sau a instanţelor de judecată şi deşi cele mai sus arătate nu au fost reţinute ca circumstanţe atenuante legale, în mod legal şi temeinic s-a statuat că, prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, respectiv de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie conform dispoziţiilor art. 60 C. pen., se poate asigura îndeplinirea scopului educativ, preventiv şi coercitiv al pedepsei.

A.4./C. În fine, este fondată şi ultima critică invocată prin apelul declarat în cauză de către procuror şi respectiv de numitul C.S. care vizează inexistenţa dispoziţiei instanţei de fond privitoare la restituirea, de către inculpatul M.V.A., a sumelor de bani obţinute de la martorii denunţători C.S. şi E.V.V., în lei la cursul din data efectuării plăţii.

Se retine că în conţinutul sentinţei atacată, instanţa de fond, la cap. 9 intitulat „Măsuri privind sumele primite de inculpatul M.V.A. de la denunţători şi cu privire la măsura asigur atorie" a arătat că, faţă de inculpatul M.V.A. s-a dispus condamnarea pentru două infracţiuni de trafic de influenţă, respectiv fapta comisă în legătură cu denunţătorul C.S., comisă în februarie 2011, când a primit suma de 2.500 de euro, şi fapta comisă în legătură cu denunţătorul E.V.V., comisă în perioada februarie - martie 2006, de la care a primit, prin intermediar, suma de 3.000 euro şi în consecinţă, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 257 alin. (2) C. pen. în referire la art. 256 alin. (2) C. pen. şi la art. 19 din Legea nr. 78/2000, dispunându-se confiscarea sumei totale de 4.500 de euro primită de inculpat de la cei doi martori denunţători.

Totodată instanţa de apel a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are în vedere că prin rechizitoriul nr. 187/P/2011 din data de 04 decembrie 2012 al D.N.A. - Secţia de combatere a corupţiei, s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. i)1 C. proc. pen. cu aplicarea art. 61 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 29 alin. (2) C. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii C.S. şi E.V.V., urmare cercetărilor efectuate sub aspectul comiterii infracţiunilor de cumpărare de influenţă, prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât intervenea una din cauzele care împiedicau punerea în mişcare a acţiunii penale, respectiv că aceştia au denunţat autorităţilor faptele mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat.

Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 78/2000, în cazul săvârşirii infracţiunilor la care se referă cap. III din aceeaşi lege, banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârşirea infracţiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, se confiscă; iar, dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Pe de altă parte, prin Decizia în recurs în interesul Legii nr. 59 din data de 24 septembrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători, s-a statuat că dispoziţiile art. 61 alin. (2) şi 4 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, privind nepedepsirea făptuitorului şi restituirea banilor, valorilor sau oricăror altor bunuri care au făcut obiectul infracţiunii, sunt aplicabile numai infracţiunilor prevăzute de legea specială.

Prin urmare, instanţa de fond a Curţii de Apel Constanţa avea obligaţia, în interpretarea textelor legale mai sus arătate, să dispună şi restituirea, de către inculpatul M.V.A., a sumelor de 2.000 de euro, respectiv 2.500 de euro, în lei la cursul din data efectuării plăţilor, către martorii C.S. şi E.V.V., având în vedere şi precizările acestora, în cuprinsul declaraţiilor date în faţa instanţei de fond, privitoare la recuperarea acestor sume de bani de la inculpat, la finalul procesului penal.

B.l. Nu este fondată prima critică invocată în apelul propriu declarat de către inculpatul M.V.A. prin care se tinde la achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) cu referire la infracţiunea de trafic de influenţă imputată constând în pretinderea de către inculpat de la martorul denunţător C.S. a sumei de 3.000 de euro şi 2.500 euro prin intermediul martorilor C.C. şi T.N.

Aceasta, întrucât prin examinarea coroborată a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces-verbal de constatare acte premergătore urmăririi penale, filele 3-5; denunţ şi declaraţii date în cauză de C.S., filele 8-11, 14-22, 136-149, 247-248; acte privind calitatea de avocat a lui M.V.A., filele 89-97; proces-verbal de redare a convorbirii ambientale din data de 29 mai 2012, filele 106-114; proces-verbal de redare a convorbirii ambientale din data de 14 iunie 2012, filele 123-127; declaraţii martori C.C., filele 150-151; A.T.V., filele 152-153; T.N., filele 154-156; denunţ formulat de C.S. împotriva lui F.M. şi proces-verbal de predare în prezentul dosar, filele 157-161; procese-verbale de identificări de persoane şi planşe foto, filele 162-185; proces-verbal de verificare situaţie privind vizitele la arestul I.J.P. Constanţa, filele 187-192; ordonanţe de delegare organe de poliţie judiciară, filele 193-194, 238, 372-373,426; procese-verbale de redare discuţii telefonice interceptate în cauză, filele 195-197, 201-207, 209-213, 231-237 cu cele ce au fost administrate nemijlocit de instanţa de fond a Curţii de Apel Constanţa propuse prin actul de sesizare a instanţei respectiv:

- audierea martorilor E.V.V. (fila 41), C.S. (fila 42-43), C.C. (fila 75), T.N. (fila 76) şi E.G. (fila 77) precum şi mijloacele de probă solicitate în apărare de către inculpatul M.V.A., care au fost apreciate ca fiind pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei, potrivit art. 67 C. proc. pen. 1969:

