ICCJ. Decizia nr. 1/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 5 Judecători

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia penală nr. 1/2015

Dosar nr. 3881/1/2014

Şedinţa publică din 12 ianuarie 2015

Asupra apelului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată:

I. Prin sentinţa penală nr. 885 din 06 octombrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 3200/1/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul G.S. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prevăzută de art. 68 C. pen. În baza art. 43 alin. (1) C. pen. pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală menţionată s-a adăugat la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia aplicată prin sentinţa penală nr. 529/F din 13 iunie 2012 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 10061/3/2012, definitivă prin Decizia penală nr. 247 din 19 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, iar în baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului G.S. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

A obligat inculpatul la plata sumei de 10.075 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din 17 decembrie 2013 emis în Dosarul nr. 468/P/2013 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, s-a dispus:

1. Trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaţilor:

- N.E.A., domiciliat în București, sector 2, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, şef al Biroului de Relaţii Internaţionale şi Programe - altele decât Phare, faţă de care a fost efectuată urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de:

-art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare şi art. 41 alin. (2) C. pen. compusă din 15 acte materiale);

- art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare şi art. 41 alin. (2) C. pen. (compusă din 3 acte materiale);

- art. 257 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare şi art. 33 lit. a) C. pen.

- N.D., domiciliat în București, sector 2, faţă de care a fost efectuată urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare şi art. 41 alin. (2) C. pen. (compusă din 15 acte materiale);

2. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- G.R., cu reședința în Voluntari, judeţul Ilfov, reţinut în altă cauză, faţă de care a fost efectuată urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare şi art. 41 alin. (2) C. pen.(compusă din 15 acte materiale);

- G.S., administrator și asociat în mai multe societăți cu profil agricol, recidivist, faţă de care a fost efectuată urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (compusă din 3 acte materiale).

3. Neînceperea urmăririi penale faţă de:

- K.E. pentru complicitate la cumpărare de influenţă în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale) - descrisă la pct. I:

- G.S. pentru cumpărare de influenţă, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare (descrisă la pct. III);

- M.I.A. pentru complicitate la cumpărare de influenţă în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale) - descrisă la pct. I;

- Ş.M.M. pentru complicitate la trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare şi art. 41 alin. 2 C. pen. (15 acte materiale) - descrisă la pct. I;

- G.R. pentru:

a) complicitate la cumpărare de influenţă, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (trei acte materiale ) - descrisă la pct. II;

b) complicitate la cumpărare de influenţă prev. de art. 26 C. pen. rap. la 6¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 33 lit. - descrisă la pct. III.

4. Disjungerea materialului de urmărire penală pentru alte fapte de corupţie decât cele care formează obiectul prezentei cauze, denunţate de K.E. la data de 31 octombrie 2013 şi de G.S. la data de 30 octombrie 2013, urmând a fi cercetate într-un nou dosar.

5. Menţinerea măsurilor asiguratorii dispuse prin Ordonanţa nr. 468/P/2013 din 29 noiembrie 2013 cu privire la imobilul aflat în proprietatea inc. N.E.A.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul G.S., prin rechizitoriu s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În perioada 28 mai 2013 -12 iulie 2013 inculpatul G.S. i-a remis inculpatei N.E.A. în baza unei înţelegeri prealabile de natură infracţională cu aceasta, în trei tranşe sumele de 1.000 lei, 2.000 lei şi 1.500 lei totalizând 4.500 lei în schimbul promisiunii inculpatei că va interveni pe lângă martorul C.D., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești şi îl va determina să adopte o soluţie favorabilă faţă de M.F.A.Ș., învinuit în Dosarul penal nr. 1706/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti, faptă care în opinia Parchetului realizează elementele constitutive ale infracţiunii unice continuate de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Inculpatul a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv în termenul de încercare (cu durata de 3 ani şi 10 luni) al pedepsei rezultante de 1 an şi 10 luni închisoare cu suspendare condiţionată ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 7 din 12 ianuarie 2011 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin Decizia penală nr. 403 din 23 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.

Cu privire la dosarul penal în care era interesat inculpatul G.S. s-a reţinut că la data de 7 noiembrie 2012 prim procurorul C.D. a confirmat rezoluţia de începere a urmăririi penale faţă de M.F.A.Ş. pentru infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice şi vătămare corporală din culpă.

Din evidenţele Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti a rezultat că la data de 30 mai 2013 M.F.A.Ş. a solicitat relaţii despre stadiul soluţionării dosarului său iar la data de 06 noiembrie 2013 a fost finalizată urmărirea penală în cauză, dispunându-se trimiterea în judecată.

