ICCJ. Decizia nr. 55/2015. Penal. Omorul calificat (art.189 NCP). Omorul (art.188 NCP). Recurs in casaţie
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 55/RC/2015
Dosar nr. 3597/1/2014
Şedinţa publică din 10 februarie 2015
Asupra recursului în casaţie de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 368 din 16 mai 2013, Tribunalul Giurgiu a dispus condamnarea inculpatului P.N.I. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Prin Decizia penală nr. 256/A din 26 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi inculpatul P.N.I., a desfiinţat în totalitate sentinţa penală apelată, şi rejudecând, a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond pentru efectuarea referatului de evaluare pentru inculpatul P.N.I.
Prin sentinţa penală nr. 649 din 18 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, în Dosarul nr. 818/122/2013 a fost respinsă, ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul P.N.I., din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) -175 alin. (1) lit. i C. pen. cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
În baza art. 20 rap. la art. 174 -175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.N.I., domiciliat în comuna Slobozia, jud. Giurgiu, fără antecedente penale, la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplic. art. 99 şi următoarele C. pen., şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 (una) lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de armă albă (cuţit) în loc public.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.N.I., sub supraveghere şi s-a fixat termen de încercare pe o durată de 5 ani în condiţiile art. 110 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus că pe durata termenului de încercare, inculpatul P.N.I. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu la datele fixate de acest serviciu; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, aceluiaşi serviciu; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă sau unităţii de învăţământ aceluiaşi serviciu; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă aceluiaşi serviciu.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 861 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 07 martie 2013 la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a unui cuţit în lungime totală de 15 cm, din care lama are 8 cm aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Giurgiu.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acţiunea civilă formulată de S.J.U. Giurgiu şi a fost obligat inculpatul P.N.I., în solidar cu părţile responsabile civilmente P.I. şi P.S., să plătească părţii civile suma de 1.049,42 lei cu titlu despăgubiri civile.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă S.M.C. şi a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente P.I. şi P.S., să plătească părţii civile suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale la cursul oficial din data efectuării plăţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că începând cu luna septembrie 2011 inculpatul P.N.I. a avut o relaţie de prietenie cu G.N.V., elevă şi colegă cu acesta în cadrul liceului „T.V.” din Giurgiu. Pe parcursul relaţiei, datorită geloziei excesive şi nejustificată în vreun mod, inculpatul a început să devină extrem de violent faţă de prietena sa, fapt ce a determinat-o pe aceasta ca la începutul anului 2013 să încheie relaţia cu P.N.I. şi să înceapă o nouă relaţie de prietenie cu N.A.M.
Întrucât nu a acceptat hotărârea prietenei sale de a pune capăt relaţiei, inculpatul prin acte de violenţă a încercat să o determine pe G.N.V. să se împace cu acesta.
În data de 06 martie 2013, în jurul orelor 14:30, după anumite convorbiri telefonice în contradictoriu purtate de inculpat cu N.A.M., P.N.I., s-a deplasat în parcul A., înarmat fiind cu un cuţit, unde a agresat-o fizic pe G.N.V.. În apărarea acesteia a intervenit iniţial N.A.M. care a suferit o leziune minoră la nivelul gâtului şi ulterior victima S.M.C., căruia inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuţitul în zona toracică posterioară.
Astfel, conform declaraţiilor părţii vătămate S.M.C., prietenul său N.A.M., a avut pentru o scurtă perioadă de timp, o relaţie de prietenie cu numita G.N.V., ulterior despărţindu-se şi reluând prietenia cu o lună sau două anterior datei de 06 martie 2013. A aflat de la numitul N.A.M. faptul că, fostul prieten al N. era foarte gelos, ameninţând-o pe aceasta în numeroase rânduri că o va bate şi o va omorî, motivat de faptul că s-a despărţit de el.