- audierea martorilor M.M. (fila 118), A.F. (fila 119) şi Z.V.Ş. (fila 173) fiind astfel respectat dreptul inculpatului M.V.A. la un proces echitabil în sensul prev. de art. 6 parag. 1 pct. 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale constând în dreptul inculpatului de a solicita şi obţine citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;

- adeverinţă din 01 noiembrie 2013 eliberată de U.N.B.R. - Baroul Constanţa privind desfăşurarea activităţii de avocat a inculpatului M.V.A. în Baroul Constanţa (fila 116);

- recomandare eliberată de către decanul Baroului Constanta prin care s-a realizat o caracterizare a activităţii de avocat a inculpatului M.V.A. (fila 117);

- extrase din presă şi din sistemul Ecris cu privire la infracţiunile pentru care a fost cercetat martorul denunţător C.S. (filele 120-169);

- rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dată la data de 14 ianuarie 2014 în Dosarul nr. 323/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de mai mulţi ofiţeri din cadrul B.C.C.O. Constanţa privind săvârşirea unor infracţiuni de luare de mită, trafic de influenţă şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii care nu sunt destinate publicităţii, dispunându-se de asemenea neînceperea urmării penale faţă de C.S. (martorul denunţător din prezentul dosar) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de dare de mită şi cumpărare de influenţă prev. de art. 255 C. pen. 1969 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi de 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (filele 193-207 dosar instanţă) precum şi cu declaraţia inculpatului M.V.A. dată la termenul de judecată din 03 aprilie 2014 în faţa instanţei de fond, se are în vedere că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt imputată pe acest tronson al situaţiei de fapt.

Concomitent, aceeaşi situaţie de fapt este însuşită de către instanţa de apel a Înaltei Curţi şi în consecinţa administrării declaraţiilor testimoniale ale numiţilor N.M. şi T.B.M., ambii ofiţeri la B.C.C.O. - Constanţa (filele 187-188 dosar apel Înalta Curte de Casație și Justiție), precum şi prin vizionarea directă şi nemijlocită a înregistrărilor autorizate în condiţiile legii ale discuţiilor ambientale din datele de 29 mai şi 14 iunie 2012, în şedinţa publică de judecată de la termenul din data de 05 noiembrie 2014 (fila 153 dosar apel Înalta Curte de Casație și Justiție).

Totodată, decisivă în reţinerea situaţiei de fapt ce se prezintă în cele ce succed este şi precizarea expresă a inculpatului M.V.A. prin apărătorul său ales arătată instanţei de apel la termenul de judecată din 05 noiembrie 2014 în sensul că nu are nelămuriri cu privire la poziţia procesuală a martorului denunţător C.S. şi că „achiesează la declaraţiile anterioare ale acestuia dată la instanţa de fond, având în vedere că a fost nemijlocit audiat în prezenţa sa şi a apărătorului său ales, a judecătorului fondului şi a procurorului D.N.A."

Astfel, în raport de toate cele mai sus expuse instanţa de apel a Înaltei Curţi are în vedere situaţia de fapt reţinută şi de către instanţa de fond a Curţii de Apel Constanţa pe acest palier al faptelor imputate inculpatului M.V.A. în sensul că la data de 30 octombrie 2010 numitul C.S. (martor denunţător în prezenta cauză) a fost reţinut şi ulterior arestat preventiv, prin încheierea de şedinţă nr. 121 din 30 octombrie 2010 a Tribunalului Constanţa pronunţată în Dosarul nr. 14647/118/2010, faţă de acesta punându-se în mişcare acţiunea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. 1968 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. 1969 constând în aceea că, la data de 25 octombrie 2010, prezentându-se ca agent de pază al SC S.A.S. SRL, l-a indus în eroare pe G.G., angajat al SC N.S. SRL, mecanicul deservent al buldoexcavatorului, căruia i-a comunicat că va asigura paza utilajului arătat anterior după care l-a încărcat pe un trailer şi l-a livrat făptuitorului O.V., în baza unei înţelegeri anterioare cu acesta.

În perioada 30 octombrie 2010 - mai 2011 martorul C.S. s-a aflat în stare de arest preventiv în C.R.A.P. din cadrul I.P.J. Constanţa.

Ca urmare a trimiterii sale în judecată pentru infracţiunile reţinute, martorul C.S. a fost transferat în Penitenciarul Poarta Albă unde s-a aflat în stare de arest preventiv în perioada mai 2011-16 martie 2012, dată la care a fost liberat ca urmare a rămânerii definitive a încheierii de şedinţă din data de 13 martie 3012 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. 4128/118/2011, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu prev. de art. 145 C. proc. pen. 1969.

Din înscrisul olograf aflat la filele 158-160 dosar urmărire penală, se mai reţine că la data de 24 ianuarie 2011 martorul C.S. (aflat la acea dată în stare de arest preventiv în C.R.A.P. din cadrul I.P.J. Constanţa) a formulat un denunţ privind săvârşirea de către numitul F.M. a unei infracţiuni de trafic de droguri privind cocaină lichidă, infracţiune prevăzută de art. 2 pct. 3 lit. h) din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor.

Scopul pentru care martorul C.S. a formulat acest denunţ a fost pentru a putea beneficia de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002: „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".

