ICCJ. Decizia nr. 758/2015. SECŢIA PENALĂ

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 758/2015

Dosar nr. 309/32/2015

Şedinţa publică din 29 mai 2015

Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 60/MAE din 08 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, în Dosarul nr. 309/32/2015, în baza art. 107 din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă cererea formulată de Ministerul Justiţiei din Danemarca, Dosar nr. 2015-3310-0545 din 06 mai 2015, privind executarea mandatului european de arestare împotriva persoanei solicitate D.L.M.

În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată raportat la art. 97 alin. (2) din aceeaşi lege, a fost dispusă predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare daneze.

În baza art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 58 alin. (1) din aceeaşi lege, a fost dispusă amânarea predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare daneze, până la soluţionarea definitivă a cauzei care formează obiectul Dosarului nr. 386/110/2015 al Tribunalului Bacău, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 97 alin. (2) din aceeaşi lege, a fost dispusă predarea persoanei solicitate autorităţilor judiciare daneze, sub condiţia ca, dacă se va pronunţa împotriva persoanei solicitate o pedeapsă privativă de libertate, aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost dispusă arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autorităţile daneze, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 111 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 30 de zile.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost dispusă emiterea de îndată a mandatului de arestare.

În baza art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare la data încetării motivului care a justificat amânarea.

În baza art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost dispusă comunicarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate şi Ministerului Internelor - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Sirene.

A fost dispusă traducerea, în regim de urgenţă, a hotărârii şi adresei către autoritatea judiciară emitentă din limba română în limba engleză.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de statul român au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa astfel, Curtea de Apel Bacău a reţinut că Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Centrul de cooperare Poliţienească internaţională - Biroul SIRENE, cu adresa nr. 1502398 din data de 09 martie 2015, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, semnalarea transmisă de Biroul SIRENE Naţional din Danemarca, pentru arestarea persoanei solicitate D.L.M.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău nu a dispus reţinerea persoanei solicitate şi, în consecinţă, nu i-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate motivele reţinerii.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu adresa nr. 630/II/5/2015 din data de 08 mai 2015, a sesizat Curtea de Apel Bacău în vederea executării mandatului european de arestare.

În fapt, persoana solicitată D.L.M. este urmărită de Curtea din Esbjerg din Danemarca, fiind arestată preventiv, în lipsă, la data de 23 ianuarie 2015, reţinându-se în mandatul european de arestare în sarcina acestuia:

- obţinerea ilegală de informaţii de identificare de pe cardurile de credit cu circumstanţe agravante, în sensul că, în data de 22 noiembrie 2012, la Banegarden, Banegardspladsen, 6600 Vejen, persoana în cauză a instalat un echipament direct la aparatul care emitea bilete de călătorie cu scopul de a colecta informaţii cu privire la numerele de pe cardurile de credit, cât şi informaţii cu privire la codurile pin aferente acestora.

- folosirea de obstacole în calea persoanelor care îşi exercitau atribuţiile oficiale, în sensul că, a aruncat cu un obiect metalic în capul sergentului J.A.M., în încercarea de a se opune arestării acesteia.

- frauda pe calculator, în sensul că, la data de 18 octombrie 2012, la benzinăria F24, Strandvejen, 7000 Fredericia, în mod ilegal a fost modificată, adăugată sau ştearsă informaţia pentru uzul electronic de date şi astfel a folosit un D. falsificat pentru a plăti benzina în valoare de 554,40 DDK, pentru vehiculul cu număr de înmatriculare xxx.

Mandatul european de arestare s-a emis de Ministerul Justiţiei din Danemarca în baza hotărârii Curţii din Esbjerg din data de 23 ianuarie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 31-235/2015.

În conformitate cu prevederile art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată a fost prezentată instanţei ocazie cu care i-a fost adusă la cunoştinţă existenţa mandatului european de arestare, conţinutul acestuia, a posibilităţii consimţirii la predare către statul solicitant, precum şi cu privire la drepturile sale procesuale.

În temeiul art. 103 alin. (7) şi (10) din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la audierea persoanei solicitate.

Persoanei solicitată, după ce i s-au pus în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritatea solicitantă şi a invocat motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, respectiv că pentru aceleaşi fapte este cercetat în România. Totodată, a refuzat predarea invocând afecţiuni medicale la un genunchi şi care necesită tratament.