În data de 06 martie 2013, aflându-se împreună cu aceştia în Parcul „A.” din Municipiul Giurgiu, N. a fost sunată pe telefonul mobil de mai multe ori de către fostul său prieten P.N.I., însă nu i-a răspuns. La un moment dat, în urma insistenţelor telefonice i-a răspuns N.A.M. care i-a solicitat să nu o mai deranjeze pe N., fapt ce a determinat nemulţumirea acestuia care a procedat la ameninţări la adresa lui N.A.M. Într-un final, N.A.M. i-a comunicat faptul că el şi N. se află în Parcul „A.” şi, la aproximativ 30 de minute după această conversaţie, fostul prieten al N. a venit în parc, fiind agitat şi nervos, oprindu-se la aproximativ 7-8 metri de ei, şi chemând-o pe N. la el.
N.A.M. a prins-o pe N. de mână şi a tras-o în spatele său, gest care l-a iritat şi mai tare pe fostul prieten care, într-o fracţiune de secundă, a scos un cuţit cu lama de aproximativ 7-8 cm lungime, din buzunarul său de pe mânecă, apropiindu-se în fugă de A. şi făcând gestul de a-l lovi pe acesta cu cuţitul. Partea vătămată S.M.C. a precizat că A. s-a ferit de lovitură, moment în care P.N.I. a prins-o pe N. de păr, târând-o în spatele unei bănci, punându-i cuţitul la gât şi strigând către ei că, dacă se vor apropia o va omorî pe aceasta. Imediat, a trântit-o la pământ şi a început să o lovească cu picioarele, fapt ce l-a determinat pe A. să se apropie de acesta şi să-l împingă pentru a-l îndepărta de N.. P.N.I. a început să alerge cu cuţitul în mâna stângă după N.A. şi la un moment dat, acesta a încercat să-l imobilizeze prinzându-l de mâna în care avea cuţitul. Aceeaşi încercare de imobilizare a avut-o şi partea vătămată S.M.C., deşi ţinea într-o mână lesa în care se afla câinele lui N.A., însă nu a reuşit şi, în momentul în care N.A. i-a dat drumul mâinii stângi a inculpatului, în care acesta avea în continuare cuţitul, imediat şi fără ezitare, acesta l-a lovit pe S.M.C., care se afla în faţa sa, în zona toracică, sub omoplat, venind cu mâna dintr-o mişcare laterală.
Martorul N.A.M. a relatat aceleaşi aspecte în ceea ce priveşte premisele care au determinat venirea lui P.N.I. în Parcul „A.” din Municipiul Giurgiu, precizând că, la un moment dat, spunându-i telefonic că se afla în locaţia indicată, acesta i-a replicat „să rămână pe loc pentru că vine să-l omoare”. La scurt timp după această conversaţie, P.N.I. a venit în parc, moment în care, fiind văzut de către G.N., aceasta s-a ascuns în spatele lui N.A.. Ulterior, loviturii de cuţit aplicate lui S.M., inculpatul s-a îndreptat din nou către N., a luat-o de păr şi a început să o târască după el prin parc, strigând în continuare că dacă se vor apropia o va omorî. La un moment dat, i-a dat drumul acesteia şi a fugit pe aleea parcului către centru.
Martora G.N.V. a declarat că iniţial nu a văzut cuţitul în mâna inculpatului însă a constatat că N.A. se tot ferea de acesta.
Fiind depistat la data de 06 martie 2013 de către organele de urmărire penală, inculpatul P.N.I. a declarat că a avut în Parcul A. din Municipiul Giurgiu, o altercaţie fizică cu N.A. şi S.M., a indicat locaţia din parc unde a avut loc incidentul şi ulterior a condus organele de urmărire penală pe str. M.B., indicând curtea imobilului părăsit, amplasat la intersecţia cu str. P., identificat ca fostul sediu al „Casei Pionierilor”, ca fiind locul în care a aruncat cuţitul. în prezenta inculpatului s-a procedat la examinarea curţii imobilului unde a fost găsit un cuţit cu prăsele din plastic de culoare neagră, în lungime totală de 15 cm., cu lungimea lamei de 8 cm. şi lăţimea lamei la baza de 8 cm., despre care inculpatul a afirmat ca l-a folosit in altercaţia cu susnumiţii.