Totodată se are în vedere că în cursul lunii ianuarie 2011, s-a întocmit împuternicirea avocaţială 13 ianuarie 2011 pentru inculpatul M.V.A. de către clientul C.S. (fila 405 dosar urmărire penală), acesta din urmă semnând personal delegaţia avocaţială, astfel cum reiese din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 14 noiembrie 2012 efectuată în cauză prin care s-a concluzionat că această delegaţie avocaţială a fost semnată de C.S. la rubrica client (filele 407-413 dosar urmărire penală).

Din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, Înalta Curte reţine că inculpatul M.V.A. nu l-a asistat sau reprezentat pe martorul C.S. la nici o activitate de urmărire penală desfăşurată în Dosarul nr. 1392/P/2010 menţionat în împuternicirea avocaţială, scopul întocmirii acestei delegaţii avocaţiale fiind acela ca inculpatul M.V.A. să poată să îl viziteze pe martorul C.S. în locul de deţinere.

În acest sens, se constată că procedura de efectuare a vizitelor în C.R.A.P. din cadrul I.P.J. Constanţa impune parcurgerea unei anumite proceduri, respectiv consemnarea într-un registru a datei şi numelui persoanei care a intrat în C.R.A.P., pentru avocaţi fiind necesar şi prezentarea delegaţiei avocaţiale pentru persoana vizitată.

Or, deşi data de pe delegaţia avocaţială este 13 ianuarie 2011, din evidenţa vizitelor la arestul I.P.J. Constanţa (filele 187-191) unde în acea perioadă era încarcerat C.S., se reţine că acesta a primit în total 5 vizite de la avocatul M.V.A.: la data de 19 ianuarie 2011 (fila 190 dosar urmărire penală), la 11 februarie 2011, la 01 aprilie 2011, la 18 aprilie 2011 şi la 26 aprilie 2011 (fila 191 dosar urmărire penală), existând astfel probe certe că martorul C.S. a semnat împuternicirea avocaţială la prima vizită.

Astfel din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, rezultă că inculpatul M.V.A. a pretins în luna februarie 2011 martorului denunţător C.S. suma de 3.000 euro (primind suma de 2.500 euro prin intermediul martorelor C.C. şi T.N.) pentru a interveni pe lângă anumiţi poliţişti din cadrul B.C.C.O. Constanţa pentru ca aceştia să dea curs denunţului pe care C.S. l-a făcut cu privire la comiterea de către numitul F.M. a unei infracţiuni de droguri şi, în final, martorul C.S. să beneficieze de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2003 privind înjumătăţirea limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile pentru care era cercetat.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate:

- denunţul efectuat de către martorul C.S. la data de 12 august 2011 în care a arătat inculpatul M.V.A. i-a solicitat suma de 3.000 euro pentru obţinerea "art. 19" dar că are nevoie de suma de 3.000 euro pentru a "sensibiliza pe şeful B.C.C.O. Constanţa în vederea instrumentării" denunţului făcut în scopul favorabil martorului, iar C.S. i-a spus că nu dispune de toată suma, spunându-i inculpatului să meargă la Barul N.T. unde C.C. (n. mama lui C.S.) îi va aduce suma de 2.500 euro (fila 18 dosar urmărire penală");

- planşa fotografică întocmită la data de 15 octombrie 2012 privind recunoaşterea după fotografii de către martora C.C. a inculpatului M.V.A., zis „avocatul V.”, căruia i-a dat suma de 2.500 euro în februarie 2011 (filele 182-185 dosar urmărire penală);

- planşa fotografică întocmită la data de 15 octombrie 2012 privind recunoaşterea după fotografii de către martora T.N. a inculpatului M.V.A., zis „avocatul V.”, căruia i-a dat suma de 2.500 euro în februarie 2011 (file 175-178 dosar urmărire penală);

- denunţul făcut de către C.S. privind comiterea infracţiunii de trafic de droguri de către numitul F.M., denunţ înregistrat la data de 24 ianuarie 2011 la D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Constanţa (filele 158-161 dosar urmărire penală);

- conţinutul convorbirii în mediu ambiental dintre inculpatul M.V.A. şi martorul C.S. din data de 29 mai 2012, interceptată în baza autorizaţiei din 23 mai 2012 emisă de către Curtea de Apel Bucureşti, din care rezultă confirmarea de către inculpatul M.V.A. a faptului că anterior a primit suma de 2.500 euro de la denunţătorul C.S. pentru facilitarea obţinerii unei pedepse mai mici, denunţătorul reproşându-i inculpatul M.V.A. că i-a dat banii degeaba, că nu a reuşit să-l ajute cu sesizarea ce a formulat-o anterior împotriva unei persoane cu numele F.M. pentru trafic de droguri la care a fost martor ocular, iar pentru obţinerea unei pedepse înjumătăţite, avocatul i-a pretins 3 000 de euro din care a primit 2 500 de euro în schimbul promisiunii că va facilita realizarea acestui scop prin intervenţia sa la ofiţeri de poliţie din cadrul B.C.C.O. Constanţa; din conţinutul convorbirii susmenţionate mai rezultă că denunţătorul C.S. îi reproşează inculpatului M.V.A. că i-a dat bani degeaba, că a fost păcălit, iar acesta din urmă răspunde că nu a primit banii fără rost întrucât el şi-a respectat promisiunea, a făcut ce a depins de el, adică a intervenit la ofiţerii B.C.C.O., însă s-a întâmplat ca cel faţă de care s-a formulat sesizarea să fie arestat pentru alte infracţiuni (în concret, pentru falsificare de monede), fără legătură cu cele de trafic de droguri menţionate în denunţ (filele 106-114 dosar urmărire penală):

- C.S.: Păi, zi-mi, zi-mi tu, ce-am făcut eu . cu, cu ăia două mii cinci sute? Ce s-a întâmplat de atunci? Nimic! Ăla, la Ploieşti, e bine mersi, stă acasă, nu s-a dus nimeni peste el! Care trebuia să-1 luaţi! Stai că mai vine una .î?