Curtea a reţinut că D.L.M. este judecat în România, în Dosarul nr. 386/110/2015 aflat pe rolul Tribunalului Bacău pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prevăzută de art. 365 alin. (1) şi (2) C. pen., constând în aceea că în perioada septembrie-octombrie 2014, inculpatul D.L.M., a produs şi deţinut dispozitive de citire a cardurilor bancare şi de captare a codului PIN (respectiv dispozitive de skimming) în scopul de a le instala la bancomate din străinătate în vederea obţinerii, în mod ilegal, de date de carduri.

- deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada septembrie - octombrie 2014 inculpatul D.L.M. a fabricat şi deţinut echipamente, atât hardware cât şi software, folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronică.

- tentativă de falsificare de instrumente de plată prevăzută de art. 311 alin. (2) C. pen., constând în aceea că în perioada septembrie - octombrie 2014 inculpatul D.L.M. a deţinut dispozitive şi programe de duplicare a instrumentelor de plată (carduri bancare) (respectiv dispozitive de reinscripţionat banda magnetică ale unor carduri bancare, programe informatice (aplicaţii) care pot fi utilizate la descărcarea de date informatice dintr-un dispozitiv extern într-un calculator şi la inscripţionarea benzii magnetice ale unor carduri bancare prevăzute cu bandă magnetică), carduri blank precum şi mai multe date de identificare ale unor carduri bancare aparţinând unor cetăţeni străini (aproximativ un număr de 524 de date de identificare) şi codurile PIN aferente (date de carduri şi coduri PIN care au fost obţinute anterior prin activităţi de skimming, respectiv prin folosirea unor dispozitive de captare a datelor de identificare existente pe track-ul 2 ale cardurilor bancare), în scopul de a fi folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronică (carduri bancare), cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte datele de identificare ale cardurilor bancare (respectiv un număr de 524 de date de carduri bancare) care au fost găsite în urma percheziţiilor informatice efectuate asupra mediilor de stocare ridicate de la inculpatul D.L.M., în urma verificărilor efectuate în baze de date „open source" cu privire la BIN-urile (numărul de identificare al Băncii), au fost identificate băncile emitente ale acestor cardurilor bancare, majoritatea acestora fiind bănci din Suedia şi Danemarca.

Din datele existente în cauză a rezultat că aceste date de identificare ale cardurilor bancare (marea majoritate aparţinând unor cetăţeni străini) au fost obţinute prin activităţi ilegale de skimming săvârşite, în special, în Suedia şi Danemarca.

De asemenea, din cercetările efectuate în cauză a rezultat că inculpatul D.L.M. a transmis/primit, prin intermediul internetului (de exemplu prin e-mail, programul S. etc), mai multe date de carduri bancare şi codurile PIN aferente (date care au fost obţinute prin activităţi de skimming), precum şi mai multe programe informatice care pot fi utilizate la descărcarea de date informatice dintr-un dispozitiv extern într-un calculator, prin intermediul porturilor de tip COM, precum şi la inscripţionarea benzii magnetice ale cardurilor prevăzute cu bandă magnetică (de exemplu aplicaţiile T2-2048.exe şi CDM.exe unor alte persoane care au procedat la falsificarea instrumentelor de plată electronică şi punerea acestora în circulaţie prin efectuarea de retrageri neautorizate de numerar la ATM-uri din străinătate, iar o parte din sumele retrase au fost trimise numitului D.L.M., pe numele acestuia sau pe numele altor persoane din anturajul său (persoane aflate în România, de ex. F.C.M., B.M., etc).

Având în vedere că până la acest moment nu au fost finalizate cercetările cu privire la aceste fapte, ţinând seama şi de aspectul că inculpatul este cercetat în stare de arest preventiv, s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de numiţii D.L.M., N.A.I. şi alte persoane cu privire la săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 367 C. pen., de acces, fără drept, la un sistem informatic comisă în scopul obţinerii de date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, prevăzută de art. 360 C. pen., falsificare de instrumente de plată, prevăzută de art. 311 alin. (2) C. pen., punere în circulaţie de valori falsificate, prevăzută de art. 313 C. pen., efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, prevăzută de art. 250 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen.