Prim procurorul C.D. în memoriul şi declaraţia ataşată la dosar a confirmat faptul că inculpata N.E.A. l-a contactat telefonic de mai multe ori în legătură cu problema judiciară a lui M.F.A.Ş. şi a subliniat că: „telefoanele primite de la doamna procuror A.N. precum, şi mesajele vizând problema juridică a lui M.A. le-am perceput ca forme de presiune asupra activităţii mele” (filele 330-337,vol. 1, d.u.p.).

S-a mai reţinut că din probele administrate în cauză nu au rezultat date sau indicii că magistratul şi-ar fi încălcat atribuţiile specifice funcţiei în instrumentarea dosarului penal menţionat sau că persoana cercetată, în favoarea căreia a intervenit inculpatul G.S., ar fi avut în timpul anchetei vreo manifestare care să lase să se înţeleagă că ar avea cunoştinţă de intervenţiile inculpatei în favoarea sa.

În faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din 28 ianuarie 2014 apărătorul ales al inculpatului G.S. a solicitat disjungerea cauzei în ceea ce-l priveşte pe acesta.

La termenul de judecată din 26 februarie 2014 apărătorul ales al inculpatului G.S. a solicitat trimiterea cauzei la Judecătorul de Cameră preliminară, solicitând ca termenul să nu fie mai mare de 60 de zile având în vedere că inculpatul înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

La data de 20 iunie 2014, Înalta Curte a adus la cunoştinţa inculpatului G.S. dispoziţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Prin declaraţia dată la data de 20 iunie 2014 în faţa Înaltei Curţi, inculpatul G.S. a învederat instanţei că recunoaşte faptele reţinute în rechizitoriu, şi că solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor pe care acesta le va prezenta, acesta înţelegând să beneficieze, în condiţiile art. 374 alin. 4 raportat la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

Prin încheierea din 4 septembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus, printre altele, disjungerea judecării cauzei privind pe inculpatul G.S. de judecarea cauzei privind pe inculpaţii N.E.A., N.D. şi G.R. şi formarea unui nou dosar, acordându-se termen de judecată la data de 6 octombrie 2014.

Referitor la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 396 alin. (1)0 raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă referitor la dispoziţiile legale menţionate, judecata putând avea loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi.

Dintre cei 4 inculpaţi pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, inculpatul G.S. a solicitat judecarea sa în procedura simplificată astfel că instanţa a urmat procedura prevăzută de art. 374 şi următoarele C. proc. pen.

În esenţă, instanţa de fond a reţinut că în perioada 28 mai 2013 -12 iulie 2013 inculpatul G.S. i-a remis inculpatei N.E.A. în baza unei înţelegeri prealabile de natură infracţională cu aceasta, în trei tranşe sumele de 1.000 lei, 2.000 lei şi 1.500 lei totalizând 4.500 lei în schimbul promisiunii inculpatei că va interveni pe lângă martorul C.D., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești, şi îl va determina să adopte o soluţie favorabilă faţă de M.F.A.Ș., învinuit în Dosarul penal nr. 1706/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti, faptă care în opinia Parchetului realizează elementele constitutive ale infracţiunii unice continuate de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Cu privire la dosarul penal în care era interesat inculpatul G.S., din cercetările efectuate a rezultat că la data de 7 noiembrie 2012 prim procurorul C.D. a confirmat rezoluţia de începere a urmăririi penale faţă de M.F.A.Ş. pentru infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice şi vătămare corporală din culpă.

În dovedirea vinovăţiei inculpatului G.S., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut următoarele mijloace de probă: declaraţia inculpatului G.S. (filele 236-241 vol. 6 d.u.p.) din data de 28 octombrie 2013 şi declaraţia inculpatului G.S. din 19 noiembrie 2013 (filele 348-351 vol. I d.u.p.), declaraţia martorei G.R. din 10 decembrie 2013 (filele 366-367 vol.I d.u.p.), mesajele S.M.S. transmise de inculpatul G.S. către inculpata N.E.A. din 28 mai 2013 ora 09:15:56 (fila 36 vol. I d.u.p.), S.M.S. din 06 iunie 2013, ora 11:32:53 (fila 37 vol. I d.u.p.), S.M.S. din data de 11 iunie 2013 ora 12:52:58 (fila 38 vol. I. d.u.p.), S.M.S. din data de 06 iunie 2013, ora 13:04:00 (fila 37 vol. I d.u.p.).

Instanţa de fond a apreciat că recunoaşterea faptelor de către inculpatul G.S. prin declaraţia dată în 20 iunie 2014 (fila 115 vol. II dosar instanţă) corelată cu probele administrate în faza de urmărire penală conduc la concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracţiune şi au fost săvârşite de inculpat, în drept, faptele inculpatului G.S. realizând elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 19 O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 5 C. pen.