- M.V.A.: Deci . Tu ai, acuma, pe douăzeci şi . vineri.

- C.S.: Da tată, da asta cu F.M.V.A.: Ascultă-mă puţin.

- C.S.: Zi.

- M.V.A.:Nu este, că au făcut percheziţie la F. Deci nu a găsit nimic! Au făcut percheziţie şi când a . I-a luat cu falsu de monede.

- C.S.: M.

- M.V.A.: înţelegi? Că m-a sunat pe mine F., să-l apăr.

- C.S.:Ă.

- M.V.A.: Şi i-am dat eject! Nu ştiu dacă ştii.

- C.S.: Nu ştiu. Asta n-am .

- M.V.A.: Deci, eu îţi promit că-ţi iese!

- C.S.: Când?

- M.V.A.: Eu am vorbit cu băieţii. ( notă: poliţişti din cadrul B.C.C.O. Constanţa).

- C.S.: Da.

- M.V.A.: Şi dacă nu iese ăsta acum, cu F., din nou.

- C.S.: Da.

- M.V.A.: Că vor să-l facă pe F., să.

- C.S.: Aşa.

- M.V.A.: Şi vrea să-l facă N.C. (notă: preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa).

- C.S.: Da.

- M.V.A.: Deci, dacă nu iese ăsta, eu îţi găsesc alta, imediat!";

- adresa din 18 octombrie 2012 a Tribunalului Constanţa, copiile împuternicirilor avocaţiale pentru C.S. în Dosarul nr. 1392/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, copii ale proceselor verbale de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi de prezentare a materialului de urmărire penală, copii ale declaraţiilor date de către C.S. în perioada 30 octombrie 2010-09 martie 2011 din care rezultă că în toată această perioadă inculpatul M.V.A. nu l-a asistat sau reprezentat pe C.S. la nici un act procesual efectuat în Dosarul nr. 1392/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanta, C.S. fiind asistat de către alţi avocaţi (avocaţi din oficiu M.L., C.M., C.A.A. şi avocaţi aleşi C.L., A.A., G.A.) (filele 251-290 dosar urmărire penală);

- adresa din 30 octombrie 2012 a Tribunalului Constanţa din care rezultă că, în urma verificărilor, s-a constatat că în volumele de urmărire penală din Dosarul nr. 1392/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa numitul M.V.A. nu a depus înscrisuri în circumstantiere pentru vreunul dintre învinuiţii sau inculpaţii cercetaţi în dosar şi nu a formulat vreo cerere; verificând actele dosarelor constituite la instanţe în faza de urmărire penală, referitoare la măsurile preventive luate faţă de inculpaţii cercetaţi în cauză, s-a constatat că inculpatul M.V.A. nu a depus înscrisuri în circumstanţiere pentru vreunul dintre inculpaţii cercetaţi în dosar şi nu a formulat vreo cerere; verificând actele Dosarului penal nr. 4128/118/2011 al Tribunalului Constanţa s-a constatat că inculpatul M.V.A. nu a depus înscrisuri în circumstanţiere pentru vreunul din inculpaţii judecaţi în dosar şi nu a formulat vreo cerere (dosar urmărire penală), fiind ataşate şi încheierile de şedinţă pronunţate de către Tribunalul Constanţa în perioada 30 octombrie 2010 - 22 februarie 2011 referitoare la măsurile preventive privind pe C.S. (filele 297-337 dosar urmărire penală).

Astfel înalta Curte are în vedere că nu este întemeiată apărarea inculpatului M.V.A., în sensul că l-a asistat pe C.S. de la momentul reţinerii la toate activităţile din dosar ce au necesitat asistarea acestuia şi că a depus la dosar acte în circumstanţiere pentru acesta, din înscrisurile înaintate de către Tribunalul Constanţa rezultând că inculpatul M.V.A. nu l-a asistat sau reprezentat pe C.S. la nici un act procesual efectuat în Dosarul nr. 1392/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, C.S. fiind asistat de către alţi avocaţi, şi nici nu a depus înscrisuri în circumstanţiere pentru vreunul din inculpaţii judecaţi în dosar şi nu a formulat vreo cerere, fiind ataşate şi încheierile de şedinţă pronunţate de către Tribunalul Constanţa în perioada 30 octombrie 2010 - 22 februarie 2011 referitoare la măsurile preventive privind pe C.S. (filele 251-290, filele 297-337 dosar urmărire penală).

