ICCJ. Decizia nr. 67/2015. Penal. Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP). Contestaţie în anulare - Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 67/A/2015
Dosar nr. 1785/220/2013
Şedinţa publică din 26 februarie 2015
Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 41/A din 06 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost respins, ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul A.P.G. împotriva sentinţei penale nr. 598 din 22 octombrie 2013 a Judecătoriei Deta. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la 100 RON cheltuieli judiciare faţă de stat.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 598 din 22 octombrie 2013 pronunţată de Judecătoria Deta în Dosarul nr. 1785/220/2013, în temeiul art. 391 alin. (1) raportat la art. 386 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. (1968), a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de către contestatorul A.P.G. împotriva sentinţei penale nr. 246 din 14 mai 2013, pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul cu nr. 870/220/2013.
Prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr. 246 din 14 mai 2013 pronunţată de către Judecătoria Deta în Dosarul nr. 870/220/2013, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. (1968), a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de contestatorul petent A.P.G. împotriva Ordonanţei nr. 169/11/2 din 26 martie 2013 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, prin care s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată împotriva măsurilor dispuse de procurorul care supraveghează urmărirea penală.
Invocându-se prevederile art. 386 C. proc. pen. (1968) şi art. 391 C. proc. pen. (1968), instanţa a constatat că, în cauză, cererea formulată nu vizează o hotărâre judecătorească prin care s-a soluţionat fondul cauzei şi, ca atare, nu se poate greva pe niciunul din motivele de contestaţie în anulare, motiv pentru care, întrucât nu îndeplinea condiţiile cerute de lege, a respins-o ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat cale de atac - intitulată apel - contestatorul A.P.G., cererea fiind înregistrată ca recurs pe rolul Tribunalului Timiş la data de 12 noiembrie 2013, sub număr de dosar - 1785/220/2013. Prin decizia penală nr. 672 din 13 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 1785/220/2013, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale. În baza art. 39 şi art. 42 C. proc. pen. (1968) raportat la art. 392 C. proc. pen. (1968), art. 27 pct. 3 şi art. 281 pct. 3 C. proc. pen. a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurentul - contestator A.P.G. împotriva sentinţei penale nr. 598 din 22 octombrie 2013 a Judecătoriei Deta, în favoarea Curţii de Apel Timişoara. Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul, invocând dispoziţiile legale anterior menţionate, a constatat că, în raport de obiectul dosarului, competenţa de soluţionare a unui recurs declarat împotriva respectivei hotărâri nu aparţine Tribunalului Timiş, ci Curţii de Apel Timişoara.
Astfel investită, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a noului C. proc. pen., recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluţionează de către aceeaşi instanţă, conform dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel, dispoziţii aplicabile în prezenta cauză înregistrată pe rolul instanţei anterior datei de 01 februarie 2014. Totodată a admis excepţia inadmisibilităţii apelului promovat, având în vedere că sentinţa prin care prima instanţă, soluţionând admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, respinge ca inadmisibilă contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac, potrivit art. 431 C. proc. pen. raportat la art. 408 C. proc. pen., întrucât hotărârea la care se referă contestaţia în anulare având ca obiect art. 2781 C. proc. pen. (1968), respectiv art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., este definitivă, contestatorul uzând de o cale de atac neprevăzută de textul de lege şi, ca atare, inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii, la data de 10 iunie 2014, contestatorul petent A.P.G. a declarat apel, invocând dispoziţiile privind contestaţia în anulare atât din vechea reglementare cât şi din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., solicitând admiterea plângerii formulate iniţial.
La termenul din 26 februarie 2015, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului promovat de contestator raportat la dispoziţiile art. 408 C. proc. pen. cu aplicarea art. 341 alin. (8) şi alin. (6) lit. a) C. proc. pen.
Examinând cauza prin prisma excepţiei formulate, Înalta Curte constată că apelul promovat de contestatorul petent A.P.G. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
În prezenta cauză, cererea introductivă de instanţă este reprezentată de contestaţia în anulare formulată de petentul A.P.G. împotriva sentinţei penale nr. 246 din 14 mai 2013, pronunţată de către Judecătoria Deta în Dosarul cu nr. 870/220/2013, în temeiul art. 2781 C. proc. pen. (1968), cale extraordinară de atac soluţionată prin sentinţa penală nr. 598 din 22 octombrie 2013 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 1785/220/2013, definitivă.
Această din urmă sentinţă penală a fost atacată de contestatorul petent cu recurs, recalificat de instanţă ca apel, acesta fiind respins, ca inadmisibil, prin decizia penală nr. 41/A din 06 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, definitivă în raport cu dispoziţiile art. 432 C. proc. pen. şi art. 341 alin. (8) şi alin. (6) lit. a) C. proc. pen.
Din examinarea dispoziţiilor art. 408 C. proc. pen., Înalta Curte constată că doar sentinţele sunt susceptibile de reformare prin calea de atac a apelului, dacă nu se prevede altfel.
În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile textelor de lege anterior menţionate, se constată că petentul A.P.G. a declarat apel împotriva unei hotărâri definitive (decizie pronunţată în calea de atac promovată împotriva unei sentinţe definitive, prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare îndreptată împotriva unei alte sentinţe definitive), investind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi calea de atac promovată nu întruneşte cerinţele legale.
Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării apelului şi împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, o asemenea cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile (...) pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a, va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul petent A.P.G. împotriva deciziei penale nr. 41/A din 06 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, iar în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că apelantul se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul petent A.P.G. împotriva deciziei penale nr. 41/A din 06 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă apelantul contestator petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 648/2015. Penal | ICCJ. Decizia nr. 7/2015. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