În contextul arătat, referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat, în ceea ce priveşte influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpatul G.S. este acuzat, că încadrarea juridică dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire Ia sancţiune.

Instanţa de fond a apreciat că este neîndoielnic faptul că pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta iar unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege.

Tot astfel, aceeaşi unitate împiedică combinarea dispoziţiilor privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală.

Pentru a compara cele două legi instanţa de fond a analizat consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.

Potrivit art. 6¹ din Legea nr. 78/2000 (dispoziţii abrogate la data de 01 februarie 2014):

(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani.

(2) Făptuitorul nu se pedepsește dacă denunța autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii prevăzute la alin. (1) se confisca, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevăzut la alin. (2).

Conform dispoziţiilor art. 292 din N.C.P. - Cumpărarea de influenţă:

(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunţul prevăzut în alin. (2).

(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, infracţiune pentru care limitele de pedeapsă erau de la 2 la 10 ani, iar potrivit dispoziţiilor art. 292 C. pen., limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 şi 7 ani închisoare.

Comparând conţinutul reglementărilor menţionate, instanţa de fond a considerat că stabilirea legii penale mai favorabile se face în raport de conţinutul noii reglementări şi de sancţiunea prevăzută de aceasta, care are limite mai favorabile în legea nouă (de la 2 la 7 ani).

Având în vedere că de la data comiterii faptelor şi până la judecarea cauzei au intervenit mai multe legi penale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi a apreciat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul G.S. este legea nouă, limitele de pedeapsă fiind substanţial reduse - de la 2 la 7 ani închisoare - comparativ cu limitele de pedeapsă de la 2 la 10 ani închisoare prevăzute de art. 6¹ din Legea nr. 78/2000, dispoziţii abrogate la data de 01 februarie 2014.

De asemenea, Înalta Curte a reţinut că se impune aplicarea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 având în vedere denunţul formulat de inculpatul G.S. la data de 30 octombrie 2013 (filele 346-347 vol. I d.u.p.) şi prin care inculpatul G.S. a sesizat D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, cu privire la intervenirea de către inculpata N.E.A. pe lângă martorul S.A.M. - agent de poliţie în cadrul Poliţiei municipiului Târgovişte - Biroul Rutier pentru a nu-l sancţiona pe denunţător (inculpat G.S.) depistat în trafic pe raza localităţii Petreşti, judeţul Argeş transportând cu un autoturism animale fără documente de provenienţă.

Astfel, inculpatul G.S. a beneficiat de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute şi de aceste dispoziţii legale.

Instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. urmare Deciziei penale nr. 247 din 19 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care instanţa a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 10061/3/2012, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, şi în fond, a redus pedeapsa aplicată inculpatului G.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) raportat la art. 76 C. pen., de la 1 an şi 6 luni închisoare la 1 an şi 2 luni închisoare.

Prin aceeaşi decizia penală în baza art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 7 din 12 ianuarie 2011 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin Decizia penală nr. 403 din 22 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.

A constatat că infracţiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile din sentinţa penală nr. 7 din 12 ianuarie 2011 a Judecătoriei Alexandria, respectiv de 1 an şi 10 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., 2 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 - 76 C. pen. şi 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 raportat la art. 76 C. pen., iar în baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul G.S. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 10 luni închisoare.

Prima instanţă, cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. pen., a avut în vedere că activitatea infracţională a inculpatului G.S. s-a desfăşurat în perioada de timp 28 mai 2013 - 12 iulie 2013 (3 acte materiale) şi a constat în faptul că a remis inculpatei N.E.A. sumele de 1.000 lei, 2.000 lei, 1.500 lei, totalizând 4.500 lei în schimbul promisiunii inculpatei că va interveni pe lângă martorul C.D., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești şi îl va determina să adopte o soluţie favorabilă faţă de M.F.A.Ș., învinuit în Dosarul nr. 1706/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti, precum şi termenii recidivei care, sub aspectul condiţiilor impuse, se circumscriu noii reglementări penale.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului G.S., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., examinate prin raportare la pluralitatea de infracţiuni, respectiv pluralitatea de acţiuni săvârşite la diferite intervale de timp, omogenitatea juridică a acţiunilor, unitatea de subiect activ şi pasiv, unitatea de rezoluţie infracţională.

În efectuarea operațiunii de individualizare, s-a ţinut cont de fapta penală săvârşită în raport cu complexul de date care indică periculozitatea ei socială - în cazul de faţă gravitate, frecvenţă, urmări, mod de săvârşire, posibilitate de prevenire - dar şi cu situaţia personală a inculpatului privită în raport cu personalitatea socială a acestuia, rolul avut la săvârşirea faptei, forma şi gravitatea vinovăţiei, starea psiho-fizică, antecedente.