Or, toate aceste înscrisuri infirmă vreo asistare sau participare în proces a inculpatului M.V.A. în calitate de avocat al martorului denunţător C.S.; astfel:

- la data de 30 octombrie 2010 când a fost reţinut, C.S. a fost asistat de apărător din oficiu M.L., care a participat şi la declaraţiile date ca învinuit şi inculpat, luate cu această ocazie de organele de urmărire penală, anterior propunerii de arestare preventivă;

- după prezentarea în faţa instanţei competentă să soluţioneze propunerea de arestare preventivă, la toate actele ce au implicat prezenţa unui apărător, numitul C.S. a fost asistat de unul dintre apărătorii aleşi C.L. şi A.A.; la urmărirea penală aceştia au semnat pe declaraţiile şi procese-verbale întocmite faţă de denunţător şi au fost menţionaţi în hotărârile judecătoreşti cu privire la arestarea preventivă;

- în faza de urmărire penală susnumitul C.S., în dosarul în care a fost arestat preventiv, a fost audiat de 7 ori, prezentarea materialului de urmărire penală având loc la data de 09 martie 2011, însă la niciuna din cele 9 situaţii în care a fost necesară asistarea lui C.S. în faza de urmărire penală (inclusiv la înştiinţarea de începerea urmăririi penale), aflat în stare de reţinere sau arestare preventivă, nu a fost prezent avocatul M.V.A. ci apărătorii aleşi C.L. şi A.A.;

- în faza de judecată, la prima instanţă, C.S. a fost asistat de avocat ales G.A.;

- inculpatul M.V.A. nu a participat nici la vreo procedură în faţa instanţelor în legătură cu acest dosar penal.

De altfel, în acelaşi sens a declarat şi martorul C.S., acesta precizând că suma de bani (n. 2.500 euro) dată inculpatului M.V.A. a fost pentru a fi oferită lucrătorilor de poliţie, inculpatul neasigurând apărarea sa şi nici nu l-a reprezentat (fila 43 dosar instanţă fond Curtea de Apel Constanţa).

Concomitent, faptul că martorul C.S. nu a reţinut că a semnat o delegaţie avocaţială pentru inculpatul M.V.A. nu înseamnă că martorul C.S. nu a semnat acea delegaţie, având în vedere că prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 noiembrie 2012 întocmit de către I.G.P.R. - Serviciul Criminalistic s-a concluzionat că "semnătura existentă la rubrica "Client/Reprezentant" a documentului intitulat Împuternicire avocaţială, a fost executată de C.S." (filele 407-413 dosar urmărire penală); în consecinţă, această delegaţie putea fi semnată în ziua în care C.S. a fost vizitat la arest de către inculpatul M.V.A., din evidenţa vizitelor la arestul I.P.J. Constanţa (filele filele 187-191 dosar urmărire penală) unde în acea perioadă era încarcerat C.S., reieşind în mod cert că acesta a primit în total 5 vizite de la avocatul M.V.A.: la data de 19 ianuarie 2011 (fila 190 dosar urmărire penală) şi la datele de 11 februarie 2011, 01 aprilie 2011, 18 aprilie 2011 şi 26 aprilie 2011 (fila 191 dosar urmărire penală).

Astfel cum s-a arătat mai sus, scopul întocmirii susmenţionatei delegaţii avocaţiale nu a fost acela ca inculpatul M.V.A. să-l asiste sau să-l reprezinte pe martorul denunţător M.V.A. la vreo activitate procesuală din cursul urmăririi penale, ci acela ca inculpatul M.V.A. să poată să îl viziteze pe martorul C.S. în locul de deţinere şi să poată vorbi altfel cu privire la demersurile făcute de către inculpatul M.V.A. pentru valorificarea denunţurilor făcute de C.S. pentru obţinerea beneficiului art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Instanţa de apel a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie mai are în vedere că, în perioada în care martorul denunţător C.S. s-a aflat în C.R.A.P. din cadrul P.I.J. Constanţa, acesta a fost vizitat de către agent Z. din cadrul B.C.C.O., nefiind vizitat de vreun alt poliţist din cadrul B.C.C.O. Constanţa, astfel cum reiese din evidenţa vizitelor la arestul I.P.J. Constanţa (filele filele 187-191 dosar urmărire penală).

Astfel Înalta Curte constată că nu este întemeiată apărarea inculpatului M.V.A. în sensul că referirile sale din conţinutul convorbirilor înregistrate cu privire la „băieţii mei" nu privesc poliţişti din cadrul B.C.C.O. Constanţa, ci foşti clienţi ai săi.

În acest sens, este relevantă declaraţia dată la data de 17 octombrie 2012 de către inculpatul M.V.A. în Dosar nr. 7774/2/2012 al Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a penală, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă în care acesta a precizat că: „Am folosit într-adevăr cuvântul băieţii mei pentru a desemna lucrătorii de poliţie atunci când am spus că "băieţii aceia mai au şi alte treburi, nu se pot ocupa doar de denunţul tău". M-am referit generic la aceştia şi probabil denunţătorul a tras concluzia că îi cunoşteam," (fila 65 verso parag. 14, 15 dosar urmărire penală) şi în consecinţă revenirile inculpatului M.V.A. cu privire la acest aspect în declaraţiile ulterioare nu sunt justificate în nici un mod şi nu sunt credibile.