Anterior sesizării instanţei de judecată, procurorul a solicitat prin comisie rogatorie adresată autorităţilor judiciare daneze să îndeplinească următoarele activităţi ce sunt necesare în dosar pentru stabilirea situaţiei de fapt, pentru identificarea participanţilor la săvârşirea faptelor care fac obiectul cauzei penale şi pentru probarea activităţii infracţionale:

- informarea/sesizarea băncilor emitente ale cardurilor bancare arătate în anexa nr. 2 în vederea blocării acestor carduri bancare (având în vedere că au fost divulgate neautorizat atât datele de carduri bancare cât şi codurile PIN aferente) precum pentru blocarea tranzacţiilor neautorizate efectuate cu aceste carduri bancare/date de carduri;

- solicitarea de relaţii de la băncile emitente ale cardurilor bancare menţionate în anexa nr. 2 ataşată prezentei cereri cu privire la următoarele aspecte: identificarea titularii cardurilor bancare, dacă au fost reclamate/identificate operaţiuni neautorizate efectuate cu respectivele carduri bancare/date de cardurilor bancare, detalii cu privire la respectivele tranzacţii, dacă titularii cardurilor bancare au formulat plângeri penale cu privire la faptele de skimming/efectuare fără drept de operaţiuni neautorizate cu instrumente de plată electronică, cuantumul prejudiciului cauzat, dacă băncile doresc să participe în procesul penal în calitate de persoană vătămată şi dacă se constituie parte civilă în procesul penal,

- identificarea şi audierea titularilor cardurilor bancare arătate în anexa nr. 2 pentru a indica tranzacţiile care au fost efectuate neautorizate, cuantumul prejudiciului cauzat, dacă au fost despăgubite (de bancă sau de altă persoană), dacă doresc să participe în procesul penal în calitate de persoană vătămată şi dacă se constituie parte civilă în procesul penal,

- identificarea locaţiei/locaţiilor unde au fost efectuată activitatea de skimming, respectiv unde au fost instalate dispozitivele de skimming şi obţinute ilegal datele de carduri bancare şi codurile PIN aferente arătate în anexa nr. 2;

- obţinerea de înregistrări video surprinse de camerele de supraveghere video amplasate la ATM sau alte aparate la care se poate efectua tranzacţii cu instrumente de plată electronică unde au fost efectuate faptele de skimming/de efectuarea de operaţiuni neautorizate cu instrumente de plată electronică;

- obţinerea tranziţiilor financiare efectuate de numitul D.L.M. (prin bănci şi/sau servicii de transfer rapid de bani (de exemplu M.G., W.U. etc);

- obţinerea de alte probe cu privire la aceste fapte de skimming/de efectuarea de operaţiuni neautorizate cu instrumente de plată electronică (declaraţii de martori, interceptări ale convorbirilor telefonice, activităţi de supraveghere video etc.)

- înaintarea probelor obţinute cu privire la faptele de skimming/de efectuarea de operaţiuni neautorizate cu instrumente de plată electronică;

De asemenea, a solicitat să-i fie comunicate dacă au fost deschise anchete penale cu privire la aceste activităţi de skimming şi/sau de efectuarea de operaţiuni neautorizate cu instrumente de plată electronică arătate în anexa nr. 2, autorităţile care anchetează aceste fapte penale, dacă au fost identificaţi autorii/participaţii, dacă au fost luate măsuri preventive/asigurătorii în aceste cauze, care este stadiul anchetelor etc.

Împreună cu prezenta cerere de comisie rogatorie s-a înaintat lista datelor de carduri bancare care au fost emise de băncile din Suedia, precum şi lista cardurilor bancare care au fost emise de bănci din alte ţări - anexa nr. 2 precum şi un suport optic „Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bacău - dosar penal nr. 117/D/P/2014 - date de carduri bancare" ce conţine două fişiere cu datele de carduri menţionate în prezenta cerere de comisie rogatorie, respectiv fişierul „anexa nr. 1 carduri Suedia + alte ţări" şi anexa nr. 2 carduri Danemarca + alte ţări".

În ceea ce priveşte faptele pentru care este judecat în România, s-a constatat că ele vizează exclusiv activitatea infracţională desfăşurată în România, astfel că în mod evident nu pot fi aceleaşi cu cele care fac obiectul mandatului european de arestare.

În ceea ce priveşte faptele pentru care s-a disjuns cauza prin rechizitoriu şi care ar putea cuprinde pe lângă alte acte materiale şi pe cel de la pct. 3 din mandatul european de arestare, Curtea a reţinut că nu s-a deschis o procedură oficială împotriva lui D.L.M., autorităţile judiciare române fiind în stadiul de colectare a informaţiilor.