Fiind audiat, inculpatul P.N.I. a declarat că s-a deplasat în Parcul A. din Municipiul Giurgiu pentru a discuta cu fosta sa prietena G.N.V., constatând că aceasta era însoţită de către S.M. şi N.A., acesta din urma împiedicând-o pe N. să vină la el. întrucât cei doi erau însoţiţi şi de un câine Pitbull şi, având senzaţia că acesta intenţiona să vină către el, s-a dat un pas înapoi şi, simţind în buzunarul din faţă al pantalonilor un cuţit pe care îl avea de la tatăl său, a scos cuţitul din buzunar şi l-a arătat celor doi băieţi spunându-le să îndepărteze câinele. S.M. i-a spus să stea liniştit întrucât câinele nu îi va face nimic. Cu cuţitul în mână, s-a apropiat de N. încercând să o prindă de mână însă, A.N. l-a împins cu mâinile încercând să-l îndepărteze de ea.
Conform raportului de constatare medico-legală numitul „S.M.C. a prezentat leziuni traumatice corporale care pot data din data de 06 martie 2013. Ele au putut fi produse prin lovire cu corp dur tăietor-înţepător (posibil cuţit, briceag). Necesită 21-25 (douăzeci şi unu - douăzeci şi cinci) de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii. Leziunile traumatice corporale constatate nu i-au pus în primejdie viaţa şi nu se constituie în infirmitate sau sluţire, dacă nu survin complicaţii.”
De asemenea, conform raportului de constatare medico-legala în completare, leziunea constatată a putut fi produsă prin lovire cu corp dur tăietor - înţepător (posibil cuţit, briceag), pe o direcţie dinapoi spre înainte, perpendicular pe axul longitudinal al corpului numitului S.M.C., fiind exclusă lovirea cu mâna dreaptă în poziţia faţă în faţă.
Judecătorul cauzei a apreciat că declaraţiile inculpatului P.N.I. nu pot fi interpretate ca fiind corespunzătoare adevărului, necoroborându-se cu celelalte depoziţii ale martorilor şi părţii vătămate şi nici cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P.N.I. care în data de 06 martie 2013, în jurul orelor 14:30, pe fondul geloziei excesive, i-a abordat pe numiţii G.N.V., S.M.C. şi N.A.M. în Parcul „A.” din Municipiul Giurgiu, şi l-a lovit pe S.M.C. cu un cuţit pe care-l avea asupra sa, cauzându-i acestuia o plagă înjunghiată penetrantă în zona toracică posterioară dreapta cu minim pneumotorax ce a necesitat pentru vindecare 21-25 zile de îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) -175 alin. (1) lit. i) din vechiul C. pen. şi ale infracţiunii de port ilegal de armă albă (cuţit) în public prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată.
În cauză au fost aplicate dispoziţiile art. 99 şi urm. C. pen. avându-se în vedere starea de minorat a inculpatului la data săvârşirii faptei, precum şi dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul de infracţiuni.
Anterior începerii cercetării judecătoreşti, la termenul de judecată din 11 decembrie 2013, inculpatul P.N.I. a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum au fost descrise prin rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care şi le-a însuşit, nu a solicitat administrarea de noi probe, şi doreşte să beneficieze de prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.
Prin declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti, partea vătămată S.M.C. a arătat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 5.000 euro, din care 1.000 euro reprezintă daune materiale şi 4.000 euro daune morale. Partea civilă S.M.C. a precizat că nu solicită administrarea de probatorii pentru dovedirea despăgubirilor civile.
S.J.U. Giurgiu s-a constituit parte civilă cu suma de 1.049,42 lei faţă de autorul faptei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate de îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate în perioada 06 martie-11 martie 2013, când aceasta a fost internată în unitatea sanitară.
În cauză s-a întocmit şi un referat de evaluare a inculpatului P.N.I. de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
La judecarea cauzei, instanţa a avut în vedere probele administrate în etapa urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de cercetare la faţa locului întocmit la data de 06 martie 2013 si planşa foto anexa; fişa de constatări preliminarii întocmită de S.J.M.L. Giurgiu cu privire la victima S.M.C.; fişa de constatări preliminarii privind pe N.A.M.; raportul de constatare medico-legală întocmit de S.J.M.L. Giurgiu cu privire la victima S.M.C.; raportul de constatare medico-legala privind pe N.A.M.; declaraţiile părţii vătămate S.M.C., ale martorului N.A.M., ale martorei G.N.V. şi declaraţiile inculpatului P.N.I.
