ICCJ. Decizia nr. 684/2015. SECŢIA PENALĂ. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 684/2015
Dosar nr. 1867/1/2014
Şedinţa publică din 14 mai 2015
Deliberând asupra contestaţie în anulare, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1433 din 24 aprilie 2014, Dosar nr. 15201/63/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva Deciziei penale nr. 335 din 4 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, şi pentru cauze cu minori. A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 martie 2012 la 24 aprilie 2014.
Împotriva Deciziei penale nr. 1433 din data de 24 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a formulat contestaţie în anulare, contestatorul P.F.
Prin motivele invocate, contestatorul a arătat că este incident cazul de contestaţie în anulare prevăzut la art. 426 lit. h) C. proc. pen., menţionând că nu a fost audiat în faţa instanţei de recurs, deşi era prezent şi audierea sa era legal posibilă, iar dacă ar fi dat declaraţie ar fi avut posibilitatea să prezinte instanţei, argumente din care ar fi rezultat că nu a comis infracţiunea de trafic de persoane.
Examinând contestaţia în anulare prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind, deci, o cale de anulare pentru vicii şi nulităţi relative la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuindu-se astfel la consolidarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive.
Potrivit dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când deşi legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre aceasta imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanţa, constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Prin încheierea din 19 martie 2015 a fost admisă în principiu contestaţia în anulare formulată de contestator, instanţa constatând îndeplinite condiţiile prev. de art. 431 alin. (2) C. proc. pen. şi, fixând, totodată, termen pentru soluţionarea cauzei.
Pe fondul contestaţiei, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că în faţa Curţii de Apel Craiova, contestatorul P.F. a dat declaraţie, (dosar Curtea de Apel Craiova, secţia penală, şi pentru cauze cu minori).
Potrivit dispoziţiilor art. 38514 alin. (11) din vechiul C. proc. pen.: "cu ocazia judecării recursului, instanţa este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, (...), atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţele de fond sau apel, precum şi atunci când aceste instanţe nu au pronunţat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare".
Prin urmare, nefiind îndeplinite niciuna dintre cerinţele textului legal, în cauză nu este incident cazul de contestaţie prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen. referitor la neaudierea inculpatului prezent, când audierea era legal posibilă, având în vedere declaraţia dată de acesta în faţa instanţei de apel.
Mai mult, Înalta Curte constată că acest caz de contestaţie în anulare a fost invocat în mod formal, iar prin acesta se tinde la restabilirea situaţiei de fapt, la provocarea unei noi judecăţi în fapt şi în drept, în scopul verificării legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate, ceea ce nu se poate realiza în calea de atac a contestaţiei în anulare.
În concluzie, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.F. împotriva Deciziei penale nr. 1433 din data de 24 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 15201/63/2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.F. împotriva Deciziei penale nr. 1433 din data de 24 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 15201/63/2012.
Obligă contestatorul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 670/2015. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 9/2015. SECŢIA PENALĂ. Contestaţia la... → |
|---|
