ICCJ. Decizia nr. 111/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia civilă nr. 111/2014
Dosar nr. 2054/1/2014
Şedinţa completului de filtru de la 8 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din C. proc. civ., constată următoarele:
La data de 22 mai 2014, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie recursul declarat de A.G. împotriva încheierii din 7 mai 2014, pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară în Dosarul nr. 19/J/2014.
Examinându-se cererea de recurs, s-a constatat că aceasta îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 486 alin. (1) lit. a), lit. c) lit. d) şi lit. e) C. proc. civ., a fost depusă în numărul de exemplare stabilit în conformitate cu prevederile art. 195, cu referire la art. 149 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. XIV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, însă nu cuprinde denumirea şi sediul intimatului, conform art. 486 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Astfel cum s-a dispus prin rezoluţia din data de 27 iunie 2014, recursul a fost comunicat intimatei Inspecţia Judiciară. La data de 6 iunie 2014, Inspecţia Judiciară a depus la dosar întâmpinare, prin care s-a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat şi care a fost comunicată părţii adverse.
Recurentul a ataşat la dosar un memoriu, ca răspuns la întâmpinare, la data de 27 iunie 2014, reiterând, în esenţă criticile şi argumentele de nelegalitate şi netemeinicie cu privire la încheierea atacată, expuse în recurs.
În raport cu dispoziţiile art. 490 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că prezentul recurs a fost depus la instanţa a cărei hotărâre se atacă, respectiv la instanţa disciplinară, în speţă, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin rezoluţia de la 27 iunie 2014, a fost desemnată persoana în vederea redactării raportului, acesta fiind întocmit conform prevederilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ.
Completul de filtru, la data de 7 iulie 2014, a luat act de conţinutul raportului prin care s-a apreciat că recursul nu este admisibil şi a dispus comunicarea acestuia către părţile în litigiu, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 42 - 44 şi 46 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a fost comunicat recurentului A.G. precum şi intimatei Inspecţia Judiciară care, până astăzi, data de mai sus, nu au depus la dosar puncte de vedere asupra acestuia.
La data de 1 august 2014, constatându-se că se poate trece la examinarea recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a fixat termen în acest scop la data de 8 septembrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin încheierea din 7 mai 2014, atacată în speţă, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară a admis solicitarea formulată de Inspecţia Judiciară şi, în temeiul art. 52 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 317/2004, republicată, a dispus suspendarea din funcţie a judecătorului A.G., din cadrul Judecătoriei Piteşti, până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare ce formează obiectul Dosarului nr. 19/J/2014.
Prin recursul declarat, este vizată provocarea controlului judiciar asupra încheierii menţionate, în considerarea de către recurent a caracterului autonom al acesteia.
Însă, caracterul autonom al încheierii în această materie este exclus, în raport cu dispoziţiile art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2007, republicată, coroborate cu cele ale art. 424 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile date în cursul judecăţii.
Pe de altă parte, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 466 alin. (4) din acelaşi cod, încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu fondul.
Or, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (3) teza 1 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva hotărârilor secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare, de către judecătorul sau procurorul sancţionat sau, după caz, de către Inspecţia Judiciară sau ceilalţi titulari ai acţiunii disciplinare care au exercitat-o.
Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat expres de dispoziţiile art. 7, coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac reglementate de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţia României precizând că mijloacele procedurale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească, ca şi procedura de judecată sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea căilor de atac trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În raport cu dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză nu este supusă, potrivit legii, căii de atac a recursului.
În consecinţă, în considerarea celor expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, coroborate cu cele ale art. 248 alin. (1) raportate la cele ale art. 493 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul dedus judecăţii în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A.G. împotriva încheierii de suspendare din funcţie din data de 7 mai 2014 pronunţată de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. 19/J/2013.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 110/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 112/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