S-a reţinut că declaraţiile inculpatului de recunoaştere a săvârşirii faptei se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, aşa cum cer prevederile art. 69 C. proc. pen., probe ce înlătură prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 52 C. proc. pen. în favoarea inculpatului.
Tribunalul a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul P.N.I., din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă, reţinând în acest sens natura obiectului folosit în agresiune (cuţit - obiect apt de a ucide), zona corporală vizată (hemitoracele drept latero-posterior), intensitatea loviturii concretizată în 21-25 zile de îngrijiri medicale ce denotă faptul că inculpatul a prevăzut posibilitatea morţii părţii vătămate şi, cel puţin a acceptat acest rezultat, care a fost evitat numai datorită întâmplării. Noţiunile de „punere în primejdie a vieţii” şi de „tentativă de omor” sunt total diferite, prima depinzând de aspecte medicale, cea de a doua de contextul juridic al producerii faptei sub aspectul tentativei.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi 100 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, persona inculpatului.
Referitor la pericolul social al faptei de omor calificat în forma tentativei, tribunalul a reţinut că acesta este extrem de ridicat având în vedere valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de fapte şi anume viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanei, atribute fundamentale al fiinţei umane.
În ceea ce priveşte persoana inculpatului, tribunalul a reţinut că acesta prezintă într-adevăr o periculozitate deosebită având în vedere modul şi mijloacele de comitere a infracţiunii, înarmându-se cu un corp tăietor - înţepător (cuţit), deşi cunoştea că folosirea unui astfel de obiect poate produce leziuni grave, cum de altfel s-a şi întâmplat în cauză, partea vătămată suferind o plagă înjunghiată în regiunea toracică posterioară ce a necesitat intervenţie chirurgicală, periculozitate ce rezultă şi din faptul că inculpatul a fost acela care a declanşat incidentul, deplasându-se înarmat în locaţia unde se aflau partea vătămată şi martorii, după ce în prealabil proferase ameninţări cu moartea, însă inculpatul a săvârşit infracţiunea în stare de minoritate, este la prima abatere, fiind infractor primar, există perspective de reintegrare socială, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, concretizată în recunoaşterea şi regretarea sinceră a faptelor săvârşite.
S-a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, la stabilirea cuantumului pedepsei avându-se în vedere pe lângă elementele arătate mai sus, reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate potrivit art. 109 C. pen. (inculpatul fiind minor la momentul comiterii faptei, devenind major anterior pronunţării hotărârii) şi reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 ca urmare a reţinerii prevederilor art. 3201 C. proc. pen., este în măsură să-şi atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatului şi reintegrarea sa în societate.
Pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de armă albă (cuţit) în loc public, în baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 rep. cu aplic. art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. inculpatul a fost condamnat la o lună închisoare.
Constatând îndeplinite cerinţele impuse, în baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.N.I., sub supraveghere şi s-a fixat termen de încercare pe o durată de 5 ani în condiţiile art. 110 C. pen. (termen de încercare stabilit potrivit Deciziei nr. 75 din 5 noiembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; jurisprudenţa Înaltei Curții de Casație și Justiție, secţia penală, Decizia penală nr. 4002 din 4 decembrie 2008).
În ceea ce priveşte cererile de acordare a despăgubirilor civile formulate de partea vătămată S.M.C. şi S.J.U. Giurgiu, tribunalul a reţinut următoarele:
Sarcina probei existenţei prejudiciului şi a întinderii acestuia aparţine părţii civile. Prejudiciul trebuie să fie cert şi să existe posibilitatea evaluării sale.
Spre deosebire de despăgubirile pentru daunele materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată.
Tribunalul nu a acordat suma de 1.000 euro solicitată de partea vătămată S.M.C., cu titlu de despăgubiri materiale întrucât aceasta nu a fost dovedită cu probele administrate în cauză pe latură civilă.