Cercetarea acestor fapte, având un caracter general, nu se încadrează cu suficientă precizie în motivul de refuz reglementat de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004. Pe de altă parte, caracterul facultativ al acestui motiv de refuz, privind fapte ce ar fi comise în Danemarca şi Suedia, fac ca cercetările de ordin general întreprinse de autorităţile române să nu constituie un impediment pentru predarea persoanei solicitate în ţara locului faptelor. Oricum aceste cercetări se bazează în mare parte pe informaţiile transmise din Danemarca, ca răspuns la comisia rogatorie menţionată anterior.

Nici afecţiunile medicale de care suferă, nu pot împiedica executarea mandatului, putând conduce, cel mult la o amânare a predării, potrivit art. 98 din Legea nr. 302/2004, dacă sunt suficient de grave şi constatate printr-o expertiză oficială.

Or, niciuna din aceste condiţii nu era îndeplinită.

Infracţiunile pentru care s-a emis mandatul european de arestare au fost săvârşite pe teritoriul Danemarcei şi se regăsesc printre infracţiunile prevăzute de art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pedeapsa maximă prevăzută de legea penală daneză pentru infracţiunile pentru care este cercetată persoana, solicitată este de 8 ani închisoare.

Aşa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu există niciunul dintre motivele de refuz ale executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pe de altă parte, D.L.M. este judecat în Dosarul nr. 3.86/110/2015 al Tribunalului Bacău, în stare de arest preventiv, ceea ce înseamnă că predarea imediată către autorităţile judiciare daneze nu este posibilă. Această împrejurare este reglementată de Legea nr. 302/2004 drept o cauză legală de amânare a predării, până la soluţionarea definitivă a cauzei care formează obiectul Dosarului nr. 3 86/110/2015 al Tribunalului Bacău, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

Chiar şi în aceste condiţii, punerea în executare a mandatului european de arestare în vederea predării se va face cu persoana solicitată în stare de arest, la momentul încetării motivului care a justificat amânarea.

Împotriva sentinţei penale nr. 60/MAE din 08 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, în Dosarul nr. 309/32/2015, la data de 08 mai 2015 persoana solicitată D.L.M., a formulat contestaţie la pronunţarea sentinţei, fără a preciza şi motivele acesteia.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 12 mai 2015, formându-se Dosarul nr. 309/32/2015.

Faţă de imposibilitatea de prezentare a contestatorului la termenul din 15 mai 2015, instanţa a acordat un nou termen de judecată.

Deşi pentru termenul stabilit din 29 mai 2015, contestatorul solicitase judecarea contestaţiei în lipsa sa, acesta a înţeles să fie prezent în instanţă şi să-şi susţină oral motivele care l-au determinat să formuleze calea de atac.

Astfel, acesta a arătat că este de acord cu predarea sa autorităţilor daneze, în vederea aflării adevărului în cauza pentru care este cercetat de acestea, nu însă şi cu amânarea predării până la soluţionarea definitivă a cauzei care formează obiectul Dosarului nr. 386/110/2015 al Tribunalului Bacău.

Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată D.L.M., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte consideră că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate D.L.M. de autorităţile judiciare daneze, la data de 23 ianuarie 2015 de Curtea din Esbjerg, în Dosarul nr. 31-235/2015, astfel cum sunt reţinute în art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Din actele şi lucrările dosarului, se constată că, faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate, respectiv de obţinere ilegală de informaţii de identificare de pe cardurile de credit cu circumstanţe agravante Secţiunea 301, subsecţiunea 2 din Codul penal danez), folosirea de obstacole în calea persoanelor care îşi exercita atribuţiile oficiale (Secţiunea 119, subsecţiunea 3 din Codul penal danez) şi fraudă pe calculator (Secţiunea 279 a din Codul penal danez) se circumscriu dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 referitoare la faptele ce permit predarea fără a mai fi necesară verificarea condiţiei dublei incriminări.

Mai mult, se observă că, situaţiile prevăzute în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată nu-şi găsesc aplicabilitatea în cauză, faţă de împrejurarea că în cauză nu s-a pronunţat o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privativă de libertate.