În concret, la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului G.S. pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă constatând diferenţa dintre minimul şi maximul special C. pen. actual care prevede pedeapsa cu închisoarea între 2 şi 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a stabilit un cuantum de pedeapsă pentru această infracţiune în raport şi cu dispoziţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (1)0 C. proc. pen. privind reducerea cu1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de legea penală actuală apreciază ca fiind mai favorabilă inculpatului.

În ceea ce priveşte pedeapsa complementară, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 12 din Lege nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pedepsele complementare şi accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracţiunea comisă.

Aşa fiind, cum pedepsele complementare şi accesorii trebuie să aibă corespondent în legea nouă, acestea au fost aplicate în conţinutul şi limitele prevăzute de legea nouă.

II. Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, a formulat apel inculpatul G.S., criticând soluţia, în principal, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate ca urmare a nereducerii pedepsei corespunzător tuturor cauzelor legale de reducere a pedepsei reţinute de către instanţa de fond, iar în subsidiar sub aspectul greşitei condamnări, apreciind că fapta săvârşită nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, fiind săvârşită fără vinovăţia cerută de lege.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 5 noiembrie 2014, sub nr. 3881/1/2014, fiind fixat prim termen de judecată, în apel, la data de 8 decembrie 2014.

La termenul din data de 8 decembrie 2014, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a amânat cauza ca urmare a imposibilităţii de prezentare a apărătorului ales al apelantului inculpat, precizând totodată că este singurul termen acordat în acest sens.

La termenul din data de 12 ianuarie 2015, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a procedat la audierea apelantului inculpat a cărui declaraţie a fost ataşată la dosarul cauzei. Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat a apreciat cauza în stare de judecată, iar în temeiul art. 420alin. (6) C. proc. pen., a acordat cuvântul apărătorului apelantului inculpat şi reprezentantului Ministerului Public, susţinerile acestora fiind consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând hotărârea instanței de fond atât prin prisma motivelor de apel invocate de inculpatul G.S., cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 C. proc. pen. constată că prima instanță, a reținut, în mod corect, situația de fapt şi vinovăția inculpatului, motiv pentru care și-o însușește ca atare.

Examinând cauza în contextul dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen., potrivit cărora „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reţine că instanţa de fond a apreciat în mod corect că legea aplicabilă este legea nouă deoarece regimul sancţionator prevăzut de această lege este mai blând, fiind astfel legea penală mai favorabilă.

Un prim motiv de apel al inculpatului vizează greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţa de fond pentru infracţiunea prevăzută de art. 292 C. pen.

În susţinerea acestui motiv de apel, inculpatul, prin apărător ales, a arătat că deşi prima instanță vorbește de dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 45/2002, nu a făcut aplicarea acestora la individualizarea pedepsei aplicate. Acesta a învederat instanţei că dacă s-ar fi aplicat şi aceste dispoziţii pedeapsa ce ar fi trebuit aplicată era de 8 luni închisoare.

În ceea ce priveşte această critică, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că este nefondată apreciind că în procesul de individualizare a pedepsei, instanţa de fond, a făcut aplicarea atât a dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 cât şi a dispoziţiilor art. 396 alin. (1) C. proc. pen., precum şi a celorlalte criterii prevăzute de art. 74 C. pen.

Potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 „Persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa D.N.A., iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.” Din conţinutul acestui text de lege se poate observa că reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă se referă atât la limita minimă cât şi la limita maximă.

Art. 292 alin. (1) C. pen. prevede că „Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Prin aplicarea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă se reduc de la 2 la 7 ani închisoare la pedeapsa de la 1 la 3 ani şi 6 luni închisoare.

Potrivit art. 396 alin. (1) C. proc. pen. „ Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.”

Ca urmare a aplicării şi acestei cauze legale de reducere, pedeapsa de la 1 la 3 ani şi 6 luni închisoare se reduce la limitele de la 8 luni la 2 ani şi 4 luni închisoare.

Pedeapsa constituie criteriul principal prin care legea penală, evaluează, determină și diferenţiază gradul de pericol social abstract, generic al fiecărei infracțiuni în parte.

Individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante și sensibile operațiuni juridice de a cărei acuratețe depinde în mod direct reușita procesului de îndreptare și recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravității infracțiunii comise și a periculozității infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa și modul de executare a acesteia.

Infracțiunea, ca faptă socialmente periculoasă, creează o tulburare socială, aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală şi ordinii juridice instituite într-un sistem de drept. Pentru înlăturarea acestor consecinţe negative ale infracţiunii este necesar să se reacţioneze din partea societăţii şi să se aplice anumite măsuri de constrângere juridică celor ce săvârşesc asemenea fapte. Mai mult, pentru înlăturarea neliniştii şi tulburării sociale, pentru restabilirea ordinii juridice trebuie ca persoanele care au săvârşit infracţiuni să fie de îndată trase la răspundere penală.