Totodată nu este întemeiată nici susţinerea apărătorului inculpatului M.V.A. în sensul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi reţinut prin încheierea prin care s-a dispus respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului şi luarea faţă de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara prev. de art. 1451 raportat la art. 145 C. proc. pen. 1969 că nu există probe privind comiterea de către inculpatul M.V.A. a vreunei infracţiuni.

În acest sens, se are în vedere că, în motivarea încheierii de şedinţă nr. 3428 din 23 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosar nr. 7774/2/2012, s-a reţinut la fila 7 par.2 că, analizând actele de urmărire penală, efectuate până la acel moment, „în speţă există indicii, care conturează, pentru un observator independent, presupunerea rezonabilă, că inculpatul ar fi comis infracţiunea reţinută în sarcina sa, respectiv trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000", iar în par.3 de la fila 7 a aceleiaşi încheieri sunt indicate mijloacele de probă administrate în cauză din care rezultă, această presupunere rezonabilă a comiterii de către inculpat a infracţiunii respective (fila 69 dosar fond).

Aşadar se constată că niciun mijloc de probă administrat în cauză nu relevă că inculpatul M.V.A. ar fi efectuat vreo activitate circumscrisă calităţii de avocat al martorului denunţător C.S. în dosarul penal în care acesta din urmă era cercetat, aspect care se coroborează cu declaraţiile denunţătorului C.S., ale martorelor T.N. şi C.C. şi cu interceptarea convorbirii ambientale dintre inculpatul M.V.A. şi martorul denunţător C.S. din data de 29 mai 2012 în sensul că inculpatul a primit suma de 2.500 de euro de la martorul denunţător C.S. (prin intermediul martorelor T.N. şi C.C.), scopul fiind circumscris unei infracţiuni de trafic de influenţă pe lângă poliţiştii din cadrul B.C.C.O. Constanţa pentru valorificarea unui denunţ penal făcut de către C.S. privind comiterea de către o altă persoană a unei infracţiuni de trafic de droguri, acest fapt având consecinţa beneficierii de către martorul C.S. de cauza prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002 de înjumătăţire a limitelor speciale de pedeapsă pentru infracţiunile pentru care era cercetat.

B.2. Totodată, nu este fondată nici critica secundă din apelul aceluiaşi inculpat M.V.A. prin care se tinde la achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (nu există probe că a săvârşit infracţiunea) pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 constând în primirea sumei de 2.000 euro de la denunţătorul E.V.V. prin intermediul tatălui acestuia E.G.

Astfel, în virtutea efectului devolutiv total al apelului prin conformare la dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a înaltei Curţi îşi însuşeşte sub acest aspect situaţia de fapt reţinută prin hotărârea apelată şi de către instanţa de fond a Curţii de Apel Constanţa, constând în aceea că, în cursul anilor 2005-2006, martorul E.V.V. a fost cercetat în calitate de inculpat în Dosarul penal nr. 562/2005 al Judecătoriei Constanţa pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 239 alin. (3) şi (4) C. pen. 1969 şi de art. 3 alin. (1) din D.328/1966, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969; judecarea acelei cauze a avut loc în lipsa inculpatului E.V.V. care plecase din România.

Inculpatul din prezenta cauză M.V.A. a fost angajat în calitate de avocat pentru E.V.V. în acel dosar de către E.G., tatăl lui E.V.V., onorariul de avocat solicitat fiind de aprox. 2.500 euro, onorariu pe care E.G. l-a achitat în câteva tranşe la primele termene de judecată în faţa instanţei de fond.

În momentul în care Judecătoria Constanţa a rămas în pronunţare cu Dosarul penal nr. 562/2005 (pronunţarea fiind amânată), martorul E.V.V. (aflat în Spania) a avut o discuţie telefonică cu inculpatul M.V.A. prin care acesta din urmă i-a solicitat suma de 2.000 euro cu justificarea că această sumă urmează a fi dată judecătorului cauzei pentru a pronunţa o hotărâre de achitare a lui E.V.V.

Martorul E.V.V. a luat legătura telefonic cu tatăl său E.G. căruia i-a spus că trebuie să-i dea inculpatului M.V.A. suma de 2.000 euro, sumă pe care i-a trimis-o prin W.U.

După aprox. 2-3 zile, martorul E.G. i-a remis inculpatului M.V.A. suma de 2.000 euro, inculpatul spunându-i că va fi bine dacă nu se va schimba judecătorul.

Se mai reţine că prin sentinţa penală nr. 454 din 03 martie 2006 pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosarul penal nr. 562/2005, definitivă prin Decizia penală nr. 389/P din 05 iulie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, inculpatul din acel dosar E.V.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 239 alin. (3) şi (4) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 şi la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. a) C. pen. 1969, s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. 1969, astfel că s-au contopit pedepsele, în final inculpatul E.V.V. executând pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 ani închisoare.

Astfel din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, rezultă în mod cert că inculpatul M.V.A. a pretins la sfârşitul lunii februarie - începutul lunii martie 2006 martorului E.V.V. suma de 2.000 euro (sumă pe care a primit-o prin intermediul martorului E.G. înainte de pronunţarea sentinţei penale nr. 454 din 03 martie 2006 a Judecătoriei Constanţa) pentru a interveni pe lângă judecătorul care soluţiona Dosarul penal nr. 562/2005 al Judecătoriei Constanţa pentru ca acesta să dispună achitarea martorului E.V.V. pentru infracţiunile pentru care era cercetat în acel dosar penal.