În schimb, în ceea ce priveşte cererea de acordare a daunelor morale formulată de aceeaşi parte vătămată, tribunalul a constatat că în cauză se impune acordarea de daune morale având în vedere atât suferinţa fizică, dar şi cea îndurată pe plan mental de partea vătămată ca urmare a vătămării aduse integrităţii corporale a acesteia, în urma agresiunii fiindu-i afectată sănătatea pentru o perioadă îndelungată de timp, respectiv 21-25 zile, aceasta suferind în urma agresiunii o plagă înjunghiată penetrantă în zona toracică posterioară dreapta cu minim pneumotorax ce a necesitat intervenţie chirurgicală.
S-a apreciat că suma de 3.000 euro este suficientă şi necesară pentru acoperirea integrală a prejudiciului moral suferit.
Prin cererea de la fila nr. 26 din dosarul de urmărire penală, S.J.U. Giurgiu s-a constituit parte civilă în cauză, la cerere fiind ataşată atât foaia de observaţie a părţii vătămate cât şi decontul de cheltuieli, înscrisuri ce fac dovada pretenţiilor civile solicitate.
Aşa fiind, tribunalul a apreciat ca întemeiată acţiunea civilă formulată de S.J.U. Giurgiu şi, în consecinţă l-a obligat pe inculpatul P.N.I., în solidar cu părţile responsabile civilmente P.I. şi P.S., să plătească părţii civile suma de 1.049,42 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apeluri Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi inculpatul P.N.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ministerul Public a susţinut că în mod greşit prima instanţă nu a procedat la efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile în care recunoaşterea formulată de inculpat a fost pur formală pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă.
S-a susţinut că, după ce s-a luat declaraţie inculpatului şi părţii vătămate, instanţa a acordat cuvântul părţilor, iar după formularea de concluzii de către procuror, avocatul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei acestuia din infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată în infracţiunea prev. de art. 181 C. pen. susţinând că din actele dosarului nu rezultă intenţia inculpatului de a ucide, cu atât mai mult cu cât din concluziile raportului medico-legal rezulta că viaţa părţii vătămate nu a fost pusă în pericol. În aceleaşi sens, s-a făcut referire la declaraţiile date de inculpat în cursul urmăririi penale în care nu a recunoscut că a acţionat cu intenţia de a ucide.
Cel de-al doilea motiv de apel a vizat greşita individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare, apreciindu-se că sunt prea blânde în raport cu împrejurările comiterii faptei şi gradul de pericol social pe care acesta îl reprezintă. S-a solicitat aplicarea măsurii internării inculpatului minor într-un centru de detenţie conform dispoziţiilor cuprinse în noul C. pen.
Inculpatul P.N.I. a solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991 şi schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor, în loviri sau alte violenţe.
Prin decizia penală nr. 361 din 20 martie 2014 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinţei penale nr. 649/2013 a Tribunalului Giurgiu.
A desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi în fond, rejudecând a schimbat încadrarea juridică a faptelor în art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen. şi art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 113 C. pen.
În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen. şi art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 113 C. pen., art. 129 C. pen. şi art. 5 C. pen. a aplicat inculpatului P.N.I. măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 7 ani.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat în perioada 07 martie 2013 la 16 mai 2013 şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
S-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul P.N.I. împotriva aceleiaşi sentinţe şi a fost obligat inculpatul la plata a 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
S-a apreciat că motivul de apel al procurorului, respectiv desfiinţarea sentinţei şi respectiv trimiterea cauzei în vederea rejudecării acesteia, deoarece inculpatul nu a recunoscut faptele, este vădit nefondat, având în vedere declaraţia inculpatului din data de 11 decembrie 2013, în faţa Tribunalului Giurgiu (fila 26, d.i.f.), în care acesta arată textual că recunoaşte în totalitate faptele săvârşite şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor de la urmărirea penală.
Faptul că în concluziile pe fond, avocatul inculpatului a arătat că inculpatul nu a avut intenţia de a ucide, nu prezintă relevanţă, deoarece recunoaşterea de vinovăţie, în condiţiile art. 3201 C. proc. pen. este indivizibilă şi neretractabilă. De altfel, în faza apelului, în momentul în care a încercat să acrediteze ideea că inculpatul a acţionat cu cuţitul asupra victimei, doar cu intenţia de a o lovi şi nu de a ucide.