Aplicarea şi executarea pedepsei se realizează în vederea atingerii unor scopuri bine definite, respectiv scopul prevenirii săvârșirii de noi fapte penale din partea infractorilor, prin reeducarea acestora, dar şi din partea altor persoane, prin exemplaritatea pedepselor, precum şi scopul restabilirii liniştii sociale şi al reintegrării ordinii juridice.

Aplicarea şi executarea pedepselor pot conduce la atingerea scopurilor urmărite, dacă efectuarea lor are loc în timp util. În general, sancţionarea infractorilor prin aplicarea pedepsei devine cu atât mai eficace şi contribuie cu atât mai intens la realizarea scopurilor de mai sus, cu cât ea intervine într-un interval de timp cât mai scurt şi cât mai apropiat de momentul infracţiunii.

De asemenea, exemplaritatea, care decurge din supunerea celui condamnat la executarea pedepsei, devine cu atât mai puternică cu cât punerea în executare se produce neîntârziat după condamnare. În aceste condiţii, conştiinţa socială are încă vie şi exactă imaginea pericolului pe care îl prezintă fapta şi făptuitorul, a urmărilor dăunătoare sau primejdioase ale faptei săvârşite şi va reacţiona mai adecvat.

Cu atât mai mult, în condițiile în care, în ultimii ani, în societatea românească am asistat la o tendință de creștere a faptelor de corupție, ce au căpătat o amploare deosebită se impune ca justiția să riposteze cu fermitate ori de câte ori se probează asemenea cazuri, ca o dovadă a faptului că statul de drept nu asistă pasiv la amplificarea și propagarea acestora, la toate nivelurile, ci dimpotrivă, funcționează și, mai ales, reacționează prin autoritățile și pârghiile specifice puse în slujba propriilor cetățeni.

Corupția reprezintă o amenințare majoră pentru democrație, constituind o negare a drepturilor omului și o încălcare a principiilor democratice, pentru echitatea socială şi pentru justiție, erodând principiile unei administrații eficiente, punând în pericol stabilitatea și credibilitatea instituțiilor statului.

În aceste condiţii, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată de instanţa de fond inculpatului G.S. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 C. pen. este corect stabilită între limitele rezultate ca urmare a aplicării cauzelor legale de reducere prevăzute de dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 şi art. 396 alin. (1) C. proc. pen., dar şi ca urmare a aplicării celorlalte criterii de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 C. pen.

Apelantul inculpat a criticat sentinţa apelată şi sub aspectul nelegalităţii, considerând că în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnare sa pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, apreciind că fapta reţinută prin rechizitoriu nu a fost săvârşită cu vinovăţia cerută de lege.

În susţinerea acestui motiv de apel apărătorul ales al inculpatului a învederat instanţei că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, fapta fiind săvârşită fără forma de vinovăţie prevăzută de lege. În opinia acestuia, pentru realizarea laturii subiective a infracţiunii de cumpărare de influenţă trebuie să existe o intenţie calificată prin scopul urmărit, aspect care nu se regăseşte în condiţiile în care inculpatul G.S. a remis sumele de bani ca urmare a presiunii exercitate asupra sa de către inculpata N.E.A.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că judecata în fond a avut loc în condiţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., ceea ce înseamnă că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele, aşa cum au fost descrise prin rechizitoriu, şi a acceptat ca judecata să se desfăşoare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În aceste condiţii, a nalizând conţinutul infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că potrivit dispoziţiilor art. 292 C. pen., constituie infracţiunea de cumpărare de influenţă promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Acţiunile care, alternativ, pot constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii de cumpărare de influenţă: promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani, daruri ori alte foloase de influenţă, trebuie să îndeplinească următoarele condiții esențiale:

- cumpărătorul de influenţă trebuie să creadă că persoana contactată se bucură de trecerea de care se prevalează pe lângă funcţionar, fiind fără relevanţă dacă influenţa este reală sau doar pretinsă;

- cumpărătorul de influenţă trebuie să aibă un interes real, legitim sau nelegitim în legătură cu un act care intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului;

- promisiunea, oferirea sau darea de bani, daruri sau alte foloase trebuie să fie săvârşite mai înainte ca funcţionarul să fi îndeplinit actul solicitat, sau cel mai târziu în timpul efectuării acestuia.

Sub aspectul laturii subiective, cumpărarea de influenţă se comite numai cu intenţie directă, calificată de scopul special urmărit de făptuitor. Scopul este reprezentat de influenţa pe care cumpărătorul o tranzacţionează şi care urmează să fie exercitată asupra funcţionarului.