În acest sens, înalta Curte are în vedere coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate:

- denunţurile făcute de martorul C.S. (aflat în arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă) la data de 20 iunie 2011 şi la data de 12 august 2011 pentru obţinerea beneficiului art. 19 din Legea nr. 682/2002 în care a arătat că a aflat de martorul E.V.V. (aflat în executarea pedepsei tot în Penitenciarul Poarta Albă) că a dat suma de 2.000 euro avocatului M.V.A. pentru a o da judecătoarei din cadrul Judecătoriei Constanţa care a soluţionat dosarul penal în care a fost judecat E.V.V. pentru ca acesta să pronunţe o hotărâre de achitare însă în final E.V.V. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare (filele 8-11, 14-21 dosar urmărire penală);

- declaraţia martorului C.S. dată în cursul judecăţii la termenul din data de 23 aprilie 2012 în care a precizat că l-a întâlnit pe martorul E.V.V. în Penitenciarul Poarta Albă, că a purtat discuţii cu acesta legat de activitatea inculpatului M.V.A., aflând astfel şi de înregistrările telefonice ale martorului E.V.V. cu inculpatul M.V.A. (fila 42 verso dosar instanţă fond Curtea de Apel Constanţa);

- încheierea de amânare a pronunţării şi sentinţa penală pronunţată în Dosarul nr. 562/2005 al Judecătoriei Constanţa (filele 456-461 dosar urmărire penală) din care rezultă că singurul inculpat din acest dosar a fost E.V.V., acesta fiind condamnat de prima instanţă la pedeapsa rezultantă de 7 ani de închisoare pentru două infracţiuni de ultraj şi pentru o infracţiune de părăsire a locului accidentului, cele trei infracţiuni fiind comise în aceeaşi împrejurare, în urma opririi în trafic a conducătorului auto E.V.V. de către lucrători de poliţie; cele două hotărâri judecătoreşti sunt importante pentru stabilirea momentului comiterii faptei de trafic de influenţă de către inculpatul M.V.A. faţă de E.V.V.; având în vedere că amânarea pronunţării s-a dispus la data de 28 februarie 2006, iar pronunţarea a avut loc la data de 03 martie 2006, acesta fiind prin urmare intervalul de timp în care inculpatul M.V.A. a primit suma de 2.000 de euro, peste onorariu încasat anterior pentru serviciile sale avocaţiale, în baza promisiunilor sale că va interveni la judecător, raportat la declaraţiile martorilor E.G. şi E.V.V. menţionate mai sus;

- aspectul că telefonul mobil cu care E.V.V. a înregistrat discuţii purtate cu inculpatul M.V.A. a fost predat la data de 22 octombrie 2012 de denunţător la iniţiativa sa, prin intermediul concubinei sale T.A., deoarece denunţătorul E.V.V., aflat în stare de deţinere nu avea posesia materială a telefonului, acesta fiind încredinţat de el spre păstrare concubinei; existând acordurile de voinţă ale proprietarului şi posesorului, accesarea memoriei telefonului nu a necesitat autorizarea instanţei, iar datele conţinute ce au legătură cu sesizarea formulată constituie mijloace de probă în cauză (filele 431, 424-425 dosar urmărire penală);

- procesul-verbal din data de 06 noiembrie 2012 întocmit de ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul D.N.A. - Serviciul Tehnic, prin care s-au redat convorbirile telefonice înregistrate pe telefonul mobil, purtate de E.V.V. cu inculpatul M.V.A., discuţii pentru care înregistrarea a fost concomitentă cu derularea lor, fiind redate trei discuţii telefonice dintre cele două persoane (filele 218-229 dosar urmărire penală), acestea fiind toate convorbirile înregistrate pe respectivul dispozitiv; memoria telefonului nu a stocat şi datele calendaristice când s-au derulat discuţiile, dar prin conţinutul lor acestea permit stabilirea perioadei de timp; în prima şi a treia discuţie redată în procesul-verbal menţionat mai sus, inculpatul M.V.A. îl informează pe E.V.V. cu privire la dosarul în care acesta a fost condamnat pentru infracţiunea de ultraj, cei doi stabilesc activităţi ce urmează a fi efectuate de avocat, vorbesc despre organele judiciare competente, fiind importante în stabilirea domeniului de discuţii dintre cei doi (dosarul în care E.V.V. fusese condamnat pentru ultraj) şi a identităţii celor care le-au purtat;

- convorbirea cu numărul doi din procesul-verbal de redare (filele 220-226 dosar urmărire penală) şi care este relevantă în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii de trafic de influenţă referitor la scopul solicitării sumei de 2.000 de euro; astfel, discuţia este următoarea:

- E.V.: Da, da cui i-ai dat tu două mii de euro, mă mâncaţi-aş?

- M.V.A.: La o judecătoare mă!

- E.V.: La judecătoare!

- M.V.A.: Păi, da!

E.V.: foloseşte cuvânt obscen.Păi, mama, mamă dacă nu mă apucă dracii! Cum mă? Ia banii auzi i-a bani şi nu-ţi face treaba?

- M.V.A.: Păi da mă. Da nu, ea a vrut să facă treaba, tu nu înţelegi?