S-a reţinut că în contextul în care inculpatul târa victima minoră, G.N., de păr, agitând în public, în parc, un cuţit, cu lama de 7-8 cm, ameninţând să o omoare dacă se apropie cineva de ei, iar apoi, a lovit victima S.M.C. cu cuţitul în spate, sub omoplat, intenţia de a ucide a agresorului fiind extrem de clară, iar orice speculaţie că a fost o simplă joacă de copii, aşa cum în mod neverosimil încearcă să acrediteze ideea apărarea, apare ca fiind vădit neserioasă şi nefondată, fără nicio legătură cu probele dosarului.
În legătură cu dezincriminarea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1), pct. 1 din Legea nr. 61/1991, s-a reţinut că în speţă nu a operat această dezincriminare, parcurile publice încadrându-se în categoria locurilor special amenajate şi autorizate, pentru distracţie sau agrement, fiind incidente în speţă dispoziţiile art. 372 lit. a) C. pen. Infracţiunile s-au petrecut în Parcul „A.” din municipiul Giurgiu, regăsindu-ne deci, în ipoteza normativă descrisă anterior.
Astfel, a respins apelul formulat de inculpat, apreciindu-se criticile acestuia ca fiind nefondate.
Instanţa a schimbat - faţă de intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009 - încadrarea juridică a faptelor, în art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen., respectiv art. 372 alin. (1), lit. a) C. pen., a reţinut că inculpatul era minor la data săvârşirii faptelor, şi a făcut aplicarea disp. art. 113 C. pen.
S-a apreciat că Legea nr. 286/2009 apare ca fiind mai favorabilă pentru inculpat, faţă de acesta aplicându-se măsuri educative.
S-a avut în vedere agresivitatea cu totul ieşită din comun a inculpatului care a creat o stare de teroare, într-un parc public, prin agresarea unei tinere pe care a târât-o de păr şi a încercat să ucidă pe la spate victima S.M.C. cu cuţitul, în momentul în care aceasta din urmă a încercat să salveze fata, apreciindu-se că se impune un răspuns ferm din partea societăţii, ca inculpatul să realizeze că organele judiciare nu sunt dispuse să tolereze astfel de comportamente agresive ce nu au nicio legătură cu o conduită adolescentină normală.
S-a constatat că sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen., în sensul că poate fi aplicată o măsură educativă privativă de libertate, considerând că se impune luarea măsurii internării într-un centru de detenţie, pentru ambele infracţiuni comise şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 125 alin. (2) C. pen.
Cum pentru săvârşirea infracţiunii de omor, maximul special este de 20 de ani, s-a apreciat că în speţă este incidentă teza a două a art. 125 alin. (2) C. pen., limitele speciale ale internării într-un centru de detenţie, fiind o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani.
Raportat la agresivitatea făptuitorului, consecinţele faptelor sale, poziţia psihică pe care acesta o are, respectiv de a recunoaşte în mod formal faptele pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă, iar ulterior de a nu-şi mai recunoaşte forma de vinovăţie, s-a apreciat că se impune aplicarea măsurii internării într-un centru de detenţie, pentru o perioadă de 7 ani.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casaţie inculpatul P.N.I. şi în motivarea acestuia a criticat hotărârea instanţei de apel sub aspectul perioadei pe care s-a dispus măsura educativă faţă de acesta, apreciind că potrivit art. 125 alin. (2) C. pen., internarea într-un centru de detenţie poate fi dispusă pe un interval de la 2 la 5 ani, astfel încât internarea într-un centru de detenţie pe o perioadă de 7 ani este nelegală.
Prin Încheierea nr. 251/RC din 14 octombrie 2014 Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul P.I.N. împotriva Deciziei penale nr. 361 din data de 20 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie.
S-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi înlăturarea greşitei aplicări a legii, în sensul că măsura educativă aplicată se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege, solicitând, în consecinţă, aplicarea măsurii educative într-un cuantum mai redus.
Analizând recursul în casaţie declarat de inculpatul P.N.I. prin prisma motivului invocat de acesta, art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, constată că este nefondat.
Recurentului P.N.I., instanţa de apel, prin Decizia penală nr. 361 din 20 martie 2014, ca urmare a apelului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (apel declarat în defavoarea inculpatului) i-a aplicat măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 7 ani pentru infracţiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C. pen. şi de art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 113 C. pen., art. 129 C. pen. şi art. 5 C. pen.
