ICCJ. Decizia nr. 150/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia civilă nr. 150/2014
Dosar nr. 3791/1/2014
Şedinţa din camera de consiliu de la 8 decembrie 2014
Asupra cauzei de faţă, constată:
La data de 17 iulie 2014, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cererea formulată de L.S., având ca obiect revizuirea laturii civile a sentinţei penale nr. 1657 din 7 decembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 11270.1/1/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 169 din 29 iunie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 549/1/2012.
Prin Încheierea de şedinţă nr. 767 din 9 septembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi înaintarea acesteia, secţiei civile, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât, în raport cu obiectul cererii de revizuire şi cu dispoziţiile art. 435 alin. (2) C. proc. pen., competenţa de soluţionare aparţine instanţei civile.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin Încheierea nr. 3215 din 23 octombrie 2014, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia, secţiei penale, şi, constatând ivit conflictul de competenţă între cele două secţii, a dispus, în temeiul art. 136 alin. 3 C. proc. civ., înaintarea dosarului la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionare.
Cu referire la dispoziţiile art. 8, ale art. 13, ale art. 551 din Legea nr. 255/2013, precum şi la cele ale Deciziei nr. 30/2006 dată în interesul legii de secţiile unite, ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa civilă a considerat, în esenţă, că dispoziţiile art. 453 alin. (2) din N.C.P.P., invocate drept temei al cererii de revizuire, nu ar fi aplicabile, pe motiv că reglementarea din legea nouă a căii extraordinare de atac nu poate fi aplicată la o hotărâre definitivă anterior intrării în vigoare a legii noi, cum este cazul în speţă.
Completul de 5 judecători - legal sesizat, în temeiul art. 136 alin. (3) C. proc. civ., cu conflictul negativ de competenţă ivit între două secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - analizând normele incidente în privinţa competenţei în această materie, constată şi stabileşte că aceasta revine instanţei civile (în speţă, secţiei a ll-a civile), potrivit celor ce succed.
Chestiunea de drept supusă analizei o constituie determinarea instanţei de judecată (civilă sau penală) competente material să soluţioneze cererile de revizuire a hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, formulate în temeiul art. 453 alin. (2) din N.C.P.P.
Cererea formulată de L.S. privind revizuirea laturii civile a sentinţei penale nr. 1657 din 7 decembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 17 iulie 2014, dată la care intrase în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen.
Regula în materie de competenţă este aceea că ea se determină în raport cu normele incidente la data învestirii instanţei.
Partajarea competenţei materiale între instanţa penală şi cea civilă, în ceea ce priveşte soluţionarea acestei categorii de revizuiri, este instituită cu caracter de noutate de Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi are corespondent în normele imperative ale art. 453 alin. (2) din acest act normativ.
Prezentul regulator de competenţă priveşte, ca aspect esenţial, rezolvarea unui conflict de aplicare a legii în timp, respectiv a normelor de procedură penală incidente în acest tip de litigii.
Dispoziţiile tranzitorii ale art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., conform cărora: „Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi”, consacră principiul imediatei aplicări a normelor noi de procedură penală.
Având în vedere că această categorie de cauze nu se încadrează între situaţiile expres şi limitativ prevăzute de lege, care să le excepteze de la regula aplicării imediate a legii procesuale noi, instituită imperativ de dispoziţiile anterior menţionate; ţinând cont şi de faptul că singura interdicţie în ceea ce priveşte căile de atac împotriva hotărârilor rămase definitive anterior intrării în vigoare a legii noi, este cea reglementată de art. 13 din Legea nr. 255/2013 şi care vizează exclusiv recursul în casaţie, reiese că art. 453 alin. (2) din N.C.P.P. trebuie a se constata ca fiind norma aplicabilă speţei.
Cum, potrivit dispoziţiilor textului procedural invocat: „Revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit C. proc. civ.”, Completul de 5 judecători va stabili competenţa în favoarea, secţiei a ll-a civile, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei de formează obiectul Dosarului nr. 2751/1/2014* în favoarea, secţiei a II-a civile, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 149/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 156/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