Forma de vinovăţie a intenţiei directe rezultă din textul de lege care incriminează infracţiunea de cumpărare de influenţă şi care prevede că promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase trebuie să fie făcute pentru ca vânzătorul de influenţă să-l determine pe funcţionar să îndeplinească sau nu un act care face parte din atribuţiile sale de serviciu.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reţine că infracţiunea de cumpărare de influenţă pentru care inculpatul G.S. a fost trimis în judecată, există în materialitatea ei şi sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective.

Edificatoare în susţinerea situaţie de fapt sunt declaraţiile inculpatului G.S. (filele 236-241 vol. 6 d.u.p.) din data de 28 octombrie 2013 şi din 19 noiembrie 2013 (filele 348-351 vol. I d.u.p.), declaraţia martorei G.R. din 10 decembrie 2013 (filele 366-367 vol. I d.u.p.), mesajele S.M.S. transmise de inculpatul G.S. către inculpata N.E.A. din 28 mai 2013 ora 09:15:56 (fila 36 vol. I d.u.p.), S.M.S. din 06 iunie 2013, ora 11:32:53 (fila 37 vol. I d.u.p.), S.M.S. din data de 11 iunie 2013 ora 12:52:58 (fila 38 vol. I. d.u.p.), S.M.S. din data de 06 iunie 2013, ora 13:04:00 (fila 37 vol. I d.u.p.), precum şi transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpata N.E.A. cu inculpatul G.S., şi martora G.R.

Astfel, inculpatul G.S., prin declaraţiile date a recunoscut faptele reținute în sarcina sa precizând următoarele:

„(…) în luna mai 2013 am contactat-o pe inc. N.E.A. procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție şi am rugat-o să intervină la procurorul C.D. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costeşti pentru a dispune recalcularea alcoolemiei în dosarul penal în care era cercetat prietenul meu M.A.

Doamna procuror Angela Nicolae a fost de acord să facă demersurile solicitate şi m-a ţinut la curent cu toate demersurile şi discuţiile pe care le-a avut cu procurorul C.D. legate de recalcularea alcoolemiei.

Precizez că înainte de a vorbi cu inculpata N.E.A., M.A. la sugestia mea s-a adresat verbal poliţiştilor care îi cercetau dosarul dar aceştia au refuzat categoric să-i recalculeze alcoolemia. Văzând că nu rezolvă nimic m-am adresat inculpatei N.E.A. care datorită funcţiei de procuror la Parchetul General va avea „trecere” la procurorul C. şi îl va convinge să dispună recalcularea alcoolemiei prietenului meu.

Inculpata N.E.A. a intervenit la procurorul C.D. iar în una din discuţiile pe care le-am avut cu dânsa mi-a spus că procurorul C.D. vine la Bucureşti şi că va trece pe la ea şi va discuta cu el direct despre problema prietenului meu.

Chiar din ziua în care i-am solicitat intervenţiile la procurorul C.D., inculpata N.E.A. îmi cerea sub diferite pretexte sume de bani cuprinse între 500 lei şi 4.000 lei.

(…), din câte îmi amintesc, (…), i-am dat inculpatei N.E.A. următoarele sume de bani:

- în data de 28 mai 2013 mi-a cerut bani într-un mod disimulat, motivând că a făcut toxiinfecție alimentară şi are nevoie de medicamente. Am trimis-o pe soţia mea la domiciliul acesteia căreia i-a dat, din câte îmi amintesc, suma de 1.000 lei;

- în data de 19 iunie 2013 i-am dat prin soţia mea suma de 2.000 lei pe care îi pretinsese în data de 17 iunie 2013;

- pe 12 iulie 2013 mi-a cerut 280 euro sub pretextul că îşi cumpără bilet de avion. Mi-a spus că mi-i va înapoia dar ştiam că nu este adevărat pentru că niciodată nu mi-a restituit din banii pe care i-am dat. Şi de această dată i-am trimis prin soţia mea 1.500 lei;

- i-am mai dat şi în alte ocazii inculpatei N.E.A. şi alte sume de bani pe care le voi menţiona într-un denunţ.

Pe N.E.A. am cunoscut-o în cursul anului 2012 prin intermediul fiului ei N.D. cu ocazia unor vizite făcute la domiciliul acestora. (vol. 6 dup, filele 238 - 241)”.

În declaraţia din 28 octombrie 2013 (vol. 6 dup, filele 249 - 250) martora G.R. a confirmat faptul că în cursul anului 2013 la cererea soţului său, inculpatul G.S., i-a dus inculpatei la domiciliu, de trei ori, diferite sume de bani:

„(…) Am cunoscut-o pe N.E.A. în cursul anului 2012 prin intermediul fiului său N.D.

Am vizitat-o la domiciliu şi i-am dus alimente pentru fiul său N.A. care era bolnav de hepatită.