Totodată, analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, nu exisă niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 98 din lege şi pentru care statul român poate refuza executarea mandatului european.

Faţă de prevederile art. 98 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală sunt incidente motivele de refuz obligatoriu la predare în următoarele situaţii:

„Autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română".

Pe de altă parte, dispoziţiilor art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că atunci când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat emiterea mandatului european de arestare, autoritatea judiciară română poate refuza executarea acestuia.

Procedându-se de către instanţa de fond la ascultarea persoanei solicitate, la termenul 08 mai 2015, aceasta nu a formulat obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea, admiţând că este persoana menţionată în mandat şi precizând că nu consimte la predarea sa către autorităţile judiciare daneze. Drept urmare, instanţa de fond a urmat procedura reglementată în art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În acest sens, Înalta Curte observă că, în mod constant, atât în faţa procurorului, cât şi în faţa curţii de apel, persoana solicitată a arătat că nu doreşte să fie predată autorităţilor daneze, întrucât este cercetată în România pentru acelaşi gen de fapte pentru care se solicită predarea în statul danez, iar în faţa instanţei de control judiciar a arătat că este de acord cu predarea autorităţilor daneze nu însă şi cu amânarea acesteia.

Examinând actele dosarului se reţine că numitul D.L.M. este cercetat, în România, pentru infracţiuni informatice, respectiv infracţiunile de operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice prevăzută de art. 365 alin. (1) şi (2) C. pen., deţinere de instrumente în vederea falsificării de valori prevăzută de art. 314 alin. (2) C. pen. şi tentativă de falsificare de instrumente de plată prevăzută de art. 311 alin. (2) C. pen. pentru perioada septembrie-octombrie 2014, iar, în Danemarca, este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de obţinerea ilegală de informaţii de identificare de pe cardurile de credit cu circumstanţe agravante, folosirea de obstacole în calea persoanelor care îşi exercitau atribuţiile oficiale şi frauda pe calculator fapte ce au fost săvârşite în perioada 18 octombrie - 22 noiembrie 2012.

În considerarea celor expuse anterior, transpare ideea că predarea persoanei solicitate către statul emitent al mandatului european de arestare se justifică faţă de împrejurarea că D.L.M. este cercetat pe teritoriul D anemarcei pentru alte fapte decât cele pentru care este cercetat de Tribunalul Bacău, în Dosarul nr. 386/110/2015.

De altfel, se constată că instanţa de fond a verificat apărările persoanei solicitate prin raportare la motivul opţional de refuz la predare de către autoritatea judiciară română, potrivit art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 (legiuitorul utilizând expresia poate refuza executarea mandatului european de arestare), astfel că instanţa română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că niciunul din motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare nu se încadrează în situaţiile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 şi, din această perspectivă, criticile apărării nu pot fi primite.

Totodată, din actele dosarului, rezultă că persoanei solicitate i-au fost respectate drepturile de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, fiindu-i comunicat, în limba română, mandatul european de arestare, precum şi dreptul de a fi asistată de un apărător în faţa instanţei de fond, faţă de prevederile art. 104 din legea specială.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, apreciindu-se că o altă măsură preventivă neprivativă de libertate nu se impune a fi luată.

Astfel, având în vedere că persoana solicitată este cercetată în Dosarul nr. 386/110/2015 în faţa Tribunalului Bacău, până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, Înalta Curte consideră că instanţa de fond a apreciat justificat că se impune amânarea predării persoanei solicitate, în accepţiunea disp. art. 112 coroborat cu art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora, în situaţia în care persoana extrădabilă este „cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen ".

Pentru considerentele expuse, apreciază că hotărârea atacată este legală şi temeinică, astfel încât, în temeiul art. 108 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată D.L.M. împotriva sentinţei penale nr. 60/MAE din 08 mai 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată D.L.M. împotriva sentinţei penale nr. 60 MAE din 08 mai 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 mai 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 74/2015. SECŢIA PENALĂ. Contestaţia la...		ICCJ. Decizia nr. 78/2015. SECŢIA PENALĂ →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 678/2015. SECŢIA PENALĂ. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 74/2015. SECŢIA PENALĂ. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Recurs ICCJ. Decizia nr. 78/2015. SECŢIA PENALĂ ICCJ. Decizia nr. 796/2015. SECŢIA PENALĂ ICCJ. Decizia nr. 797/2015. SECŢIA PENALĂ