- E.V.: De aia e.

- M.V.A.: Nu, nu ţi-am explicat de o mie de ori? Şi a venit şefa ei peste, Nu domne că s-a primit telefoane, uite aşa se face.Şi aşa a făcut-o, ce să-i fac?

- E.V.: Da ai apucat de i-ai dat banii, ă?

- M.V.A.: Păi am apucat, nu ţi-am zis că ţi-i dau înapoi dacă e?

- E.V.: Mie îmi arde de bani!

- M.V.A.: Păi eu ştiu că nu-ţi arde de bani da eu nu ţi-am explicat, femeia mi-a zis : Da domne. A se rezolvă vino la mine ! M-am dus, i-am dus şi după câteva zile îmi zice : Domne uite e aşa; aşa!

- E.V.: îhî!

- M.V.A.: Păi zic : Bine mă cucoană ce-mi faci? Că după aia o să zică omu că."

Aşadar, aspectul că această înregistrare este ulterioară solicitării sumei de 2.000 euro nu este în măsură să înlăture aspectele de fapt expuse mai sus, în condiţiile în care din conţinutul discuţiei dintre martorul E.V.V. şi inculpatul M.V.A. rezultă fără dubiu că inculpatul M.V.A. a pretins şi primit suma de 2.000 de euro înainte ca judecătorul să pronunţe hotărârea în cauză, pentru a-i da judecătorului respectiv în scopul pronunţării unei hotărâri favorabile martorului E.V.V.

Or, din acest punct de vedere instanţa de apel a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are în vedere cu decisivitate că inculpatul M.V.A. nu a contestat conţinutul acestei discuţii.

Faptul că inculpatul M.V.A. a susţinut în declaraţia dată în faţa instanţei de fond la termenul din data de 03 aprilie 2014 că efectiv l-a minţit pe martorul E.V.V. în sensul că i-a dat suma de 2.000 de euro unei judecătoare pentru a crea o justificare pentru faptul că a primit o pedeapsă de 7 ani închisoare constituie practic o recunoaştere a faptului că anterior a primit acea sumă de 2.000 de euro, sumă care a fost suplimentară onorariului de avocat încasat anterior de către inculpatul M.V.A., astfel cum rezultă din coroborarea discuţiei telefonice înregistrate pe telefonul martorului E.V.V. cu declaraţiile martorilor E.V.V., E.G.

În consecinţă, coroborând aceste mijloace de probă pentru stabilirea realităţii faptice, Înalta Curte reţine că în mod cert la sfârşitul lunii februarie - începutul lunii martie 2006 inculpatul M.V.A. a pretins de la martorul E.V.V. şi primit de la acesta (prin intermediul martorului E.G.) suma de 2.000 de euro, în baza promisiunii că va interveni la judecător în dosarul în care denunţătorul a fost judecat pentru comiterea unor infracţiuni, pentru influenţarea acestuia să dispună o soluţie favorabilă unicului inculpat din acea cauză, respectiv martorul denunţător E.V.V. din prezenta cauză.

B.3. În fine, nu este fondată pentru motivele deja expuse la analiza de la punctul A. 3. din considerentele de faţă prin care s-a arătat nepertinenţa criticii simetric inversată a procurorului prin care se tindea la majorarea cuantumului pedepsei rezultante principale aplicată în cauză - nici ultimul motiv de critică din apelul inculpatului M.V.A. prin care se tinde la dispunerea suspendării condiţionate a executării aceleiaşi pedepse de doi ani închisoare.

Aceasta, întrucât doar regimul de executare în detenţie al pedepsei cu închisoarea stabilită în cuantumul susmenţionat de doi ani poate asigura scopurile educativ-preventiv şi respectiv coercitiv ale acesteia.

În raport de toate cele mai sus expuse, urmează a se admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa şi de numitul C.S. şi în consecinţă urmează a se desfiinţa în parte sentinţa atacată, iar cu ocazia rejudecării în fond se vor dispune modificările analizate pe larg la pct. A. 1, 2, 4 de mai sus.

Între aceste limite se vor menţine restul dispoziţiilor din hotărârea apelată care nu contravin prezentei.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de procuror să rămână în sarcina statului.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) teza I C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva sentinţei penale nr. 77/P din 9 mai 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpatul M.V.A. şi apelantul C.S.

Desfiinţează în parte sentinţa atacată şi, în fond, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.V.A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor şi pe care le menţine, astfel:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta din februarie 2011, denunţător C.S.), prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (denunţător E.V.V.), prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul M.V.A. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta din 14 iunie 2011, denunţător C.S.).

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior, cu referire la art. 10 din Legea nr. 187/2012, contopeşte pedepsele aplicate inculpatului M.V.A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului M.V.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior.

Menţine măsura asiguratorie luată în cauză şi dispune restituirea de către inculpatul M.V.A. a sumei de 2.500 euro (în lei la cursul din data efectuării plăţii) către denunţătorul C.S. şi a sumei de 2.000 euro (în lei la cursul din data efectuării plăţii) către denunţătorul E.V.V.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu contravin prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanta rămân în sarcina statului.

II. Respinge apelul declarat de inculpatul M.V.A. împotriva sentinţei penale nr. 77/P din 9 mai 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă apelantul intimat inculpat M.V.A. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2015.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7/2015. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Apel