Aşa cum rezultă din prevederile art. 188 C. pen., „uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte”.
Art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen. sancţionează portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase care se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau amendă.
Ca urmare a intrării în vigoare a noului C. pen. în cazul nevinovăţiei este eliminată posibilitatea aplicării pedepsei închisorii sau a amenzii şi este consacrată exclusiv soluţia luării unei măsuri educative faţă de minorul care a săvârşit o infracţiune şi care răspunde penal.
În cauză, hotărârea primei instanţe, când inculpatului i s-a aplicat pedeapsa închisorii de 3 ani a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, a fost atacată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, printre alte motive, solicitându-se şi reindividualizarea pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse într-un cuantum mai mare şi a cărei executare să fie în regim de detenţie.
Instanţa de apel, având de soluţionat un apel, cale devolutivă de atac, declarat în defavoarea inculpatului, a apreciat, raportat şi la împrejurările comiterii faptei, la persoana inculpatului că legea nouă este lege mai favorabilă, aplicându-i măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 7 ani, cuantum ce a fost stabilit prin raportare la circumstanţele reale ale faptei şi personale ale inculpatului.
Raportând această soluţie la cazul de casare invocat, art. 438 pct. 12 C. proc. pen. „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, instanţa constată că măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 7 ani nu este aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege (5-15 ani este perioada prevăzută de art. 125 alin. (2) C. pen. pentru luarea măsurii educative a internării într-un centru de detenţie).
Conform art. 114 alin. (2) lit. b) din noul C. pen., în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, se poate dispune faţă de minor o măsură educativă privativă de libertate.
Prin „pedeapsă prevăzută de lege” se înţelege, conform art. 187 din noul C. pen., pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în formă consumată, fără luarea în considerare a cazurilor de reducere sau de majorare a pedepsei. În consecinţă, chiar dacă minorul a săvârşit infracţiunea în forma tentativei, dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată este închisoare de 7 ani sau mai mare (în cazul infracţiunii de omor prevăzută de art. 188 C. pen. pedeapsa este de la 10 - 20 ani) instanţa poate lua faţă de minor o măsură educativă privativă de libertate.
Dispoziţiile art. 125 C. pen. reglementează măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie ce constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază şi supraveghere, în cadrul căreia urmează programe intensive de reintegrare socială, precum şi programe de pregătire şcolară şi formare profesională potrivit aptitudinilor minorilor.
Potrivit art. 125 alin. (2) C. proc. pen. perioada pentru care se dispune internarea într-un centru de detenţie este cuprinsă între 2 şi 5 ani, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea sub 20 de ani şi între 5-15 ani, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă (de ex. infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului, pentru care legea prevede maximul special al pedepsei închisorii de 20 de ani).
Faţă de cele reţinute, constatând că inculpatul P.N.I. a săvârşit infracţiunea de omor, prevăzută de art. 188 C. pen., în forma tentativei, instanţa putea lua faţă de acesta măsura educativă privativă de libertate (conform art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen.) a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani (art. 125 alin. (2) C. pen.).
Astfel, perioada internării într-un centru de detenţie, stabilită de instanţa de control judiciar, de 7 ani, se încadrează în limitele prevăzute de art. 125 alin. (2) C. pen. (5-15 ani), motiv pentru care nu se poate susţine că este aplicată în afara limitelor prevăzute de lege.
Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, este corespondentul fostului art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanţa de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depăşirea limitelor legale.
Astfel orice critici sau constatări care ar viza greşita aplicare a dispoziţiilor tranzitorii din noua lege, respectiv a legii penale mai favorabile, care nu se raportează la pedepsele aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege, nu pot fi analizate, recursul în casaţie fiind o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar în cazuri excepţionale şi numai pentru anumite motive de nelegalitate.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul P.N.I. împotriva Deciziei penale nr. 361 din 20 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 818/122/2013 şi îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul P.N.I. împotriva Deciziei penale nr. 361 din 20 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 818/122/2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 386/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 43/2015. Penal. Nerespectarea măsurilor... → |
|---|