Cred că în iarna anului 2012 am aflat că M.A., şoferul soțului meu, a avut un accident de circulaţie în timp de se afla în stare de ebrietate la volan şi că era cercetat într-un dosar penal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costeşti.

Este adevărat că în lunile mai şi iunie 2013, de trei ori, la cererea soţului meu, i-am dus procurorului N.E.A. plicuri în care se aflau sume diverse de bani. Banii erau puşi în plicuri de soţul meu şi din câte îmi amintesc într-una dintre dăţi am numărat suma şi am constatat că erau 1.000 lei.

De fiecare dată N.A. spunea că ne va restitui banii la salariu dar nu a făcut acest lucru niciodată. Nu ştiu de ce soţul meu îi dădea totuşi bani în continuare ştiind că nu îi va primi înapoi (…).”

Mesaj S.M.S. transmis în data de 06 iunie 2013, ora 11:32:53 de G.S. de la postul telefonic X către N.E.A. utilizatoare a postului telefonic X:

„Buna ziua, nu pot veni ca sunt la țară dar dacă nu-mi puteți spune prin msg am să vin sâmbată, acum am o rugaminte fratele meu a fost la Costești și acum trebuie domnul procuror C. să-i mai trimită ultima declarație la I.N.M.L. pentru ai efectua a doua recalculare ca să iasă sub 0,80. multumesc! Vorbiți dvs cu dmnul doctor C.D.”(vol. 1 dup, fila 37).

Mesaj S.M.S. transmis în data de 06 iunie 2013, ora 11:41:58 de N.E.A. de la postul telefonic X către G.S. utilizator al postului telefonic cu nr.X:

„OK Problema este ca am facut o toxi-infecție alimentara din cauza unui pate de ficat si am nevoie de niste medicamente. Ieri nu m-am putut scula din pat și nici nu am mers la servici. Acum sunt la servici dar am nevoie de sprijinul dvs. Mă revanșez la salariu”(vol. 1 dup, fila 37).

Mesaj S.M.S. transmis în data de 06 iunie 2013, ora 13:04:00 de G.S. de la postul telefonic X către N.E.A. utilizatoare a postului telefonic X.

„Ok, atunci dizeara o sa vina sotia.”(vol. 1 dup, fila 37).

Mesaj S.M.S. transmis în data de 06 iunie 2013, ora 17:41:17 de inc. N.E.A. de la postul telefonic X către martorul C.D. utilizator al postului telefonic cu nr. X.

Transcrierea convorbirii telefonice purtată la data de 06 iunie 2013, începând cu ora 18:50:24, iniţiată de inculpatul G.S., utilizator al postului telefonic X cu inculpata N.E.A. aflată la postul telefonic cu nr. X:

G.S.: Săru’mâna!

N.E.A.: Ştiţi cu cine am închis acum telefonu’? Cu domnu’ doctor. De acolo. Ştiţi?

G.S.: Am înţeles. Da, da, da, da.

N.E.A.: Deci chiar, pentru că astăzi a fost foarte prins cu tot felul de anchete de astea, de astea şi exact acum. Dar, e fantastic. Acum am închis telefonu’.

G.S.: Da.

N.E.A.: Ştiţi?

G.S.: E.

N.E.A.: Da.

G.S.: A ajuns soţia jos. Puteţi să coborâţi?

N.E.A.: Ă, da. Acum imediat.

G.S.: Da?

N.E.A.: Mă îmbrac.

G.S.: Haideţi.

N.E.A.: Imediat. Rugaţi-o doar două minute.

G.S.: Da, da. Da.

N.E.A.: Ca să mă pot îmbrăca şi eu. Da. Da, da!

G.S.: Haideţi că eu sunt aici, că v-am spus că sunt la ţară, că am vaci aici.

N.E.A.: Da. Da, da. Am înţeles. Acum. În două minute cobor.

Transcrierea convorbirii telefonice purtate în data de 19 iunie 2013, începând cu ora 15:50:46, inițiată de inculpatul. G.S. cu inculpata N.E.A.(vol. 1 dup, filele 41-42):

„G.S.: Săru’mâna! Nu v-a sunat R.?

N.E.A.: A, nu, nu, nu! Nu, nu! Şi tocmai intrasem aşa un pic în panică, pentru că.

G.S.: Nu, nu, nu, nu!

N.E.A.: Aţi citit pentru ce.

G.S.: Da, da, da, da! Staţi aşa puţin!

N.E.A.: Că trebuie să fac asta şi.

G.S.: Ia!

N.E.A.: Da.

G.S.: Staţi .(neinteligibil).

N.E.A.: Eu sunt. Da, acum într-o maşină şi sunt chiar la Piaţa U. şi mă duc spre casă.

G.S.: Am înţeles. E.

N.E.A.: Da.

G.S.: Că eu am vorbit cu ea mai acu’ vreo zece minute şi mi-a zis că venea către dumneavoastră.

N.E.A.: Păi.

(G.S., are un dialog cu o altă persoană, de pe un alt telefon: Unde eşti?. Bine. Păi hai că. Vă întâlniţi atunci acolo, da?. Da, da, da, da, da! Hai! Bine. Bine. Pa-pa! Pa-pa! - n.n.)

G.S.: A zis că ajunge, doamnă. Vine R., da.

N.E.A.: Da. Eu.

G.S.: Când ajungeţi dumneavoastră acasă. Cam atunci ajunge şi ea.

N.E.A.: A! Este perfect atunci. Este perfect. Atunci rămâne ca să mai mă sunaţi? Când ajunge, ca să cobor? Sau cum facem?

G.S.: Da, da, da, da! Vă sună ea.

N.E.A.: Da? A, mă sună.

G.S.: Da.

N.E.A.: Este în regulă.

G.S.: Da, da, da!

N.E.A.: Este foarte bine aşa.

G.S.: Da, da, da.

N.E.A.: Bine. Mulţumim!

G.S.: Săru’mâna!

N.E.A.: Şi mai vorbim. Da, da. La revedere!

G.S.: Săru’mâna!

N.E.A.: La revedere!”

Convorbirea telefonică purtată în data de 19 iunie 2013, începând cu ora 16:05:48, iniţiată de martora G.R. utilizatoare a postului telefonic cu nr. X, (cartelă prepaid) cu inculpata N.E.A., aflată la postul telefonic cu nr. X (filele 42-43,vol. 1, dup):

„G.R.: Bună ziua! Sunt soţia lui (neinteligibil).

N.E.A.: Da, da, da.

G.R.: Coborâţi? Da?

N.E.A.: Eu, acum deci sunt pe drum. Deci ajung în câteva minute. Da? Ne vedem.

G.R.: Am înţeles.

N.E.A.: Ne vedem.

G.R.: Da.

N.E.A.:Chiar acolo la bloc, că, mai avem puţin.

G.R.: Da.

N.E.A.: Deci pe T. sunt aici şi da.

G.R.: Da, da, da.

N.E.A.: Da? Da?

G.R.: Da. Nici o problemă, da!

N.E.A.: Da? Bine, bine!

G.R.: La revedere!

N.E.A.: Acum vin. La revedere!”

G.S.:Da, da. Săru’mâna! Săru’mâna!

Şi în faţa instanţei de apel, prin declaraţia dată, inculpatul G.S. a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa: „(…) Remiterea acestor sume de bani avea legătură cu cauza penală ce-l privea pe A.M. Precizez că M.A. fusese şoferul meu şi era cercetat penal într-un dosar penal aflat la Judecătoria Costeşti însă i se refuzase recalcularea alcoolemiei aşa încât dorinţa sa era de a ajunge la primul procuror care să dispună în cauza pe care o avea. Eu am luat legătura cu inculpata N.A. şi i-am cerut doar să-l sune pe primul procuror de la Costeşti, iar acesta să accepte recalcularea alcoolemie.”

Astfel, din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul G.S., având convingerea că inculpata N.E.A. are influenţă asupra martorului C.D., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti, a contactat-o pe inculpată pentru a interveni pe lângă martor în scopul de a-l determina pe acesta să soluţioneze favorabil Dosarul penal nr. 1706/P/2012 privind pe învinuitul M.F.A.Ș. Totodată, inculpatul G.S. a avut convingerea că remiterea sumelor de bani către inculpata N.E. s-a realizat în acest scop.

Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție în Complet de 5 Judecători constată că faptele inculpatului G.S., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 292 C. pen., fiind săvârşite cu vinovăţia cerută de lege, reţinând că în perioada 28 mai 2013 -12 iulie 2013 inculpatul G.S. i-a remis inculpatei N.E.A. în baza unei înţelegeri prealabile de natură infracţională cu aceasta, în trei tranşe sumele de 1.000 lei, 2.000 lei şi 1.500 lei totalizând 4.500 lei în schimbul promisiunii inculpatei că va interveni pe lângă martorul C.D., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești în vederea soluţionării favorabile a cauzei penale nr. 1706/P/2012 privind pe învinuitul M.F.A.Ș.

Prin urmare, pentru considerentele mai sus menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în baza dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul G.S. împotriva sentinței penale nr. 885 din 06 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3200/1/2014.

În temeiul art. 274 C. proc. pen. va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul G.S. împotriva sentinței penale nr. 885 din 06 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3200/1/2014.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 158/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI		ICCJ. Decizia nr. 29/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

ICCJ. Decizia nr. 1/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI