ICCJ. Decizia nr. 23/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia penală nr. 23/2015

Dosar nr. 4071/1/2014

Şedinţa publică din 13 februarie 2015

Din actele dosarului constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FOND

I. Primul ciclu procesual

I.A. Prin rechizitoriul nr. 49/P/2006 din 4 martie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- M.M.T. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (republicată), instigare la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în legătură directă cu infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (cu modificările şi completările ulterioare) şi uz de fals în legătură directă cu aceiaşi infracţiune de corupţie, prev. de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (cu modificările şi completările ulterioare), cele trei infracţiuni fiind săvârşite în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.;

- J.I.P. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, infracţiunile prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată), cu referire la art. 289 C. pen., comb. cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen., comb. cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate săvârşite în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. și

- N.P. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi favorizarea infractorului, ambele în legătură directă cu infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului M.M.T., prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (republicată) şi de art. 264 C. pen. cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, (republicată), cele două infracţiuni fiind săvârşite în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

În cursul cercetărilor, prin Decizia nr. 665/2007, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 23 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, sunt neconstituţionale deoarece aplicarea normelor de procedură penală de drept comun în cazul foştilor membri ai Guvernului antrenează în ceea ce îi priveşte lipsirea de garanţiile legale ale protecţiei mandatului exercitat într-o atare calitate, protecţie ce subzistă şi după încetarea respectivului mandat.

Având în vedere efectele acestei decizii, prin ordonanţa nr. 220/C/2008 din 28 ianuarie 2008 emisă de procurorul şef al D.N.A., s-a dispus infirmarea rezoluţiei nr. 8/P/2006 din 7 februarie 2006, a ordonanţei nr. 49/P/2006 din 26 iunie 2007, a proceselor-verbale de aducere la cunoştinţă a învinuirii din 22 februarie 2006 şi 28 iunie 2007, a declaraţiilor olografe din 22 februarie 2006 şi 28 iunie 2007, precum şi a declaraţiilor de inculpat date de M.M.T. în zilele de 22 februarie 2006 şi 28 iunie 2007.

Pentru punerea în aplicare în cauză a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 665/2007, s-a solicitat şi obţinut la data de 16 ianuarie 2008, de la Preşedintele României, avizul din 16 ianuarie 2008 privind declanşarea procedurilor legale pentru urmărirea penală a lui M.M.T., fost ministru al M.L.P.T.L.

Prin rezoluţia nr.49/P/2006 din 31 ianuarie 2008 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de M.M.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de corupţie reţinute prin ordonanţa nr. 49/P/2006 din 26 iunie 2007.

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 270/2008, a statuat că în aplicarea dispoziţiilor art. 109 alin. (1) teza I din Constituţia României, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va sesiza Camera Deputaţilor sau Senatul, după caz, pentru a cere urmărirea penală a membrilor şi foştilor membri ai Guvernului care, la data sesizării au calitatea de deputat sau de senator.

Având în vedere această decizie, prin ordonanţa nr. 967/C din 11 aprilie 2008 emisă de procurorul şef al D.N.A., s-a dispus infirmarea rezoluţiei nr. 49/P/2006 din 31 ianuarie 2008 şi a actelor de urmărire penală efectuate în cauză, respectiv procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi declaraţia olografă, ambele din data de 21 februarie 2008.

La data de 21 aprilie 2008 s-a solicitat Camerei Deputaţilor, declanşarea procedurii pentru urmărirea penală faţă de M.M.T. În şedinţa din 13 august 2008 s-a respins solicitarea întrucât nu a fost întrunit numărul de voturi prevăzut de art. 155 alin. (3) din Regulament, respectiv 2/3 din numărul de deputaţi.

La data de 3 septembrie 2008, M.M.T. a demisionat din funcţia de deputat în Parlamentul României. Hotărârea din 3 septembrie 2008 prin care Camera Deputaţilor a luat act de manifestarea sa de voinţă a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639/5.09.2008.

În conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 270/2008, s-a solicitat şi obţinut de la Preşedintele României avizul din 25 septembrie 2008 privind declanşarea procedurilor pentru urmărirea penală a susnumitului.

La data de 1 octombrie 2008, prin rezoluţia nr. 49/P/2006, s-a început urmărirea penală faţă de M.M.T. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000, cu referire la foloasele necuvenite primite de la J.I.P., instigare la fals material în înscrisuri oficiale în legătură directă cu infracţiunea de corupţie descrisă mai sus, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că l-a determinat, cu intenţie, pe N.P. arhitect şef al oraşului V. să falsifice autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001 şi uz de fals în legătură directă cu aceeaşi faptă de corupţie, prev. de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, constând în predarea autorizaţiei false organului de urmărire penală.

Ca măsuri asiguratorii, în conformitate cu prevederile art. 163 şi urm. C. proc. pen. şi ale art. 20 din Legea nr. 78/2000 (cu modificările şi completările ulterioare), prin ordonanţele nr. 49/P/2006 din 17 noiembrie 2008 ale D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator după cum urmează:

1. asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului M.M.T., până la concurenţa sumei de 7.359.088.541 ROL, reprezentând contravaloarea foloaselor necuvenite primite de la inculpata J.I.P., respectiv:

- 1.584.886.000 ROL achitată în perioada decembrie 2001-aprilie 2002, de inculpata J.I.P., din bani personali, la casieria SC V. SA Bacău, pe numele M.V.G.;

- 7.689.316.541 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de societăţile comerciale la imobilul în cauză, din care a fost dedusă suma totală de 1.915.114.000 ROL, achitată de inculpatul M.M.T., în perioada 2005-2006, urmare a demersurilor efectuate de reprezentanţii SC V. SA;

2. asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatei J.I.P., până la concurenţa sumelor de 13.769.352.138 ROL şi 3.300 dolari S.U.A.:

- 5.774.202.541 ROL, reprezentând diferenţa între valoarea totală a lucrărilor executate de cele patru societăţi comerciale la imobilul în cauză (9.274.202.541) şi suma totală de 3.500.000.000 ROL, încasată de SC V. SA Bacău, pe numele M.V.G. (de la inculpaţii J.I.P. şi M.M.T.)

- 7.995.149.597 ROL, reprezentând sumele de bani primite, fără drept, de inculpata J.I.P., din fondurile SC V. SA Bacău (7.078.539.597 ROL) şi SC C. SA Bacău (916.610.000 ROL şi 3.300 dolari S.U.A.).

Urmare trimiterii în judecată a inculpaților pentru infracțiunile susmenționate, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secţia penală, sub nr. 2081/1/2009, la data de 5 martie 2009.

În cursul judecării cauzei, prin încheierea din 9 iulie 2009, au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de sesizare a Curţii Constituţionale formulate de inculpaţii M.M.T. şi J.I.P. privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art.13-art. 16 din Legea nr. 115/1999, O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002, art. 1 alin. (1), art. 3¹, art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 134/2005 de modificare a O.U.G. nr. 43/2002, art. 15¹ din O.U.G. nr. 43/2002 introdus prin art. 4 pct. 11 din O.U.G nr. 24/2004 şi art. 91¹-art. 91⁶ C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 618 din 17 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6036/1/2009, completul de 9 judecători, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de inculpata J.I.P. împotriva încheierii susmenţionate pe care a casat-o, dispunând admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile invocate şi trimiterea cauzei la instanţa de contencios constituţional pentru soluţionarea acestora. Ca urmare, cauza a fost suspendată timp de 8 luni şi 7 zile , începând cu data de 17 iulie 2009, până la 23 martie 2010, când prin Decizia nr. 316, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate ridicată de inculpata J.I.P.

I.B. Ulterior, prin sentința penală nr. 161 din 31 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunţată în Dosarul nr. 2081/1/2009, s-a dispus, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., restituirea cauzei care a format obiectul Dosarului nr. 49/P/2006 al D.N.A., secția de combatere a corupției, privindu-i pe inculpaţii M.M.T., J.I.P. şi N.P., la parchet.

S-au menţinut măsurile asiguratorii luate în cauză.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că se impune restituirea cauzei la procuror pentru prezentarea materialului de urmărire penală, potrivit art. 250 şi urm. C. proc. pen., cu garantarea respectării dreptului la apărare prevăzut de art. 70 C. proc. pen., precum şi refacerea actului de sesizare a instanţei. Aceasta, deoarece, arată în continuare instanţa, vicierea procedurii de prezentare a materialului de urmărire penală atrage însăşi nulitatea actului de sesizare a instanţei. Fiind un act procesual specific urmăririi penale, această procedură nu se poate realiza în faţa instanţei, iar neregularităţile învederate de către inculpatul M.M.T. nu pot fi acoperite în această modalitate.

Neregularităţile s-au referit la neconcordanţa dintre fapta pentru care s-a început urmărirea penală, pentru care s-au făcut cercetări şi pentru care i s-a prezentat materialul de urmărire penală, în raport de cea pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală.

Hotărârea de restituire a rămas definitivă prin decizia penală nr.112 din 16 mai 2011 a completului de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-au respins, ca nefondate, recursurile formulate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi de inculpaţii M.M.T. şi J.I.P. împotriva sentinţei nr. 161 din 31 ianuarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2081/1/2009.

II. Al doilea ciclu procesual

II.A. După restituirea cauzei la procuror, Dosarul a fost înregistrat sub nr. 298/P/2011 la secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din cadrul D.N.A.

S-a procedat la chemarea inculpaților pentru aducerea la cunoștință a acuzaţiilor.

La data de 30 septembrie 2013, s-a dispus, prin ordonanță, schimbarea încadrării juridice, după cum urmează:

1. În cazul inculpatului M.M.T., din infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

2. În cazul inculpatei J.I.P., din infracţiunea prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Celelalte încadrări juridice au rămas neschimbate.

S-a dispus în acest mod pentru următoarele considerente:

- pentru înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a avut în vedere faptul că edificarea unui imobil nu constituie o unitate legală de infracţiune, ci o singură faptă, prelungită în timp şi care s-a epuizat la data arătată în rechizitoriu;

- reţinerea dispoziţiilor art. 254 alin. (2) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, republicată, s-a făcut avându-se în vedere calitatea de funcţionari cu atribuţii de control atât a inculpatului M.M.T., cât şi a inculpatei J.I.P., aspect ce rezultă din atribuţiile specifice care decurg din actele normative care au reglementat domeniile de activitate ale celor doi acuzaţi;

- s-au înlăturat actele materiale ce suplimentează valoarea imobilului edificat în condiţiile descrise, reţinându-se suma de 5.200.000.000 ROL, iar nu suma de 9.274.202.542 ROL, stabilită în baza expertizei aflată la dosar.

La data de 1 octombrie 2013, inculpatului N.P. i s-a prezentat materialul de urmărire penală, activitatea fiind consemnată în proces-verbal.

Inculpatei J.I.P. i s-a prezentat materialul de urmărire penală în ziua de 1 octombrie 2013, fapt atestat în proces-verbal.

Activitatea de prezentare a materialului de urmărire penală inculpatului M.M.T. s-a finalizat la data de 16 octombrie 2013, potrivit procesului-verbal.

Conform rechizitoriului nr.298/P/2011 din 22 octombrie 2013 emis în prezenta cauză, acuzațiile formulate împotriva inculpaților M.M.T., J.I.P. şi N.P., circumscrise încadrărilor juridice susmenționate, au rezultat din următoarea situaţie de fapt:

1. Cu privire la infracţiunile de corupţie reţinute în sarcina inculpaţilor M.M.T. şi J.I.P. (infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (republicată), respectiv dare de mită prev. de art. 255 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000):

În perioada 2001-2002, inculpatul M.M.T., ministru în cadrul M.L.P.T.L. (M.L.P.T.L.), a pretins şi primit de la inculpata J.I.P., foloase necuvenite în cuantum de 5.200.000.000 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii, amenajare şi dotare care au fost executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău si SC R.G. SRL Bacău la un imobil situat în comuna V., judeţul Ilfov, proprietatea mamei lui M.M.T.

Foloasele necuvenite au fost pretinse şi primite în schimbul numirii şi menţinerii J.I.P. în funcţia de inspector şef adjunct şi inspector sef al I.S.C. La momentul numirii în funcţia publică, J.I.P. avea calitatea de vicepreşedinte, respectiv acţionar la societăţile comerciale menţionate.

Astfel, în anul 2000, inculpatul M.M.T. îndeplinea funcţia de vicepreşedinte al P.S.D. Din perspectiva calităţii deţinute, a coordonat activitatea filialei P.S.D. Bacău, împrejurare în care i-a cunoscut pe martorul S.S. şi pe inculpata J.I.P., aflând că sunt acţionari şi administratori ai unor firme de construcţii importante din judeţul Bacău.

Prin ordinul din 18 ianuarie 2001, emis de inculpatul M.M.T. în calitate de ministru al M.L.P.T.L, inculpata J.I.P. a fost numită în funcţia de inspector de stat şef adjunct la I.S.C., menţiunea corespunzătoare fiind operată în cartea de muncă începând cu data de 22 ianuarie 2001.

Tot la data de 22 ianuarie 2001, inculpata J.I.P. și-a dat demisia din funcţia de vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie, atrăgând atenția că va conduce, în fapt și pe viitor, societățile comerciale SC C. SA Bacău şi SC V. SA Bacău.

Ulterior, inculpatul M.M.T. s-a înțeles cu inculpata J.I.P. ca, în schimbul menţinerii şi promovării ulterioare, aceasta din urmă să renoveze, extindă şi să doteze în mod gratuit imobilul situat în comuna V., proprietatea mamei inculpatului.

Începând cu data de 20 martie 2001, martora P.C., din dispoziţia inculpatei J.I.P., a cumpărat prin intermediul SC V. SA Bacău materialele necesare, acestea fiind înregistrate în evidența contabilă, transportate la imobil și folosite la lucrări.

La data de 26 martie 2001, inculpatul M.M.T. a hotărât ca inculpata J.I.P. să preia, printr-un protocol, prerogativele funcţiei de inspector de stat şef al I.S.C. deţinută de C.N.S.

În cursul lunii aprilie, martorul A.C., administrator la SC V.E. SRL Bacău, a fost contactat de inculpata J.I.P. care i-a cerut să se deplaseze la Bucureşti pentru a proiecta extinderea construcţiei. Ca urmare, martorul A.C. (însoțit de martorii F.A., arhitect şi B.T.) s-au întâlnit cu inculpata J.I.P. care i-a informat în legătură cu detaliile tehnice, relatându-le și faptul că beneficiar este inculpatul M.M.T. Totodată, inculpata a comunicat martorului A.C. că se poate întocmi documentația de obținere a autorizației de construire, deoarece inculpatul M.M.T. este de acord cu propunerea funcțională.

Inculpata J.I.P. a fost cea care i-a furnizat toate detaliile necesare întocmirii proiectului, detalii legate de modul de compartimentare al clădirii, destinaţia şi suprafaţa fiecărei încăperi, amenajările exterioare, martorul A.C. nefiind remunerat pentru această activitate, considerând că a prestat un „serviciu prietenesc” făcut inculpatei J.I.P.

Ulterior, inculpatul M.M.T. l-a contactat pe inculpatul N.P., arhitect şef la Primăria V., căruia i-a remis, prin intermediar, proiectul sus menţionat.

În cursul urmăririi penale s-a stabilit că inculpatul N.P. a completat olograf formularele de cerere din 12 aprilie 2001, în numele solicitantei M.V.G. şi pe baza lor a întocmit certificatul de urbanism din 20 aprilie 2001 şi autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001.

Documentul a fost semnat, ulterior întocmirii, de inculpat, în calitate de arhitect şi de martorii P.F.C., Primarul comunei V., respectiv S.G., secretarul aceleiaşi instituţii.

Lucrările au demarat în luna aprilie 2001, activitatea lucrătorilor fiind coordonată de martorii T.M., C.D., angajaţi ai SC C. SA şi T.I., angajat al SC V. SA.

În ceea ce priveşte lucrările de tâmplărie la construcție, acestea s-au realizat de SC R.G. SRL Bacău în baza dispozițiilor date de inculpata J.I.P. administratorilor SC C. SA Bacău şi SC V. SA Bacău, respectiv M.N. şi P.C.

Măsurătorile în devizul estimativ au fost întocmite de martorul B.B.E., iar apoi angajați ai SC R.G. SRL Bacău au realizat confecţionarea şi montarea tâmplăriei cu geam termopan la corpul nou de clădire, la o seră şi parţial la clădirea renovată.

Tot la solicitarea inculpatei J.I.P., martora C.M., conductor arhitect, în perioada iunie-octombrie 2001, a efectuat schiţe pentru amenajări exterioare (împrejmuire perimetrală, foişor, grătar, pergole) şi s-a deplasat de mai multe ori la construcţie unde a oferit soluţii de design privind amenajarea unor încăperi (două băi şi o seră).

Pe baza schiţelor, martora A.A.M., inginer la compartimentul tehnic al SC C. SA Bacău a întocmit şi transmis la SC D. SRL Bacău comenzile din 18 iulie 2001 şi din 22 septembrie 2001 privind execuţia şi livrarea unui foişor din lemn şi a unor materiale (leaţuri şi şipci) pentru confecţionarea gardului împrejmuitor. După recepţionare, produsele finite au fost transportate la imobil şi puse în operă de angajaţii SC C. SA Bacău sub coordonarea martorului C.I.

La data de 25 septembrie 2001, inculpatul M.M.T. a numit-o pe inculpata J.I.P., în baza înțelegerii, în calitate de inspector general de stat în cadrul I.S.C., emiţând în acest sens Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1371/2001. Menţiunea a fost operată în cartea de muncă începând cu 1 octombrie 2001.

De asemenea, la sfârșitul lunii septembrie 2001, inculpatul M.M.T. şi soţia sa s-au mutat în imobilul în cauză, la etaj. La rândul său, inculpata i-a predat inculpatului M.M.T. factura din 20 decembrie 2001 emisă de SC V. SA Bacău în valoare de 3,5 miliarde ROL, având ataşate 12 documente tehnice (situaţii de lucrări şi un centralizator) şi 4 chitanţe care atestau că M.V.G. a efectuat, în temeiul facturii, plăţi însumând 1.584.886.000 ROL. Documentele au fost întocmite cu date nereale de angajaţi ai SC C. SA Bacău şi SC V. SA Bacău din dispoziţia inculpatei şi au avut rolul de a disimula foloasele necuvenite, obiect al infracţiunilor de corupţie.

Iniţiativa falsificării actelor anterior menţionate a aparţinut inculpatei J.I.P., care începând cu luna februarie 2001, deşi nu mai avea nicio calitate în cadrul SC C. SA Bacău şi SC V. SA Bacău, controla în fapt activitatea acestor două firme. Din dispoziţia sa, periodic (lunar, uneori chiar săptămânal), persoanele cu funcţii de conducere îi prezentau stadiile de execuţie ale tuturor lucrărilor angajate de firme, situaţia cheltuielilor pe fiecare obiectiv, cât şi a sumelor încasate de la beneficiari.

Pentru a ascunde, în contabilitate, cheltuielile făcute pentru executarea lucrărilor de construcţie şi amenajare a imobilului menţionat mai sus, în perioada 2001-2006, inculpata J.I.P. i-a determinat pe administratorii şi pe unii angajaţi ai SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău şi SC R.G. SRL Bacău să opereze înregistrări inexacte sau să omită efectuarea unor asemenea înregistrări în contabilitate, să falsifice documente contabile (situaţii de lucrări, devize ofertă, devize generale, chitanţe de încasare, dispoziţii de încasare şi facturi fiscale) şi să le depună, ulterior, la compartimentele de specialitate.

La începutul anului 2004, pentru a elimina orice dovezi privind foloasele necuvenite date inculpatului M.M.T., inculpata J.I.P. a dat dispoziţie administratorilor SC V. SA şi SC C. SA să şteargă înregistrările din evidenţa contabilă informatizată, să înstrăineze calculatoarele pe care fuseseră implementate şi să distrugă toate documentele financiare şi tehnice.

De asemenea, a solicitat administratorilor SC C. SA Bacău, SC R.G. SRL Bacău şi SC V. SA Bacău să-i prezinte situaţia cheltuielilor ocazionate de lucrările de renovare, construcţie şi amenajare executate la imobil, după care a stabilit ca numai una dintre firme, respectiv SC V. SA Bacău, să emită pe numele M.V.G. o factură cu o valoare de 3,5 miliarde, suma reprezentând doar o parte din costurile aferente lucrărilor. Pentru a crea aparenţa că valoarea facturată acoperă integral costurile, inculpata a convocat la sediul SC C. SA Bacău pe martora P.C. şi pe angajaţii compartimentului tehnic, solicitându-le să întocmească documente tehnice (situaţii de lucrări - devize ofertă) care să reflecte o valoare de 3,5 miliarde ROL, respectând, totodată, în conţinut, natura lucrărilor.

Înscrisurile au fost întocmite de G.C. şi A.A.M. sub supravegherea inculpatei J.I.P. În concret, s-au contrafăcut 11 înscrisuri intitulate deviz ofertă, cu antetul SC V. SA Bacău şi un document centralizator denumit „Borderou” în care au fost consemnate date nereale cu privire la volumul lucrărilor şi valoarea acestora, respectându-se întocmai solicitările inculpatei, în prezenţa martorelor O.E.M. şi C.P. Pentru a nu se putea observa că valoarea evidenţiată în cele 11 devize nu conţine şi cotele de profit, cheltuieli indirecte, inculpata a decis întocmirea lor în varianta „preţ unitar total” care nu detaliază în structura sa cotele menţionate. Activităţile descrise s-au desfăşurat pe parcursul mai multor ore prelungindu-se şi în timpul nopţii, susnumitele redactând mai multe variante până la obţinerea rezultatului dorit de inculpată.

Înscrisurile arătate au fost atestate prin semnătură de martorul H.E. care a aplicat şi ştampila SC V. SA Bacău aflată în uzul său; ulterior, acelaşi martor a întocmit factura din 23 octombrie 2001 pe numele beneficiarului M.V.G., trecând valoarea de 3,5 miliarde ROL stabilită de inculpată, dar şi TVA-ul aferent, ceea ce a condus la obţinerea unei valori finale de 4.165.000.000 ROL.

Inculpata J.I.P. a anulat factura din 23 octombrie 2001, cât și factura din 23 octombrie 2001, în primul caz fiindcă nu era de acord cu depăşirea sumei de 3,5 miliarde ROL, iar în al doilea caz pentru că pierduse a doua factură.

La data de 20 decembrie 2001, martorul a emis o nouă factură în valoare de 3,5 miliarde ROL. Potrivit declaraţiei lui H.E., la data emiterii facturilor, numai cheltuielile înregistrate de SC V. SA Bacău cu materialele şi serviciile aferente lucrărilor la imobil depăşeau 4 miliarde, susţinerile sale având la bază constatările nemijlocite făcute cu ocazia înregistrării în contabilitatea firmei a datelor privind cheltuielile aferente lucrărilor executate.

Factura din 20 decembrie 2001 a fost achitată la începutul lunii decembrie 2001‚ de către inculpata J.I.P. care a venit la sediul SC C. SA Bacău şi i-a predat martorei P.C. suma de 20.000 dolari S.U.A., cerându-i să o schimbe în ROL şi să o înregistreze ca plată pe numele M.V.G.

În urma schimbului valutar a rezultat suma de 758.160.000 ROL, care a fost depusă la casieria SC V. SA Bacău în ziua de 7 decembrie 2001 pe numele M.V.G. Aceleaşi menţiuni nereale cu privire la persoana de la care s-au încasat banii au fost consemnate şi în registrul de casă.

Întrucât operaţiunea de încasare nu putea fi înregistrată în contabilitate în absenţa unei facturi, H.E., din dispoziţia inculpatei transmisă prin intermediul martorei P.C., a emis, la 20 decembrie 2001, factura cu valoare de 3,5 miliarde ROL.

În perioada 3 ianuarie 2002-13 aprilie 2002, J.I.P. a mai predat la casieria SC V. SA Bacău suma de 826.726.000 ROL, în 3 tranşe (400.000.000 ROL - ianuarie 2002, 262.926.000 ROL - martie 2002, 163.800.000 ROL - aprilie 2002) care, tot din dispoziţia sa, a fost înregistrată în contabilitate ca plată efectuată de M.V.G.

Referitor la chitanţele din 7 decembrie 2001, din 3 ianuarie 2002 şi din 13 aprilie 2002, emise de SC V. SA pe numele M.V.G., s-a constatat că întreaga contravaloare, totalizând 1.584.886.000 ROL aferente facturii emise de SC V. SA Bacău au fost efectuate de inculpata J.I.P. din fonduri proprii, iar nu de beneficiarul lucrărilor. Factura, chitanţele şi cele 12 documente tehnice au fost predate de inculpata J.I.P. inculpatului M.M.T. care, pentru a-şi dovedi nevinovăţia cu privire la infracţiunea de corupţie reţinută în sarcina sa, le-a predat organelor de urmărire penală.

Lucrările s-au efectuat în cursul lunilor octombrie-noiembrie 2001 şi martie-aprilie 2002 (turnare alei, montarea foișorului, refacerea fațadei construcției), ajungându-se la suma totală de 263.713.057 ROL, ultima plată către furnizori efectuându-se în luna iunie 2002. Nu s-au întocmit situații, iar banii au fost suportați de cele trei societăți comerciale.

Contravaloarea facturii emisă de SC V. SA Bacău pe numele M.V.G. a fost achitată parţial (1.584.886.000 ROL) de inculpata J.I.P., din surse financiare proprii. Debitul rămas neachitat a figurat în contabilitatea SC V. SA Bacău până în luna februarie 2004 când inculpata J.I.P. a dat dispoziţie martorei P.C. să distrugă toate documentele şi înregistrările în sistem informatic, în scopul înlăturării oricărei dovezi privind foloasele necuvenite date inculpatului M.M.T. Susnumita s-a conformat şi a adus la cunoştinţa angajaţilor SC V. SA Bacău şi SC C. SA Bacău conţinutul dispoziţiei primite. În aceste împrejurări, martora O.A.M., economist la SC V. SA Bacău, a şters din evidenţa contabilă şi de gestiune informatizată factura din 20 decembrie 2001, emisă pe numele M.V.G., înregistrând debitul aferent, respectiv 1.915.114.000 ROL, iniţial pe codul alocat clientului SC M. SRL şi, ulterior, pe codul „persoană fizică”.

Pentru că măsurile luate nu i s-au părut suficiente în atingerea scopului propus, inculpata J.I.P. a cerut distrugerea suporţilor pe care erau stocate datele şi chiar a calculatoarelor. În același timp au fost distruse notele de lucru, foile de pontaj, documente ce atestau existența materialelor, cantitatea acestora și orele de muncă prestate. Din dispoziţia martorelor P.C. şi D.D., celelalte documente au fost ambalate în saci şi depozitate într-o încăpere folosită în exclusivitate de P.C., situată în clădirea în care îşi au sediul firmele de construcţii.

În timpul urmăririi penale s-a efectuat o expertiză contabilă cu privire la documentele existente în arhiva societăţilor SC C. SA, SC V. SA, SC R.G. SRL şi SC D. SRL, iar potrivit concluziilor acesteia a rezultat că nu s-a încheiat niciun contract de execuţie de lucrări sau contract de antrepriza între M.V.G. şi vreuna dintre societăţile de construcţii nominalizate mai sus şi nici nu exista un contract de subantrepriză încheiat între societăţile de mai sus, cu privire la obiectivul B.

În cuprinsul raportului de expertiză contabilă s-a mai arătat că, întrucât factura din 20 decembrie 2001 s-a emis fără TVA - contrar normelor legale în vigoare la acea data, la data de 5 aprilie 2006, SC V. SA a emis către M.V.G. factura în valoare de 66.500,000 RON, cu următoarea motivaţie: „Se facturează TVA aferent facturii din 23 octombrie 2001”.

Factura din 23 octombrie 2001 a SC V. SA a fost anulată cu factura din 25 octombrie 2001, fără a înregistrate în contabilitatea firmei.

Astfel, prin factura din 5 aprilie 2006 s-a facturat TVA - 66.500,00 RON la factura din 23 octombrie 2001, care de fapt era anulată încă din data de 25 octombrie 2001. În realitate, TVA-ul în cuantum de 66.500,00 RON trebuia inclus în factura emisă la 20 decembrie 2001 şi înregistrată în contabilitatea SC V. SA.

Pe baza documentelor financiar-contabile şi de gestiune ale SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC R.G. SRL Bacău şi SC D. SRL Bacău, experţii au stabilit că valoarea lucrărilor de construcţii, amenajare şi dotare executate în perioada 2001-2002 la imobil a fost de 9.274.202.542 ROL, sumă care include şi TVA.

Astfel, în luna octombrie 2001, când a fost emisă factura în valoare de 3,5 miliarde pe numele M.V.G., beneficiarul lucrărilor datora firmelor de construcţii următoarele sume:

- SC V. SA Bacău - 5.895.613.964 ROL

- SC C. SA Bacău - 1.849.321.004 ROL

- SC R.G. SRL Bacău - 196.321.730 ROL

- SC D. SRL Bacău - 50.500.183 ROL

În intervalul octombrie-noiembrie 2001, lucrările la imobil au continuat acumulându-se noi cheltuieli, după cum urmează:

- SC V. SA Bacău - 768.518. 320 ROL

- SC C. SA Bacău - 198.150.320 ROL

- SC R.G. SRL Bacău - 12.989.161 ROL

- SC D. SRL Bacău - 39.074.802 ROL

De asemenea, în lunile martie şi aprilie 2002, SC C. SA Bacău a mai înregistrat pe acelaşi obiectiv cheltuieli în valoare de 263.713.057 ROL.

Costul lucrărilor finanţate de SC V. SA Bacău, respectiv 6.664.132.284 ROL a fost suportat în limita sumei de 1.584.886.000 ROL de J.I.P. din fonduri proprii, în baza facturii din 20 decembrie 2001 (emisă pentru o valoare de 3.500.000.000 ROL).

Actele de urmărire penală au relevat că restul sumei aferente aceleiaşi facturi, respectiv 1.915.114.000 ROL, a fost achitat de inculpatul M.M.T., în perioada septembrie 2005-februarie 2006 (chitanţe din 14 septembrie 2005 - 280.000.000 ROL, din 12 octombrie 2005 - 251.692.000 ROL, din 11 decembrie 2005 - 31.200.000 ROL, din 20 decembrie 2005 - 218.960.000 ROL, din 26 ianuarie 2006 - 326.700.000 ROL, din 2 februarie 2006 - 298.550.000 ROL, din 8 februarie 2006 - 227.208.000 ROL), ca urmare a demersurilor insistente efectuate de noua conducere a SC V. SA Bacău care a dispus readucerea în actualitate a debitului aferent facturii, şters din evidenţele contabile încă din luna martie 2004.

S-a apreciat că suma achitată de inculpat nu reprezintă o plată în accepţiunea normelor dreptului civil, ci recuperarea parţială a prejudiciului produs în patrimoniul SC V. SA Bacău prin fapta de corupţie săvârşită.

S-a mai arătat în cuprinsul actului de sesizare că prin efectuarea plăţilor, inculpatul M.M.T. a încercat să evite un eventual scandal mediatic ce ar fi condus la descoperirea faptelor de corupţie.

Recepţia lucrărilor s-a efectuat la 30 ianuarie 2004, conform procesului-verbal întocmit de organele de specialitate ale Primăriei V. şi I.S.C. Ilfov. În acest document s-a consemnat că lucrările s-ar fi executat „în regie proprie”, iar nu de o firmă/firme specializate. În aceeași perioadă, angajații SC V. SA Bacău și SC C. SA Bacău distrugeau datele compromițătoare, astfel cum s-a descris mai sus.

La data de 5 februarie 2004, M.V.G. a înstrăinat construcţia şi terenul aferent, cu preţul de 280.000 euro, numitului O.M.E., potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarial Public „C.”.

2. Infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie săvârşite de inculpaţii M.M.T. şi N.P. (instigare la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în legătură directă cu infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (cu modificările şi completările ulterioare) şi uz de fals în legătură directă cu aceiaşi infracţiune de corupţie, prev. de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (cu modificările şi completările ulterioare), respectiv, fals material în înscrisuri oficiale şi favorizarea infractorului, ambele în legătură directă cu infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului M.M.T., prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 (republicată) şi de art. 264 C. pen. cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, (republicată):

În anul 2006, inculpatul M.M.T. l-a determinat pe inculpatul N.P., arhitect al oraşului V. la acea dată, să falsifice autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001, emisă de Primăria V. pentru edificarea imobilului menţionat. Înscrisul falsificat i-a fost încredinţat ulterior inculpatului M.M.T. care l-a folosit în faţa organele de urmărire penală, în cursul cercetărilor efectuate în prezenta cauză, astfel încât să fie înlăturată răspunderea penală cu privire la infracţiunea de corupţie reţinută în sarcina sa.

Comparând acest înscris cu exemplarul original al autorizaţiei de construire din 20 aprilie 2001, ridicat de organele de urmărire penală de la Primăria V., s-a constatat că este fals întrucât are un alt conţinut şi o altă formă decât actul original. Astfel, în timp ce autorizaţia originală prezintă în conţinut trei tipuri de scriere olografă, actul predat de inculpat evidenţiază în integralitatea sa un singur tip de scriere olografă.

Autorizaţia originală are ca obiect „construire extindere locuinţă Ds+P+1”, valoarea estimată a lucrărilor fiind de 1.407.637.000 ROL. Proiectul poartă nr. X/2001, iar durata edificării construcţiei este de 12 luni.

Autorizaţia a fost semnată de martorii P.F.C. şi S.G., Primar şi, respectiv, secretar al comunei V.

La rubrica „taxa pentru autorizare” a fost menţionată suma de 7.038.000 ROL şi împrejurarea achitării ei cu chitanţa din 8 mai 2001.

Valoarea estimată a lucrărilor, respectiv 1.407.637.000 ROL, calculată de proiectantul SC V.E. SRL Bacău, reprezintă baza de calcul a cuantumului taxei de autorizare.

În documentul fals prezentat de inculpatul M.M.T. ca fiind o copie a autorizaţiei de construcţie din 20 aprilie 2001, s-a constatat că menţiunile privind obiectul autorizării, valoarea autorizată, denumirea proiectului, durata de executare a lucrărilor, valoarea taxei pentru autorizare, numele şi prenumele persoanei care a semnat la poziţia secretar sunt diferite faţă de menţiunile corespunzătoare din documentul original.

Astfel, în autorizaţia falsă, la obiectul acesteia, nu s-a mai consemnat cuvântul „construire”, iar cifra 1 din formula Ds+P+1 a fost înlocuită cu litera E. Valoarea autorizată a fost majorată de la 1.407.637.000 ROL la 3.500.000.000 ROL, la denumirea proiectului apare menţiunea „PAC/2001” iar durata executării lucrărilor a fost dublată faţă de cea înscrisă în actul original (24 de luni în loc de 12). La rubrica taxa pentru autorizare a fost menţionată suma de 17.500.000, iar ca document de plată chitanţa purtând acelaşi număr şi dată ca şi cea consemnată în autorizaţia originală.

Un alt element pe baza căruia s-a stabilit că înscrisul predat de inculpatul M.M.T. este fals se referă la numele şi prenumele persoanei ce a executat semnătura de la poziţia „secretar”, respectiv „G.M.” în loc de S.G.

În cauză s-a dispus efectuarea de către D.G.P.M.B., Serviciul criminalistic, a unei constatări tehnico-ştiinţifice în vederea identificării autorului înscrisului fals, iar potrivit concluziilor, certificatul de urbanism din 20 aprilie 2001, eliberat pe numele M.V.G. şi autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001, eliberată pe numele M.V.G., în vederea executării unor lucrări în valoare de 3.500.000.000 ROL, au fost realizate prin mijloace electronice; scrisul de pe cererea pentru eliberarea certificatului de urbanism din 12 aprilie 2001, cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construire din 12 aprilie 2001 şi cel de pe autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001 pentru suma de 1.407.637.000 ROL, a fost executat de N.P.; scrisul de pe certificatul de urbanism din 20 aprilie 2001 eliberat pe numele M.V.G. şi cel de pe autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001 eliberată pe numele M.V.G., în vederea executării unor lucrări în valoare de 3.500.000.000 ROL, realizat prin copiere, reproduce scrisul executat de N.P.

S-a mai reţinut că singura persoană interesată în obţinerea unei autorizaţii false era, fără îndoială, inculpatul M.M.T., cel care a şi folosit-o în prezenta cauză pentru a dovedi că factura în valoare de 3,5 miliarde ROL emisă de SC V. SA Bacău pe numele mamei sale reflectă valoarea reală a lucrărilor la imobil convenită de părţi încă din faza de autorizare.

Actul fals servea, totodată, la înlăturarea acuzaţiei de luare de mită, având ca obiect suma reprezentând TVA aferentă valorii de 3,5 miliarde ROL înscrisă în factură.

Pentru stabilirea perioadei de timp şi a scopului în care a fost întocmit actul fals s-a avut în vedere şi faptul că el nu se regăseşte în evidenţele Primăriei V. şi că nu a fost folosit la recepţie, la organele fiscale ori la intabularea imobilului în anul 2004, când acesta a fost înstrăinat. Pe cale de consecinţă, s-a reţinut că înscrisul fals nu a existat până la data înstrăinării construcţiei (5 februarie 2004).

3. Infracţiuni săvârşite de inculpata J.I.P. aflate în legătură de conexitate cu cele descrise la pct. 1

Pentru a ascunde, în contabilitate, cheltuielile făcute pentru executarea lucrărilor de construcţie şi amenajare a imobilului menţionat mai sus, în perioada 2001-2006, inculpata J.I.P. i-a determinat pe administratorii şi pe unii angajaţi ai SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău si SC R.G. SRL Bacău să opereze înregistrări inexacte sau să omită efectuarea unor asemenea înregistrări în contabilitate, să falsifice documente contabile (situaţii de lucrări, devize ofertă, devize generale, chitanţe de încasare, dispoziţii de încasare şi facturi fiscale) şi să le depună, ulterior, la compartimentele de specialitate.

Astfel, administratorii şi martorele D.D. şi M.P., economiste în cadrul SC C. SA, au întocmit dispoziţii de plată în RON, în care au făcut menţiuni nereale cu privire la destinaţia sumelor (exemplu: avans) şi identitatea beneficiarilor (exemple: J.I., S.S., P.C.).

Dispoziţiile de plată false au fost înregistrate în registrul de casă şi apoi în contabilitate de martorii D.D. şi M.P. care, ulterior, pentru a disimula operaţiunile reale au folosit conturile contabile 542.1 „avansuri de trezorerie”, 473 „decontări din operaţii în curs de clarificare”, 458 „decontări din operaţii în participaţie”, determinând denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi pasiv din bilanţurile contabile.

Atât pe documentele de plată emise pe numele său, cât şi pe cele emise pe numele altor persoane, inculpata J.I.P. a atestat prin semnătură primirea sumelor de bani.

În luna august 2004, martora D.D., director economic la SC C. SA, a întocmit la cererea expresă a inculpatei J.I.P., o dispoziţie de plată externă pentru 3.300 dolari S.U.A., sumă care a fost transferată ulterior din contul în valută al SC C. SA deschis la Banca R. SA, în contul de card al inculpatei indicat de aceasta martorei. Pe dispoziţia de plată, D.D. a făcut menţiunea „cheltuieli deplasare”, după care a înregistrat operaţiunea în contul contabil 542.2 „avansuri spre decontare”.

Din cercetările efectuate a rezultat că, atât documentul justificativ sub aspectul titlului sub care s-a făcut transferul sumei în valută, cât şi înregistrarea contabilă sunt nereale, scopul efectuării lor fiind ascunderea folosirii fără drept a fondurilor SC C. SA de către inculpata J.I.P.

Actele de urmărire penală au mai stabilit că, în perioada 2003-2005, procedând în aceleaşi moduri descrise anterior, inculpata J.I.P. a determinat, cu intenţie, administratorii SC V. SA Bacău să-i remită, fără drept, din fondurile firmei, suma de 7.078.539.597 ROL.

Astfel, martora P.C. i-a transferat inculpatei în contul personal deschis la Banca B. SA, suma de 100.000.000 ROL, cu ordinul de plată din 11 martie 2005.

În ziua de 26 aprilie 2005, pe baza unui ordin de plată semnat de inculpată, i-a fost alimentat contul personal deschis la Banca Ţ., cu suma de 103.467,50 dolari S.U.A.

Sumele de bani proveneau din fonduri ale SC V. SA Bacău şi au fost scoase fără temei legal al firmei deschis la Banca R., în perioada noiembrie-decembrie 2003, prin ordinele de plată din 28 noiembrie 2003, O.P. nr. 361, 362, 363, 364, 365 toate din 03 decembrie 2003 şi OP nr. 367 din 04 decembrie 2003, cu valoare totală de 3.950.000.000 ROL, întocmite în fals de martorii P.C. şi H.E. Acesta din urmă, pentru a da o aparenţă de legalitate operaţiunilor, a consemnat olograf în cuprinsul ordinelor de plată „c/v dividende 2002 pt. P.C.”.

Circuitul financiar de la data transferării banilor din fondurile SC V. SA Bacău şi până la data virării lor în contul inculpatei J.I.P., precum şi modul de operare descris, a fost reţinut pe baza conţinutului raportului de expertiză contabilă, precum şi depoziţiei martorei P.C.

Tot în ziua de 26 aprilie 2005, inculpata J.I.P. a încasat suma de 102.000 dolari S.U.A. în contul personal deschis la Banca R.

Operaţiunea a avut la bază o dispoziţie de plată valutară semnată de inculpată, în calitate de împuternicit. Banii proveneau din fondurile SC V. SA Bacău şi au fost transferaţi în luna decembrie 2003, din acelaşi cont menţionat anterior, fără drept, pe baza ordinelor de plată din 11 decembrie 2003, din 22 decembrie 2003 şi din 23 decembrie 2003, cu valoare totală de 4.750.000.000 ROL. Documentele au fost întocmite în fals de martorii P.C. şi H.E., acesta din urmă consemnând olograf menţiunea nereală „c/v dividende 2002 pt. P.C.”.

Tot din fondurile SC V. SA, prin ordinele de plată nominalizate, martora P.C., din dispoziţia inculpatei, a achitat în beneficiul fiicei şi surorii acesteia, fără temei legal, debite după cum urmează:

- la data de 30 iunie 2004, suma de 745.735.040 ROL, reprezentând contravaloarea facturii emise de SC T.A. SRL către J.I.P.R. (fiica inculpatei) pentru un autoturism P.;

- la data de 11 noiembrie 2004, suma de 350.000.000 ROL către A.N.L. Bucureşti reprezentând „cv avans pentru S.L.L. contract construire locuinţă Bacău G.”.

Circuitul bancar cu referire la suma totală de 7.078.539.597 ROL, primită de inculpata J.I.P. în modalităţile descrise, a fost stabilit pe baza depoziţiei martorei P.C. şi a raportului de expertiză contabilă.

Toate ordinele de plată utilizate pentru a scoate banii din fondurile firmei conţineau menţiunea nereală „c/v dividende 2002 pt. P.C.”.

La cererea expresă a inculpatei, transmisă prin intermediul martorei P.C., martora O.A.M. a înregistrat operaţiunile în conturi contabile din grupa 500 „acţiuni”, după care în intervalul 2003-2005, a transferat sumele succesiv în diverse conturi pentru a nu se descoperi la un eventual control faptul că banii au fost folosiţi într-un scop contrar intereselor societăţii.

Înregistrările nu corespund unor operaţiuni reale şi au fost efectuate în scopul disimulării sumelor primite de inculpată, fără drept, din fondurile societăţii.

De asemenea, în acelaşi scop, în perioada 2003-2006, martora O.A.M. a efectuat înregistrări inexacte cu privire la suma de 7.078.539.597 ROL. S-a reţinut în acest sens că, prin contractul de cesiune de acţiuni din 24 februarie 2001, inculpata J.I.P. a vândut martorei P.C., cu suma de 145.520.000 ROL, 14.552 acţiuni pe care le deţinea la SC C. SA Bacău.

În luna aprilie 2001, SC C. SA Bacău a achitat inculpatei J.I.P. suma de 60.958.328 ROL, reprezentând contravaloarea dividendelor constituite pentru anul fiscal 2000, aferentă procentului de 2,86 % reprezentând cota sa de participaţie. Plata s-a efectuat în numerar conform documentului intitulat „Dividende 2000” şi filei din registrul de casă al SC C. SA Bacău datat 16 aprilie 2001.

Prin actul adiţional din 21 martie 2002, inculpata J.I.P. şi-a cesionat către SC V. SA Bacău, cu suma de 5.000.000 ROL, cele 5 părţi sociale deţinute la SC R.G. SRL Bacău, împrejurare în care a declarat că a primit în totalitate preţul cesiunii inclusiv echivalentul cotei din patrimoniul societăţii.

La data de 15 mai 2002, SC R.G. SRL Bacău a virat în contul SC V. SA Bacău suma de 1.604.371.139 ROL, reprezentând contravaloarea dividendelor aferente anului fiscal 2001. Pe baza dispoziţiei de plată din 16 mai 2002, P.C. a ridicat din casieria SC V. SA Bacău suma de 2.000.000.000 ROL din care a înmânat inculpatei suma de 950.000.000 ROL (422.202.931 ROL reprezentând dividendele cuvenite pentru acţiunile deţinute la SC R.G. SRL Bacău). Prin actul adiţional din 15 februarie 2002, înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău prin rezoluţia din 20 februarie 2002, inculpata J.I.P. a cesionat martorei P.C., cu suma de 149.700.000 ROL, toate acţiunile deţinute la SC V. SA Bacău. În document s-a menţionat că: „acţionarul j.i.p. paula irina cesionează acţionarului p.c. şi cota parte din patrimoniul societăţii corespunzătoare acţiunilor cesionate la preţul de 6.432.800.000 ROL reprezentând echivalentul în ROL a 200.000 dolari S.U.A., calculat la cursul bnr de 1 dolar S.U.A.=32.119 ROL suma va fi achitată în termen maxim de 3 ani, la cursul din data plăţii, urmând ca cesionarul să constituie în favoarea cedentului garanţii reale (…)”.

Pentru anul 2001, SC V. SA Bacău a constituit dividende în valoare de 2.285.973.876 ROL. Inculpatei J.I.P. i-a revenit suma de 434.332.865 ROL, aferentă procentului de 20% reprezentând cota sa de participaţie.

Susnumita nu a respectat actul adiţional încheiat cu martora P.C. şi a exercitat presiuni asupra acesteia, determinând-o să-i achite o sumă mai mare decât cea datorată, respectiv 283.227,53 dolari S.U.A., în loc de 200.000 dolari S.U.A. Banii au fost remişi în ROL, în perioada 1 martie 2002-22 decembrie 2004, stabilindu-se că suma totală de 9.366.865.884 ROL încasată de inculpata J.I.P. reprezintă echivalentul a 283.227,53 dolari S.U.A., prin raportare la cursul de schimb din zilele efectuării plăţilor.

S-a constatat că banii sunt aferenţi dividendelor cuvenite martorei P.C. pentru acţiunile deţinute la SC V. SA Bacău şi au fost ridicaţi de aceasta în perioada 1 martie 2002 -22 decembrie 2004 din casieria firmei, pe baza unor dispoziţii de plată.

Pentru a avea garanţia că inculpata J.I.P. nu va contesta primirea banilor, martora P.C. a solicitat martorilor H.E. şi M.A. să redacteze mai multe înscrisuri doveditoare pe formulare de dispoziţii de plată. În acestea au fost menţionate aceleaşi sume ca şi cele încasate de P.C. cu titlu de avans dividende, la rubrica beneficiar figurând numele şi prenumele inculpatei ori ale fiicei acesteia. Documentele nu au fost înregistrate în contabilitatea societăţii ci au rămas în posesia martorei P.C. care le-a predat organelor de urmărire penală.

La începutul anului 2004, pentru a elimina orice dovezi privind foloasele necuvenite date inculpatului M.M.T., inculpata J.I.P. a dat dispoziţie administratorilor SC V. SA şi SC C. SA să şteargă înregistrările din evidenţa contabilă informatizată, să înstrăineze calculatoarele pe care fuseseră implementate şi să distrugă toate documentele financiare si tehnice.

În schimbul foloaselor necuvenite primite, inculpatul M.M.T., în perioada executării lucrărilor, a numit-o, promovat-o şi menţinut-o pe inculpata J.I.P. în funcţiile de inspector şef adjunct şi inspector general de stat în cadrul I.S.C.

II.B. În al doilea ciclu procesual, dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei penale a Înaltei Curți de Casaţie şi Justiţie, la data de 25 octombrie 2013, sub nr. 5140/1/2013.

În anexa adresei din 30 octombrie 2013, înregistrată la dosarul cauzei la aceeaşi dată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. a transmis procesul-verbal din 29 octombrie 2013 de îndreptare a erorii materiale existente la rechizitoriu, referitoare la cuantumul foloaselor necuvenite, precizând că acesta este de 5.200.000.000 ROL, iar nu de 9.274.202.542 ROL, aspect ce s-a solicitat a fi avut în vedere la încadrarea juridică a faptelor.

Cadrul procesual a fost stabilit prin încheierea din 10 ianuarie 2014, când instanța a constatat că au calitate de părți civile în cauză SC V. SA, SC C. SA şi SC R.G. SRL.

La termenul de judecată din 28 ianuarie 2014 a fost constată regularitatea actului de sesizare, subsecvent respingerii excepțiilor invocate sub acest aspect de apărarea inculpaților, argumentele avute în vedere de instanță în acest sens regăsindu-se în încheierea de la acea dată.

La acelaşi termen de judecată s-a luat act de susţinerea inculpaţilor în sensul că nu au invocat beneficiul dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

Subsecvent intrării în vigoare, la data de 1 februarie 2014, a noilor coduri penal şi de procedură penală, împotriva încheierii susmenţionate a fost formulată contestaţie întemeiată pe dispoziţiile art. 347 noul C. proc. pen., contestaţie care a fost calificată ca apel, respins ca inadmisibil prin decizia penală nr. 27 din 24 februarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 553/1/2014.

Prin încheierea din 7 februarie 2014 a fost respinsă cererea apărării de trimitere a cauzei la judecătorul de cameră preliminară, argumentele avute în vedere de instanţă în acest sens fiind detaliat redate în cuprinsul acesteia.

Inculpații M.M.T., J.I.P. şi N.P. au refuzat să fie ascultați în cauză la debutul cercetării judecătorești, rezervându-și acest drept pentru momentul ulterior administrării probelor testimoniale.

Audierea inculpaților a fost realizată la termenele de judecată din 11 aprilie 2014 şi 5 mai 2014, declarația inculpatei J.I.P. fiind consemnată și atașată la dosar fond, iar declaraţiile inculpaţilor N.P. şi M.M.T., la dosar fond.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a procedat la audierea martorilor din lucrări, după cum urmează: P.C., D.D., M.N. şi D.V. la termenul din 25 februarie 2014; A.C., B.T. şi T.M. la termenul din 28 februarie 2014; S.S. la termenul din 7 martie 2014; C.I., C.V., H.E., O.A.M., A.A.M., G.C. şi M.D. la termenul din 14 martie 2014; T.I., C.D., F.I., P.F., P.V., C.M., C.I.A. şi C.R. la termenul din 28 martie 2014; M.G., T.G., T.I.A., I.V., P.F.C., S.D., G.M.C., D.N. şi M.N.A. în şedinţa din 4 aprilie 2014; M.V.G., B.B.E., C.R.G. şi R.C. şi F.D. în şedinţa din 11 aprilie 2014; B.M., I.I. şi R.V. în şedinţa din 25 aprilie 2014; S.G. în şedinţa din 5 mai 2014, iar D.A. în şedinţa din 16 mai 2014.

De menţionat că toţi martorii audiaţi în mod nemijlocit de instanţă şi-au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, relatând numai ceea ce îşi mai aminteau cu privire la situaţia de fapt dedusă judecăţii, fapt explicabil prin perioada lungă de timp (12-13 ani) scursă între momentul săvârşirii faptelor deduse judecăţii (2001-2002) şi momentul efectuării cercetării judecătoreşti (2014).

Acesta este motivul pentru care, luând act de manifestarea de voinţă a persoanelor audiate, în sensul menţinerii în totalitate şi necondiţionat a declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, şi având în vedere şi bagajul informaţional substanţial cuprins în acestea, justificat de faptul audierii martorilor la o perioadă de 4-5 ani, respectiv 7-8 ani faţă de momentul săvârşirii infracţiunilor şi de procedura de audiere urmată, respectiv martorilor prezentându-li-se documentele contabile întocmite în perioada respectivă, în analiza temeiniciei acuzaţiilor, Înalta Curte a avut în vedere toate aceste declaraţii, constatând că între ele nu există contradicţii.

În şedinţa din 11 aprilie 2014, constatându-se imposibilitatea obiectivă de administrare a probei testimoniale privind martora O.E.M., s-a dat citire declaraţiilor formulate de aceasta la urmărirea penală, conform dispoziţiilor art. 381 alin. (7) C. proc. pen.

Aceeași procedură a fost aplicată şi în cazul martorului M.A., declarația sa fiind citită în şedinţa publică din 25 aprilie 2014.

De asemenea, la cererea apărării, au fost audiați martorii H.C.M. şi C.G. în şedinţa din 5 aprilie 2014, iar martorul N.D. în şedinţa din 25 aprilie 2014.

În cauză a fost administrată și proba cu înscrisuri solicitată de apărare.

Totodată, instanţa a depus diligenţe în vederea remiterii la dosarul cauzei a cazierului judiciar al inculpatului N.P. şi a hotărârii anteriore de condamnare, dar şi pentru comunicarea de către Primăria oraşului V. a formularelor autorizaţiei de construcţie aferente anilor 2001 şi 2006, precum şi a impresiunilor ştampilelor instituţiei din aceiaşi ani, răspunsul fiind ataşat la dosar fond.

La solicitarea apărării inculpatului M.M.T., Înalta Curte a încuviinţat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale, cu obiectivele stabilite prin încheierea din data de 20 iunie 2014. Suplimentul la raportul de expertiză contabilă judiciară se află la dosar fond, opinia separată la supliment întocmită de expertul consilier parte, la dosar fond, iar obiecţiunile la supliment întocmite de inculpatul M.M.T., la dosar fond.

Având în vedere apărările formulate de inculpata J.I.P. privind identitatea dintre anumite fapte pentru care este cercetată în cauză şi fapte pentru care a fost condamnată în dosarul „ Z.”, în dosarul de fond, au fost ataşate copii ale sentinţei şi deciziei pronunţate în dosarul susmenţionat.

În vederea lămurii expertizei tehnice evaluatoare efectuată în cursul urmăririi penale, precum şi a concluziilor suplimentului la raportul de expertiză contabilă, în şedinţa din 30 septembrie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 376 şi art. 179 C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea experţilor tehnici judiciari care au întocmit expertiza tehnică în construcţii, experţii P.V.A., L.M. şi S.I. şi a expertului consilier parte R.M., dar şi a expertului contabil T.A.F.

III. Prin sentinţa penală nr. 916 din 15 octombrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 5140/1/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, î n baza art. 254 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul M.M.T., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 65 C. pen. anterior a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, iar potrivit art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului M.M.T. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d), art. 124 şi art. 128 C. pen. anterior, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.M.T. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen. anterior raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. anterior a dispus confiscarea specială de la inculpatul M.M.T. a sumei de 169.440 RON.

A menţinut măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa din 17 noiembrie 2008 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului M.M.T., până la concurenţa sumei de 169.440 RON.

2. În baza art. 255 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpata J.I.P. , la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, iar potrivit art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută art. 31 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art.16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d), art. 124 şi art. 128 C. pen. anterior, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei J.I.P. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. c), art. 124 şi art. 128 C. pen. anterior, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei J.I.P. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen. anterior, combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d), art. 124 şi art. 128 C. pen. anterior, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei J.I.P. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 290 C. pen. anterior combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d), art. 124 şi art. 128 C. pen. anterior, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei J.I.P. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societăţile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art.16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d), art. 124 şi art. 128 C. pen. anterior, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei J.I.P. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată), cu referire la art. 289 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d), art. 124 şi art. 128 C. pen. anterior, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei J.I.P. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluţionate acţiunile civile promovate de SC V. SA, SC C. SA şi SC R.G. SRL Bacău.

Conform art. 397 alin. (5) C. proc. pen. a menţinut măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatei prin ordonanţa nr. 49/P/2006 din 17 noiembrie 2008 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei.

A luat act că inculpata este arestată în altă cauză.

3. În baza art. 288 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul N.P., la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, iar potrivit art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 264 C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul N.P. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, iar potrivit art. 71 C. pen. anterior, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

A constatat că faptele susmenţionate sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 138 din 7 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 23.892/3/2007, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 170 din 23 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti.

A descontopit pedeapsa rezultantă susmenţionată în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv: 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. anterior, raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, a contopit pedepsele susmenţionate cu pedepsele stabilite în prezenta cauză, de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 264 C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, urmând ca în final inculpatul N.P. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 4 septembrie 2008 la 26 iunie 2010 când inculpatul a fost liberat condiţionat prin sentinţa penală nr. 1293 din 21 iunie 2010 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.

A constatat pedeapsa aplicată integral executată.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri:

1. facturi fiscale emise de SC V. SA Bacău pe numele M.V.G.:

- din 20 decembrie 2001, în valoare de 3.500.000.000 ROL, fără TVA, în care la rubrica „denumirea produselor sau a serviciilor” este consemnat olograf „Se facturează c/v lucrări extindere locuinţă sat P. com. V. jud. Ilfov”, în original, exemplarul verde;

- din 5 aprilie 2006, în valoare de 66.500 RON, fără TVA, în care la rubrica „denumirea produselor sau a serviciilor” este consemnat olograf „se facturează TVA aferent facturii din 23 octombrie 2001” iar în colţul dreapta jos „O.A.M.”, în original, exemplarul roşu;

- din 5 aprilie 2006, în valoare de 61.120 RON, cu TVA inclus, în care la rubrica „denumirea produselor sau a serviciilor” este consemnat olograf „tâmplărie aluminiu (seră), alucobond (copertină intrare)”, la rubrica UM „mp”, la poziţia Cantitatea „93,23 şi 26,73”, la rubrica Preţul unitar (fără TVA) RON „444,93 şi 369,66”, la rubrica valoarea RON „41.480,43 şi 9.880,91”, la rubrica valoarea TVA RON „19%”, în colţul dreapta jos „O.A.M.”, la rubrica Date privind expediţia „prin poştă”, iar la rubrica Total, din care accize, pe două coloane valorile de 51361,34 şi 9758,66, în original, exemplarul roşu;

2. Deviz general intitulat „Borderou imobil B., sat P., com. V.”, şi 7 devize ofertă întocmite de SC V. SA Bacău, pentru beneficiar „imobil B.”:

- deviz general intitulat „Borderou imobil B., sat P., com. V.”, cu valoare de 3.504.521.098, redactat la calculator şi parţial la maşina de scris, respectiv: SC V. SA Bacău, sat P. com. V., conţinând menţiunile: „valoare f. tva construcţii 87.404.874, 477.982.900, 445.741.471, 70.447.450, 502.863.316, 637.074.880, 65.883.816, instalaţii, 223.843.994, 407.298.217, 618.394.483, 32.414.305, total 3.504.521.098”, documentul este semnat indescifrabil şi are aplicată ştampila SC V. SA;

- deviz ofertă intitulat „BAPR2”, cu valoare de 104.011.800 ROL (cu TVA inclus), cu menţiunile: „Data 17 septembrie 2001, Beneficiar imobil B.”, documentul este semnat indescifrabil şi are aplicată ştampila SC V. SA;

- deviz ofertă intitulat „BMAI”, cu valoare de 568.799.651 ROL (cu TVA inclus), cu menţiunile: „Data 17 septembrie 2001, Beneficiar imobil B.”, documentul este semnat indescifrabil şi are aplicată ştampila SC V. SA;

- deviz ofertă intitulat „BIUN1”, cu valoare de 530.432.350 ROL (cu TVA inclus), cu menţiunile: „Data 18 septembrie 2001, Beneficiar imobil B.”, documentul este semnat indescifrabil şi are aplicată ştampila SC V. SA;

- deviz ofertă intitulat „BIUL”, cu valoare de 83.832.466 ROL (cu TVA inclus), cu menţiunile: „Data 18 septembrie 2001, Beneficiar imobil B.”, documentul este semnat indescifrabil şi are aplicată ştampila SC V. SA;

- deviz ofertă intitulat „BAUG”, cu valoare de 598.407.346 ROL (cu TVA inclus), cu menţiunile: „Data 19 septembrie 2001, Beneficiar imobil B.”, documentul este semnat indescifrabil şi are aplicată ştampila SC V. SA;

- deviz ofertă intitulat „BSEPT”, cu valoare de 758.119.107 ROL (cu TVA inclus), cu menţiunile: „Data 5 octombrie 2001, Beneficiar imobil B.”, documentul este semnat indescifrabil şi are aplicată ştampila SC V. SA;

- deviz ofertă intitulat „BIUN2”, cu valoare de 78.401.743 ROL (cu TVA inclus), cu menţiunile: „Data 18 septembrie 2001, Beneficiar imobil B.”, documentul este semnat indescifrabil şi are aplicată ştampila SC V. SA;

3. Autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001 emisă de Primăria V., pe numele M.V.G., pentru executarea lucrărilor de extindere locuinţă, cu valoare de 3.500.000.000 ROL, predată în ziua de 17 aprilie 2006, de inculpatul M.M.T., prin apărătorul său ales;

4. Documente întocmite în fals vizând infracţiunile descrise în capitolul II din rechizitoriu, aflate în legătură de conexitate cu infracţiunile de corupţie reţinute în sarcina inculpatei J.I.P.:

a. Dispoziţii de plată emise de SC C. SA, în perioada ianuarie 2001-martie 2003 şi filele aferente din registrul de casă, după cum urmează:

- dispoziţia de plată din 10 ianuarie 2001 pentru suma de 3 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 10 ianuarie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu menţiunea „av”;

- dispoziţiile de plată din 12 ianuarie 2001 pentru sumele de 7 milioane ROL şi 3 milioane, reprezentând „avans”, respectiv „c/v avans” pentru J.I.P., precum şi dispoziţia de plată pentru suma de 10 milioane ROL, pe numele S.S., cu menţiunea „avans”, în toate fiind consemnate la rubrica „date suplimentare privind beneficiarul sumei”, seria şi numărul documentului de identitate aparţinând inculpatei J.I.P., împreună cu fila registrul de casă din 12 ianuarie 2001 în care este menţionat „J.I.P. av” şi „S.S. av”;

- dispoziţia de plată din 18 ianuarie 2001 pentru suma de 5 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 18 ianuarie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea;

- dispoziţiile de plată din 23 ianuarie 2001 pentru sumele de 3.415.000 ROL şi 1.500.000 ROL, ambele reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 23 ianuarie 2001 în care a fost efectuată menţiunea „J.I.P. av”;

- dispoziţia de plată din 26 ianuarie 2001 pentru suma de 20 milioane ROL, în care pe avers s-a consemnat numele S.S., iar pe revers seria şi numărul documentului de identitate aparţinând inculpatei J.I.P., şi fila registrul de casă din 26 ianuarie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu formula „S.S. av”;

- dispoziţia de plată din 1 februarie 2001 pentru suma de 3 milioane ROL, reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 1 februarie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu formula „J.I.P. av”;

- dispoziţia de plată din 9 februarie 2001 pentru suma de 10 milioane ROL, pentru J.I.P., fără explicaţii, precum şi fila registrul de casă din 9 februarie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu formula „J.I.P. av”;

- dispoziţiile de plată din 13 februarie 2001 pentru sumele de 10 milioane ROL, reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi 10 milioane reprezentând „avans S.S.”, ambele având pe revers la rubrica „date suplimentare privind beneficiarul sumei”, seria şi numărul documentului de identitate aparţinând inculpatei J.I.P., precum şi fila registrul de casă din 13 februarie 2001 în care s-au înregistrat operaţiunile cu acelaşi titlu;

- dispoziţiile de plată din 16 februarie 2001 pentru sumele de 10 milioane ROL şi 5 milioane ROL, ambele reprezentând „avans” pentru J.I.P. precum şi fila registrul de casă din 16 februarie 2001 în care s-au înregistrat operaţiunile cu acelaşi titlu;

- dispoziţiile de plată din 26 februarie 2001 pentru sumele de 10 milioane ROL şi 6.200.000 ROL, ambele reprezentând „avans” pentru J.I.P. precum şi fila registrul de casă din 26 februarie 2001 în care s-au înregistrat operaţiunile cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 2 martie 2001 pentru suma de 10 milioane ROL, reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 9 februarie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 5 martie 2001 pentru suma de 5 milioane ROL, reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 5 martie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 6 martie 2001 pentru suma de 10 milioane ROL, reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 6 martie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 12 martie 2001 pentru suma de 5 milioane ROL, reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 12 martie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 16 martie 2001 pentru suma de 2.600.000 ROL, reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 16 martie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 20 martie 2001 pentru suma de 10 milioane ROL, reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 20 martie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 6 aprilie 2001 pentru suma de 20 milioane ROL, reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 6 aprilie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 6 iulie 2001 pentru suma de 10 milioane ROL, pentru J.I.P., fără explicaţii şi fila registrul de casă din 6 iulie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 16 iulie 2001 pentru suma de 20 milioane ROL, reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 16 iulie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţia de plată din 27 iulie 2001 pentru suma de 10 milioane ROL, pentru J.I.P., fără explicaţii şi fila registrul de casă din 27 iulie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţia de plată din 15 august 2001 pentru suma de 10 milioane ROL, pentru J.I.P., fără explicaţii şi fila registrul de casă din 15 august 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu formula „J.I.P. av”;

- dispoziţia de plată din 17 august 2001 pentru suma de 400 milioane ROL, pentru J.I.P., cu titlu „împrumut”, şi fila registrul de casă din 17 august 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţia de plată din 31 august 2001 pentru suma de 10 milioane ROL, reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 31 august 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţia de plată din 6 septembrie 2001 pentru suma de 20 milioane ROL, pentru J.I.P., fără explicaţii şi fila registrul de casă din 6 septembrie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţia de plată din 14 septembrie 2001 pentru suma de 30 milioane ROL, pentru J.I.P., fără explicaţii şi fila registrul de casă din 14 septembrie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţia de plată din 28 septembrie 2001 pentru suma de 15 milioane ROL, pentru J.I.P., fără explicaţii şi fila registrul de casă din 28 septembrie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu formula „J.I.P. av”;

- dispoziţia de plată din 19 octombrie 2001 pentru suma de 20 milioane ROL, reprezentând „avans pentru J.I.P.” şi fila registrul de casă din 19 octombrie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 31 octombrie 2001 pentru suma de 10 milioane ROL, reprezentând „avans pentru J.I.P.” şi fila registrul de casă din 31 octombrie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţia de plată din 2 noiembrie 2001 pentru suma de 20 milioane ROL, reprezentând „avans pentru J.I.P.” şi fila registrul de casă din 2 noiembrie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţia de plată din 9 noiembrie 2001 pentru suma de 30 milioane ROL, pentru J.I.P., fără explicaţii şi fila registrul de casă din 9 noiembrie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţiile de plată din 16 noiembrie 2001 pentru suma de 18 milioane ROL şi 4.100.000 ROL, reprezentând „avans J.I.P.”, precum şi fila registrul de casă din 16 noiembrie 2001 în care s-au înregistrat operaţiunile cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 26 noiembrie 2001 pentru suma de 10 milioane ROL, reprezentând „avans pentru J.I.P.” şi fila registrul de casă din 26 noiembrie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 29 noiembrie 2001 pentru suma de 25 milioane ROL, reprezentând „avans pentru J.I.P.” şi fila registrul de casă din 29 noiembrie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţia de plată din 12 decembrie 2001 pentru suma de 8 milioane ROL, reprezentând „avans pentru J.I.P.” şi fila registrul de casă din 12 decembrie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 14 decembrie 2001 pentru suma de 30 milioane ROL, reprezentând „avans pentru J.I.P.” şi fila registrul de casă din 14 decembrie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţia de plată din 22 decembrie 2001 pentru suma de 15 milioane ROL, reprezentând „avans pentru J.I.P.” şi fila registrul de casă din 22 decembrie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 27 decembrie 2001 pentru suma de 10 milioane ROL, reprezentând „avans pentru J.I.P.” şi fila registrul de casă din 27 decembrie 2001 în care s-a înregistrat operaţiunea cu formula „J.I.P. av”;

- dispoziţia de plată din 14 ianuarie 2002 pentru suma de 10 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 14 ianuarie 2002 în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţia de plată din 18 ianuarie 2002 pentru suma de 5 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 18 ianuarie 2002 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 25 ianuarie 2002 pentru suma de 30 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 25 ianuarie 2002 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 31 ianuarie 2002 pentru suma de 10 milioane ROL, pentru J.I.P., fără explicaţii şi fila registrul de casă din 14 ianuarie 2002 în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţia de plată din 8 februarie 2002 pentru suma de 24 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 8 februarie 2002 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 18 februarie 2002 pentru suma de 15 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 18 februarie 2002 în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţia de plată din 22 februarie 2002 pentru suma de 20 milioane ROL pentru J.I.P., fără explicaţii şi fila registrul de casă din 18 februarie 2002 în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţia de plată din 8 martie 2002 pentru suma de 15 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 8 martie 2002 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 19 martie 2002 pentru suma de 17 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 19 martie 2002 în care înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 20 martie 2002 pentru suma de 15 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 20 martie 2002 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 22 martie 2002 pentru suma de 20 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 22 martie 2002 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 29 martie 2002 pentru suma de 20 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 29 martie 2002 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 5 aprilie 2002 pentru suma de 20 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 5 aprilie 2002 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 25 aprilie 2002 pentru suma de 5 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 25 aprilie 2002 în care la poziţia 15 s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 26 aprilie 2002 pentru suma de 20 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 26 aprilie 2002 în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 30 aprilie 2002 pentru suma de 7 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 30 aprilie 2002 în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţia de plată din 19 decembrie 2002 pentru suma de 100 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din 19 decembrie 2002 în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţia de plată din 9 ianuarie 2003 pentru suma de 3.200.000 ROL, fără specificaţii privind natura, pentru J.I.P. şi fila registrul de casă în care s-a înregistrat operaţiunea cu formula „J.I.P. av”;

- dispoziţia de plată din 10 ianuarie 2003 pentru suma de 10 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă în care s-a înregistrat operaţiunea cu acelaşi titlu;

- dispoziţia de plată din 20 februarie 2003 pentru suma de 20 milioane ROL reprezentând „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţia de plată din 26 februarie 2003 pentru suma de 10 milioane ROL, fără specificaţii privind natura, pentru J.I.P. şi fila registrul de casă în care s-a înregistrat operaţiunea fără explicaţii;

- dispoziţiile de plată din 6 martie 2003 pentru sumele de 10.000.000 ROL şi două pentru sumele de 15.000.000 ROL cu menţiunile „avans” pentru J.I.P. şi fila registrul de casă din aceiaşi dată s-au înregistrat operaţiunile fără explicaţii;

- dispoziţiile de plată din 21 martie 2003 pentru sumele de 10 milioane ROL şi 20 milioane ROL cu menţiunile „avans” pentru P.C., având pe revers la rubrica „date suplimentare privind beneficiarul sumei”, seria şi numărul documentului de identitate aparţinând inculpatei J.I.P., şi fila registrul de casă din aceiaşi dată în care s-a înregistrat operaţiunea cu menţiunile „P.C. 30.000.000”;

b. Documente financiar-contabile emise de SC V. SA Bacău, în perioada noiembrie-decembrie 2003, în care au fost consemnate menţiuni nereale cu privire la natura plăţii, respectiv „c/v dividende 2002 pt. P.C.”, „c/v dividende pentru P.C.” şi pe baza cărora au fost scoase, fără drept, sume de bani din patrimoniul societăţii:

1. ordinele de plată din 3 decembrie 2003 şi din 4 decembrie 2003, fiecare în valoare de 450.000.000 ROL şi ordinul de plată din 3 decembrie 2003 în valoare de 200.000.000 ROL, în care la rubrica „plătitor” figurează SC V. SA Bacău, la rubrica „beneficiar” - P.C.;

2. ordinele de plată, în valoare de 490.000.000 ROL şi în valoare de 30.000.000 ROL, toate din data de 28 noiembrie 2003, în care la rubrica „plătitor” figurează SC V. SA Bacău, iar la rubrica „Beneficiar” P.C.;

3. ordinele de plată din 11 decembrie 2003 (2.750.000.000 ROL), din 22 decembrie 2003 (700.000.000 ROL), din 23 decembrie 2003 (1.000.000.000 ROL) şi din 23 decembrie 2003 (300.000.000 ROL), în care la rubrica „Plătitor” figurează SC V. SA Bacău, iar la rubrica „Beneficiar” P.C.

În baza art. 275 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul M.M.T. la plata sumei de 15.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 2.400 RON reprezentând onorariul aferent întocmirii suplimentului la raportul de expertiză contabilă.

În baza art. 273 alin. (5) C. proc. pen., a dispus avansarea sumei de 2.400 RON reprezentând onorariul aferent întocmirii suplimentului la raportul de expertiză contabilă din fondul cheltuielilor judiciare special alocat al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, către expertul T.A.F.

În baza art. 275 C. proc. pen., a obligat pe inculpata J.I.P. la plata sumei de 10.000 RON şi inculpatul N.P. la plata sumei de 7.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

IV. Pe baza probelor administrate în cursul urmării penale și în etapa cercetării judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală, a reținut următoarea situație de fapt:

IV.1. Cu privire la infracţiunile de luare şi dare de mită reţinute în sarcina inculpaţilor M.M.T. şi J.I.P.

IV.1.a. Contextul în care a avut loc numirea inculpatei J.I.P. în cadrul I.S.C.:

În anul 2000, inculpatul M.M.T. îndeplinea funcţia de vicepreşedinte al P.S.D., coordonând, totodată, activitatea filialei P.S.D. Bacău. În aceste împrejurări i-a cunoscut pe martorul S.S. şi pe inculpata J.I.P., care erau acţionari şi administratori ai unor firme de construcţii importante din judeţul Bacău, respectiv SC C. SA, SC V. SA şi SC R.G. SRL.

Începând cu luna decembrie 2000 şi până în luna iulie 2003, inculpatul M.M.T. a deţinut calitatea de ministru al lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei.

Urmare validării martorului S.S. în calitatea de deputat în anul 2000, acesta a renunţat la calitatea de preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC C. SA Bacău, atribuțiile specifice fiind preluate de inculpata J.I.P.

La data de 18 ianuarie 2001, prin ordinul din 18 ianuarie 2001, emis de inculpatul M.M.T. în calitate de ministru al lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei, inculpata J.I.P. a fost numită în funcţia de inspector de stat şef adjunct la I.S.C., menţiunea corespunzătoare fiind operată în cartea de muncă începând cu data de 22 ianuarie 2001.

Tot la 22 ianuarie 2001, inculpata J.I.P. și-a dat demisia din funcţia de vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie al SC C. SA Bacău, atrăgând atenția că va conduce, în fapt, și pe viitor, societățile comerciale SC C. SA Bacău şi SC V. SA Bacău, lucru perceput ca atare de conducerea şi salariaţii celor două societăţi.

La data de 26 martie 2001, inculpatul M.M.T. a hotărât ca inculpata J.I.P. să preia printr-un protocol, prerogativele funcţiei de inspector de stat şef al I.S.C. deţinută de C.N.S.

Începând cu data de 1 octombrie 2001, prin ordinul din 25 septembrie 2001 al ministrului de resort M.M.T., inculpata J.I.P. a fost numită în funcţia de inspector general de stat la I.S.C., instituţie reorganizată şi subordonată M.L.P.T.L. conform O.G. nr. 63/2001.

Această funcţie a fost deţinută de inculpata J.I.P. până la data de 3 noiembrie 2003 când, prin ordin al ministrului delegat pentru coordonarea Autorităţii de control, B.I., a fost numită în funcţia de preşedinte al Consiliului de conducere al I.S.C.-inspector general de stat, ca urmare a preluării acestei instituţii în subordinea Autorităţii Naţionale de Control, conform O.G. nr. 64/2003;

Ulterior, prin decizia nr. 149 din data de 15 iulie 2004 a primului ministru N.A., inculpata J.I.P. a fost numită în funcţia de preşedinte al Consiliului de conducere al I.S.C.-inspector general de stat, ca urmare a trecerii acestei instituţii în coordonarea primului-ministru prin cancelaria sa, conform modificărilor aduse O.G. nr. 11/2004 prin Legea nr. 228/2004.

IV.1.b. Modalitatea de organizare, demarare şi executare a lucrărilor de construcţie la imobilul situat în com. V. şi persoanele direct implicate în această activitate.

În paralel, în luna martie 2001, M.V.G., mama inculpatului M.M.T., a achiziţionat o construcţie şi terenul aferent în com. V.

Întrucât aceasta şi fiul său şi-au exprimat dorinţa de a locui împreună, au luat hotărârea de a renova şi extinde imobilul.

Circumstanţele antamării lucrării de către SC V. SA nu rezultă cu claritate din lucrările dosarului, inculpatul M.M.T. susţinând că iniţiativa ofertei cu privire la executarea lucrărilor ar fi venit din partea martorului S.S., în timp ce acesta din urmă şi martora M.V.G. susţin că iniţiativa discuţiilor cu societatea susmenţionată i-a aparţinut mamei inculpatului M.M.T. şi a fost grefată pe cunoaşterea faptului că societatea aparţinea martorului S.S. pe care îl cunoscuse anterior şi care, prezenta astfel, încredere.

Susţinerile părţilor nu au fost dovedite, lipsa unui contract încheiat între beneficiar şi executant, contrazisă, dar neinfirmată de inculpatul M.M.T. şi de mama acestuia, martora M.V.G., alimentând incertitudinea cu privire la condiţiile contractării lucrării.

Independent de existenţa/inexistenţa unui contract de prestări servicii, ceea ce rezultă însă cu claritate din coroborarea declaraţiilor de martori audiaţi în cauză este faptul că lucrările au demarat în luna aprilie 2001 şi au fost coordonate în mod direct de inculpata J.I.P.

Lucrările iniţiale au constat în: decaparea pereţilor şi tavanelor până la zidărie; demontarea rigipsului; desfacerea pardoselilor; înlocuirea parţială a instalaţiilor sanitare, electrice şi termice; repararea zidăriei; refacerea tencuielii interioare şi exterioare şi o extindere a imobilului compusă din parter, etaj şi subsol cu toate finisajele şi dotările aferente, construirea împrejmuirii exterioare din stâlpi de beton cu panouri din lemn, construirea unui foişor din lemn, montarea unor uşi de interior, amenajarea băilor cu gresie şi faianţă, montarea parchetului într-un hol la etaj, montarea unor corpuri de iluminat şi instalarea sistemului de climatizare atât în imobilul vechi cât şi în extinderea construită de SC C. SA, acestea fiind realizate în perioada martie-septembrie 2001.

Pentru organizarea lucrărilor, inculpata J.I.P. i-a convocat pe martorii M.N.-director general al SC C. SA Bacău şi T.M.-director de şantier, solicitându-le să-şi formeze echipe cu care să evalueze şi să întocmească necesarul de materiale, iar ulterior să procedeze la execuţia lucrărilor.

Aducând la îndeplinire dispoziţiile inculpatei J.I.P., martorul M.N. i-a cooptat pe martorul T.M., care ulterior a şi condus şantierul, şi pe martorii T.I., D.V., C.D. şi C.I. pentru organizarea lucrărilor.

Implicarea inculpatei J.I.P. în tot ce a presupus renovarea şi extinderea imobilului situat în comuna V., a fost totală şi definitorie.

Împrejurările pregătirii, demarării şi executării lucrărilor la imobilul din comuna V., precum şi implicarea directă a inculpatei J.I.P. în acest proiect rezultă cu claritate din declaraţiile martorilor M.N., T.M., P.C., T.I., D.V., C.D. şi C.I.

Detalii privind modalitatea de derulare a activităţilor de construcţie şi a coordonării acesteia rezultă şi din declaraţiile muncitorilor angajaţi ai SC C. SA, respectiv: B.M., I.I. şi F.I.

Totodată, lucrările au presupus şi extinderea imobilului existent, operaţiune în care inculpata J.I.P. a avut aceeaşi implicare.

Astfel, în cursul lunii aprilie 2001, martorul S.S. şi inculpata J.I.P. l-au contactat pe martorul A.C., administrator al SC V.E. SRL Bacău şi i-au cerut să se deplaseze la Bucureşti pentru a proiecta extinderea construcţiei la imobilul din comuna V.

Ca urmare, martorul A.C. (însoțit de martorii F.A. - arhitect şi B.T.) s-a deplasat la Bucureşti unde s-a întâlnit cu inculpata J.I.P. care l-a informat în legătură cu detaliile tehnice, relatându-i faptul că beneficiarul este inculpatul M.M.T. Ulterior întocmirii şi predării proiectului de extindere martorului S.S., inculpata J.I.P. l-a contactat telefonic pe A.C. şi i-a comunicat că poate întocmi documentația de obținere a autorizației de construire, întrucât inculpatul M.M.T. se arătase de acord cu propunerea funcțională.

Martorul a mai arătat că inculpata J.I.P. a fost cea care i-a furnizat toate detaliile necesare întocmirii proiectului, detalii legate de modul de compartimentare a clădirii, destinaţia şi suprafaţa fiecărei încăperi, amenajările exterioare, etc.

Totodată, a precizat că nu a fost remunerat pentru această activitate, acesta arătând în declarație că a prestat un „serviciu prietenesc” făcut inculpatei J.I.P.

Potrivit proiectului, noul corp de clădire avea o suprafaţă totală desfăşurată de 298,5 mp şi se compunea din subsol 20,2 mp, parter 113,8 mp, etaj 113,8 mp şi seră 50,7 mp.

Într-un alt plan de acţiune, începând cu data de 20 martie 2001, numita P.C., din dispoziţia inculpatei J.I.P., a cumpărat, prin intermediul SC V. SA Bacău materialele necesare lucrărilor de construcţie anterior descrise. Acestea au fost înregistrate în evidența contabilă, transportate la imobil și folosite la lucrări.

Tot în baza dispoziţiilor date de inculpata J.I.P. administratorilor SC C. SA Bacău şi SC V. SA Bacău, respectiv M.N. şi P.C., au contractat lucrările de tâmplărie la construcție, acestea fiind realizate de SC R.G. SRL Bacău.

În acest sens, martorul B.B.E. a efectuat măsurătorile pentru devizul estimativ, iar apoi angajați ai SC R.G. SRL Bacău au confecţionat şi montat tâmplăria cu geam termopan la corpul nou de clădire, la o seră şi, parţial, la clădirea renovată.

Tot la solicitarea inculpatei J.I.P., martora C.M., conducător arhitect, în perioada iunie - octombrie 2001, a efectuat schiţe pentru amenajări exterioare (împrejmuire perimetrală, foişor, grătar, pergole) şi s-a deplasat de mai multe ori la construcţie unde a oferit soluţii de design privind amenajarea unor încăperi (două băi şi o seră).

Pe baza schiţelor, martora A.A.M. - inginer la compartimentul tehnic al SC C. SA Bacău, a întocmit şi transmis la SC D. SRL Bacău comenzile din 18 iulie 2001 şi din 22 septembrie 2001 privind execuţia şi livrarea unui foişor din lemn şi a unor materiale (leaţuri şi şipci) pentru confecţionarea gardului împrejmuitor. După recepţionare, produsele finite au fost transportate la imobil şi puse în operă de angajaţii SC C. SA Bacău, sub coordonarea martorului C.I. Relevantă în acest sens este depoziţia martorului P.V., gestionar la SC C. SA.

SC D. SRL Bacău nu a emis facturi către beneficiar pentru încasarea contravalorii bunurilor livrate, ele figurând în documentele de gestiune ale firmei care le-a executat.

Cu privire la aceste aspecte, martorii C.I.A. administrator, M.G. - inginer, D.A. - contabil, C.R. - inginer, toţi angajaţi ai SC D. SRL Bacău, au declarat că societatea a executat atât produsele specificate în cele două comenzi cât şi 11 uşi cu valoare totală de 73.408.231 RON (antecalculaţie) pentru care au fost întocmite devize tehnice pe obiect, note de intrare-recepţie şi avize de însoţire a mărfii către SC V. SA Bacău.

De altfel, aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, toate lucrările efectuate la imobil de alte societăți comerciale (de ex. SC M.C. SRL Bucureşti, SC V.E. SRL Bacău) au fost plătite de SC V. SA Bacău şi SC C. SA Bacău. Această situaţie rezultă atât din documentele contabile ale firmelor de construcţii care au comandat sau executat lucrări, cât şi din depoziţiile martorilor T.M., C.I. şi M.N.A., acesta din urmă administrator al SC M.C. SRL Bucureşti.

La sfârșitul lunii septembrie 2001, inculpatul M.M.T. şi soţia sa s-au mutat în imobilul în cauză, la etaj.

Ulterior, în cursul lunilor octombrie-noiembrie 2001, lucrările la imobil au continuat, efectuându-se turnarea unor alei.

Ultima etapă a activităţilor de construcţie efectuate la imobil s-a derulat în perioada martie-aprilie 2002 şi a constat în refacerea tencuielii exterioare la întreg imobilul (atât cel renovat, cât şi extinderea) întrucât apăruseră fisuri.

Contrar celor susţinute de apărare în sensul că acestea s-au efectuat în cadrul garanţiilor fireşti ale lucrărilor iniţiale, Înalta Curte reţine că ele au constat în lucrări suplimentare, mult mai costisitoare, cu materiale superioare celor iniţiale (ex. tencuială silicată, recent apărută pe piaţă, în loc de var lavabil) şi care, prin urmare, nu pot să constituie simple garanţii.

Şi iniţiativa acestor lucrări a aparţinut tot inculpatei J.I.P., astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor M.N. şi T.M. care au coordonat refacerea tencuielii exterioare la întreg imobilul (atât cel renovat, cât şi extinderea) întrucât apăruseră fisuri. Execuţia lucrărilor a fost asigurată de maistrul C.I. împreună cu o echipă de 4-6 zidari ai SC C. SA care lucrau la şantierul din Z. şi cu materialele achiziţionate de aceeaşi societate.

În realizarea întregii lucrări de construcţii şi renovare, inculpata J.I.P. s-a comportat ca un adevărat reprezentant al beneficiarului, dispunând de materialele şi muncitorii firmelor executante, firme pe care le şi conducea în fapt, în interesul inculpatului M.M.T.

IV.1.c. Evidenţa contabilă vizând lucrările efectuate

La data de 20 decembrie 2001, SC V. SA Bacău a emis factura din 20 decembrie 2001 în valoare de 3,5 miliarde ROL, având ataşate 12 documente tehnice (situaţii de lucrări şi un centralizator) şi 4 chitanţe care atestau că M.V.G. a efectuat, în temeiul facturii, plăţi însumând 1.584.886.000 ROL. Documentele au fost întocmite cu date nereale de angajaţi ai SC C. SA Bacău şi SC V. SA Bacău, din dispoziţia inculpatei J.I.P., şi au avut rolul de a disimula foloasele necuvenite, obiect al infracţiunilor de corupţie.

Prezentarea modalităţii în care au fost falsificate înscrisurile susmenţionate presupune, prioritar, stabilirea raporturilor dintre inculpata J.I.P. şi cele trei societăţi comerciale părţi civile, în perioada de referinţă, 2001-2002.

Din actele dosarului se constată că ulterior numirii în cadrul I.S.C., inculpata J.I.P. a continuat să se ocupe de activitatea celor trei societăţi prin intermediul martorei P.C., administrator la SC V. SA, societate care exercita controlul și la SC R.G. SRL Bacău, unde deținea 95% din cota de participare.

Se reține în acest sens că SC V. SA Bacău, societate înființată în anul 1994, a avut ca acționari majoritari, în perioada 23 iunie 1999-13 februarie 2002, pe S.S., M.N. și inculpata J.I.P. În perioada 2000-25 aprilie 2005, societatea a fost administrată de P.C., desfășurând activități de execuție în domeniul construcțiilor.

Calitatea de acționari majoritari a fost deținută de aceleași persoane și în cadrul SC C. SA Bacău, societate înființată în anul 1993 și care își desfășura activitatea tot în domeniul construcțiilor. Cei trei acționari majoritari au îndeplinit și funcția de administratori ai societății și membri în Consiliul de Administrație.

De asemenea, cu aportul majoritar al acestor persoane, a fost constituită și societatea cu răspundere limitată SC R.G. SRL Bacău, cu obiect de activitate în amenajarea construcțiilor.

Funcția de administrator la SC R.G. SRL Bacău a fost îndeplinită de B.B.E.

La data de 25 septembrie 2001, inculpata J.I.P. a fost numită în funcția de inspector general de stat în cadrul I.S.C. prin Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 1371/2001, calitate deținută la acea dată de numitul M.M.T.

Pentru înlăturarea situației de incompatibilitate generată de calitatea de administrator și acționar la societățile susmenționate, inculpata J.I.P. și-a înstrăinat acțiunile deținute la SC V. SA Bacău și SC C. SA Bacău, s-a retras din SC R.G. SRL Bacău și a demisionat din funcțiile deținute la aceste societăți.

În acest sens, prin contractul de cesiune de acțiuni din 24 februarie 2001, J.I.P. și-a înstrăinat acțiunile deținute la SC C. SA Bacău către P.C., pentru prețul de 145.520.000 ROL.

De asemenea, conform actului adițional din 12 februarie 2002, cu încheierea de dată certă din 15 februarie 2002 eliberată de Biroul Notarial Public O.I., inculpata J.I.P. a cesionat și acțiunile deținute la SC V. SA tot către P.C., prețul cesiunii fiind echivalentul în ROL a sumei de 200.000 dolari S.U.A., sumă ce urma a fi achitată în termen de 3 ani de la data încheierii contractului.

Prin actul adițional din 20 martie 2002, inculpata J.I.P. s-a retras din SC R.G. SRL Bacău, pierzând calitatea de asociat. Deși, conform actelor menționate, după numirea în funcția de inspector general la I.S.C., inculpata J.I.P. nu mai deținea nicio calitate în cadrul celor 3 firme din Bacău, în realitate, a continuat să se implice şi să coordoneze activitatea acestora prin intermediul martorei P.C., administrator la SC V. SA, societate care exercita controlul și la SC R.G. SRL Bacău, unde deținea 95% din cota de participare.

Autoritatea pe care inculpata a continuat să o aibă și după numirea în funcție la I.S.C. era justificată pe de o parte, de poziția ocupată în cadrul celei mai înalte instituții de stat, cu atribuții de reglementare și control în domeniul construcțiilor, sector în care își desfășurau activitatea și firmele din Bacău, dar mai ales, de raporturile existente între inculpată și martora P.C. și instrucțiunile primite de la fostul acționar majoritar al societăților, S.S., pe de altă parte.

Această concluzie se întemeiază pe declarațiile martorei P.C., dar şi ale martorilor M.N., D.V. şi T.M. care au subliniat în declarațiile date autoritatea deplină a inculpatei în cadrul societăților după plecarea la I.S.C.

În virtutea acestei autorităţi recunoscute, la solicitarea inculpatei J.I.P., periodic (lunar, uneori chiar săptămânal), persoanele cu funcţii de conducere îi prezentau stadiile de execuţie ale tuturor lucrărilor angajate de firme, situaţia cheltuielilor pe fiecare obiectiv cât şi a sumelor încasate de la beneficiari. Relevante în acest sens sunt declaraţiile martorilor P.C., M.N., D.V. şi D.D., reluate în fața instanței de fond.

În acelaşi cadru, inculpata a dat dispoziţie administratorilor SC C. SA Bacău, SC R.G. SRL Bacău şi SC V. SA Bacău să-i prezinte situaţia cheltuielilor ocazionate de lucrările de renovare, construcţie şi amenajare executate la imobil, după care a stabilit ca numai una dintre firme, respectiv SC V. SA Bacău, să emită pe numele M.V.G. o factură cu o valoare de 3,5 miliarde ROL, deşi cunoştea faptul că aceasta reprezenta numai o parte din costurile aferente lucrărilor.

Pentru a crea aparenţa că valoarea facturată acoperă integral costurile, inculpata a convocat la sediul SC C. SA Bacău pe martora P.C. şi pe angajaţii compartimentului tehnic, solicitându-le să întocmească documente tehnice (situaţii de lucrări-devize ofertă) care să reflecte o valoare de 3,5 miliarde ROL, dar care să respecte, totodată, în conţinut, natura lucrărilor.

Înscrisurile au fost întocmite de martorele G.C. şi A.A.M., sub supravegherea inculpatei J.I.P., în prezenţa martorelor O.E.M. şi C.P. În concret, s-au contrafăcut 11 înscrisuri intitulate deviz ofertă, cu antetul SC V. SA Bacău şi un document centralizator denumit „Borderou” în care s-au consemnat date nereale cu privire la volumul lucrărilor şi valoarea acestora.

Pentru a disimula faptul că valoarea evidenţiată în cele 11 devize nu conţine şi cotele de profit, cheltuieli indirecte, etc., inculpata J.I.P. a decis întocmirea lor în varianta „preţ unitar total”.

Falsificarea evidențelor contabile a fost realizată de martorele G.C. şi A.A.M. care au redactat mai multe variante, până la obţinerea rezultatului dorit de inculpată.

Înscrisurile astfel contrafăcute au fost atestate prin semnătură de martorul H.E. care a aplicat şi ştampila SC V. SA Bacău aflată în uzul său. Pe baza acestor înscrisuri, acelaşi martor a întocmit factura din 23 octombrie 2001 pe numele beneficiarului M.V.G., trecând valoarea de 3,5 miliarde ROL stabilită de inculpată, dar şi TVA-ul aferent, ceea ce a condus la obţinerea unei valori finale de 4.165.000.000 ROL.

Din dispoziţia inculpatei, factura din 23 octombrie 2001 a fost anulată întrucât depăşea suma de 3,5 miliarde ROL.

În aceste condiţii, la data de 20 decembrie 2001, din dispoziţia inculpatei, martorul H.E. a emis o nouă factură în valoare de 3,5 miliarde ROL.

Potrivit declaraţiei martorului H.E. la data emiterii facturilor, numai cheltuielile înregistrate de SC V. SA Bacău cu materialele şi serviciile aferente lucrărilor la imobil depăşeau 4 miliarde ROL, susţinerile sale având la bază constatările nemijlocite făcute cu ocazia înscrierii în contabilitatea firmei a datelor privind cheltuielile aferente lucrărilor executate.

Potrivit actelor dosarului, factura din 20 decembrie 2001 a fost achitată în modalitatea următoare:

- la începutul lunii decembrie 2001‚ inculpata J.I.P. a mers la sediul SC C. SA Bacău şi i-a predat martorei P.C. suma de 20.000 dolari S.U.A., cerându-i să o schimbe în ROL şi să o înregistreze ca plată pe numele M.V.G.

În urma schimbului valutar a rezultat suma de 758.160.000 ROL, care a fost depusă la casieria SC V. SA Bacău în ziua de 7 decembrie 2001, emiţându-se dispoziţie de încasare şi chitanţa 2858007, pe numele M.V.G., care a fost evidențiată ca atare şi în registrul de casă.

Întrucât operaţiunea de încasare nu putea fi înregistrată în contabilitate în absenţa unei facturi, H.E., din dispoziţia inculpatei, transmisă prin intermediul martorei P.C., a emis la 20 decembrie 2001, factura cu valoare de 3,5 miliarde ROL.

- în perioada 3 ianuarie 2002-13 aprilie 2002, inculpata J.I.P. a mai predat la casieria SC V. SA Bacău suma de 826.726.000 ROL, în 3 tranşe (400.000.000 ROL-ianuarie 2002, 262.926.000 ROL-martie 2002, 163.800.000 ROL-aprilie 2002) care, tot din dispoziţia sa, a fost înregistrată, în contabilitate ca plată efectuată de M.V.G.

Împrejurările efectuării acestor plăţi de către inculpata J.I.P. rezultă din depoziţiile martorilor P.C., M.A., casier al SC V. SA Bacău şi M.N.

În legătură cu provenienţa sumei de 1.584.886.000 ROL, deşi în actul de sesizare se afirmă că aceasta a fost plătită de către inculpata J.I.P. din fonduri proprii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că în cauză nu există nicio probă care să susţină această concluzie. Doar simplul fapt că sumele au fost înmânate martorei P.C. de către inculpata J.I.P. nu poate să conducă la o atare variantă, atâta timp cât nu s-a demonstrat în nici un fel că inculpata ar fi deţinut, în perioada în discuţie, asemenea lichidităţi, le-ar fi retras din contul său personal, sau că ar fi provenit din sumele primite din creditul SC C. SA (această din urmă variantă nesusţinută nici măcar de către parchet în condiţiile în care suma stabilită în actul de sesizare ca fiind primită de către inculpata J.I.P. de la martorii M.V. şi D.V., administratori ai SC C. SA, pe parcursul a trei ani (2001- 2004) se situează sub această valoare, fiind de 916.610.000 ROL şi 3.300 doalri S.U.A., în perioada decembrie 2001-aprilie 2002 primind în mod repetat, pe baza unor dispoziţii de plată suma totală de 284.000.000 ROL).

Această situaţie de fapt rezultă din declaraţiile inculpatei J.I.P., precum şi din interceptarea discuţiei pe care aceasta a purtat-o, în luna aprilie 2005, cu I.D. şi T.M. şi înregistrată de acesta din urmă.

De altfel, inculpatul M.M.T. a predat organelor de urmărire penală copii ale chitanţelor din 7 decembrie 2001, din 3 ianuarie 2002 şi din 13 aprilie 2002, emise de SC V. SA pe numele M.V.G. care, în urma verificărilor în evidenţele contabile ale firmei, s-au dovedit a avea corespondent în dispoziţiile de încasare şi în menţiunile din registrul de casierie privind plăţile efectuate de inculpata J.I.P. pe numele M.V.G., în împrejurările anterior arătate.

Ca atare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a apreciat că plăţile au fost făcute de către martora M.V.G., prin intermediul inculpatei J.I.P., această împrejurare fiind confirmată de către aceasta, de inculpatul M.M.T., de martora M.V.G., de convorbirea ambientală înregistrată de T.M. şi justificată prin aceea că sediul firmelor care executau lucrările nu se afla în Bucureşti, iar inculpata J.I.P. era cea care în fapt le coordona.

În consecinţă, s-a constatat că probele administrate în cauză fac dovada faptului că plăţile efectuate în perioada decembrie 2001-aprilie 2002, totalizând 1.584.886.000 ROL, aferente facturii emise de SC V. SA Bacău, au fost efectuate de martora M.V.G., prin intermediul inculpatei J.I.P., din fonduri proprii.

S-a mai reţinut că debitul de 1.915.114.000 ROL rămas neachitat din contravaloarea facturii emisă de SC V. SA Bacău pe numele M.V.G. a figurat în contabilitatea SC V. SA Bacău până în luna februarie 2004, când inculpata J.I.P. a dat dispoziţie martorei P.C. să distrugă toate documentele şi înregistrările în sistem informatic, în scopul înlăturării oricărei dovezi privind foloasele necuvenite date inculpatului M.M.T.

Martora P.C. s-a conformat dispoziţiei inculpatei şi a adus la cunoştinţa angajaţilor SC V. SA Bacău şi SC C. SA Bacău conţinutul acesteia. În aceste împrejurări, martora O.A.M., economist la SC V. SA Bacău a şters din evidenţa contabilă şi de gestiune informatizată factura din 20 decembrie 2001 emisă pe numele M.V.G., înregistrând debitul aferent, respectiv 1.915.114.000 ROL, iniţial pe codul alocat clientului SC M. SRL şi ulterior pe codul „persoană fizică”.

Introducerea datelor nereale în contabilitate a generat unele consecinţe în contabilitate, acestea fiind descrise de martora O.A.M., în declaraţia sa din cursul urmăririi penale.

Pentru că măsurile luate nu i s-au părut suficiente în atingerea scopului propus, inculpata J.I.P. a cerut distrugerea suporţilor pe care erau stocate datele şi chiar a calculatoarelor.

Relevante în acest sens sunt menţiunile martorei P.C., confirmate prin declaraţiile martorilor D.D. şi P.F.

Prin urmare, potrivit actelor dosarului, debitul de 1.915.114.000 ROL aferent facturii emisă de SC V. SA Bacău pe numele M.V.G. a fost achitat, în tranşe, în perioada septembrie 2005-februarie 2006, ultima plată efectuându-se la data de 8 februarie 2006 (anterior aducerii la cunoştinţa inculpatului M.M.T. a dispoziţiei de urmărire penală, la 22 februarie 2006).

Relevantă în acest sens este declaraţia martorului T.M. „(…) În urma demersurilor făcute de SC V. SA M.V.G. a achitat, în tranşe, spre sfârşitul anului 2005 suma restantă din factura emisă (aproximativ 2 miliarde). Noi am mai emis factură pentru TVA ul aferent sumei de 3,5 miliarde şi pentru contravaloarea tâmplăriei cu geam termopan executată de SC R.G. SRL la imobilul lui M.V.G., plătită acestei firme de SC V. SA numai la valoare de materiale, fără manoperă şi nefacturată mai departe, la vremea respectivă de SC V. SA către M.V.G. (…)”, declaraţie care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză.

Ca urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut ca dovedit numai faptul plăţii de către inculpatul M.M.T. şi mama acestuia a sumei de 3,5 miliarde cu titlu de contravaloare a lucrărilor executate la imobilul din comuna V.

IV.1.d. Analiza acuzaţiilor

Pentru susținerea acuzației de luare de mită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a apreciat că, din punct de vedere obiectiv, trebuie dovedite:

a) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu banii sau foloasele: pretinderea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin; primirea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin; acceptarea promisiunii de bani sau foloase care nu i se cuvin, faptul că nu a respins o asemenea promisiune (de exemplu dacă a primit sau acceptat promisiunea primirii sau nu a refuzat promisiunea primirii de unor lucrări de extindere şi amenajare a unei case);

b) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu actele de serviciu: îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu (de exemplu, dacă a numit o persoană în funcţie de conducere).

c) legătura dintre foloasele necuvenite și actul de serviciu. Banii sau produsele trebuie să fie pretinse, primite etc. cu titlul de contraechivalent al conduitei pe care făptuitorul urmează să o aibă și anume pentru îndeplinirea unui act de serviciu. Dacă legătura lipsește, fapta nu are caracter penal.

d) atribuțiile de control. Condiția ține de realizarea formei agravate a infracțiunii (subiectul infracțiunii de luare de mită este calificat) și se determină în fiecare caz în parte în funcție de natura atribuțiilor de serviciu ale făptuitorului. Atribuțiile de control presupun examinarea sau analiza periodică a unei activități sau situații (de exemplu numirea unei persoane în funcţii de conducere şi posibilitatea revocării din funcţie, analiza activităţii I.S.C.).

În ceea ce priveşte susținerea acuzației de dare de mită trebuie dovedite din punct de vedere obiectiv:

a) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu banii sau foloasele: promisiunea de bani sau alte foloase; oferirea de bani sau alte foloase; darea de bani sau alte foloase (de exemplu dacă a asigurat extinderea şi modernizarea unei case la preţuri mai mici decât cele datorate);

b) existența unui act dorit de mituitor: îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu (de exemplu, numirea într-o funcţie de conducere). Fapta de a oferi este anterioară îndeplinirii actului avut în vedere de către mituitor.

c) legătura dintre banii sau foloasele necuvenite și actul de serviciu. Banii sau produsele trebuie să fie pretinse, primite etc. cu titlul de contraechivalent al conduitei pe care făptuitorul dorește ca funcționarul să o aibă.

În cauză, potrivit actului de inculpare din 29 octombrie 2013, infracţiunea de luare de mită imputată inculpatului M.M.T. constă în: „fapta (...) de a pretinde şi primi, în perioada aprilie 2001-aprilie 2002, în calitate de ministru al M.L.P.T.L., de la inculpata J.I.P., în schimbul numirii şi menţinerii ei în funcţia de inspector şef adjunct şi inspector şef al I.S.C., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii, amenajare şi dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău şi SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna V., judeţul Ilfov, proprietatea mamei inculpatului”.

Prin procesul-verbal din 29 octombrie 2013 emis de procurorul-şef serviciu din cadrul D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, s-a îndreptat eroarea materială strecurată în actul de inculpare, susţinându-se că „la paginile 254 şi 255 din rechizitoriu s-a înscris drept cuantum al foloaselor necuvenite suma de 9.274.202.542 ROL. Aceasta constituie o eroare materială (...) suma reprezentând foloasele necuvenite este de 5.200.000.000 ROL”.

Prin adresa denumită „Precizări formulate în Dosarul nr. 5140/1/2013 privind pe inc. M.M.T. ş.a.” din data de 27 ianuarie 2014, emisă de secţia judiciară penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. s-au adus noi precizări actului de sesizare a instanţei în sensul că: „precizând rechizitoriul, conform dispoziţiilor art. 300 alin. (2) C. proc. pen. pentru claritatea actului de învestire a instanţei, faptele au fost comise în perioada aprilie 2001-aprilie 2002”.

În cuprinsul aceluiaşi document, se arată că: „perioada reţinută în sarcina inculpatului M.M.T. de săvârşire a infracţiunilor, pe care am precizat-o şi pe care o precizăm şi prin prezenta, şi care constituie câte o infracţiune, ca unitate naturală, se situează în intervalul martie 2001 - aprilie 2002”.

Acuzaţia adusă inculpatei J.I.P., de dare de mită, potrivit rechizitoriului, constă în: „ fapta corelativă comisă de inculpata J.I.P. de a da, în perioada 2001-2002, în circumstanţele arătate, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatului M.M.T., ce deţinea funcţia de ministru al M.L.P.T.L., foloase necuvenite în cuantum de 9.274.202.542 ROL, echivalent valoric al lucrărilor de construcţii, amenajare şi dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău şi SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna V., jud. Ilfov proprietatea mamei învinuitului, în scopul numirii şi menţinerii în funcţiile de inspector şef adjunct şi inspector şef al I.S.C.”.

În mod necesar, precizările ulterioare făcute de procuror cu privire la cuantumul foloaselor necuvenite vizează şi situaţia inculpatei J.I.P.

În urma cercetării judecătoreşti, sub aspectul întinderii activităţii infracţionale a inculpaţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului M.M.T. s-a epuizat în aprilie 2002, în timp ce ultimul act material de dare de mită săvârşit de inculpata J.I.P., constând în plata furnizorilor care au pus la dispoziţie materiale pentru lucrările efectuate la imobilul din comuna V. s-a consumat la 31 iulie 2002.

În argumentare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că, deşi actul de inculpare, reţine că ultima plată către furnizori pentru lucrarea la imobilul din comuna V. s-a efectuat în luna iunie 2002, potrivit actelor contabile aceasta s-a efectuat la data de 31 iulie 2002.

Infracţiunea de dare de mită comisă de inculpata J.I.P. s-a epuizat la data de 31 iulie 2002, fapta constând într-o succesiune de acte materiale identice caracterului său unitar. Actele de dare de mită concretizate în plata lucrărilor de construcţie nu au o autonomie proprie, care le-ar face de sine stătătoare, constituind astfel infracţiuni distincte ori mai multe violări ale legii penale. Nu există decât o singură acţiune şi o singură violare a legii penale, acţiune prelungită în timp, aşa-zisele întreruperi între acte fiind implicate de natura faptei.

Acţiunea de dare de mită s-a prelungit de la sine, până la momentul epuizării, 31 iulie 2002, fără a fi nevoie ca inculpata J.I.P. să repete actul material care a dus la realizarea conţinutului infracţiunii.

Plăţile lucrărilor de construcţii, făcute prin facturări succesive inclusiv ulterior consumării infracţiunii de dare de mită, constituie o punere în executare a rezoluţiei iniţiale care intră în unitatea naturală infracţională; ele constituie acte de consolidare a rezoluţiei infracţionale de dare a foloaselor necuvenite, până la realizarea acesteia, neputând fi lăsate în afara unităţii infracţionale.

Deşi evidente, incoerenţele acuzării cu privire la limitele temporale ale activităţii infracţionale şi cuantumul foloaselor necuvenite care constituie obiect al infracţiunilor de luare/dare de mită reţinute în sarcina inculpaţilor M.M.T. şi J.I.P., nu au aptitudinea de a infirma temeinicia acuzaţiei formulate, situaţia de fapt anterior expusă demonstrând, dincolo de orice bănuială legitimă, că cei doi acuzaţi se fac vinovaţi de infracţiunile susmenţionate, în încadrarea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr.78/2000 şi art. 255 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, obiectul mitei, de 169.440 RON, constituindu-l diferenţa dintre valoarea reală a lucrărilor executate la imobil şi valoarea facturată.

Ambii inculpaţi au negat săvârşirea faptelor de corupţie anterior descrise.

Astfel, în cursul urmăririi penale inculpata J.I.P. a negat orice implicare în organizarea, coordonarea şi executarea lucrărilor de construcţie și renovare la imobilul proprietatea numitei M.V.G., susţinând că nu ea, ci S.S. s-a ocupat de acestea: „(…) În acea perioadă nu am dat nici o dispoziţie pentru a deplasa muncitori la un imobil al mamei domnului M.M.T. (…)”.

În faţa instanţei inculpata şi-a nuanţat declaraţia, arătând că nu s-a implicat în execuţia lucrării „întrucât pentru a conduce lucrările unui şantier de construcţii ar trebui să fii prezent şi să iei decizii cu privire la materiale, la forţa de muncă, soluţii, etc.”, dar că s-a dus de câteva ori la locaţie, la cererea martorei M.V.G. Totodată, a arătat că nu a plătit nimic din banii săi, ci doar a dus la firmă banii martorei M.V.G., în contul lucrării.

Aceeaşi poziţie procesuală a adoptat şi inculpatul M.M.T. care în cursul urmăririi penale a susţinut: „(…) La începutul anului 2001, mama mea a cumpărat un imobil în comuna V. După achiziţie ne-am hotărât să locuim împreună, situaţie în care a apărut necesitatea extinderii imobilului.

Auzind de intenţia mea, S.S. mi-a propus să lucrez cu una din firmele lui. Am discutat, în mod repetat, cu S.S. şi i-am dat detalii privind extinderea.

La un moment dat S.S. mi-a prezentat un proiect intermediar. La acesta am făcut modificări şi, în final, ne-am hotărât la soluţia finală. Firma lui S.S., respectiv SC V. SA s-a ocupat şi de proiect. Nu cunosc proiectantul şi nu cunosc dacă firma i-a plătit prestaţia (…). Ulterior, mama mi-a spus că J.I.P. a fost de câteva ori în şantier şi acolo s-au întâlnit, stabilind detaliile referitoare la finisajele ce urmau să se facă.

Tot din ceea ce cunosc eu, cu ocazia puţinelor vizite pe care le-am făcut la imobil, am constatat că din partea firmei lui S.S. coordona lucrările un cetăţean, maistru sau inginer, pe nume T.M. (…). După terminarea construcţiei, în toamna-iarna aceluiaşi an, ne-am mutat în imobil.

După acest moment s-au mai făcut lucrări de reparaţii la coşul de fum, în mod repetat şi s-a refăcut faţada. S-a mai făcut un foişor de lemn pe care nu ştiu cine l-a comandat, eu sau mama mea.

Sunt convins că toate lucrările la care am făcut referire se regăsesc sub aspectul valorii în factura ce mi-a fost adusă de S.S. Valoarea acesteia este de 3,5 miliarde ROL. (…) Eu cred că s-a semnat de către mama mea un contract cu firma SC V. SA pentru aceste lucrări.

Nici eu şi nici mama mea n-am mai găsit acest contract. Iniţial, din suma totală facturată de 3,5 miliarde ROL am plătit doar 2,4 miliarde ROL şi am primit chitanţă doar pentru suma de 1,5 miliarde ROL. Datorită acestui lucru, neprimirea chitanţei aferente ultimei sume achitată - 900 milioane ROL şi a lucrărilor cu unele deficienţe, am întrerupt plăţile. Am reluat plăţile la presiunile SC V. SA, în anul 2005. În concret, mama mea a fost notificată de firmă, a angajat o firmă de avocaţi prin intermediul căreia s-a achitat restul sumei şi s-a stins litigiul.

După circa 2-3 ani de la data executării lucrărilor, am vândut imobilul.

Nu m-am ocupat de formalităţile aferente vânzării imobilului şi de aceea nu cunosc nimic despre recepţia imobilului şi operaţiunea de intabulare, fiind convins că toate aceste operaţii au fost făcute de SC V. SA, la momentul potrivit (…). Am aflat ulterior că factura era fără TVA, conform legislaţiei în vigoare la acea dată (…).”.

În cursul judecăţii, inculpatul a confirmat susţinerile din cursul urmăririi penale, în cadrul declaraţiei, arătând:

„(…) În anul 2001, după cumpărarea casei de către mama mea, m-am deplasat şi am văzut imobilul.

În prima fază am hotărât să îl dezvoltăm, să îl extindem în regie proprie. Aveam experienţă, mai făcusem câteva astfel de case (…). Menţionez că în aceeaşi perioadă construiam blocurile A.N.L. cu 210-240 dolari S.U.A./mp, în care intrau şi zonele comune (…). În timpul existenţei şantierului, nu îmi aduc aminte să mă fi întâlnit cu J.I.P. în şantier. Îmi amintesc sigur două discuţii pe care le-am avut cu ea despre lucrare, discuţii care au avut loc la sediul ministerului (…). A doua discuţie avută cu J.I.P. se referea la o soluţie tehnică dată de un domn arhitect, soţ al unei colege, domnul T.G., privind amplasarea unor obiecte sanitare într-o baie.

Vreau să precizez că toate discuţiile privind antamarea şi apoi executarea lucrărilor le-am purtat cu S.S. În mod cert, inclusiv cu privire la obţinerea autorizaţiilor de construcţie s-a ocupat tot el sau cineva din firma lui, la dispoziţia dată de el, lucru pe care parţial l-a recunoscut în timpul confruntării pe care a avut-o cu mine.

A doua autorizaţie mi-a fost dată de S.S. în mână ca motiv să îi plătim 1 miliard în plus.

Nu m-am uitat cu atenţie pe autorizaţii, dar eu sunt cel care le-a predat procurorului D.N.A., imediat după prima declaraţie care mi s-a luat.

După ce ne-am mutat, cred, mama spunea că a început să facă plăţi. Cred că nu a plătit mai mulţi bani deodată deoarece ea ţinea banii împrumutaţi altor persoane, ca şi acum, fiind un mod de relaţie socială în colectivităţile de saşi.

În iarna 2001-2002, a căzut coşul de la casă, exteriorul său, a fost refăcut de 2 ori şi în primăvară a căzut cu toată faţada.

Coşul a căzut de tot, faţada s-a crăpat, s-a pătat. Coşul nu a fost izolat ca să facă economie la materiale, iar la faţadă s-au folosit materiale mai vechi, asta e părerea mea.

S-a finalizat reparaţia în primăvara anului 2002, iar în toamnă am reparat coşul pe cheltuiala mea.

Referitor la materialele de construcţii folosite: parchetul care a fost montat în casă, gresia care a fost montată în curte şi majoritatea balustradelor de inox au fost plătite suplimentar, fiind aprovizionate de noi, ca şi jacuzzi-ul dintr-una din bări, care a fost un cadou de nuntă (…).

Mama a făcut plata până la 3,5 miliarde RON, începând cu anul 2005, la presiunile unei firme de avocaţi.

Menţionez că nici acum nu sunt de acord cu ce a făcut ea. Sunt de părere că firma trebuia să predea chitanţa pentru banii luaţi de S.S. (…).

Am discutat în repetate rânduri, atât eu, cât şi mama mea, situaţia sumei de 920 milioane ROL cu firma de avocatură, respectiv cu avocaţii P.P. sau J.S. Eu personal nu le-am făcut nici o notificare cu privire la această sumă. Nu cred că mama mea a procedat altfel.

În anul 2005, SC V. SA a făcut o somaţie către mama prin care solicita 1,9 miliarde RON. Eu lipseam din ţară, astfel că mama a contactat această firmă de avocatură, care mi-a spus şi mie, la înapoiere, că dacă nu am documente pentru plata celor 920 milioane RON, e o sumă aruncată la gunoi (…).

În final, mama mea a plătit prin firma de avocatură toată suma de 3,5 miliarde ROL, eu achitând mamei mele 30% din cei 920 milioane ROL, care nu apar în acte, deoarece era supărată din cauza situaţiei create (…)”.

Audiat în legătură cu aceleaşi aspecte, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, martorul S.S. a contrazis depoziţiile ambilor coinculpaţi, arătând că: „(…) Nu înţeleg de ce M.M.T. susţine că m-aş fi ocupat eu de construcţie, de obţinerea autorizaţiei sau de plata taxelor aferente. De asemenea, nu este adevărat ca M.M.T. să-mi fi dat direct sau prin intermediar vreo sumă de bani cu titlu de preţ parţial al lucrării pentru a o achita firmelor care i-au edificat imobilul.

Mai precizez că în luna ianuarie 2005, după ce îmi dădusem demisia din funcţia de secretar de stat, m-am întors la firma SC C. SA şi am cerut administratorului din acea perioadă, D.V. să îmi prezinte o situaţie privind rezultatele financiare ale firmei. În acest moment am lua cunoştinţă despre faptul că firma susmenţionată nu a încasat integral costul lucrărilor de la imobilul aparţinând mamei lui M.M.T.

Nu am cerut explicaţii de ce nu s-a insistat în recuperarea costurilor şi am demarat procedurile recuperării sumelor neachitate.

Afirm încă o dată, cu certitudine, că nu am primit niciodată sume de bani de la M.M.T. sau mama acestuia pe care să le duc la firme cu titlu de plată a lucrărilor executate la imobilul lui M.V.G.

Din discuţiile purtate cu T.M. în anul 2005, am înţeles că M.M.T. sau mama acestuia făcuse nişte plăţi în numerar prin J.I.P.

În cadrul firmelor în care am fost acţionar eu nu m-am ocupat niciodată de estimarea lucrărilor şi negocierea preţului (…).

Nu am avut niciodată, nici prin firme şi nici personal, afaceri cu M.M.T. Nu am împrumutat niciodată bani de la acesta şi nici nu aveam vreo datorie care să justifice neplata integrală a lucrărilor de construcţie executate de firmele menţionate la imobilul lui M.V.G. (…)”.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că materialul probator administrat în cauză infirmă apărările formulate de inculpaţi, conducând la stabilirea vinovăţiei acestora în ceea ce priveşte infracţiunile de dare şi luare de mită.

Astfel, în ceea ce priveşte foloasele ce au constituit obiectul infracţiunilor de corupţie, se reţin următoarele:

În limitele investirii instanţei, prin rechizitoriu s-a stabilit un cuantum al foloaselor necuvenite date, respectiv primite de inculpaţii J.I.P. şi M.M.T., în sumă de 5.200.000.000 ROL, inculpaţii formulându-şi apărările în acest cadru procesual.

Această sumă nu are corespondent în nicio probă a dosarului.

În urma efectuării cercetării judecătoreşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut că obiectul infracţiunilor de corupţie de a căror săvârşire au fost acuzaţi inculpaţii constând în contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilul din comuna V., nu se poate circumscrie decât valorii de 5.194.400.000 ROL.

Această evaluare se întemeiază pe concluziile raportului de expertiză în construcţii întocmit în cauză care a stabilit că valoarea de investiţie a construcţiei şi a construcţiilor anexe la data terminării execuţiei lucrărilor, în aprilie 2002, este de 4.365.000.000 ROL, fără TVA, conform devizului general, iar în condiţiile aplicării TVA de 5.194.400.000 ROL, precum şi a probelor administrate în cauză care se circumscriu limitelor în care s-a făcut şi susţinut acuzarea, respectiv investirea instanţei.

Reţinerea acestei sume ca reprezentând contravaloarea reală a lucrărilor de construcţii efectuate la imobilul din comuna V. are ca temei, pe de o parte, reperul temporal vizat de evaluare (aprilie 2002), iar pe de altă parte, corespondenţa cu obiectul acuzaţiei.

În referire la valoarea probatorie a concluziilor raportului de expertiză tehnică în construcţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut că, deşi acest mijloc probatoriu a fost administrat în cauză anterior infirmării actelor de urmărire penală, fiind, prin urmare, lovit de nulitate, această sancţiune nu afectează valabilitatea informaţiilor obţinute şi redate de către experţii tehnici în cuprinsul actului, atâta timp cât aceste informaţii sunt verificate inclusiv prin coroborarea lor cu alte mijloace probatorii valabil administrate, respectiv declaraţii de martori, acte contabile şi concluziile raportului de expertiză contabilă.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că informaţiile transmise prin mijlocul de probă înlăturat şi care nu se mai putea reface în condiţiile înstrăinării imobilului, supus la rândul său unor modificări ulterioare perioadei de referinţă, au fost verificate şi valorificate de către instanţa de fond, inclusiv prin audierea experţilor tehnici care au întocmit acest raport.

Potrivit declaraţiilor experţilor P.V.A., L.M. şi S.I., valoarea lucrărilor la imobilul din B., la momentul anului 2002, este de 5.194.400.000 ROL.

Experţii au determinat valoarea lucrărilor de construcţie, extindere şi renovare la imobilul din V., satul P., judeţul Ilfov, executate de SC V. SA şi SC C. SA, în mod direct sau prin încredinţarea lor către terţi, pe baza documentelor existente (facturi de aprovizionare, coroborate cu măsurătorilor şi constatările efectuate pe teren).

Relevantă în acest sens fiind declaraţia expertului tehnic P.A. care în faţa instanţei a arătat: „(…) Efectuarea expertizei a avut la bază 2 studii:

- măsurători şi vizualizarea îmbunătăţirilor aduse construcţiei corp vechi,

- efectuarea de măsurători ale construcţiei vechi şi a celei noi,

- studierea documentaţiei tehnico economice care a stat la baza reparaţiilor şi a construcţiei noi.

Am făcut o analiză şi pe baza documentaţiei economice care a constituit temeiul decontărilor făcute, denumite generic situaţii de lucrări, a celor 3 firme respectiv SC R.G. SRL, SC V. SA şi SC C. SA, toate 3 fiind firme din Bacău şi având un sediu comun în strada T.A. Răspunsurile la expertiză s-au întemeiat pe analiza acestor documente.

Materialul probator fiind acelaşi, rezultă că şi concluziile se menţin, ca atare.”

O astfel de evaluare a fost determinată de modul de lucru impus de inculpata J.I.P. angajaţilor celor două societăţi de construcţie, respectiv efectuarea prestaţiilor în absenţa unui contract cu beneficiarul şi de subantrerpiză între firme, neîntocmirea documentelor tehnice necesare stabilirii valorii lucrărilor de construcţii (antemăsurătoare, deviz - ofertă conţinând lista cu preţurile materialelor, situaţii de lucrări, procese-verbale de lucrări ascunse, note de renunţări şi suplimentări, cartea tehnică) şi distrugerea aproape în totalitate a pontajelor şi notelor de lucru întocmite de maiştri a eliminat definitiv posibilitatea cuantificării prin metode tehnice a volumului de muncă şi valorii lucrării executate.

În plus, această valoare corespunde celei calculate de martorul H.E. care, la momentul octombrie 2001, a stabilit valoarea lucrărilor efectuate până la acel moment, cu TVA, la suma de 4.165.000.000 ROL, diferenţa fiind dată de reperul temporal la care s-au făcut aceste ultime socoteli.

Potrivit raportului de expertiză contabilă, expertul a inclus în structura costurilor şi taxa pe valoarea adăugată de 19% la totalul rezultat din adiţionarea cheltuielilor directe, cheltuielilor indirecte, cheltuielilor generale şi a profitului.

Includerea TVA în structura costurilor are drept explicaţie încălcarea normelor legale din O.U.G. nr. 17/2000, coroborate cu Ordinul nr. 1026/2000 şi contradicţia existentă între cerinţele legale şi situaţia de fapt, respectiv: există două autorizaţii de construcţie cu acelaşi număr, dar cu valori diferite şi cu durate diferite privind executarea lucrărilor; înscrierea de valori diferite cu privire la taxa pentru autorizare; în procesul-verbal de recepţie, la terminarea lucrărilor, s-a declarat că lucrarea de extindere a fost executată în „regie proprie”; la organul fiscal, beneficiarul nu a declarat prestatorul desemnat să factureze fără taxă pe valoare adăugată; pe factura existentă la dosar nu se precizează numărul autorizaţiei de construcţie; societăţile prestatoare şi-au dedus integral TVA înscris în facturile de aprovizionare (supliment la raportul de expertiză contabilă judiciară).

Din valoarea lucrărilor de construcţie de 5.194.400.000 ROL a fost facturată numai suma de 3.500.000.000 ROL, prin factura din 20 decembrie 2001 emisă de SC V. SA, pe numele M.V.G., sumă care a fost achitată integral la data de 8 februarie 2006.

Aşa cum s-a arătat anterior, până la data de 30 iunie 2002 s-a achitat suma de 1.584.886.000 ROL, în contabilitatea SC V. SA evidenţiindu-se un sold debitor neachitat de 1.915.114.000 ROL pe numele doamnei M.V.G., achitat în tranşe, în perioada septembrie 2005-8 februarie 2006 total 3,5 miliarde ROL.

Diferenţa de 1.694.400.000 ROL reprezintă cuantumul foloaselor necuvenite date, respectiv primite de inculpaţii J.I.P. şi M.M.T., constând în surplusul de valoare al lucrărilor efectuate la imobilul proprietatea mamei inculpatului M.M.T., nefacturate şi neplătite.

În legătură cu plăţile contravalorii lucrărilor de construcţie şi renovare executate la imobilul proprietatea mamei sale, inculpatul M.M.T. a susţinut, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa primei instanţe, că a mai făcut o plată de aproximativ 920 de milioane, prin intermediul martorului S.S., dar că nu a primit chitanţă din partea acestuia.

Astfel, cu privire la aceste aspect, în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat: „…După ce am primit factura, am dat-o mamei mele, care a început plăţile.

Banii au venit de la mama mea care a fost şi proprietarul imobilului. O parte din bani mi i-a dat mie iar eu i-am dat lui S.S. să îi achite la firmă şi el mi-a adus chitanţele pe care le-am predat organelor de urmărire penală, cu excepţia sumei de aproximativ 920 milioane ROL.

Şi această sumă i-am dat-o tot eu lui Sergiu, în acelaşi scop, pentru a depune-o la SC V. SA dar acesta nu mi-a mai dat chitanţă. Ştiu că şi mama a făcut plăţi, altele decât cele la care am făcut referire, majoritatea sumelor printr-o firmă de avocaţi, direct la SC V. SA iar altele la început probabil către J.I.P. urmând ca aceasta să le depună la firmă. Nu-mi mai amintesc exact de unde ştiu de plăţile către J.I.P. dar probabil de la mama mea.

Sumele predate de mine personal lui S.S. au fost atât în ROL, cât şi în valută.

Iniţial, din suma totală facturată de 3,5 miliarde ROL am plătit doar 2,4 miliarde ROL şi am primit chitanţă doar pentru suma de 1,5 miliarde ROL. Datorită acestui lucru, neprimirea chitanţei aferente ultimei sume achitată 900 milioane ROL şi a lucrărilor cu unele deficienţe, am întrerupt plăţile. Am reluat plăţile la presiunile SC V. SA, în anul 2005. În concret, mama mea a fost notificată de firmă, a angajat o firmă de avocaţi prin intermediul căreia s-a achitat restul sumei şi s-a stins litigiul (…)”.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat „(…) La începutul anului 2002, într-o seară, S.S. a venit şi a solicitat 30.000 dolari S.U.A., în contul lucrării, poate să fi fost sfârşitul lui 2001. Ei, în familie, jucau foarte mult poker, pierduse banii şi voia să plătească mama o parte mai consistentă ca să-şi acopere datoriile, promiţând că îi va depune el la firmă după aceea.

Banii nu au fost disponibili imediat, dar într-o săptămână i-am dat banii personal, de faţă cu mama, soţia şi soacra mea. A şi recunoscut la confruntare că i-am dat un plic, pe care l-a pus în maşină fără să se uite în el, pe care l-a predat la firmă.

Nu este adevărat, a numărat banii la mine în casă. Venea foarte des la mine în casă.

Am convins-o pe mama să refuze să continue plata până când S.S. nu îi aduce chitanţa pentru suma de 920 milioane ROL, echivalentul a 30.000 dolari S.U.A. la acea dată. Nu a adus niciodată nici un document.

Mama a făcut plata până la 3,5 miliarde ROL, începând cu anul 2005, la presiunile unei firme de avocaţi.”.

Susţinerile inculpatului au fost contrazise de martorul S.S. şi de constatările expertului contabil, astfel încât în lipsa oricăror alte probe care să dovedească realitatea lor, sunt apreciate ca nesustenabile.

Revenind la acuzaţiile formulate în actul de inculpare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut că, deşi nu există probe directe care să facă dovada pretinderii de către inculpatul M.M.T. a foloaselor necuvenite în cuantumul menţionat şi nici a oferirii lor de către inculpata J.I.P., în scopul prevăzut de textul de incriminare, cronologia evenimentelor şi strânsa legătură dintre acestea dovedesc faptul că întreaga activitatea desfăşurată de inculpată, astfel cum a fost descrisă anterior, nu a constituit o acţiune dezinteresată, menită să-i asigure doar confortul unei relaţii cât mai bune cu şeful său direct şi familia acestuia, ci a avut legătură cu atribuţiile de serviciu ale inculpatului şi modul de îndeplinire al acestora.

Astfel, dacă faptul material al remiterii/primirii foloaselor susmenţionate de către inculpatul M.M.T. este cert, caracterul lor necuvenit rezultă, fără putinţă de tăgadă, atât din declaraţiile martorilor ( H.E., P.C., D.D., M.N., D.V., C.I. ), cât şi din concluziile raportului tehnic în construcţii şi a raportului de expertiză contabilă; mai mult decât atât, inculpatul M.M.T. însuşi, prin pregătirea profesională şi calitatea deţinută, avea expertiza necesară pentru a aprecia că suma facturată pentru executarea lucrării era mult mai mică decât valoarea reală a acesteia, în condiţiile în care chiar şi numai materialele folosite pentru renovarea întregii construcţii erau de ultimă generaţie şi de o calitate superioară, depăşindu-se, astfel, în mod evident, preţul mediu/mp de construcţie.

De remarcat în acest sens este conţinutul declaraţiilor din cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti ale inculpatului M.M.T. care arătă că: „ Atunci mi-a făcut o primă ofertă, de 1,5 miliarde ROL la 150 mp construiţi, ofertă care nu a fost scrisă şi pe care i-am transmis-o mamei mele.

Reprezenta aproximativ 300 dolari S.U.A./mp, ceea ce era un preţ corect pentru extindere, dacă luăm în calcul şi micile ajustări la clădirea existentă.

Menţionez că în aceeaşi perioadă construiam blocurile A.N.L. cu 210-240 dolari S.U.A./mp, în care intrau şi zonele comune.

În aceeaşi perioadă am construit 3 cartiere de locuinţe, unul în Bucureşti, sector 3, pe care îl putem lua ca şi referinţă: vilă construită de jos, între 50-65.000 dolari S.U.A., având suprafeţe cuprinse între 120-150 mp.

Am făcut aceste precizări pentru că piaţa imobiliară începând cu 2003 s-a schimbat foarte mult.”.

În acelaşi sens este şi declaraţia martorului C.I., dar şi declaraţia expertului tehnic P.A. care, audiat fiind în faţa instanţei, a arătat:

„(…) Am făcut o comparaţie între preţurile din facturi şi valorile din normativ şi la stabilirea valorii lucrărilor am avut în vedere preţurile din normativ, uneori mai mici decât cele din facturi. Normativul are valori standard pentru finisaje medii. În speţă, la vila din B., finisajele erau superioare (de exemplu, faianţa, gresia, mâna curentă din inox, erau din Italia, învelitoarea era tip L.), motiv pentru care am preluat aceste valori superioare la calculul final al lucrărilor. “

Faptul folosirii unor echipamente din import de calitate superioară este confirmat şi de expertiza tehnică în construcţii.

În ceea ce priveşte legătura dintre foloasele necuvenite primite de inculpatul M.M.T. în calitatea sa de ministru al lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei şi exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, s-a constatat, prioritar, că în perioada de referinţă, inculpata J.I.P. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul unei instituţii publice guvernamentale, I.S.C., după cum urmează:

La data de 22 ianuarie 2001 a fost numită în funcţia de inspector de stat şef adjunct la I.S.C., instituţie subordonată M.L.P.T.L. conform H.G. nr. 3/2001.

Începând cu data de 1 octombrie 2001, prin ordinul ministrului de resort M.M.T., a fost numită în funcţia de inspector general de stat la I.S.C., instituţie reorganizată şi subordonată M.L.P.T.L. conform O.G. nr. 63/2001;

La data de 3 noiembrie 2003, prin ordin al ministrului delegat pentru coordonarea autorităţii de control B.I., a fost numită în funcţia de preşedinte al consiliului de conducere al I.S.C., inspector general de stat, ca urmare a preluării acestei instituţii în subordinea Autorităţii Naţionale de Control conform O.G. nr. 64/2003.

Prin decizia nr.149 din15 iulie 2004 a primului ministru N.A., inculpata J.I.P. a fost numită în funcţia de preşedinte al consiliului de conducere al I.S.C., inspector general de stat, ca urmare a trecerii acestei instituţii în coordonarea primului-ministru prin cancelaria sa, conform modificărilor aduse O.G. nr. 11/2004 prin Legea nr. 228/2004.

În legătură cu numirea inculpatei J.I.P. în cadrul I.S.C., inculpatul M.M.T. a declarat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, că a numit-o în funcţia de şef al I.S.C. „datorită calităţilor sale profesionale.”.

Susţinerile apărării în sensul că acuzarea nu a făcut dovada interesului inculpatei de a săvârşi fapta de dare de mită întrucât „nu a fost dorinţa personală de a deveni inspector în cadrul I.S.C.” sunt lipsite de orice suport, fiind evident faptul că, în măsura în care inculpata nu dorea să ocupe o funcţie în I.S.C., ar fi putut refuza o astfel de numire, ceea ce, iniţial, a şi făcut, aspect ce rezultă din declaraţia inculpatului M.M.T.:

„(...) Atunci mi-am adus aminte de Irina J.I.P. şi am numit-o. Nu am vorbit cu nimeni, aşa cum mulţi încearcă să inducă, a fost decizia mea, după o convorbire telefonică cu J.I.P. În prima fază a refuzat, dar am apelat şi la S.S. şi împreună am convins-o.”.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că, dincolo de circumstanţele şi motivaţia numirii inculpatei la conducerea I.S.C., instituţie subordonată la acel moment unui minister condus de inculpatul M.M.T., acest fapt s-a petrecut exact în perioada în care aceasta coordona, supraveghea şi conducea lucrările de renovare şi extindere la imobilul aparţinând mamei inculpatului, M.V.G., din sat P., oraș V., jud. Ilfov.

În respectiva perioadă, organizarea şi funcţionarea M.L.P.T.L. era reglementată prin H.G nr. 3/2001.

Potrivit art. 4 din actul normativ susmenţionat, „Conducerea M.L.P.T.L. este asigurată de ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei. Ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei conduce întreaga activitate a ministerului şi îl reprezintă în raporturile cu celelalte ministere, cu alte autorităţi publice şi organizaţii, precum şi cu persoane juridice şi fizice din ţară şi din străinătate”.

Totodată, potrivit art. 6 din acelaşi act normativ:

„(1) În structura organizatorică a M.L.P.T.L., prevăzută în anexa nr. 1, funcţionează direcţii generale şi direcţii. În cadrul acestora, prin ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei se pot organiza servicii, birouri, precum şi colective temporare, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 40/1991 cu privire la salarizarea Preşedintelui şi Guvernului României, precum şi a personalului Preşedinţiei, Guvernului şi al celorlalte organe ale puterii executive, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Corpul de control al ministrului, I.S.C., Inspectoratul de stat în transporturi şi Inspectoratul aviaţiei civile se organizează la nivel de direcţii generale.

(3) I.S.C. şi inspectoratele teritoriale se organizează şi funcţionează potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare prevăzut în anexa nr. 4.”

Prin anexa IV din acelaşi act normativ era stabilit Regulamentul de organizare şi funcţionare a I.S.C. şi a inspectoratelor teritoriale în construcţii din subordinea acestuia, stabilindu-se, prin art. 6: „(1) Inspectorul de stat şef al I.S.C. este subordonat ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei”, iar prin art. 1: „(1) I.S.C. exercita controlul de stat cu privire la respectarea disciplinei în urbanism şi amenajarea teritoriului şi la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul calităţii construcţiilor, în toate etapele de concepere, realizare, exploatare şi postutilizare a acestora şi în toate componentele sistemului calităţii în construcţii.”.

În consecinţă, în virtutea atribuţiilor legale, ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei conducea întreaga activitate a ministerului de resort, deci şi a structurilor aflate în subordinea sa, respectiv I.S.C. Prin urmare, între ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei şi conducătorii I.S.C. exista un raport de subordonare administrativă, de autoritate, rezultând chiar din faptul numirii conducerii I.S.C. de către acesta.

Acest raport de subordonare instituia în persoana inspectorului general al I.S.C. obligaţia îndeplinirii dispoziţiilor ministrului, care putea controla şi evalua modul în care acestea au fost respectate, cu consecinţe inclusiv în planul menţinerii sau revocării din funcţie a persoanei respective.

Prin urmare, date fiind raporturile de subordonare directă dintre ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei şi inspectorul de stat şef al I.S.C., ministrul era cel care îl numea şi revoca direct pe conducătorul unui organ central de specialitate, ca sancţiune pentru neîndeplinirea atribuţiilor ce-i reveneau acestuia.

I.S.C. era un organism tehnic specializat desemnat să exercite, potrivit legii, controlul de stat cu privire la respectarea disciplinei în urbanism şi a regimului de autorizare a construcţiilor, precum şi la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul calităţii în construcţii. Acesta era un organ central de specialitate al cărui conducător se afla într-un raport de subordonare administrativă directă faţă de ministrul de resort.

În consecinţă, raportat la cauza dedusă judecăţii, s-a constatat că inculpata J.I.P. a fost numită în funcţia de inspector adjunct şi apoi de inspector general de către inculpatul M.M.T. care, în virtutea atribuţiilor sale, avea dreptul şi obligaţia de a controla activitatea acesteia, putând decide asupra menţinerii sau eliberării sale din funcţie.

Sub aspectul existenţei infracţiunilor de corupţie analizate, s-a constatat că vocaţia pe care inculpatul M.M.T. o avea, în calitatea sa de ministru de resort, de a decide la un moment dat asupra menţinerii sau, dimpotrivă, eliberării din funcţia deţinută în cadrul I.S.C. a inculpatei J.I.P. este singura care are relevanţă juridică; împrejurarea că această problemă s-a pus sau nu efectiv, este lipsită de importanţă pentru stabilirea raporturilor reale dintre cei doi inculpaţi întrucât pentru consumarea (existenţa) infracţiunii de luare de mită nu este necesar să se fi realizat efectiv scopul prevăzut de textul de lege incriminator, ci doar ca acesta să fi fost urmărit.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că fiecare dintre numirile succesive ale inculpatei J.I.P. în cadrul I.S.C. (în funcţia de inspector adjunct şi apoi de inspector general), în timpul ministeriatului lui M.M.T., a presupus o evaluare şi reconfirmare expresă a acesteia în funcţie.

Menţinerea în funcţie a inculpatei J.I.P. nu s-a făcut, aşadar, automat, ci a presupus de fiecare dată o nouă numire a acesteia, ceea ce înseamnă că, cel puţin teoretic, exista posibilitatea înlocuirii ei din funcţie cu prilejul schimbării raportului de subordonare directă, neexistând vreo dispoziţie legală care să impună reconfirmarea din oficiu a conducătorului instituţiei.

Concluzionând, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că între inculpata J.I.P., în calitate de şef al I.S.C. şi inculpatul M.M.T., în calitate de ministru al lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei exista un raport direct de subordonare, iar acesta din urmă putea dispune asupra menţinerii, respectiv înlocuirii ei din funcţie, în baza atribuţiilor de serviciu inerente funcţiei de ministru de resort, fiind astfel îndeplinită situaţia premisă a infracţiunilor de dare, respectiv luare de mită.

Astfel, fapta unui ministru de a primi indirect (cu privire la locuința mamei sale) foloase care nu i se cuvin (executarea de lucrări de extindere și amenajare a casei mamei la un preț sub cel real) în legătură cu un act ce intră în îndatoririle sale (numirea în funcție a inspectorului general al I.S.C.) reprezintă infracțiunea de luare de mită.

În același timp, plata de către inculpat a unor sume de bani datorate pentru lucrările efectuate la locuință și solicitate de către părțile civile ulterior numirii Irinei J.I.P. în funcția de inspector general la I.S.C., nu este de natură să înlăture ilicitul penal sau să constituie o cauză de nepedepsire deoarece intervine după îndeplinirea actului de serviciu, care nu mai avea la data plăţilor un caracter revocabil. Plăţile ulterioare reprezintă elemente de fapt care influenţează individualizarea sancţiunii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a apreciat că acuzarea a demonstrat faptul că de la numirea Irinei J.I.P. în funcția de inspector general adjunct la I.S.C. instituției în subordinea M.L.P.T. condus de M.M.T. și până la numirea acesteia cu delegație și apoi definitiv în funcția de inspector general la I.S.C., firmele din Bacău (în care J.I.P. avusese o poziție dominantă) au asigurat extinderea și amenajarea locuinței mamei inculpatului la prețuri mai mici decât cele datorate în realitate. Între cele două acte, numirea în funcție de către M.M.T. și modul în care J.I.P. a determinat emiterea unui deviz de lucrări și a unor facturi pentru sume mai mici, există legătură de cauzalitate probată de conduita ulterioară a J.I.P. astfel cum au declarat martorii: a cerut distrugerea fizică a documentelor contabile emise pentru extinderea și amenajarea casei în cauză, ascunderea numelui debitorului în programul de contabilitate pe calculator prin menționarea în contabilitate a sumelor datorate pe numele unei persoane fizice (nenominalizată, menționată doar generic ca persoană fizică) și îndepărtarea calculatoarelor folosite la firmă în perioada respectivă prin înstrăinarea lor unei firme din Brașov.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că inculpatul M.M.T. a săvârşit infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar inculpata J.I.P. a săvârşit infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Argumentele anterior prezentate au justificat şi reţinerea calităţii de funcţionar cu atribuţii de control a inculpatului M.M.T. şi legitimează încadrarea juridică dată faptei acestuia, art. 254 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, dar şi a celei reţinute în sarcina inculpatei J.I.P., art. 255 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

IV.2. Celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatei J.I.P.

IV.2.a. Infracţiuni săvârşite de inculpata J.I.P. aflate în legătură de conexitate cu fapta de corupție care i se impută:

În sarcina inculpatei J.I.P. au fost reţinute, ca infracţiuni în legătură directă cu infracţiunea de corupţie prevăzută de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi săvârşirea infracţiunilor prevăzute de:

- art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societăţile comerciale cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen., combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ca situaţie de fapt, în rechizitoriu, în capitolul al II-lea, s-a reţinut că, în perioada 2001-2004, din dispoziţia inculpatei J.I.P., martorii M.N. şi D.V., care au ocupat succesiv funcţia de administrator la SC C. SA Bacău, au dat susnumitei, în mod repetat, din fondurile firmei, sume totalizând 91.661 RON şi 3.300 dolari S.U.A.

Pentru sumele remise inculpatei J.I.P., administratorii şi martorele D.D. şi M.P., economiste în cadrul SC C. SA, au întocmit dispoziţii de plată în ROL, în care au făcut menţiuni nereale cu privire la destinaţia sumelor (ex.:avans) şi identitatea beneficiarilor (ex.: J.I., S.S., P.C.).

Aceste dispoziţii de plată false au fost înregistrate în registrul de casă şi apoi în contabilitate de martorii D.D. şi M.P. care, pentru a disimula operaţiunile reale, au folosit conturile contabile 542.1 „avansuri de trezorerie”, 473 „decontări din operaţii în curs de clarificare”, 458 „decontări din operaţii în participaţie”, determinând denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi pasiv din bilanţurile contabile.

Toate aceste documente, emise fie pe numele său, fie pe numele altor persoane, au fost semnate de inculpata J.I.P. care a atestat astfel primirea sumelor de bani.

În luna august 2004, martora D.D., director economic la SC C. SA, a întocmit la cererea expresă a inculpatei J.I.P. o dispoziţie de plată externă pentru 3.300 dolari S.U.A., sumă care a fost transferată ulterior din contul în valută al SC C. SA deschis Banca R., în contul de card al inculpatei indicat de aceasta martorei.

Pe dispoziţia de plată, martora D.D. a făcut menţiunea „cheltuieli deplasare”, după care a înregistrat operaţiunea în contul contabil 542.2 „avansuri spre decontare”. Atât documentul justificativ, sub aspectul titlului sub care s-a făcut transferul sumei în valută, cât şi înregistrarea contabilă, sunt nereale, scopul efectuării lor fiind ascunderea folosirii fără drept a fondurilor SC C. SA de către inculpata J.I.P.

S-a mai reţinut că, procedând în acelaşi mod, în perioada 2003-2005, inculpata J.I.P. a determinat administratorii SC V. SA Bacău, cu intenţie, să-i remită fără drept din fondurile firmei suma de 7.078.539.597 ROL.

Astfel, prin ordinul de plată din 11 martie 2005, martora P.C. i-a transferat inculpatei J.I.P. suma de 100.000.000 ROL în contul personal deschis la Banca B. SA.

În ziua de 26 aprilie 2005, pe baza unui ordin de plată semnat de inculpată i-a fost alimentat contul personal deschis la Banca T., cu suma de 103.467,50 dolari S.U.A. Sumele proveneau din fondurile SC V. SA Bacău şi au fost scoase fără temei legal din contul firmei deschis la Banca R., în perioada noiembrie-decembrie 2003, prin ordinele de plată din 28 noiembrie 2003, ordinele de plată din 3 decembrie 2003 şi ordinul de plată din 4 decembrie 2003, cu valoare totală de 3.950.000.000 ROL, întocmite în fals de martorii P.C. şi H.E.

Pentru a da o aparenţă de legalitate operaţiunilor, martorul H.E. a consemnat olograf în cuprinsul ordinelor de plată „c/v dividende 2002 pt. P.C.”.

Circuitul financiar de la data transferării banilor din fondurile SC V. SA Bacău şi până la data virării lor în contul inculpatei J.I.P., precum şi modul de operare folosit de aceasta rezultă atât din conţinutul raportului de expertiză contabilă, precum şi din depoziţia martorei P.C.

La aceeaşi dată, 26 aprilie 2005, inculpata J.I.P. a încasat suma de 102.000 dolari S.U.A. în contul său personal deschis la Banca R.

Operaţiunea a avut la bază o dispoziţie de plată valutară semnată de inculpată, în calitate de împuternicit al depozitului. Şi aceşti bani proveneau din fondurile SC V. SA Bacău şi au fost transferaţi în luna decembrie 2003, din acelaşi cont menţionat anterior, fără drept, pe baza ordinelor de plată din 11 decembrie 2003, din 22 decembrie 2003, din 23 decembrie 2003, cu valoare totală de 4.750.000.000 ROL. Documentele au fost întocmite în fals de martorii P.C. şi H.E., acesta din urmă consemnând olograf menţiunea nereală „c/v dividende 2002 pt. P.C.”.

Tot din fondurile SC V. SA, prin ordinele de plată nominalizate, martora P.C., din dispoziţia inculpatei J.I.P., a achitat în beneficiul fiicei şi surorii acesteia, fără temei legal, debite după cum urmează:

- la data de 30 iunie 2004, suma de 745.735.040 ROL, reprezentând contravaloarea facturii emise de SC T.A. SRL către J.I.P.R. (fiica inculpatei) pentru un autoturism P.;

- la data de 11 noiembrie 2004, suma de 350.000.000 ROL, către A.N.L. Bucureşti reprezentând „cv. Avans pentru S.L.L. (sora inculpatei) contract construire locuinţă Bacău”.

Toate ordinele de plată utilizate pentru a scoate banii din fondurile firmei conţin menţiunea nereală „c/v dividende 2002 pt. P.C.”.

La cererea expresă a inculpatei, transmisă prin intermediul martorei P.C., martora O.A.M. a înregistrat operaţiunile în conturi contabile din grupa 500 „acţiuni”, după care, în intervalul 2003-2005, a transferat sumele succesiv în diverse conturi pentru a nu se descoperi la un eventual control faptul că banii au fost folosiţi într-un scop contrar intereselor societăţii.

IV.2.b. De menţionat că infracţiunile susmenţionate şi care au fost descrise în cuprinsul rechizitoriului în maniera anterior prezentată i se impută inculpatei J.I.P. şi în varianta lipsită de legătură de conexitate cu infracţiunea de corupţie prevăzută de art. 255 C. pen., respectiv:

- participaţie improprie în formă continuată la infracţiunea de folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţilor comerciale într-un scop contrar intereselor acestora, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (republicată), cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.;

- participaţie improprie în formă continuată la infracţiunea de fals intelectual la legea contabilităţii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- participaţie improprie în formă continuată la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Analizând fiecare dintre faptele stabilite în sarcina inculpatei J.I.P. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte participaţia improprie la infracţiunea de folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţilor comerciale într-un scop contrar intereselor acestora, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (republicată), cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 78/2000 (republicată) şi art. 41 alin. (2) C. pen., s-a constatat că în conţinutul situaţiei de fapt circumscrisă acestei fapte nu se face nicio referire la legătura dintre această infracţiune şi cea de dare de mită, care să conducă la reţinerea agravantei prevăzute de art. 17 din Legea nr.78/2000.

Singura împrejurarea care ar fi putut lega, fie şi doar la nivel ipotetic, cele două infracţiuni, ar fi fost aceea ca sumele de bani retrase din societate de către inculpata J.I.P. să fi fost folosite de aceasta pentru plăţile făcute în perioada decembrie 2001-aprilie 2002, în cuantum de 1.584.886.000 ROL, aferente facturii emisă de către SC V. SA Bacău, plăţi cu privire la care parchetul a susţinut că nu ar fi fost făcute, în realitate, de către inculpatul M.M.T., respectiv de mama acestuia. Însă, o atare variantă nu este antamată prin conţinutul acuzației (neexistând vreo menţiune că sumele primite de către inculpată ar fi fost folosite în sensul arătat, sau în orice altă variantă care să permită o conexiune între cele două infracţiuni) şi nici descrisă în cuprinsul actului de sesizare, nici în prezentarea faptelor de la Capitolul I, când se concluzionează că plăţile au fost făcute de către J.I.P. „din fonduri proprii” (concluzie care, de altfel, nu este susţinută de nici un mijloc de probă administrat în cauză, astfel cum s-a arătat anterior) şi nici a celor de la Capitolul al II-lea al rechizitoriului, unde, cu referire la perioada în discuţiei (2001-2002) se arată că „în perioada 2001-2003, din dispoziţia înv. J.I.P., martorii M.N. şi D.V. care au ocupat succesiv funcţia de administrator al SC C. SA Bacău, i-au dat susnumitei, în mod repetat, din fondurile firmei, sume totalizând 91.661 RON şi 3.300 dolari S.U.A. Ulterior, administratorii şi martorele D.D. şi M.P. au întocmit dispoziţii de plată în RON, în care au făcut menţiuni nereale cu privire la destinaţia sumelor (exemplu: avans) şi identitatea beneficiarilor (exemple: J.I., S.S., P.C.). Dispoziţiile de plată false au fost înregistrate în registrul de casă şi apoi în contabilitate de martorii D.D. şi M.P. care, ulterior, pentru a disimula operaţiunile reale au folosit conturile contabile 542.1 „avansuri de trezorerie”, 473 „decontări din operaţii în curs de clarificare”, 458 „decontări din operaţii în participaţie”, determinând denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi pasiv din bilanţurile contabile”.

În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că încadrarea juridică dată faptei de participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţilor comerciale într-un scop contrar intereselor acestora (prima faptă) nu este corectă, neexistând în conţinutul acuzaţiei elemente care să permită reţinerea dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 78/2000.

Ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 386 C. proc. pen., instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, prin înlăturarea dispozițiilor art. 17 lit. h) din Legea nr. 78/2000.

Deşi în sarcina inculpatei, prin actul de sesizare, au fost reţinute două infracţiuni în formă continuată prevăzute de art. 31 C. pen. rap. la art. 272 din Legea nr. 31/1990, s-a constatat că nu au fost delimitate în niciun fel actele materiale care intră în conţinutul fiecăreia dintre acestea, pentru a putea fi stabilit momentul epuizării lor.

Având însă în vedere împrejurarea că parchetul a înţeles să lege, fie şi numai prin încadrarea juridică dată faptei, prima infracţiune de fapta de corupţie reţinută în sarcina aceleiaşi inculpate, în mod evident, în conţinutul infracţiunii analizate nu pot intra actele materiale ulterioare epuizării infracțiunii prevăzută de art. 255 C. pen. cu aplicarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În aceste condiţii, faţă de considerentele expuse anterior cu privire la infracțiunea de dare de mită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că prima faptă a fost epuizată în 31 iulie 2002, dată în raport de care s-a calculat termenul de prescripţie specială a răspunderii penale.

În prealabil acestei operaţiuni, instanţa a apreciat că se impun a fi făcute unele consideraţii generale referitoare la modalitatea de calcul a termenului de prescripţie specială în prezenta cauză, în raport de legea penală mai favorabilă inculpatei, lege care se apreciază în mod global, în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatei este C. pen. anterior şi dispoziţiile legilor speciale în varianta anterioară modificării lor prin Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a C. pen.

Ca atare, termenul de prescripţie a răspunderii penale a fost calculat conform dispoziţiilor art. 122 şi art. 124 C. pen. anterior.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat însă că, de la data săvârşirii infracţiunii şi până la data de 1 februarie 2014 când a intrat în vigoare noul C. pen., prevederile art. 124 C. pen. anterior au suferit modificări (art. 1 pct. 3 din Legea nr. 63/2012), în sensul majorării termenului în care operează prescripția specială, la depăşirea cu încă o dată a termenului prevăzut de art. 122 C. pen., faţă de varianta anterioară când, pentru a opera prescripția specială a răspunderii penale era necesar ca termenul prevăzut de dispoziţiile art. 122 să fie depăşit cu încă jumătate.

Rezultă aşadar că, sub acest aspect, se ridică din nou problema aplicării legii penale mai favorabile, care, în mod evident este reprezentată de conţinutul art. 124 C. pen. în redactarea anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 63/2012.

La acest termen a fost adăugată perioada de timp în care procesul penal a fost suspendat, ca urmare a sesizării Curţii Constituţionale, fiind incidente dispoziţiile art. 128 alin. (1) C. pen., potrivit cu care, cursul termenului de prescripţie este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală împiedică continuarea procesului penal. Or, dispoziţiile art. 303 alin. (6) C. proc. pen. (ulterior a fost abrogat prin Legea nr. 177/2010) au împiedicat continuarea procesului penal, textul prevăzând în mod expres că judecarea cauzei se suspendă până la soluţionarea excepţiei de către Curtea Constituţională.

Referitor la durata suspendării, aceasta este cuprinsă între data pronunţării deciziei prin care a fost sesizată Curtea Constituţională, respectiv 17 iulie 2009, când, prin decizia 618/2009, a completului de 9 judecători, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul formulat de către inculpata J.I.P. şi, rejudecând, s-a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, şi data la care Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei, respectiv 23 martie 2012 [dispoziţiile legale în vigoare la data suspendării prevăzând expres că aceasta vizează perioada soluționării excepției de neconstituţionalitate, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi art. 303 alin. (6) C. proc. pen.], rezultând o durată de 8 luni şi 7 zile.

Revenind la calculul termenului de prescripţie pentru infracţiunea analizată anterior, pedeapsa prevăzută de legea veghe pentru folosirea cu rea credinţă a creditului societăţii era cuprinsă între 1 şi 3 ani închisoare, astfel că termenul de prescripție a răspunderii penale, calculat conform art. 122 lit. b) şi art. 124 C. pen. este de 7 ani şi 6 luni, la care se adaugă, conform art. 128 C. pen., intervalul de 8 luni şi 7 zile, rezultând un termen de prescripţie specială de 8 ani 2 luni şi 7 zile. Sub acest aspect, este de menţionat că schimbarea încadrării juridice dispusă este lipsită de relevanţă în privinţa termenului de prescripţie a răspunderii penală, acesta fiind acelaşi şi în cazul reţinerii agravantei prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 78/2000 [art. 18 alin. (5) din Legea nr.78/2000 prevăzând că în această situaţie maximul pedepsei se majora cu 2 ani].

Considerând că infracţiunea s-a epuizat la aceeaşi dată ca şi cea de dare de mită, prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea 78/2000 (31 iulie 2002), Înalta Curte constată că prescripţia specială a răspunderii penale intervenise în cauză cu mult anterior sesizării instanţei cu prezentul rechizitoriu, respectiv la începutul lunii octombrie 2010.

Lipsa totală de rigoare în prezentarea actelor materiale ce compun cele două unităţi legale de infracţiune determină instanţa să analizeze şi o altă ipoteză, respectiv aceea că, în realitate, încadrarea juridică dată de către parchet se raportează la împrejurarea că sumele de care inculpata a beneficiat proveneau din fondurile a două societăţi comerciale SC C. SA Bacău şi SC V. SA Bacău.

În această variantă, se constată că ultimul act material care este descris în rechizitoriu şi care vizează folosirea fondurilor SC C. SA Bacău se referă la fapta din luna august 2004, când martora D.D. ar fi întocmit, la cererea expresă a inculpatei J.I.P., o dispoziţie de plată externă pentru suma de 3.300 dolari S.U.A., sumă ce ar fi fost transferată în contul de card al inculpatei. Or, şi în raport de acest ultim act material, termenul de prescripţie a răspunderii penale 8 ani 2 luni şi 7 zile s-a împlinit în cursul lunii aprilie 2013, anterior sesizării instanţei cu prezentul rechizitoriu.

Deşi cu privire la acest act material inculpata a arătat că a fost avut în vedere şi în dosarul Z., Înalta Curte constată, din analiza deciziei pronunţată în această cauză şi care a fost ataşată la dosar, că susţinerile nu sunt întemeiate.

Se reţine în acest sens că în dosarul Z., sub acuzaţia adusă inculpatei J.I.P. de folosirea cu rea credinţă a creditului societăţii s-au avut în vedere numai actele de executare care materializează prejudiciile aduse SC V. SA prin plata cheltuielilor ocazionate de introducerea în țară a bunurilor importate din China și sumele de bani în valută primite din fondurile societății de inculpata J.I.P. și folosite în interes personal, în timp ce actul material în discuţie vizează folosirea, fără drept, de către inculpată, a sumei de 3.300 dolari S.U.A. din fondurile SC C. SA Bacău.

Prin urmare, este evident că nu se poate vorbi despre o identitate între actele materiale de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii pentru care inculpata J.I.P. este cercetată în cauză şi fapta similară pentru care acesta a fost condamnată în dosarul susmenţionat.

Aşa se explică şi poziţia apărării inculpatei care, fiind solicitată să identifice în conţinutul hotărârii sau al actului de sesizare care este fapta pentru care există identitatea la care a făcut referire, s-a limitat dosar la depunerea la dosarul cauzei a unui extras din rechizitoriul din dosarul Z.

Referitor la cea de-a doua infracţiune, Înalta Curte constată că ultima faptă menţionată în actul de sesizare a fost comisă la data de 26 aprilie 2005, când contul personal al inculpatei J.I.P. deschis la Banca T. a fost alimentat cu suma de 103.467,50 dolari S.U.A., sumă provenind din contul SC V. SA Bacău. Şi în cazul acestei infracțiuni termenul de prescripție specială a răspunderii penale de 8 ani 2 luni şi 7 zile era împlinit înainte de data sesizării instanţei, respectiv la 2 iunie 2013.

Cu privire la aceste acuzaţii, inculpata J.I.P. a solicitat continuarea procesului penal, cererea acesteia fiind însă pur formală, întrucât apărarea nu a formulat concluzii de achitare, iar la solicitarea expresă a Înaltei Curţi, a arătat că se solicită, în principal, încetarea procesului penal ca urmare a lipsei plângerii prealabile (întrucât în perioada în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, 2001-2004, pentru infracţiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 acţiunea penală se exercita la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, textul legii fiind modificat după epuizarea activităţii infracţionale, prin Legea nr. 441/2006), iar în subsidiar, încetarea procesului penal urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială a răspunderii penale.

În ceea ce priveşte necesitatea plângerii prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că atât la data săvârșirii faptelor, cât şi în prezent, în cazul infracţiunii de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii, prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 acţiunea penală se punea şi se pune în mişcare din oficiu, şi nu la plângerea prealabilă a părţii vătămate. Dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 31/1990 care prevăd că acţiunea în răspundere contra administratorilor aparţine adunării generale, nu au în vedere răspunderea penală, condiţiile incidenţei acesteia fiind stabilite în titlul VIII al legii, la capitolul „Contravenţii şi infracţiuni”, iar pentru infracţiunea în discuţie niciodată textul nu a prevăzut că „acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”. Este adevărat că, în practica judiciară mai veche au existat soluţii în sensul punctului de vedere exprimat de apărare, însă acestea au fost izolate, jurisprudenţa ulterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie statuând conform celor stabilite prin prezenta hotărâre (decizia penală nr. 3332/2007).

Deşi, astfel cum s-a arătat anterior, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale s-a împlinit anterior sesizării instanţei, iar faptele nu mai puteau face, în mod normal, obiectul judecăţii prezentei cauze, având în vedere dispoziţia procurorului de trimitere în judecată şi poziţia procesuală a inculpatei, care, deşi formal, totuşi a solicitat continuarea procesului penal, faţă şi de faptul că, şi în condiţiile unei soluţii de încetare a urmărire penale întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen. exista posibilitatea contestării acesteia conform art. 278¹ C. proc. pen. (decizia nr. 44/2008, a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a analizat fondul acuzaţiilor, prin raportare la probele administrate şi apărările formulate de către aceasta.

Sub acest aspect, instanţa de fond a constatat că materialul probator administrat în cauză a condus la concluzia vinovăției. În acest sens s-au avut în vedere declaraţiile martorilor D.D., P.C., D.V., M.N. şi M.A. date în cursul urmăririi penale şi în cadrul cercetării judecătoreşti, când, astfel cum s-a arătat şi anterior, şi-au menţinut în totalitate depoziţiile anteriore, toţi aceştia susţinând că, la solicitarea inculpatei, care în fapt exercita conducerea SC C. SA şi SC V. SA, i-au dat sume de bani din contabilitatea celor două societăţi şi că nu puteau refuza cererile sale întrucât s-ar fi expus la consecinţe grave din punct de vedere profesional.

Astfel, martora D.D. a arătat că după numirea inculpatei în funcţia de inspector de stat la I.S.C. din aprilie 2001 aceasta i-a solicitat periodic, de regulă săptămânal, fie telefonic fie prin intermediul lui C.P., M.N. şi D.V., sume de bani în numerar.

La nivelul lunii noiembrie 2005 când s-a făcut notificarea, J.I.P. figura cu debit de 1.073.015.000 RON şi 3.300 dolari S.U.A., sume defalcate după cum urmează:

- anul 2001, perioada 23 ianuarie-14 decembrie 2001 - 576.815.000 ROL;

- anul 2002, perioada 31 ianuarie-19 decembrie 2002 - 353.000.000 ROL;

- anul 2003, perioada 1 ianuarie-21 martie 2003 - 143.200.000 ROL;

- suma de 3.300 dolari S.U.A. - 27 septembrie 2002 depusă în contul de card al J.I.P.

În acelaşi sens sunt şi declarațiile martorului M.N. care a arătat că „(…) în anul 2001, d.d. îmi spunea că aproape la fiecare venire a J.I.P. la sediul firmei, aceasta cerea bani din fondurile societăţii şi că nu există bază legală să-i dăm.”.

Aceleaşi aspecte rezultă şi din declaraţiile martorului D.V., care susţine că nici el şi nici D.D. nu au avut posibilitatea de a refuza cererile J.I.P. de a-i da sume de bani pentru că aceasta conducea în fapt firma şi s-ar fi expus la consecinţe grave din punct de vedere profesional, martorul arătând că „era de notorietate faptul că J.I.P. era o persoană foarte puternică din punctul de vedere al statutului social, deoarece se afla în anturajul apropiat al celor mai puternici oameni politici din acea perioadă, N.A. şi M.M.T.”.

Casiera SC V. SA şi SC C. SA, martora M.A., arată că în perioada 2001-2003 a eliberat din casieria SC C. SA mai multe sume de bani J.I.P., din dispoziţia acesteia, iar pe toate dispoziţiile de plată s-a consemnat la rubrica scopul încasării, plăţii avans. De asemenea, martora a precizat că, în anul 2002 din dispoziţia lui D.D. a scos din contul societăţii echivalentul în ROL a 3.000 dolari S.U.A. cu care D.D. a alimentat contul de card al J.I.P. Referitor la inculpata J.I.P. martora M.A. a arătat că „aceasta avea un comportament dur şi dictatorial cu toţi angajaţii firmelor. La un moment dat după ce J.I.P. a plecat la I.S.C. ajunsesem să ne temem de persoana prin intermediul căreia conducea în continuare firmele, respectiv P.C., pentru că aceasta ne transmitea „ordinele” date de J.I.P. pe linie profesională spunându-ne explicit acest lucru pentru a ne determina să ne conformăm (…)”.

Relevante sunt şi declaraţiile martorei P.C., care a arătat: „(…) în perioada 2003-2005 cât am îndeplinit funcţia de administrator al SC V. SA, J.I.P. m-a determinat să folosesc fondurile SC V. SA în alt scop decât interesele societăţii şi să dispun efectuarea de înregistrări contabile inexacte în legătură cu operaţiunile bancare prin care am transferat sume de bani către ea ori am efectuat plăţi pentru rudele acesteia ori alte persoane (S.L.L., J.I.P.R.), conform dispoziţiilor pe care mi le-a dat.”

„(…) În concret, de câte ori J.I.P. îmi cerea câte o sumă de bani, eu ridicam suma respectivă din casieria SC V. SA pe baza unei dispoziţii de plată întocmită de H.E. şi semnată de M.A. pe numele meu. Concomitent solicitam celor doi să întocmească o dispoziţie de plată identică pe numele J.I.P. şi îi ceream acesteia să o semneze.”

Declaraţiile martorilor se coroborează şi cu înscrisurile financiar contabile existente la dosarul de urmărire penală şi concluziile expertizei contabile, probatoriul demonstrând că înregistrările contabile nu corespund unor operaţiuni reale şi au fost efectuate în scopul disimulării sumelor primite de inculpată, fără drept, din fondurile societăţii.

Astfel, potrivit concluziilor formulate de expertul contabil în conţinutul raportului întocmit:

„(…) sumele virate de SC V. SA în conturile bancare prezentate mai sus se înregistrează în contabilitatea acestei societăţi, în decembrie 2003, prin articolul contabil: 269 = 5121 si imediat prin articolul contabil: 542.4 = 458.

* în perioada 2004 - 2005, aceste sume „se transfera” dintr-un cont în altul, respectiv „se plimba” prin conturile 473 si 458 si din nou în 542.4.

* organele de urmărire penala, prin metode specifice, pot determina motivaţia pentru care sumele scoase din societate cu titlu de „cv. dividende 2002 pentru P.C.” sau „cv. dividende pentru P.C.” au fost transferate în perioada 2003-2005, divizate si înregistrate în conturi contabile ca 473, 458, 542.4, în loc S.C. fie înregistrate si menţinute în contul 457, conform normelor legale (…)”.

În legătură cu aceste acuzaţii, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond, inculpata J.I.P. a declarat că în perioada cât a activat în cadrul I.S.C. nu a primit bani de la SC C. SA sau SC V. SA şi că dacă s-au luat bani în contul său, aceştia nu i-au fost destinaţi ei, ci altor persoane pe care nu le poate indica.

Cu privire la acelaşi aspect, inculpata a menţionat că i-a dat martorei P.C. dispoziţii de plată semnate de ea în alb, care au fost folosite de aceasta în scopul susmenţionat.

Totodată, a indus ideea că banii pe care i-a primit de la martora P.C., în sume modice, proveneau din datoria pe care aceasta o avea la ea, reprezentând contravaloarea acţiunilor la cele două societăţi, pe care i le vânduse după angajare în cadrul I.S.C.

Cu privire la cuantumul drepturilor băneşti cuvenite inculpatei J.I.P. pentru acţiunile deţinute la SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău şi SC R.G. SRL Bacău, probatoriul administrat constată că:

Prin contractul de cesiune de acţiuni din 24 februarie 2001, inculpata a vândut martorei P.C., cu suma de 145.520.000 ROL, 14.552 acţiuni pe care le deţinea la SC C. SA Bacău.

În cuprinsul contractului, părţile au inserat următoarea clauză: „(…) intrarea în stăpânirea de drept şi de fapt se face de azi, data încheierii prezentului contract, cu toate drepturile conferite de posesia acţiunilor (…). De asemenea, mă oblig să nu mai am nici o pretenţie de orice natură cu privire la acţiunile cedate. De la data încheierii prezentului contract mă retrag din calitatea de acţionar şi declar că am primit integral preţul cesiunii (…)”.

În ceea ce priveşte dividendele cuvenite inculpatei J.I.P. pentru anul fiscal 2000, aferente acţiunilor susmenţionate, din actele dosarului rezultă că, în luna aprilie 2001, SC C. SA Bacău a achitat inculpatei suma de 60.958.328 ROL, reprezentând contravaloarea dividendelor constituite pentru anul fiscal 2000, aferentă procentului de 2,86% reprezentând cota S.C. de participaţie. Plata s-a efectuat în numerar conform documentului intitulat „Dividende 2000” şi filei din registrul de casă al SC C. SA Bacău datat 16 aprilie 2001.

Prin actul adiţional din 21 martie 2002, inculpata J.I.P. şi-a cesionat către SC V. SA Bacău, cu suma de 5.000.000 ROL, cele 5 părţi sociale deţinute la SC R.G. SRL Bacău, în cuprinsul contractului menţionând că a primit în totalitate preţul cesiunii, inclusiv echivalentul cotei din patrimoniul societăţii.

La data de 15 mai 2002, SC R.G. SRL Bacău a virat în contul SC V. SA Bacău suma de 1.604.371.139 ROL, reprezentând contravaloarea dividendelor aferente anului fiscal 2001.

Pe baza dispoziţiei de plată din 16 mai 2002, martora P.C. a ridicat din casieria SC V. SA Bacău suma de 2.000.000.000 ROL din care a înmânat inculpatei suma de 950.000.000 ROL (422.202.931 ROL reprezentând dividendele cuvenite pentru acţiunile deţinute la SC R.G. SRL Bacău).

Prin actul adiţional din 15 februarie 2002, înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bacău prin rezoluţia din 20 februarie 2002, inculpata J.I.P. a cesionat martorei P.C., cu suma de 149.700.000 ROL, toate acţiunile deţinute la SC V. SA Bacău, în cuprinsul contractului menţionându-se că: „acţionarul J.I.P. cesionează acţionarului P.C. şi cota parte din patrimoniul societăţii corespunzătoare acţiunilor cesionate la preţul de 6.432.800.000 ROL reprezentând echivalentul în ROL a 200.000 dolari S.U.A., calculat la cursul Băncii Naţionale a României de 1 dolar S.U.A.=32.119 ROL. Suma va fi achitată în termen maxim de 3 ani, la cursul din data plăţii, urmând ca cesionarul să constituie în favoarea cedentului garanţii reale”.

Pentru anul 2001, SC V. SA Bacău a constituit dividende în valoare de 2.285.973.876 ROL din care inculpatei i-a revenit suma de 434.332.865 ROL, aferentă procentului de 20% reprezentând cota S.C. de participaţie.

Inculpata nu a respectat actul adiţional încheiat cu martora P.C. şi a exercitat presiuni asupra acesteia, determinând-o să-i achite o sumă mai mare decât cea datorată, respectiv 283.227,53 dolari S.U.A. (9.366.865.884 ROL ), în loc de 200.000 dolari S.U.A. Banii au fost remişi în ROL, în perioada 1 martie 2002-22 decembrie 2004, provenind din dividendele cuvenite martorei P.C. pentru acţiunile deţinute la SC V. SA Bacău care au fost ridicate de aceasta în perioada 1 martie 2002-22 decembrie 2004 din casieria firmei, pe baza unor dispoziţii de plată.

Martora P.C. a declarat că, pentru a avea garanţia că inculpata J.I.P. nu va contesta primirea banilor, le-a solicitat martorilor H.E. şi M.A. să redacteze mai multe înscrisuri doveditoare pe formulare de dispoziţii de plată în care au fost menţionate aceleaşi sume ca şi cele încasate de P.C. cu titlu de avans dividende, la rubrica beneficiar figurând numele şi prenumele inculpatei ori ale fiicei acesteia. Documentele nu au fost înregistrate în contabilitatea societăţii, ci au rămas în posesia martorei P.C. care le-a predat organelor de urmărire penală.

Raport la probatoriul administrat în cauză, s-a constatat că ipotezele avansate de inculpată sunt simple afirmaţii, fără nici un suport probator, banii încasaţi de J.I.P., în perioada 2001-2005, de la cele două societăţi părţi civile, în cuantumurile anterior menţionate, nereprezentând nici contravaloarea dividendelor cuvenite acesteia pentru acţiunile deţinute la cele două firme şi nici contravaloarea acţiunilor cesionate martorei P.C.

În realitate, aşa cum s-a arătat anterior, a fost dovedit faptul că, folosindu-se de autoritatea recunoscută în cadrul SC C. SA şi SC V. SA şi după numirea în cadrul I.S.C., de administrator în fapt, inculpata J.I.P. i-a determinat pe administratorii acestora să-i remită, fără drept, din fondurile firmelor, sume totalizând 8.563.015.000 ROL şi 3.300 dolari S.U.A., care au fost destinaţi uzului personal al inculpatei şi familiei sale (fiica, sora), fiind astfel întrunite elementele constitutive ale participaţiei improprii la infracţiunea de folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţilor comerciale într-un scop contrar intereselor acestora.

În aceste condiţii, reţinând vinovăţia inculpatei dar constatând împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus încetarea procesului penal pentru cele două infracţiuni de folosire cu rea credinţă a creditului societăţii, în formă continuată, reţinute în sarcina inculpatei J.I.P. sub forma participaţiei improprii, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d), art. 124 şi art. 128 C. pen. anterior.

Referitor la infracţiunile de participaţie improprie la fals în contabilitate prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen., comb. cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare este corectă, neimpunându-se schimbarea acesteia (sub acest aspect este de precizat faptul că, deşi cu ocazia prezentării încadrării juridice nu au fost defalcate actele materiale ale infracţiunilor în formă continuată în funcţie de legătura acestora cu faptele descrise la capitolul I al actului de sesizare, în dispozitivul rechizitoriului încadrarea juridică este conformă cu situația de fapt descrisă).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că în sarcina inculpatei s-a reţinut că, în scopul ascunderii infracţiunii de corupţie, a dat dispoziţie administratorilor SC C. SA Bacău , SC R.G. SRL Bacău şi SC V. SA Bacău să-i prezinte situaţia cheltuielilor ocazionate de lucrările de renovare, construcţie şi amenajare executate la imobil, după care a stabilit ca numai una din firme, respectiv SC V. SA Bacău să emită pe numele M.V.G. o factură cu o valoare de 3,5 miliarde, suma reprezentând doar o parte din costurile aferente lucrărilor. Pentru a crea aparenţa că valoarea facturată acoperă integral costurile, aceasta a convocat la sediul SC C. SA Bacău pe martora P.C. şi pe angajaţii compartimentului tehnic solicitându-le să întocmească documente tehnice (situaţii de lucrări-devize ofertă) care să reflecte o valoare de 3,5 miliarde ROL, respectând totodată în conţinut natura lucrărilor.

În concret, s-au contrafăcut de către martorele G.C. şi A.A.M., sub supravegherea inculpatei J.I.P. şi în prezenţa martorelor O.E.M. şi C.P., 11 înscrisuri intitulate deviz ofertă, cu antetul SC V. SA Bacău şi un document centralizator denumit „Borderou” în care au consemnat date nereale cu privire la volumul lucrărilor şi valoarea acestora. Pentru a nu se putea observa că valoarea evidenţiată în cele 11 devize nu conţine şi cotele de profit, cheltuieli indirecte, etc., inculpata a decis întocmirea lor în varianta „preţ unitar total” care nu detaliază în structura S.C. cotele la care am făcut referire.

Înscrisurile arătate au fost atestate prin semnătură de martorul H.E., care a aplicat şi ştampila SC V. SA Bacău aflată în uzul său; ulterior, acelaşi martor a întocmit factura din 23 octombrie 2001 pe numele beneficiarului M.V.G., trecând valoarea de 3,5 miliarde ROL stabilită de inculpată, dar şi TVA-ul, aferent ceea ce a condus la obţinerea unei valori finale de 4.165.000.000 ROL. Inculpata J.I.P. a anulat facturile din 23 octombrie 2001, în primul caz fiindcă nu era de acord cu depăşirea sumei de 3,5 miliarde, iar în al doilea caz pentru că pierduse a doua factură. La data de 20 decembrie 2001, martorul H.E. a emis o nouă factură în valoare de 3,5 miliarde ROL.

Debitul rămas neachitat din această factura de 1.915.114.000 ROL a figurat în contabilitatea SC V. SA Bacău până în luna februarie 2004 când inculpata J.I.P. a dat dispoziţie martorei P.C. să distrugă toate documentele şi înregistrările în sistem informatic, în scopul înlăturării oricărei dovezi privind foloasele necuvenite date inculpatului M.M.T. În aceste împrejurări martora O.A.M., economist la SC V. SA Bacău a şters din evidenţa contabilă şi de gestiune informatizată factura din 20 decembrie 2001 emisă pe numele M.V.G. înregistrând debitul aferent, de 1.915.114.000 ROL pe codul „persoană fizică”.

În ceea ce priveşte participaţia improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. comb. cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată că infracţiunea s-a epuizat la data de 20 decembrie 2001 (data emiterii ultimului înscris, respectiv factura în valoare de 3,5 miliarde ROL), astfel că în cauză s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale.

Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea analizată este cuprinsă, conform legii veghi identificată ca fiind lege penală mai favorabilă inculpatei, între 3 luni şi 4 ani, alternativ cu amenda, maximul, pedepsei închisorii prevăzut de art. 290 C. pen. fiind majorat cu 2 ani potrivit art. 17 alin. (1) lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Termenul de prescripţie a răspunderii penale în acest caz este, potrivit art. 122 lit. d) C. pen. anterior de 5 ani, iar termenul de prescripţie specială a răspunderii penale este, conform art. 124 rap. la art. 122 lit. d) C. pen. anterior, de 7 ani şi 6 luni închisoare. La acest termen s-a adaugat, astfel cum s-a arătat, perioada de timp în care procesul penal a fost suspendat, ca urmare a sesizării Curţii Constituţionale, de 8 luni şi 7 zile, rezultând un termen de prescripţie specială a răspunderii penale de 8 ani 2 luni şi 7 zile, în mod evident împlinit anterior sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv la 26 februarie 2010).

Referitor la momentul epuizării infracţiunii de prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen., comb. cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a apreciat că se impune o discuţie în raport de fapta din cursul lunii februarie 2004 când, urmare a dispoziţiilor date de inculpata J.I.P., martora O.A.M., economist la SC V. SA Bacău, a şters din evidenţa contabilă şi de gestiune informatizată factura din 20 decembrie 2001 emisă pe numele M.V.G. şi a înregistrat debitul aferent, de 1.915.114.000 ROL, pe codul „persoană fizică”.

Din conţinutul actului de sesizare nu rezultă dacă procurorul a înţeles să includă sau nu această faptă ca act material al infracţiunii de participaţie improprie la fals în contabilitate, astfel că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a arătat de ce aceasta nu poate fi avută în vedere ca moment al epuizării infracţiunii în discuţie.

Astfel, potrivit art. 43 din Legea nr. 82/1991 efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum si omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ si de pasiv ce se reflecta în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual şi se pedepsește conform legii.

Se observă astfel că nu orice înregistrare inexactă în contabilitate este de natură a atrage răspunderea penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991, condiţia esenţială ataşată elementului material al laturii obiective fiind aceea ca fapta să aibă drept consecinţe denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum si a elementelor de activ si de pasiv ce se reflecta în bilanț.

În cauză, o asemenea consecinţă nu s-a produs, întrucât ceea ce s-a urmărit şi s-a realizat a fost doar ascunderea faptului că M.V.G. datora suma de 1.915.114.000 ROL către SC V. SA Bacău, acest debit fiind înregistrat, astfel cum s-a arătat pe codul alocat unei persoane fizice nenonimalizate. Ca atare modificările din contabilitate nu au avut drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, a rezultatelor financiare sau a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflecta în bilanț, debitul continuând să fie înregistrat în evidenţele contabile. Sub acest aspect sunt relevante concluziile raportului de expertiză contabilă dar şi declaraţiile martorei O.A.M. din cursul urmăririi penale, menţinute în faţa instanţei de fond.

Concluzionând, instanţa de fond a constatat că acest act material nu poate intra în conţinutul participaţiei improprii la fals în contabilitate, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv ca şi această faptă să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii analizate.

Ca atare, infracţiunea în discuţie s-a epuizat la aceeaşi dată ca şi cea de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, respectiv la data de 20 decembrie 2001 (data emiterii ultimului înscris, respectiv factura în valoare de 3,5 miliarde ROL, înregistrată în contabilitatea societăţii).

Referitor la termenul de prescripție specială a răspunderii penale, Înalta Curte constată, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la 6 luni la 7 ani, urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 [conform art. 18 alin. (1), maximul pedepsei se majorează cu 2 ani, maximul prevăzut de lege pentru infracţiunea de fals intelectual fiind de 5 ani], că acesta este potrivit art. 122 lit. c) şi art. 124 C. pen. de 12 ani, la care se adaugă astfel cum s-a arătat anterior, conform art. 128 C. pen., perioada de 8 luni şi 7 zile, deci în final 12 ani, 8 luni şi 7 zile, astfel că acesta s-a împlinit la data de 26 august 2014.

În ceea ce priveşte celelalte două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatei J.I.P. de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi participaţie improprie la fals în contabilitate prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faptele constau în aceea că, cu intenţie i-a determinat pe administratorii SC C. SA Bacău şi SC V. SA Bacău să întocmească dispoziţii de plată nereale cu privire la destinaţia sumelor pe care aceasta le primea din fondurile societății, sau identitatea beneficiarilor, iar ulterior acestea au fost înregistrate în contabilitatea societăţii, unde, pentru a se disimula operaţiunile reale au fost folosite conturi „avansuri pentru trezorerie”, „decontări din operaţii în curs de clarificare”, „decontări din operaţii în participaţie”, „contravaloare dividende 2002 pt. P.C.”, împrejurări ce au condus la denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi a elementelor de activ şi pasiv ce se reflectă în bilanțul contabil.

Data de la care instanţa de fond a calculat termenul de prescripţie specială a răspunderii penale este data ultimei acţiuni descrisă în actul de sesizare, respectiv 26 aprilie 2005 când i-a fost alimentat contul personal deschis de inculpată la Banca T.

Ca atare, pentru ambele infracţiuni termenul de prescripţie a răspunderii penale este, potrivit art. 122 lit. d) C. pen. anterior de 5 ani, iar termenul de prescripţie specială a răspunderii penale este, conform art. 124 rap. la art. 122 lit. d) C. pen. anterior, de 7 ani şi 6 luni închisoare. La acest termen s-a adăugat, astfel cum s-a arătat anterior, perioada de timp în care procesul penal a fost suspendat, ca urmare a sesizării Curţii Constituţionale de 8 luni şi 7 zile, rezultând un termen de prescripţie specială a răspunderii penale de 8 ani 2 luni şi 7 zile, împlinit anterior sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (2 iunie 2013).

Astfel cum s-a arătat anterior, inculpata a solicitat continuarea procesului penal, solicitarea fiind doar formală, în condiţiile în care nu s-au pus concluzii de achitare întemeiate pe unul dintre temeiurile prevăzute de art. 16 lit. a-lit. d) C. proc. pen.

Înalta Curte nu a mai reluat probatoriului ce demonstrează, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăţia inculpatei cu privire la aceste infracţiuni, având în vedere că o prezentare detaliată a acestuia fost făcută terioare, se modifică şi se completează după cum urmează: (…) 10. artorilor G.C., A.A.M., O.E.M., C.P., H.E. care au arătat circumstanțele în care a fost emisă factura pentru valoare de 3,5 miliarde ROL, şi modificările făcute în acest sens în evidenţele contabile), şi a celei prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 (martorii D.D., P.C., D.V., M.N. şi M.A. arătând cum au fost nevoiţi să întocmească dispoziţii de plată false şi să facă înregistrări nereale în contabilitate pentru a ascunde scoaterea din fondurile societăţii a sumelor de bani care îi erau înmânate inculpatei J.I.P.).

În aceste condiţii, reţinând vinovăţia inculpatei, dar constatând împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen., comb. cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. comb. cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d), art. 124 şi art. 128 C. pen. anterior.

IV.3. În ceea ce priveşte infracţiunile în legătură directă cu infracţiunile de corupţie săvârşite de către inculpaţii M.M.T. şi N.P., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut următoarele:

IV.3.a. Referitor la infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului N.P. de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea 78/2000 (republicată) şi favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 (republicată), ambele în legătură directă cu infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina inculpatului M.M.T., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că la data de 12 aprilie 2001, inculpatul N.P. a completat cererea pentru eliberarea certificatului de urbanism de către Primăria comunei V. din 12 aprilie 2001 pe numele solicitantei M.V.G., precum şi cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construire înregistrată la Primăria comunei V. din 12 aprilie 2001, pe acelaşi nume.

În baza acestora, la data de 20 aprilie 2001, inculpatul N.P. a eliberat autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001, cu o valoare de 1.407.637.000 ROL. Toate aceste înscrisuri au fost întocmite de către inculpatul N.P., acesta recunoscând faptul că el este persoana care a întocmit aceste acte.

În acest sens inculpatul a declarat că cererile, în mod normal, ar fi trebuit să fie întocmite de către proprietar, dar că, existenţa unui volum mare de asemenea cereri care trebuia rezolvat în termenul legal şi pe care dacă nu l-ar fi respectat, ar fi blocat investiţiile în zonă, l-a determinat să întocmească e însuşi cererile respective.

Astfel, în cursul urmăriri penale, inculpatul a arătat că: „În cazul în discuţie, s-a prezentat la mine o persoană al cărei nume nu mi-l mai amintesc care mi-a spus că M.V.G. doreşte să facă o extindere la o locuinţă achiziţionată la adresa str. E.I.N. Deşi acea persoană nu mi-a prezentat o cerere din partea solicitantei pentru eliberarea certificatului de urbanism, am primit celelalte documente şi, ulterior, din motivul pe care l-am expus, acela de a nu bloca investiţiile în zonă, am întocmit eu respectiva cerere, în numele lui M.V.G., cum de altfel am procedat şi în alte cazuri.”.

De asemenea, cu privire la cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construire înregistrată la Primăria comunei V. din 12 aprilie 2001 a arătat că: „Menţiunile olografe din conţinutul acestei cereri îmi aparţin tot mie. Constat de asemenea că nu am trecut adresa domiciliului persoanei solicitante pentru că acea persoană prin intermediul căreia M.V.G. mi-a solicitat eliberarea autorizaţiei de construire, nu mi-a indicat asemenea date ci doar adresa locaţiei unde urma să se edifice extinderea.”

În ceea ce priveşte autorizaţia din 20 aprilie 2001 cu o valoare estimată a lucrărilor de 1.407.637.000 ROL, inculpatul a recunoscut că este întocmită de el însuşi şi că semnătura de la rubrica „arhitect urbanism şi amenajarea teritoriului” îi aparţine.

Aspectele evidenţiate de inculpat se coroborează cu cele care rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 octombrie 2008, în care, la capitolul V. Concluzii, V.4 se menţionează: „scrisul de pe cererea pentru eliberarea certificatului de urbanism din 12 aprilie 2001, cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construire din 12 aprilie 2001 şi cel de pe autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001 pentru suma de 1.407.637.000 ROL, (cu excepţia menţiunilor de la rubricile „nr.___din____200”, „taxa____ a fost achitată conform chitanţei nr. ____din____200”, „prezenta autorizaţie a fost transmisă solicitantului (…) la data de ____200____ însoţită de ______exemplar (e) din documentaţia tehnică şi avizele prezentate, vizate spre neschimbare), a fost executat de n.p.”.

Faptul că la momentul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul şi-a schimbat poziţia procesuală, susţinând că o altă persoană a semnat în locul său pe această autorizaţie („aceeaşi persoană a semnat în locul meu şi în autorizaţia originală”), nu reprezintă decât o încercare de a induce îndoiala şi cu privire la conţinutul şi condiţiile în care s-a eliberat prima autorizaţie.

Prima instanţă a reţinut însă că detaliile cu privire la modul de calcul al taxei de autorizare, indicat de inculpat ca fiind realizat de el însuşi, şi amănuntele oferite cu privire la împrejurările emiterii autorizaţiei, împrejurarea că numai el a gestionat întreaga procedură de întocmire a cererilor pentru eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire, de întocmire a acesteia din urmă, infirmă apărarea pro causa a acestuia.

Ulterior, inculpatul a falsificat autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001, emisă de Primăria V. pentru edificarea imobilului situat în sat P., comuna V., judeţul Ilfov, înscrisul falsificat fiindu-i încredinţat inculpatului M.M.T. care l-a folosit în faţa organele de urmărire penală, în vederea exonerării sale de răspunderea penală cu privire la infracţiunea de corupţie.

Astfel, a fost emisă altă autorizaţie de construire, care poartă acelaşi număr ca şi prima şi anume din 20 aprilie 2001, dar care are un alt conţinut şi o altă formă decât actul original.

Cu privire la caracterul fals al celei de a doua autorizaţii nu există niciun dubiu, această situaţie fiind relevată de următoarele împrejurări:

În timp ce autorizaţia originală prezintă în conţinut trei tipuri de scriere olografă, actul folosit de inculpatul M.M.T. (autorizaţia cu valoarea autorizată de 3.500.000.000 ROL) evidenţiază în integralitatea sa un singur tip de scriere olografă.

Autorizaţia originală are ca obiect „construire extindere locuinţă Ds+P+1”, valoarea estimată a lucrărilor fiind de 1.407.637.000 ROL. Proiectul poartă din 2001, iar durata edificării construcţiei este de 12 luni.

Autorizaţia a fost semnată de martorii P.F.C. şi S.G., Primar şi, respectiv, secretar al comunei V.

La rubrica „taxa pentru autorizare” a fost menţionată suma de 7.038.000 ROL şi împrejurarea achitării ei cu chitanţa din 8 mai 2001.

Valoarea estimată a lucrărilor, respectiv 1.407.637.000 ROL, calculată de proiectantul SC V.E. SRL Bacău, reprezintă baza de calcul a cuantumului taxei de autorizare.

În documentul fals prezentat de inculpatul M.M.T. ca fiind o copie a autorizaţiei de construcţie din 20 aprilie 2001, s-a constatat că menţiunile privind obiectul autorizării, valoarea autorizată, denumirea proiectului, durata de executare a lucrărilor, valoarea taxei pentru autorizare, numele şi prenumele persoanei care a semnat la poziţia secretar sunt diferite faţă de menţiunile corespunzătoare din documentul original.

Astfel, în autorizaţia falsă, la obiectul acesteia, nu s-a mai consemnat cuvântul „construire”, iar cifra 1 din formula Ds+P+1 a fost înlocuită cu litera E. Valoarea autorizată a fost majorată de la 1.407.637.000 ROL la 3.500.000.000 ROL, la denumirea proiectului apare menţiunea „PAC/2001” iar durata executării lucrărilor a fost dublată faţă de cea înscrisă în actul original (24 de luni în loc de 12).

La rubrica taxa pentru autorizare a fost menţionată suma de 17.500.000, iar ca document de plată, chitanţa purtând acelaşi număr şi dată ca şi cea consemnată în autorizaţia originală.

Un alt element pe baza căruia se constată că înscrisul folosit de inculpatul M.M.T. este fals, se referă la numele şi prenumele persoanei ce a executat semnătura de la poziţia „secretar”, respectiv „G.M.” în loc de S.G.

În concluzie, este certă existenţa unui fals având ca obiect autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001, faptul esenţial ce rămâne de analizat cu privire la acesta fiind autorul falsului.

Astfel, cu privire la acuzaţia adusă inculpatului N.P., conform căreia el este cel care a falsificat autorizaţia de construire cu valoarea de 3.500.000.000 ROL, înscrisul falsificat fiindu-i încredinţat inculpatului M.M.T. care l-a folosit în faţa organele de urmărire penală, prima instanţă a constatat că această acuzaţie este susţinută de următoarele considerente:

S-a dovedit cu certitudine faptul că autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001 eliberată de Primăria comunei V., cu valoarea de 3.500.000.000 ROL, constituie un fals.

Inculpatul N.P., singura persoană care era abilitată să întocmească înscrisuri de această natură, a recunoscut în cadrul declaraţiilor date în cursul urmăririi penale faptul că el este cel care a realizat acest înscris.

Astfel, în cadrul declaraţiei din data de 28 martie 2007, inculpatul declară „Precizez, cu certitudine, că menţiunile olografe de pe această autorizaţie de construire sunt executate de mine. De asemenea, semnătura de la rubrica „arhitect N.P.” îmi aparţine.”.

Această recunoaştere a faptei este întregită de detaliile pe care le oferă inculpatul cu privire la împrejurările în care a întocmit autorizaţia falsă.

În acest sens, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii, a arătat că: „a doua autorizaţie de construire reprezintă un duplicat cu deosebirea că în cursul anului 2002, am majorat valoarea estimată a lucrărilor de construcţie, la preţul pieţei, de la momentul eliberării duplicatului. Taxa aferentă autorizaţiei de construire, am păstrat-o în cuantumul înscris în prima autorizaţie, urmând ca la regularizare, respectiv la recepţia imobilului, să fie stabilită valoarea finală a taxei.”.

De asemenea, a arătat că nu a participat la recepţia imobilului, nu a văzut niciodată casa şi a eliberat duplicatul la solicitarea unei persoane a cărei identitate nu şi-o aminteşte, dar care a venit în numele martorei M.V.G.

A mai menţionat că a eliberat „duplicatul” întrucât prima autorizaţie a fost pierdută de solicitant, iar a doua autorizaţie duplicat a fost actualizată de acesta la nivelul indicilor de piaţă din anul 2002 când a eliberat acest duplicat.

Cu privire la neconcordanţele dintre cele două autorizaţii, a justificat că:

„Presupun că, în momentul în care am eliberat acel duplicat, Registrul de înregistrare a autorizaţiilor nu se afla la mine, ci la biroul de disciplină în construcţii. Din acest motiv nu am putut să consult autorizaţia iniţială ci mi-am consultat unele consemnări din agenda personală unde treceam solicitanţii şi suprafaţa construită. Pe baza acestor date, am emis acel duplicat în care am trecut valoarea actualizată a lucrărilor cu taxa aferentă, majorată.

În cazul acestui duplicat, ipoteza cea mai plauzibilă este aceea că am găsit pe biroul meu o cerere de eliberare a acestui duplicat.

Menţiunea din duplicat referitoare la plata taxei de 17.500.000 ROL, am făcut-o pe baza unei informaţii dar nu-mi mai amintesc cine mi-a dat această informaţie.

Adresa solicitantei pe care am menţionat-o pe duplicat, am trecut-o pe duplicat, de pe o solicitare scrisă a emisarului solicitantei M.V.G.”.

Inculpatul N.P. şi-a justificat conduita, susţinând că în cazul în care solicitările veneau din partea unor persoane publice, încerca să elibereze cât mai repede actele „pentru a nu fi necesare intervenţii de altă natură” şi că actele emise nu au produs niciun prejudiciu statului.

În finalul declaraţiei, a arătat că:

„Revin şi precizez că la înscrisul la care m-am referit cu denumirea de duplicat este întocmit de mine cu certitudine dar nu cu intenţia de a eluda legea.”.

Recunoaşterea de către inculpatul N.P. a întocmirii autorizaţiei falsificate, încă de la momentul prezentării acesteia de către organele de urmărire penală, dublată de multitudinea detaliilor date de către acesta cu privire la împrejurările în care s-a întocmit acest înscris, au condus instanţa de fond la concluzia că el este autorul infracţiunii de fals, revirimentul conduitei procesuale intervenit ulterior, neavând niciun suport probator şi nici o justificare, cu excepţie celei de înlăturare a răspunderii penale.

Astfel, recunoscând săvârşirea faptei, inculpatul a arătat că în cea de a doua autorizaţie (pe care a catalogat-o drept un duplicat a celei dintâi), a majorat valoarea estimată a lucrărilor de construcţie, la preţul pieţei, de la momentul eliberării duplicatului şi a menţinut taxa aferentă autorizaţiei de construire la nivelul cuantumului înscris în prima autorizaţie. Aceste precizări demonstrează, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că, la momentul întocmirii celei de a doua autorizaţii, inculpatul a avut la dispoziţie şi prima autorizaţie şi a conştientizat pe deplin natura infracţională a activităţii sale de falsificare a celei de a doua autorizaţie.

Justificarea inculpatului în sensul că cea de a doua autorizaţie reprezenta un duplicat al primei autorizaţii nu poate fi însuşită de instanţă, fiind de notorietate faptul că duplicatul reprezintă al doilea exemplar al înscrisului original, identic în formă şi conţinut cu acesta. Chiar dacă s-ar accepta varianta propusă de inculpat, în final acesta recunoaşte că „duplicatul este întocmit de mine cu certitudine, dar nu cu intenţia de a eluda legea”.

Faptul că, ulterior, având timp să reflecteze asupra celor declarate şi a modului în care poate să se eschiveze de la răspunderea penală, inculpatul a înţeles să acrediteze ideea că nu este autorul înscrisului fals, atât în declaraţiile ulterioare date în faţa organelor de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei, în vădită contradicţie cu cele relatate anterior, nu este de natură a înlătura răspunderea penală a inculpatului cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina sa.

Împrejurarea că, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 octombrie 2008, experţii criminalişti nu au putut stabili dacă semnătura de la rubrica „Arhitect N.P.” de pe autorizaţia de construire pentru suma de 3.500.000.000 ROL, realizată prin copiere, reproduce semnătura inculpatului, a făcut să îi întărească acestuia ideea că va reuşi să înlăture tragerea sa la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

În concluzie, inculpatul N.P., şi-a schimbat conţinutul declaraţiilor în aşa fel încât acesta să se grefeze pe concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică (pe care îl şi invocă în cuprinsul declaraţiilor), găsind o nouă explicaţie menită să înlăture răspunderea penală. Însă, nici această apărare nu este sustenabilă, în raport de împrejurările faptei.

Astfel, chiar dacă raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a scrisului nu a putut stabili dacă semnătura de la rubrica „Arhitect N.P.” de pe autorizaţia de construire pentru suma de 3.500.000.000 ROL, realizată prin copiere, reproduce semnătura executată de N.P., s-a stabilit, în schimb, că scrisul de pe certificatul de urbanism din 20 aprilie 2001 şi de pe autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001, eliberate pe numele M.V.G., în vederea executării unor lucrări în valoare de 3.500.000.000 ROL, realizat prin copiere, reproduce scrisul executat de N.P.

Prin urmare, dovezile şi raţionamentele logico-juridice cu privire la circuitul administrativ şi natura înscrisurilor în discuţie, persoanele care aveau acces la aceste documente şi care puteau opera modificări în conţinutul lor, modul de consemnare cursivă în care se prezintă menţiunile olografe din documentul falsificat, forma, caracterul şi plasamentul formelor grafice, succesiunea argumentelor susţinute de inculpat în legătură cu activitatea sa de întocmire a autorizaţiei de construire conduc la constatarea că inculpatul N.P. a întocmit o autorizaţie de construire falsă, destinată justificării valorii lucrărilor la imobil pentru suma de 3.500.000.000 ROL.

Apărarea formulată de inculpat prin concluziile finale în sensul că înscrisul aflat la dosarul de urmărire penală nu este originalul înscrisului oficial şi, prin urmare, nu poate să constituie obiect material al infracţiunii prev. de art. 288 C. pen. şi document de comparaţie în cadrul constatări grafice, a fost înlăturată ca nefondată, pentru următoarele argumente:

- la data emiterii documentului falsificat exista deja o autorizaţie de construire din 20 aprilie 2001 şi care intrase în circuitul civil, fiind folosită la înstrăinarea imobilului în cauză, în anul 2004;

- destinaţia înscrisului falsificat era de a se constitui într-o copie convingătoare, aptă de a produce consecinţe juridice, a autorizaţiei originale, elementele de diferenţiere având menirea de a justifica din punct de vedere contabil valoarea lucrărilor efectuate la imobil;

- apărarea iniţială a inculpatului a avut în vedere tocmai această situaţie, motiv pentru care a folosit termenul de duplicat şi nici nu a ezitat să-şi recunoască propriul scris, situaţie decurgând în mod firesc din justificarea eliberării doar a unei copii a documentului original;

Pe un alt palier al apărării formulate în faţa instanţei de fond, inculpatul a mai susţinut că: „Afirm că arhitecţii, prin natura profesiei, ajung la o standardizare a scrisului, astfel că oricine putea să scrie acea autorizaţie fără ca eu să-mi fi dat seama de falsificarea ei.

Pentru mine, modul în care acest înscris a ajuns la Primăria V. este un mister. În primărie eram singurul arhitect. Arăt însă că Ordinul Arhitecţilor din România are 3000 de membri şi toţi cei din generaţia mea scriem aproximativ la fel. Putea să fie oricare dintre ei autorul actului falsificat, habar nu am.”

Totodată,a mai arătat că, în perioada 2000-2007, la Primăria V. era un ritm infernal de muncă, eliberându-se în jur de 700 de autorizaţii pe an, iar în birourile primăriei putea intra oricine întrucât nu era portar şi nici camere de luat vederi.

Raportat însă la probatoriul administrat în cauză şi la atribuţiile legale care îi reveneau acestuia în calitatea sa de arhitect şef al Biroului Urbanism al Primăriei V., s-a constatat însă că singura persoană abilitată să întocmească autorizaţii de construire era inculpatul N.P., afirmaţia că oricare dintre cei 3000 de membri ai Ordinului Arhitecţilor ar fi putut fi autorul falsului întrucât scrisul acestora este standardizat, fiind puerilă.

În plus, este de la sine înţeles că niciuna dintre aceste persoane nu avea autoritatea şi interesul de a pătrunde în Primăria V. pentru a falsifica autorizaţia, fiind de neacceptat faptul că o astfel de persoană putea fi prezentă într-o instituţie publică, în biroul unui funcţionar public, fără a fi remarcată şi semnalată prezenţa sa, chiar şi în condiţiile unei stări de dezordine generală cauzată, în opinia inculpatului, de volumul mare de muncă.

Ceea ce este dovedit este însă faptul că, în perioada 1999-2007, inculpatul N.P. a îndeplinit funcţia de arhitect şef în cadrul Primăriei V., având potrivit fişei postului ca principale atribuţii de serviciu analizarea documentaţiilor depuse pentru obţinerea certificatelor de urbanism şi autorizaţiilor de construire precum şi întocmirea actelor solicitate.

De asemenea, potrivit art. 6 pct. 11 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executărilor lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, susnumitul avea abilitarea legală de a semna alături de Primar şi de secretarul comunei V., certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construire, purtând responsabilitatea asupra conţinutului în limita competenţelor sale.

Astfel, fapta anterior descrisă, constând în falsificarea autorizaţiei de construire din 20 aprilie 2001 emisă de Primăria V. pe numele M.V.G., de către inculpatul N.P., arhitect şef în cadrul Primăriei V., în scopul de a încredinţa înscrisul falsificat inculpatului M.M.T. care l-a folosit în faţa organele de urmărire penală, în cursul cercetărilor efectuate, astfel încât să-i fie înlăturată răspunderea penală cu privire la infracţiunea de corupţie reţinută în sarcina sa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă agravată prev. de art. 288 alin. (2) C. pen. anterior, raportat la art.17 alin. (1) lit. c) din Legea 78/2000 (republicată).

IV.3.b. În ceea ce priveşte infracţiunea de favorizarea infractorului reţinută în sarcina inculpatului N.P., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că, întocmind o autorizaţie de construire pentru o valoarea facturată a lucrărilor la imobilul din comuna V., proprietatea mamei inculpatului M.M.T., arhitectul N.P. a creat un instrument juridic care să-l ajute pe inculpatul M.M.T. să îngreuneze urmărirea penală pornită împotriva sa şi, eventual, să-i asigure folosul sau produsul infracţiunii de corupţie pentru care era cercetat.

Se reţine în acest sens că, pentru a face dovada că lucrările de construcţie executate la imobilul proprietatea mamei sale, situat în sat P., comuna V., judeţul Ilfov, de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău şi SC R.G. SRL Bacău, nu sunt expresia unor foloase necuvenite, ci a unor relaţii de natură civilă, inculpatul M.M.T. a depus, la organele de urmărire penală, prin intermediul apărătorului ales, în ziua de 17 aprilie 2006, următoarele înscrisuri, în copie: factura din 20 decembrie 2001, în valoare de 3,5 miliarde, emisă de SC V. SA, pe numele M.V.G., 10 chitanţe de încasare a unor sume de bani, emise de SC V. SA, pe numele M.V.G. şi autorizaţia din 20 aprilie 2001 emisă de Primăria V.

În lămurirea situaţiei de fapt şi a scopului urmărit de inculpatul N.P. prin falsificarea autorizaţiei de construcţie din 20 aprilie 2001 pentru valoarea lucrărilor în sumă de 3.500.000.000 ROL, un rol determinant îl are stabilirea datei la care s-a comis falsul.

Astfel, din datele dosarului rezultă că la data de 30 ianuarie 2004 s-a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor la imobilul din comuna V., moment la care a fost utilizată autorizaţia de construire pentru valoarea de 1.407.637.000 ROL.

Totodată, la 5 februarie 2004, martora M.V.G. a înscris la Biroul de Carte Funciară Ilfov dreptul de proprietate asupra imobilului din comuna V., judeţul Ilfov, depunând, printre alte acte, şi autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001 pentru valoarea de 1.407.637.000 ROL.

În aceeaşi zi, imobilul intabulat a fost vândut, prin contractul autentificat, cumpărătorului O.M.E., pentru suma de 280.000 euro.

Or, folosirea de către martora M.V.G., în vederea intabulării dreptului de proprietate şi a înstrăinării imobilului, a autorizaţiei mai sus arătate, demonstrează fără tăgadă că la acel moment nu fusese întocmită autorizaţia de construire cu acelaşi număr, pentru valoarea de 3.500.000.000 ROL.

În schimb, reperul temporal la care apare ca evidentă necesitatea întocmirii şi folosirii autorizaţiei cu valoarea de 3.500.000.000 ROL este perioada 7 februarie 2006-17 aprilie 2006, pentru următoarele argumente:

Ulterior vânzării imobilului din comuna V., în februarie 2004, şi până în luna februarie 2006, nu a fost necesară întocmirea autorizaţiei de construire pentru suma de 3.500.00.000 ROL întrucât imobilul fusese înstrăinat de către martora M.V.G., astfel încât nu mai exista nici un interes cu privire la modificarea sumei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate la acesta.

Singura persoană care a avut un interes în obţinerea acestei autorizaţii de construire cu valoarea de 3.500.000.000 ROL a fost inculpatul M.M.T., interesul său fiind indisolubil legat de acuzaţia care i s-a adus în luna februarie 2006 şi care viza tocmai primirea unor foloase necuvenite reprezentând lucrări de construcţie la imobilul înstrăinat, exact în cuantumul arătat mai sus.

La data de 7 februarie 2006 s-a început urmărirea penală faţă de inculpaţii J.I.P. şi M.M.T. sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni, printre care şi cele de dare şi luare de mită constând în lucrări efectuate de SC V. SA, SC C. SA şi SC R.G. SRL la imobilul proprietatea mamei inculpatului M.M.T. în valoarea de 3, 5 miliarde ROL.

La 17 februarie 2006, Primăria V., sub semnătura, printre alţii, şi a arhitectului şef N.P., a răspuns la adresa din 15 februarie 2006 a D.N.A., comunicând informaţiile privind situaţia juridică a imobilului din comuna V., judeţul Ilfov, inclusiv cu privire la autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001, care a fost anexată răspunsului în copie. Trebuie arătat însă că parchetul a solicitat informaţii despre înscrisuri care ţineau de competenţa exclusivă a compartimentului condus de către inculpatul N.P., astfel că verificarea existenţei acestora îl implica direct şi nemijlocit, aspect dovedit şi prin întocmirea şi semnarea adresei de răspuns.

La data de 22 februarie 2006, lui M.M.T. i s-a adus la cunoştinţă faptul că s-a început urmărirea penală împotriva sa pentru infracţiunea de luare de mită.

La 17 aprilie 2006, inculpatul M.M.T., prin apărător ales, a depus la D.N.A. un set de înscrisuri, între care şi autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001 în care era menţionată ca valoarea a lucrărilor suma de 3.500.000 ROL.

În aceeaşi zi, D.N.A. a început urmărirea penală împotriva inculpatului N.P. sub acuzaţia că, în calitate de şef Biroul Urbanism, şi, ulterior, arhitect şef al Primăriei V., a întocmit autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001 pe numele M.V.G., în care s-au făcut menţiuni nereale cu privire la valoarea lucrărilor de extindere locuinţă (3.500.000.000 ROL în loc de 1.407.637.000 ROL, cât s-a stabilit în autorizaţia de construire reală), înscris pe care l-a încredinţat lui M.M.T. care, la rândul său, l-a depus la organele de urmărire penală.

Având în vedere succesiunea datelor şi actelor descrisă mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că, în mod indubitabil, la data de 17 februarie 2006, inculpatul N.P. cunoştea împrejurarea că D.N.A. instrumenta un dosar în care urmărirea penală viza lucrările de construcţie de la imobilul din comuna V., care fusese în proprietatea mamei inculpatului M.M.T.

În raport de acest moment şi de informaţiile pe care le-a dobândit astfel, inculpatul N.P. a luat hotărârea de a-l ajuta pe inculpatul M.M.T. în a-şi susţine apărarea în faţa organelor de cercetare penală.

Rezultă că, atât fapta de falsificare a înscrisului oficial, cât şi cea de favorizarea inculpatului M.M.T. au fost săvârşite de inculpatul N.P. în perioada 17 februarie 2006-17 aprilie 2006 şi în evidentă legătură cu săvârşirea de către inculpatul M.M.T. a infracţiunii de corupţie pentru care era cercetat.

Diligenţele pe care inculpatul N.P. le-a depus în întocmirea autorizaţiei de construire falsificată, purtând data de 20 aprilie 2001, au presupus şi luarea următoarelor măsuri:

- semnarea de către G.M.C. la rubrica „Secretar”, deşi acesta nu a fost numit în această funcţie decât în luna august 2001, dar în mod evident se afla pe post la data întocmirii actului fals, aspect ce rezultă şi din declaraţiile martorului G.M.C.;

- folosirea ştampilei cu impresiunea „ comuna V.”, deşi începând cu data de 12 aprilie 2004, localitatea V. a devenit oraş ( Monitorul Oficial nr. 316/09.04.2004);

Ca urmare, constatând vinovăţia inculpatului N.P. în săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. art. 288 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen. anterior cu aplic. art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi având în vedere argumentele cu privire la legea penală mai favorabilă prezentate într-un capitol separat, prima instanţă a dispus condamnarea acestuia în baza textelor de lege mai sus arătate, iar în baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea autorizaţiei de construire din 20 aprilie 2001 emisă de Primăria V., pe numele M.V.G., pentru executarea lucrărilor de extindere locuinţă, cu valoare de 3.500.000.000 ROL, predată în ziua de 17 aprilie 2006, de inculpatul M.M.T., prin apărătorul său ales.

IV.3.c. În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 reţinută în sarcina inculpatului M.M.T., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut că instigarea, ca formă a participaţiei penale, constă în fapta unei persoane care, cu intenţie, determină, prin orice mijloace, o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

Acţiunea de determinare presupune o operaţie de transplantare, de inoculare în conştiinţa instigatului a hotărârii de a săvârşi o faptă prevăzută de legea penală, fiind necesar a se raporta la săvârşirea unei fapte concrete prevăzute de legea penală în aşa fel încât instigatul să înţeleagă intenţia instigatorului.

În cauză, prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că, în anul 2006, inculpatul M.M.T. l-a determinat, cu intenţie, pe inculpatul N.P., arhitect şef al Primăriei V., să emită autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001, pentru a folosi înscrisul fals în scopul înlăturării acuzaţiilor de corupţie care i se aduceau.

S-a reţinut prin rechizitoriu că singura persoană interesată în obţinerea unei autorizaţii false, ar fi fost, fără îndoială, inculpatul M.M.T., cel care a şi folosit-o pentru a dovedi că factura în valoare de 3,5 miliarde ROL emisă de S.C.SC V. SA Bacău pe numele mamei sale, reflectă valoarea reală a lucrărilor la imobil, convenită de părţi încă din faza de autorizare.

Faţă de cele menţionate, prima instanţă a constatat că acţiunea de determinare exercitată de către inculpatul M.M.T. faţă de inculpatul N.P. a fost prezentată în cuprinsul rechizitoriului, în mod generic, fără o minimă descriere a conţinutului acesteia şi fără a fi susţinută de existenţa unui probatoriu în acest sens. Probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti, nefiind de natură a crea instanţei convingerea că a existat vreo acţiune de instigare din partea inculpatului M.M.T., cu consecinţa tragerii la răspundere a acestuia pentru infracţiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale.

Astfel, raport la probele administrate în cauză, prima instanţă a constatat că, deşi inculpatul N.P. a recunoscut iniţial, în faza de urmărire penală, că a completat olograf, pe numele M.V.G., atât cererea de eliberare a certificatului de urbanism cât şi pe cea de eliberare a autorizaţiei de construire, după care tot el a emis certificatul şi autorizaţia, semnând ambele acte la rubrica „arhitect şef”, el a precizat că întocmirea acestor acte s-a făcut în condiţiile în care nu l-a cunoscut, nu l-a întâlnit şi nu a vorbit niciodată, direct sau indirect, cu coinculpatul M.M.T.

Aceeaşi poziţie a manifestat-o şi inculpatul M.M.T. care, în susţinerea aceloraşi aspecte privind inexistenţa acţiunii de determinare, a declarat, în faza de urmărire penală: „tot firma lui S.S. s-a ocupat şi de obţinerea autorizaţiilor. Autorizaţia de construcţie ne-a fost predată de un reprezentant al firmei. Nu mai reţin exact dar, cu certitudine, eu sau mama mea am achitat taxele aferente autorizaţiilor. (…) Pe N.P. nu-l cunosc. (…) Sunt convins că toate menţiunile de autorizaţie sunt făcute la iniţiativa firmei care a construit, eu neavând nicio contribuţie. Nu înţeleg de ce au procedat în această manieră, pentru că nici eu, nici mama mea nu le-am solicitat să facă menţiuni, altele decât cele reale”, iar în faţa instanţei: „vreau să precizez că toate discuţiile privind antamarea şi apoi executarea lucrărilor le-am purtat cu S.S. În mod cert, inclusiv cu privire la obţinerea autorizaţiilor de construcţie s-a ocupat tot el sau cineva din firma lui, la dispoziţia dată de el, lucru pe care parţial l-a recunoscut în timpul confruntării pe care a avut-o cu mine”, „a doua autorizaţie mi-a fost dată de S.S. în mână ca motiv să îi plătim 1 miliard în plus. Nu m-am uitat cu atenţie pe autorizaţii, dar eu sunt cel care le-a predat procurorului D.N.A., imediat după prima declaraţie care mi s-a luat”, „pe domnul P. nu l-am cunoscut decât în sala de judecată. Nici despre el, nici despre Irina J.I.P. nu îmi explic cum au ajuns în acest dosar”.

În contradictoriu cu cele susţinute de inculpatul M.M.T., dar fără a schimba aspectele esenţiale supuse analizei, martorul S.S. a declarat atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti că nu s-a ocupat de obţinerea autorizaţiei de construcţie.

În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că probele pe care se sprijină acuzaţia penală, administrate în prezenta cauză, nu reliefează modul concret în care s-a realizat acţiunea de instigare, actul de sesizare al instanţei neconţinând o descriere concretă, precisă, a elementelor de determinare exercitate de inculpatul M.M.T. asupra coinculpatului P., iar acest lucru nu a putut fi suplinit prin cercetarea judecătorească.

De altfel, şi acuzarea, în concluziile finale a arătat că nu poate preciza în ce anume constau actele de determinare, dar că solicită condamnarea inculpatului M.M.T. pentru infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 întrucât acesta era singurul interesat în a instiga la emiterea autorizaţiei false.

În acord cu acuzarea, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că singura persoană care avea un asemenea interes era inculpatul M.M.T. căruia îi era necesar documentul fals pentru a contracara acuzaţia de luare de mită privind primirea unor foloase necuvenite reprezentând lucrări de construcţie la imobilul mamei sale, în cuantumul arătat în autorizaţie.

Deşi demonstraţia existenţei interesului inculpatului M.M.T. în obţinerea documentului fals este importantă în economia cauzei, aceasta nu este însă suficientă pentru stabilirea autorului instigării, în condiţiile în care ar putea fi susţinute şi alte variante, la fel de plauzibile, privind identitatea persoanei care a solicitat Primăriei V. eliberarea autorizaţiei falsificate.

Astfel, solicitarea putea fi făcută de membrii familiei inculpatului (stare de fapt ce transpare din declaraţia iniţială a inculpatului N.P.); prin intermediul altei persoane, fără ştiinţa inculpatului M.M.T., urmărind însă ajutorarea acestuia din urmă; o astfel de solicitare ar fi putut fi făcută inclusiv de către inculpata J.I.P.

În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că nu există probe care să conducă la stabilirea unei situaţii de fapt şi la concluzia vinovăţiei inculpatului M.M.T., astfel încât principiul prezumţiei de nevinovăţie nu a fost răsturnat, iar dubiul creat profită acestuia.

În plus, în condiţiile în care s-ar aprecia că inculpatul M.M.T. este vinovat de săvârşirea instigării la fals material în înscrisuri oficiale, deşi în cuprinsul actului de sesizare nu a fost descris verbum regens, prima instanţă a apreciat că s-ar aduce atingere dreptului la apărare al inculpatului, drept ce se află în corelaţie directă cu prezumţia de nevinovăţie, fiind, astfel, necesară o analiză atentă a garanţiilor procesuale oferite pentru a contrabalansa dificultăţile create apărării prin nedescrierea elementului material al laturii obiective a infracţiunii respective.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.M.T. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

IV.3.d. Cu privire la infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. anterior raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpatului M.M.T.:

Cunoscând că autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001, privind suma de 3.500.000.000 ROL este emisă în condiţii de nelegalitate întrucât era a doua autorizaţie de construire pentru acelaşi imobil, cu aceeaşi dată de emitere, dar pentru o altă sumă, inculpatul M.M.T. a folosit-o în faţa organelor de anchetă care începuseră urmărirea penală împotriva sa pentru fapte de corupţie constând în primirea de foloase necuvenite reprezentând tocmai contravaloarea lucrărilor de construcţie indicate în autorizaţii.

Fapta a fost săvârşită la data de 17 aprilie 2006, când inculpatul, prin avocatul său, a depus la D.N.A. autorizaţia de construire falsă.

Potrivit art.291 C. pen. anterior, infracţiunea de uz de fals presupune „folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată”.

Maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani, urmare reţinerii dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În raport de limitele de pedeapsă susmenţionate şi având în vedere argumentele prezentate în capitolul privind legea penală mai favorabilă, se constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 122 lit. d) C. pen. anterior potrivit cărora: „termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică este 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.”.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 124 şi art. 128 C. pen. anterior, precum şi perioada de 8 luni şi 7 zile în care cursul dosarului a fost suspendat ca urmare a sesizării Curţii Constituţionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat intervenită prescripţia răspunderii penale a inculpatului M.M.T. pentru această infracţiune, la data de 23 iunie 2014.

Faţă de cele anterior reţinute, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că în cauză a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală a inculpatului M.M.T. pentru infracţiunea de fals şi a dispus în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d), art. 124 si art. 128 C. pen. anterior, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.M.T. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr.78/2000.

V. Legea penală mai favorabilă. Încadrări juridice. Individualizare judiciară şi pedepse.

În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, instanța de fond a constatat că este în prezența situației descrise de art. 5 C. pen. și anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei cu privire la fiecare dintre acuzațiile ce au fost găsite în cele ce preced ca fiind fondate. În consecință, a analizat legea mai favorabilă mai întâi din perspectiva influenței asupra soluției pronunțate în procesul penal, iar față de cele ce preced, în examinarea legii incidente cu privire la fiecare acuzaţie formulată:

a) influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care sunt acuzați acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică;

b) consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării cauzei, în considerarea conceptului de pedeapsă prevăzută de lege și pentru calculul termenului de prescripție a răspunderii penale,

c) consecințele asupra individualizării sancțiunilor, în raport de limitele de sancțiune stabilite anterior. În examinarea acestui criteriu instanţa a avut în vedere caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă, precum și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire termenul de prescripție, respectiv sancțiune. Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Astfel, pentru a compara cele două legi instanța a analizat consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

V.1 Acuzații referitoare la M.M.T. Luare de mită. Incriminarea la data săvârșirii faptei.

Art. 254 alin. (2) C. pen. anterior.

Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Incriminarea la data judecării faptei. Art. 289 C. pen., Luarea de mită. Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea dreptului de a ocupa funcția publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.

Art. 7 din Legea nr. 78/2000, modificat prin art. 79 din Legea nr. 187/2012

Faptele de luare de mită sau trafic de influenţă săvârşite de o persoană care:

a) exercită o funcţie de demnitate publică;

b) este judecător sau procuror;

c) este organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare ori de sancţionare a contravenţiilor;

d) este una dintre persoanele prevăzute la art. 293 C. pen. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau art. 291 C. pen., ale cărei limite se majorează cu o treime.

Instanța nu ar putea reține o agravantă prevăzută de legea nouă (art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000), dar neprevăzută de legea în vigoare la data săvârșirii faptei, astfel că nu au fost reținute la încadrarea juridică prevăzută de legea nouă și dispozițiile art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, modificat prin art. 79 din Legea nr. 187/2012.

În consecință au fost comparate art. 254 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (în forma în vigoare la data faptei) și art. 289 C. pen. (legea în vigoare la judecata infracțiunii).

Din examinarea incriminărilor a rezultat că fapta unui ministru de a primi indirect (cu privire la locuința mamei sale) foloase care nu i se cuvin (executarea de lucrări de extindere și amenajare a casei mamei la un preț sub cel real) în legătură cu un act ce intră în îndatoririle sale (numirea în funcție a inspectorului general al I.S.C.) este incriminată în ambele coduri, iar termenul de prescripție specială (de 15 ani conform legii în vigoare la data faptei, mai favorabil decât cel de 16 ani conform legii în vigoare la data judecării cauzei, la care se adaugă, în ambele situații, perioada de 8 luni și 7 zile în care cauza a fost suspendată ca urmare a soluţionării excepției de neconstituționalitate ) nu s-a împlinit, astfel că legea nouă nu prezintă caracteristici în raport de aceste criterii pentru a fi considerată mai favorabilă.

În ceea ce privește limitele de pedeapsă ce urmează a fi avute în vedere la individualizarea sancțiunii, u n element obiectiv al individualizării este analiza circumstanțelor de săvârșire a fiecărei fapte, atenuate sau agravate după caz, de natură a conduce la stabilirea limitelor minime și maxime între care urmează să fie stabilită sancțiunea.

Instanța constată că, în cauză, conduita autorităților a determinat pronunțarea unei hotărâri în primă instanță la o distanță apreciabilă de la data săvârșirii faptelor (12-13 ani) care a prelungit incertitudinea asupra situației fiecărui inculpat.

Deşi urmărirea penală a debutat la interval de câteva zile de la data formulării denunţului de către martora P.C., cauza a înregistrat ulterior lungi perioade de inactivitate a organelor judiciare, în acest sens fiind de remarcat intervalul de 2 ani şi 5 luni, cuprins între data restituirii cauzei la parchet în vederea refacerii actului de inculpare și până la sesizarea din nou a instanței, ce nu poate fi justificat prin actele efectuate (audierea a trei inculpați și prezentarea materialului de urmărire penală, emiterea unui nou rechizitoriu, acte care în mod normal ar fi putut fi îndeplinite într-un interval de maxim 2-3 luni, cu atât mai mult cu cât cel de-al doilea rechizitoriu reprezintă o preluare aproape fidelă a primului rechizitoriu) sau prin conduita inculpaților (aceștia s-au prezentat ori de câte ori au citați). Această împrejurare poate fi reținută ca circumstanță atenuantă conform art. 74 alin. (2) C. pen. anterior şi produce efectele din art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, respectiv o pedeapsă coborâtă sub minimul de trei ani, dar nu mai jos de 3 luni.

De asemenea, în cauză, conduita inculpatului M.M.T. care s-a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală, dându-şi demisia din Parlamentul României, în condiţiile în care Camera Deputaților a dat aviz negativ cercetării sale, poate fi valorificată ca şi circumstanţă atenuantă conform aceloraşi dispoziţii legale, art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.

Aceste împrejurări nu s-ar încadra în niciuna dintre circumstanţele atenuante facultative prev. de art. 75 alin. (2) C. pen., astfel că, pedeapsa aplicată inculpatului potrivit noului cod, nu ar putea fi coborâtă sub limita minimă de 3 ani închisoare.

Față de cele ce preced, considerând că legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior, valorificând împrejurările anterior arătate ca şi circumstanţe atenuante, conform art. 74 alin. (2) C. pen., instanța de fond a constatat că limitele de sancțiune în raport de care se poate stabili pedeapsa pentru infracţiunea de luare de mită sunt, potrivit art. 76 lit. c) C. pen. anterior, sub 3 ani, dar nu mai jos de 3 luni.

Având în vedere jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cauze similare, instanța s-a orientat către un cuantum de 2 ani închisoare, apreciind că această pedeapsă este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Totodată, având în vedere gravitatea faptei de a accepta, la momentul la care exercita funcția de ministru de la o persoană asupra căreia avea autoritate, lucrări subevaluate pentru extinderea și amenajarea locuinței mamei sale, au constituit elementele care au determinat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a alege și a fi ales, dar și de a ocupa o funcție de ministru de natura celei de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii, pe un interval orientat către minimul prevăzut de lege, dar şi a pedepsei accesorii corespunzătoare.

Uz de fals. Incriminarea la data săvârșirii faptei.

Art. 291 Uzul de fals

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată.

Art. 17 din Legea nr. 78/2000.

În înţelesul prezentei legi, următoarele infracţiuni sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene:

(…) c) falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune;(…)

Art. 18 din Legea nr. 78/2000

(1) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. a)-lit. d^1) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în C. pen. pentru aceste infracţiuni, al căror maxim se majorează cu 2 ani.

Incriminarea la data judecării faptei. Art. 323 Uzul de fals.

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată.

Art. 79 din Legea nr. 187/2012.

Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219/18.05.2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: (…) 10. Art. 14, art. 17 şi art. 18 se abrogă.

Atât codul anterior cât și codul actual incriminează fapta unei persoane de a folosi un înscris oficial (autorizarea de construcție) cunoscând că acesta este fals (autorizația anterioară fusese folosită de trei ori: cu ocazia recepției lucrării, înscrierii imobilului la cartea funciară și la vinderea imobilului), pentru a produce consecințe juridice (înscrisul a fost folosit în cursul urmăririi penale pentru a susține apărările) și nu există diferențe în conținutul constitutiv al infracțiunii.

N u ar putea fi înlăturată din încadrarea juridică prevăzută de legea veche (art. 291 C. pen. anterior) agravanta prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 anterior modificării prin Legea nr. 187/2012. Agravanta prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a fost abrogată doar odată cu intrarea în vigoare a C. pen. actual, care incriminează uzul de fals în art. 323 C. pen. Nu a mai existat un alt moment în care, de la săvârșirea faptei și până la judecata acesteia, să nu fi fost incidentă agravanta prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu excepția abrogării prin Legea nr. 187/2012 (concomitentă însă și cu abrogarea C. pen. anterior și respectiv cu intrarea în vigoare a C. pen. actual) care să conducă la o a treia formă legală a infracțiunii cu care să fie comparate celelalte două.

În consecință, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a comparat art. 291 C. pen. interior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (în forma în vigoare la data faptei) și art. 323 C. pen. (legea în vigoare la data judecării infracțiunii). Termenul de prescripție este de 7 ani și șase luni conform legii vechi și de 10 ani conform legii noi. La acesta se adaugă perioada de 8 luni și 7 zile în care cauza a fost suspendată ca urmare a ridicării excepției de neconstituționalitate. În raport de datat folosirii înscrisului, la 17 aprilie 2006, cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, ca probă în apărare, prescripția specială, calculată conform legii în vigoare la data faptei, s-a împlinit. Față de termenul de prescripție prevăzut de legea veche, legea nouă nu este mai favorabilă.

V.2. Acuzații referitoare la J.I.P. Dare de mită. Incriminarea la data săvârșirii faptei.

Art. 255 Darea de mită.

Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.

Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.

Dispoziţiile art. 254 alin. (3) se aplică în mod corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare.

Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arătate în alin. (2) şi alin. (3).

Art. 7 alin. (2) din Legea nr.78/2000

(…) (2) Fapta de dare de mită săvârşită faţă de una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) sau faţă de un funcţionar cu atribuţii de control se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 255 C. pen., al cărei maxim se majorează cu 2 ani.

Incriminarea la data judecării faptei. Art. 290 Darea de mită

(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.

(3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.

(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin. (3).

(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

Art. 7 din Legea nr. 78/2000, modificat prin art. 79 din Legea nr. 187/2012

Faptele de luare de mită sau trafic de influenţă săvârşite de o persoană care:

a) exercită o funcţie de demnitate publică;

b) este judecător sau procuror;

c) este organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare ori de sancţionare a contravenţiilor;

d) este una dintre persoanele prevăzute la art. 293 C. pen. se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 sau art. 291 C. pen., ale cărei limite se majorează cu o treime.”

Pentru aceleași considerente ca și în cazul inculpatului M.M.T., nu putea fi înlăturată din încadrarea juridică prevăzută de legea veche (art. 255 C. pen. anterior) agravanta prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 anterior modificării prin Legea nr. 187/2012. Agravanta prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 a fost modificată doar odată cu intrarea în vigoare a C. pen. actual, care incriminează dare de mită în art. 289 C. pen. Nu a mai existat un alt moment în care, de la săvârșirea faptei și până la judecata acesteia, să nu fi fost incidentă agravanta prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în varianta anterioară modificării prin Legea nr. 187/2012, variantă concomitentă însă și cu abrogarea C. pen. anterior și respectiv cu intrarea în vigoare a C. pen. actual), care să conducă la o a treia formă legală a infracțiunii cu care să fie comparate celelalte două.

În consecință, au fost comparate art. 255 C. pen anterior raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în forma în vigoare la data faptei) și art. 290 C.pen. (legea în vigoare la judecata infracțiunii). Din examinarea incriminărilor rezultă că fapta unei persoane de a da indirect unei persoane cu atribuții de control (ministru) foloase care nu i se cuvin (executarea de lucrări de extindere și amenajare a casei mamei la un preț sub cel real) în legătură cu un act ce intră în îndatoririle persoanei cu funcție de control (numirea în funcție a inspectorului general al I.S.C.) este incriminată în ambele coduri, iar termenul de prescripție specială (de 12 ani conform legii în vigoare la data faptei, mai favorabil decât cel de 16 ani conform legii în vigoare la data judecării cauzei, la care se adaugă, în ambele situații, perioada de 8 luni și 7 zile în care cauza a fost suspendată ca urmare a ridicării excepției de neconstituționalitate ) nu s-a împlinit, astfel că legea nouă nu prezintă caracteristici în raport de aceste criterii pentru a fi considerată mai favorabilă.

În ceea ce privește limitele de pedeapsă ce au fost avute în vedere la individualizarea sancțiunii, u n element obiectiv al individualizării este analiza circumstanțelor de săvârșire a fiecărei fapte, atenuate sau agravate după caz, de natură a conduce la stabilirea limitelor minime și maxime între care urmează să fie stabilită sancțiunea.

Instanța constată că, în cauză, conduita autorităților a determinat pronunțarea unei hotărâri în primă instanță la o distanță apreciabilă de la data săvârșirii faptelor, care a prelungit incertitudinea asupra situației fiecărui inculpat. Circumstanța, a cărei aplicare este explicată mai sus, în legătură cu acuzația de luare de mită este un element obiectiv care își produce efectele cu privire la toți inculpații. Această împrejurare a fost reținută ca circumstanță atenuantă conform art. 74 alin. (2) C. pen. anterior şi produce efectele din art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, respectiv o pedeapsă coborâtă sub minimul de șase luni până la minimul general sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 RON.

Comparând efectele circumstanței asupra sancțiunilor rezultă că legea nouă nu este mai favorabilă și nu poate retroactiva (sancțiune de la 15 zile până la 6 luni în legea veche, față de 2 ani-7 ani în legea nouă, circumstanţa atenuantă neputând fi valorificată potrivit legii noi).

În raport de poziția ocupată de inculpată (inspector general la I.S.C.) și de gravitatea faptei de a da mită unei persoane cu o poziție importantă în stat (ministru) instanța de fond s-a orienta la o pedeapsă către maximul intervalului astfel stabilit, de 5 luni închisoare.

Totodată, având în vedere gravitatea faptei de a da, la momentul la care exercita funcții în cadrul I.S.C. unei persoane cu autoritate (ministru) lucrări subevaluate pentru extinderea și amenajarea locuinței mamei sale, a făcut aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege și a fi ales, dar și de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii.

Totodată instanța de fond a constatat că inculpata este în executarea unei alte condamnări, dar nu a solicitat contopirea sancțiunii din prezenta cauză cu cea din condamnarea anterioară, astfel că nu s-a putut dispune aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni.

În ceea ce privește celelalte acuzații, termenul de prescripție, calculat conform legii vechi, aşa cum s-a arătat anterior, s-a împlinit, astfel că legea penală mai favorabilă aplicabilă tuturor infracţiunilor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată este, evident, legea veche.

V.3. Acuzații referitoare la N.P.

Fals în înscrisuri oficiale, art. 288 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare. Incriminarea la data săvârșirii faptei.

Art. 288 Falsul material în înscrisuri oficiale

(1) Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

(2) Falsul prevăzut în alineatul precedent, săvârşit de un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.(…)

Art. 17 din Legea nr. 78/2000

(1) În înţelesul prezentei legi, următoarele infracţiuni sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene:

c) falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune;

Art. 18 din Legea nr. 78/2000

(1) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. a)-lit. d^¹) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în C. pen. pentru aceste infracţiuni, al căror maxim se majorează cu 2 ani.

Incriminarea la data judecării faptei. Art. 320 Falsul material în înscrisuri oficiale

(1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Falsul prevăzut în alin. (1), săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 79 din Legea nr. 187/2012

Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219/18.05.2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: (…)10. Art. 14, art. 17 şi art. 18 se abrogă.

N u a putut fi înlăturată din încadrarea juridică prevăzută de legea veche [art. 288 alin. (2) C. pen. anterior] agravanta prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 anterior modificării prin Legea nr. 187/2012. Agravanta prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a fost abrogată doar odată cu intrarea în vigoare a C. pen. actual, care incriminează falsul material în înscrisuri oficiale în art. 320 C. pen. Nu a mai existat un alt moment în care, de la săvârșirea faptei și până la judecata acesteia, să nu fi fost incidentă agravanta prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu excepția abrogării prin Legea nr. 187/2012 (concomitentă însă și cu abrogarea C. pen. anterior și respectiv cu intrarea în vigoare a C. pen. actual) care să conducă la o a treia formă legală a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale cu care să fie comparate celelalte două.

În consecință, au fost comparate art. 288 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (în forma în vigoare la data faptei) și art. 320 C. pen. (legea în vigoare la judecata infracțiunii).

Din examinarea incriminărilor a rezultat că fapta unei persoane de a falsifica un înscris oficial (autorizația de construire) prin alterarea conținutului său (valoarea lucrării semnătura primarului) de natură să producă consecințe juridice în legătură cu o faptă de corupție este incriminată în ambele coduri, iar termenul de prescripție specială (de 12 ani conform legii în vigoare la data faptei, mai favorabil decât cel de 16 ani conform legii în vigoare la data judecării cauzei, la care se adaugă, în ambele situații, perioada de 8 luni și 7 zile în care cauza a fost suspendată ca urmare a ridicării excepției de neconstituționalitate ) nu s-a împlinit, astfel că legea nouă nu prezintă caracteristici în raport de aceste criterii pentru a fi considerată mai favorabilă.

În ceea ce privește limitele de pedeapsă ce urmează a fi avute în vedere la individualizarea sancțiunii, același element obiectiv reținut față de ceilalți inculpați (explicat în secțiunea individualizării primei infracțiuni, aceea de luare de mită), conduita autorităților a determinat pronunțarea unei hotărâri în primă instanță la o distanță apreciabilă de la data săvârșirii faptelor, care a prelungit incertitudinea asupra situației fiecărui inculpat, a fost reținută ca o circumstanță atenuantă conform art. 74 alin. (2) C. pen. anterior şi produce efectele din art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, respectiv o pedeapsă coborâtă sub minimul de șase luni până la minimul general sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 ROL.

Comparând efectele circumstanței asupra sancțiunilor a rezultat că legea nouă nu este mai favorabilă și nu poate retroactiva (sancțiune de la 15 zile până la 6 luni în legea veche față de unu-5 ani în legea nouă).

În raport de poziția ocupată de inculpat (persoana care răspundea în cadrul Primăriei V. de eliberarea autorizațiilor) și de gravitatea faptei de a falsifica un înscris ce urma să fie folosit într-o cauză de corupție în care era acuzat un fost ministru, instanța a aplica o pedeapsă orientată către maximul intervalului astfel stabilit, de 5 luni închisoare.

Totodată, având în vedere gravitatea faptei a făcut aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege și de a fi ales, dar și de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii.

Favorizarea infractorului. Incriminarea la data săvârșirii faptei: art. 264 C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 264 Favorizarea infractorului

(1) Ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 7 ani.

(2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

(3) Favorizarea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte.

Art. 17 din Legea nr.78/2000

În înţelesul prezentei legi, următoarele infracţiuni sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene:

a) tăinuirea bunurilor provenite din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în Secţiunile a II-a şi a III-a, precum şi favorizarea persoanelor care au comis o astfel de infracţiune;

Art. 18 din Legea nr. 78/2000

(1) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. a)-lit. d^¹) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în C. pen. pentru aceste infracţiuni, al căror maxim se majorează cu 2 ani.

Incriminarea la data judecării faptei.

Art. 269 Favorizarea făptuitorului

(1) Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor.

(3) Favorizarea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.

Art. 79 din Legea nr.187/2012

Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219/18.05.2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: (…) 10. Art. 14, art. 17 şi art. 18 se abrogă.

Pentru considerentele ce preced, analizate în legătură cu falsul material în înscrisuri oficiale n u a putut fi înlăturată din încadrarea juridică prevăzută de legea veche (art. 264 C. pen. anterior) agravanta prevăzută de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 anterior modificării prin Legea nr. 187/2012, astfel încât vor fi comparate art. 264 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 (în forma în vigoare la data faptei) și art. 269 C. pen. (legea în vigoare la data judecării infracțiunii). Din examinarea incriminărilor a rezultat că fapta unei persoane de a ajuta pe cel cercetat într-o cauză de corupție prin falsificarea un înscris oficial (autorizația de construire) de natură să producă consecințe juridice în apărarea celui acuzat este incriminată în ambele coduri, iar termenul de prescripție specială (de 7 ani și șase luni conform legii în vigoare la data faptei, mai favorabil decât cel de 10 ani conform legii în vigoare la data judecării cauzei, la care se adaugă, în ambele situații, perioada de 8 luni și 7 zile în care cauza a fost suspendată ca urmare a ridicării excepției de neconstituționalitate ) nu s-a împlinit, astfel că legea nouă nu prezintă caracteristici în raport de aceste criterii pentru a fi considerată mai favorabilă.

În ceea ce privește limitele de pedeapsă ce au fost avute în vedere la individualizarea sancțiunii, același element obiectiv reținut față de ceilalți inculpați (explicat în secțiunea individualizării primei infracțiuni, aceea de luare de mită), conduita autorităților a determinat pronunțarea unei hotărâri în primă instanță la o distanță apreciabilă de la data săvârșirii faptelor, care a prelungit incertitudinea asupra situației fiecărui inculpat, va fi reținut ca circumstanță atenuantă și va produce efectele din art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, respectiv o pedeapsă coborâtă sub minimul de șase luni până la minimul general sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 RON. Comparând efectele circumstanței asupra sancțiunilor a rezultat că legea nouă nu este mai favorabilă și nu poate retroactiva (sancțiune de la 15 zile până la 6 luni în legea veche față de unu-5 ani în legea nouă).

În raport de poziția ocupată de inculpat (persoana care răspundea în cadrul Primăriei V. de eliberarea autorizațiilor) și de gravitatea faptei de a sprijini un fost înalt funcționar al statului prin falsificarea unui înscris ce urma să fie folosit într-o cauză de corupție în care era acuzat, instanța a aplicat o pedeapsă orientată către maximul intervalului astfel stabilit, de 2 luni închisoare.

Totodată, având în vedere gravitatea faptei a făcut aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege și de a fi ales, dar și de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul a mai fost condamnat anterior și a solicitat contopirea sancțiunilor depunând la dosar hotărârea judecătorească de condamnare anterioară cu mențiunea rămânerii definitivă. Din datele menționate în hotărâre, în raport de data faptelor din prezenta cauză, instanţa de fond a c onstatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 138 din 7 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 23.892/3/2007, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 170 din 23 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti.

A descontopit pedeapsa rezultantă susmenţionată în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, respectiv: 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. anterior, raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, a contopit pedepsele susmenţionate cu pedepsele stabilite în prezenta cauză urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

VI. Confiscarea specială. Sechestru asigurător. Acţiunea civilă. Cheltuieli judiciare

În conformitate cu dispoziţiile art. 254 alin. (3) C. pen. anterior şi cu soluţia adoptată cu privire la infracţiunea de luare de mită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus confiscarea specială a sumei de 169.440 RON de la inculpatul M.M.T.

Totodată, a menţinut măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa din 17 noiembrie 2008 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului M.M.T., până la concurenţa sumei de 169.440 RON.

În temeiul dispoziţiilor art. 25 alin. (5) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în raport de soluţiile de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale dispuse faţă de inculpata J.I.P. pentru infracţiunile prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 272 pct. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, conform art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d), art. 124 şi art. 128 C. pen. anterior, a lăsat nesoluţionate acţiunile civile promovate de SC V. SA, SC C. SA şi SC R.G. SRL Bacău.

Conform art. 397 alin. (5) C. proc. pen., a menţinut măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatei J.I.P. prin ordonanţa din 17 noiembrie 2008 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate indicate în rechizitoriu, cu excepţia celor care includ menţiuni conforme cu realitatea, respectiv cele care atestă plăţile făcute de M.V.G.

Deși în rechizitoriu nu au fost prezentate elementele pe baza cărora au fost cuantificate cheltuielile judiciare în sumă de 23.000 RON, respectiv, 10.000 RON inculpatul M.M.T.; 8.000 RON inculpata J.I.P. şi 5.000 RON inculpatul N.P., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că, raportat la volumul actelor de urmărire penală efectuate în cauză, descrise şi analizate în cuprinsul prezentei hotărâri, acestea sunt justificate.

La aceste sume au fost adăugate cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea cauzei în primă instanţă, de 5.000 RON în sarcina inculpatul M.M.T., din care suma de 2.400 RON reprezintă onorariul aferent întocmirii suplimentului la raportul de expertiză contabilă şi de câte 2.000 RON în sarcina inculpaţilor J.I.P. şi N.P., sume cuantificate în raport de volumul actelor de cercetare efectuate în faţa instanţei de fond.

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 C. proc. pen., dar şi soluţiile pronunţate în cauză, raportat la acuzaţiile aduse fiecărui inculpat în parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus obligarea inculpatului M.M.T. la plata sumei de 15.000 RON, din care suma de 2.400 RON a fost avansată, conform art. 273 alin. (5) C. proc. pen., din fondul cheltuielilor judiciare special alocat al instanţei supreme, către expertul T.A.F., respectiv obligarea inculpatei J.I.P. la plata sumei de 10.000 RON şi a inculpatului N.P. la plata sumei de 7.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în procesul penal.

B. JUDECATA ÎN APEL.

I. Împotriva sentinţei penale nr. 916 din 15 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5140/1/2013, în termenul legal, au formulat apel Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi inculpaţii M.M.T., J.I.P. şi N.P.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, la data de 21 noiembrie 2014, primul termen fiind fixat aleatoriu la data de 12 ianuarie 2015.

Prin încheierea de şedinţă din data de 12 ianuarie 2015, în temeiul art. 356 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, completul de 5 judecători, a admis cererea de amânare formulată de apelantului intimat inculpat M.M.T. pentru angajarea unui apărător ales, a luat act de precizarea apelantului intimat inculpat M.M.T. că dorește să dea declarație în fața instanței de apel, precum şi de precizarea apelantul intimat inculpat N.P. că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.

La acelaşi termen de judecată, Înalta Curte, completul de 5 judecători, a pus în vedere reprezentantului Ministerului Public și apelanților intimați inculpați să depună la dosar până la data de 16 ianuarie 2015 motivarea căii de atac pe care au declarat-o, eventuale cereri sau excepții prealabile soluționării căii de atac, precum şi cereri de probe noi.

La termenul din 20 ianuarie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, a procedat la ascultarea apelantului intimat inculpat M.M.T. în condițiile art. 420 alin. (4) rap. la art. 378 alin. (1) C. proc. pen., declaraţia acestuia fiind consemnată, citită de către acesta, semnată, iar ulterior ataşată la dosarul cauzei.

La acelaşi termen de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, a admis cererea formulată de către apărătorul ales al apelantei intimate inculpate J.I.P., de audiere a inculpatei, a admis, în parte, cererea în probațiune formulată de apelantul intimat inculpat M.M.T., prin apărător, de a se depune la dosar procesul-verbal de confruntare între inculpatul M.M.T. și martorul S.S. efectuată în cursul urmăririi penale, dacă acest înscris există, sens în care se a emis adresă către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A.

A respins cererea apărătorului ales al apelantei intimate inculpate J.I.P., de audiere a martorei M.A., cererea apărătorului ales al apelantului intimat inculpat M.M.T., de efectuare a unei expertize tehnice evaluatoare, precum şi cererea apărătorului ales al apelantului intimat inculpat M.M.T., de efectuare a unei adrese către Ministerul Transporturilor pentru stabilirea atribuțiilor Corpului de control al ministrului.

La termenul din 13 februarie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, a procedat la audierea apelantei intimate inculpate J.I.P., declaraţia acesteia fiind consemnată, citită de către aceasta, semnată, iar ulterior ataşată la dosarul cauzei.

Constatând că nu mai sunt alte cereri sau excepții de invocat, instanța de control judiciar, în conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. (6) şi alin. (11) C. proc. pen., raportat la prevederile art. 388 C. proc. pen., a acordat cuvântul la dezbateri în apel. Susținerile făcute cu ocazia dezbaterilor în apel au fost în detaliu consemnate în partea introductivă din prezenta decizie.

II. Motivele de apel formulate în cauză au vizat în esenţă următoarele:

1. Prin apelul promovat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. a criticat soluţia sub următoarele aspecte:

a. Greşita achitare a inculpatului M.M.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 17 din Legea nr. 78/2000;

b. Greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor ca urmare a reţinerii de către instanţa de fond, pentru toţi inculpaţii, a dispoziţiilor art. 74 alin. (2), cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.;

c. Greşita stabilire a cuantumului sumei ce trebuia confiscată de instanţă de la inculpatul M.M.T. potrivit dispoziţiilor art. 254 alin. (3) C. pen.

2. Prin apelul promovat, inculpata J.I.P. a criticat soluţia instanţei de fond sub următoarele aspecte:

a. Greşita condamnare pentru infracţiunea de dare de mită;

b. Stabilirea greşită de către instanţa de fond a perioadei infracţionale, potrivit căreia ultimul act s-a epuizat în luna iulie 2002;

c. Stabilirea greşită de către instanţa de fond a cuantumului sumei ce a reprezentat obiectul infracţiunii de dare de mită, corelativ cu obiectul infracţiunii de primire de mită.

3. Prin apelul formulat, inculpatul M.M.T. a criticat soluţia primei instanţe sub următoarele aspecte:

a. Nemotivarea hotărârii apelate de către instanţa de fond;

b. Condamnarea pentru o altă faptă decât pentru cea reţinută în actul de inculpare;

c. Nelegalitatea hotărârii primei instanţe deoarece aceasta s-a bazat, aproape exclusiv, pe o probă nelegală şi neconcludentă, respectiv pe raportul de evaluare în specialitatea construcţii;

d. Greşita stabilire a cuantumului foloaselor necuvenite primite de la inculpata J.I.P.;

e. Greşita reţinere a agravantei prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen.;

f. Greşita soluţie dispusă de către instanţa de fond cu privire la infracţiunea de uz de fals, apreciind că în mod greşit instanţa de fond a constatat intervenită prescripţia în condiţiile în care din actele şi lucrările dosarului rezultă cu certitudine că nu a săvârşit infracţiunea.

4. Prin apelul formulat, inculpatul N.P. a criticat soluţia primei instanţe sub următoarele aspecte:

a. Greşita condamnare pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în condiţiile în care, din punctul său de vedere această faptă nu există;

b. Greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului, în condiţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni;

c. Greşita încadrare juridică a faptei de fals material în înscrisuri oficiale prin reţinerea agravantei prevăzută de alin. (2) al art. 288 C. pen. (1969);

d. Greşita reţinere a agravantei prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

e. Intervenirea prescripţiei speciale a răspunderii penale, atât pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale cât şi pentru infracţiunea de favorizarea infractorului.

III. Sintetizând motivele de apel formulate în cauză şi procedând la analiza acestora, instanţa de apel reţine următoarele:

1. În ceea ce priveşte nemotivarea sentinţei apelate, critică formulată de inculpatul M.M.T., Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că aceasta este neîntemeiată, instanţa de fond analizând fiecare faptă reţinută în sarcina inculpatului în raport cu probele administrate în cauză, conducând la condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită şi la achitare pentru celelalte infracţiuni reţinute în sarcina sa.

Astfel, în ceea ce priveşte soluţia de condamnare a inculpatului M.M.T. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, instanţa de fond a analizat, pe de o parte, îndeplinirea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni, atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective, iar pe de altă parte mijloacele de probă care dovedesc existenţa faptelor şi săvârşirea acestora cu vinovăţia prevăzută de lege.

În acest sens, instanţa de fond a analizat următoarele aspect:

a) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu banii sau foloasele: pretinderea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin; primirea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin; acceptarea promisiunii de bani sau foloase care nu i se cuvin, faptul că nu a respins o asemenea promisiune;

b) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu actele de serviciu: îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu.

c) legătura dintre foloasele necuvenite și actul de serviciu: banii sau produsele trebuie să fie pretinse, primite etc. cu titlul de contra-echivalent al conduitei pe care făptuitorul urmează să o aibă și anume pentru îndeplinirea unui act de serviciu.

d) atribuțiile de control: condiția ține de realizarea formei agravate a infracțiunii (subiectul infracțiunii de luare de mită este calificat) și se determină în fiecare caz în parte în funcție de natura atribuțiilor de serviciu ale făptuitorului.

Totodată, instanţa de fond a analizat şi aspectele ce au determinat reţinerea infracţiunii de dare de mită trebuie dovedite, respectiv:

a) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu banii sau foloasele: promisiunea de bani sau alte foloase; oferirea de bani sau alte foloase; darea de bani sau alte foloase;

b) existența unui act dorit de mituitor: îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu.

c) legătura dintre banii sau foloasele necuvenite și actul de serviciu.

În aceste condiţii, instanţa de fond a reţinut că infracţiunea de luare de mită imputată inculpatului M.M.T. a constat în fapta de a pretinde şi primi, în perioada 2001-2002, în calitate de ministru al M.L.P.T.L., de la inculpata J.I.P., în schimbul numirii şi menţinerii ei în funcţia de inspector şef adjunct şi inspector şef al I.S.C., foloase necuvenite, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii, amenajare şi dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău şi SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna V., judeţul Ilfov, proprietatea mamei inculpatului.

În ceea ce priveşte infracţiunea de dare de mită, reţinută în sarcina inculpatei J.I.P., instanţa de fond a reţinut că aceasta a constat în fapta de a da, în perioada 2001-2002, în circumstanţele arătate, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatului M.M.T., ce deţinea funcţia de ministru al M.L.P.T.L., foloase necuvenite reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii, amenajare şi dotare executate de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău, SC D. SRL Bacău şi SC R.G. SRL Bacău la imobilul din comuna V., jud. Ilfov proprietatea mamei învinuitului, în scopul numirii şi menţinerii în funcţiile de inspector şef adjunct şi inspector şef al I.S.C.

În motivarea soluţiei de condamnare, prima instanţă a reţinut că în raport cu cronologia evenimentelor şi strânsa legătură dintre acestea dovedesc că întreaga activitatea desfăşurată de inculpată, astfel cum a fost descrisă anterior, nu a constituit o acţiune dezinteresată, menită să-i asigure doar confortul unei relaţii cât mai bune cu şeful său direct şi familia acestuia, ci a avut legătură cu atribuţiile de serviciu ale inculpatului şi modul de îndeplinire al acestora.

În ceea ce priveşte caracterul necuvenit al foloaselor materiale primite de inculpatul M.M.T., instanţa de fond a reţinut că acesta rezultă, fără putinţă de tăgadă, atât din declaraţiile martorilor (H.E., P.C., D.D., M.N., D.V., C.I.), cât şi din concluziile raportului tehnic în construcţii şi a raportului de expertiză contabilă. Totodată, instanţa de fond a apreciat că inculpatul M.M.T., prin pregătirea profesională şi calitatea deţinută, avea expertiza necesară pentru a aprecia că suma facturată pentru executarea lucrării era mult mai mică decât valoarea reală a acesteia, în condiţiile în care chiar şi numai materialele folosite pentru renovarea întregii construcţii erau de ultimă generaţie şi de o calitate superioară, depăşindu-se, astfel, în mod evident, preţul mediu/mp de construcţie.

În acest sens, instanţa de fond a făcut trimitere atât la declaraţia inculpatului M.M.T., care a precizat că valoarea pe metrul pătrat era de aproximativ 300 euro, cât şi la declaraţiile martorilor C.I. şi P.A.

În ceea ce priveşte legătura dintre foloasele necuvenite primite de inculpatul M.M.T. în calitatea sa de ministru al lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei şi exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, instanţa de fond a reţinut că inculpata J.I.P. a fost numită la conducerea I.S.C., de către inculpatul M.M.T., exact în perioada în care aceasta coordona, supraveghea şi conducea lucrările de renovare şi extindere la imobilul aparţinând mamei inculpatului, M.V.G., din sat P., oraș V., jud. Ilfov.

Instanţa de fond a reţinut că, în respectiva perioadă, organizarea si funcţionarea M.L.P.T.L. era reglementată prin H.G. nr. 3/2001.

Potrivit art. 4 din actul normativ susmenţionat, „Conducerea M.L.P.T.L. este asigurată de ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei. Ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei conduce întreaga activitate a ministerului şi îl reprezintă în raporturile cu celelalte ministere, cu alte autorităţi publice şi organizaţii, precum şi cu persoane juridice şi fizice din ţară şi din străinătate”.

Totodată, potrivit art. 6 din acelaşi act normativ: „(1) În structura organizatorica a M.L.P.T.L., prevăzută în anexa nr. 1, funcţionează direcţii generale şi direcţii. În cadrul acestora, prin ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei se pot organiza servicii, birouri, precum şi colective temporare, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 40/1991 cu privire la salarizarea Preşedintelui şi Guvernului României, precum şi a personalului Preşedinţiei, Guvernului şi al celorlalte organe ale puterii executive, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Corpul de control al ministrului, I.S.C., Inspectoratul de stat în transporturi şi Inspectoratul aviaţiei civile se organizează la nivel de direcţii generale.

(3) I.S.C. şi inspectoratele teritoriale se organizează şi funcţionează potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare prevăzut în anexa nr. 4.”.

Prin anexa IV din acelaşi act normativ era stabilit Regulamentul de organizare şi funcţionare a I.S.C. şi a inspectoratelor teritoriale în construcţii din subordinea acestuia, stabilindu-se, prin art. 6: „(1) Inspectorul de stat sef al I.S.C. este subordonat ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei” iar prin art. 1: „(1) I.S.C. exercita controlul de stat cu privire la respectarea disciplinei în urbanism şi amenajarea teritoriului şi la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul calităţii construcţiilor, în toate etapele de concepere, realizare, exploatare şi post-utilizare a acestora şi în toate componentele sistemului calităţii în construcţii.”.

În consecinţă, prima instanţă a reţinut că, în virtutea atribuţiilor legale, ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei conducea întreaga activitate a ministerului de resort, deci şi a structurilor aflate în subordinea sa, respectiv I.S.C. Prin urmare, între ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei şi conducătorii I.S.C. exista un raport de subordonare administrativă, de autoritate, rezultând chiar din faptul numirii conducerii I.S.C. de către acesta.

Acest raport de subordonare instituia în persoana inspectorului general al I.S.C. obligaţia îndeplinirii dispoziţiilor ministrului, care putea controla şi evalua modul în care acestea au fost respectate, cu consecinţe inclusiv în planul menţinerii sau revocării din funcţie a persoanei respective.

Prin urmare, date fiind raporturile de subordonare directă dintre ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei şi inspectorul de stat şef al I.S.C., ministrul era cel care îl numea şi revoca direct pe conducătorul unui organ central de specialitate, ca sancţiune pentru neîndeplinirea atribuţiilor ce-i reveneau acestuia.

I.S.C. era un organism tehnic specializat desemnat să exercite, potrivit legii, controlul de stat cu privire la respectarea disciplinei în urbanism şi a regimului de autorizare a construcţiilor, precum şi la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul calităţii în construcţii. Acesta era un organ central de specialitate al cărui conducător se afla într-un raport de subordonare administrativă directă faţă de ministrul de resort.

În consecinţă, prima instanţă a constatat că inculpata J.I.P. a fost numită în funcţia de inspector adjunct şi apoi de inspector general de către inculpatul M.M.T. care, în virtutea atribuţiilor sale, avea dreptul şi obligaţia de a controla modul în care aceasta îşi desfăşura activitatea, putând decide asupra menţinerii sau eliberării sale din funcţie.

Prima instanţă a constatat că vocaţia pe care inculpatul M.M.T. o avea, în calitatea sa de ministru de resort, de a decide la un moment dat asupra menţinerii sau, dimpotrivă, eliberării din funcţia deţinută în cadrul I.S.C. a inculpatei J.I.P. are relevanţă juridică sub aspectul constitutiv al infracţiunii de corupţie.

Menţinerea în funcţie a inculpatei J.I.P. nu s-a făcut automat, ci a presupus de fiecare dată o nouă numire a acesteia, ceea a condus instanţa de fond la concluzia că exista posibilitatea înlocuirii acesteia din funcţie cu prilejul schimbării raportului de subordonare directă, neexistând vreo dispoziţie legală care să impună reconfirmarea din oficiu a conducătorului instituţiei.

Concluzionând, prima instanţă a apreciat că între inculpata J.I.P., în calitate de şef al I.S.C. şi inculpatul M.M.T., în calitate de ministru al lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei exista un raport direct de subordonare, iar acesta din urmă putea dispune asupra menţinerii, respectiv înlocuirii ei din funcţie, în baza atribuţiilor de serviciu inerente funcţiei de ministru de resort, fiind astfel îndeplinită situaţia premisă a infracţiunilor de dare, respectiv luare de mită.

În baza acestui raţionament, instanţa de fond a constatat că fapta unui ministru de a primi indirect (cu privire la locuința mamei sale) foloase care nu i se cuvin (executarea de lucrări de extindere și amenajare a casei mamei la un preț sub cel real) în legătură cu un act ce intră în îndatoririle sale (numirea în funcție a inspectorului general al I.S.C.) reprezintă infracțiunea de luare de mită.

Instanţa de fond a apreciat că între numirea în funcție de către M.M.T. și modul în care J.I.P. a determinat emiterea unui deviz de lucrări și a unor facturi pentru sume mai mici, există legătură de cauzalitate probată de conduita ulterioară a inculpatei J.I.P. care a cerut distrugerea fizică a documentelor contabile emise pentru extinderea și amenajarea casei în cauză, ascunderea numelui debitorului în programul de contabilitate pe calculator prin menționarea în contabilitate a sumelor datorate pe numele unei persoane fizice (nenominalizată, menționată doar generic ca persoană fizică) și îndepărtarea calculatoarelor folosite la firmă în perioada respectivă prin vinderea lor unei firme din Brașov, aspecte care au rezultat din declaraţiile mai multor martori.

În consecinţă, prima instanţă a constatat că inculpatul M.M.T. a săvârşit infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar inculpata J.I.P. a săvârşit infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, a apreciat că potrivit atribuţiilor de serviciu, inculpatul M.M.T. avea şi calităţii de funcţionar cu atribuţii de control, aspect care legitimează încadrarea juridică dată faptei acestuia, infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, dar şi a celei reţinute în sarcina inculpatei J.I.P., art. 255 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Sub acest aspect, deşi Înalta Curte, completul de 5 judecători, are un punct de vedere diferit faţă de instanţa de fond, respectiv că faptele astfel reţinute au fost săvârşite în formă continuată, aspect care deja a fost dezvoltat în cadrul analizei efectuate asupra motivelor de apel ale parchetului, constată că şi sub acest aspect hotărârea primei instanţe este motivată.

În aceste condiţii şi în raport cu faptele reţinute în sarcina inculpatului M.M.T., cu probele administrate în cauză şi cu conţinutul hotărârii atacate, Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază că motivul de apel invocat de către inculpatul M.M.T. privind nemotivarea de către instanţa de fond a hotărârii de condamnare este neîntemeiat, întrucât aceasta a analizat faptele săvârşite sub toate aspectele impuse de lege şi a făcut trimitere la probele ce au condus la soluţia de condamnare.

Cu privire la celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului M.M.T., Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată, pe de o parte, că prima instanţă a argumentat din punct de vedere legal fiecare soluţie de achitare sau încetare a procesului penal dispusă cu privire la acestea, iar pe de altă parte, că inculpatul nu a formulat critici de nemotivare în legătură cu această parte a hotărârii instanţei de fond.

2. În ceea ce priveşte fondul acuzaţiilor aduse inculpaţilor, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată următoarele:

a) Cu privire la infracţiunea de dare de mită, respectiv infracţiunea de luare de mită, imputate inculpaţilor J.I.P. şi M.M.T., Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că, potrivit actelor din dosar, în anul 2000 inculpatul M.M.T. îndeplinea funcţia de vicepreşedinte al P.S.D., coordonând, totodată, activitatea filialei Partidului Social Democrat Bacău. În aceste împrejurări i-a cunoscut pe martorul S.S. şi pe inculpata J.I.P., care erau acţionari şi administratori ai unor firme de construcţii importante din judeţul Bacău, respectiv SC C. SA, SC V. SA şi SC R.G. SRL.

Începând cu luna decembrie 2000 şi până în iulie 2003, inculpatul M.M.T. a deţinut calitatea de ministru al lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei.

Prin prerogativele funcţiei deţinute, în data de 18 ianuarie 2001, prin Ordinul nr. 69/2001, inculpatul M.M.T. a numit în funcţia de inspector de stat şef adjunct la I.S.C. pe inculpata J.I.P. Menţiunea corespunzătoare a fost operată în cartea de muncă începând cu data de 22 ianuarie 2001, dată de la care inculpata J.I.P. și-a dat demisia din funcţia de vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie al SC C. SA Bacău, atrăgând atenția că va conduce, în fapt, și pe viitor, societățile comerciale SC C. SA Bacău şi SC V. SA Bacău.

La data de 26 martie 2001, inculpatul M.M.T. a hotărât ca inculpata J.I.P. să preia printr-un protocol, prerogativele funcţiei de inspector de stat şef al I.S.C., funcţie deţinută până în acel moment de C.N.S., iar începând cu data de 1 octombrie 2001, prin ordinul nr. 1371 din 25 septembrie 2001 al ministrului de resort, respectiv inculpatul M.M.T., inculpata J.I.P. a fost numită în funcţia de inspector general de stat la I.S.C., instituţie reorganizată şi subordonată M.L.P.T.L. conform O.G. nr. 63/2001.

Această funcţie a fost deţinută de inculpata J.I.P. până la data de 3 noiembrie 2003 când, prin ordin al ministrului delegat pentru coordonarea Autorităţii de control, B.I., a fost numită în funcţia de preşedinte al Consiliului de conducere al I.S.C., inspector general de stat, ca urmare a preluării acestei instituţii în subordinea Autorităţii Naţionale de Control, conform O.G. nr. 64/2003;

Ulterior, prin decizia nr. 149 din data de 15 iulie 2004, primul ministru N.A. a numit în funcţia de preşedinte al Consiliului de conducere al I.S.C., inspector general de stat pe inculpata J.I.P., ca urmare a trecerii acestei instituţii în coordonarea primului-ministru prin cancelaria sa, conform modificărilor aduse O.G. nr. 11/2004 prin Legea nr. 228/2004.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că în perioada în care inculpatul M.M.T. a emis acte de autoritate publică în legătură cu inculpata J.I.P., exercitându-şi astfel atribuţiile de ministru, aceasta a coordonat lucrările de renovare şi extindere la imobilul aparţinând mamei inculpatului M.M.T. şi a efectuat, din fonduri proprii, mai multe plăţi succesive reprezentând o parte din contravaloarea facturii emise de către SC V. SA pe numele M.V.G.

Astfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, implicarea inculpatei J.I.P. în lucrările de renovare şi extindere efectuate la imobilul familiei inculpatului M.M.T. este dovedită atât de înscrisurile aflate la dosar, respectiv actele de numire în funcţie, cât şi de declaraţiile martorilor P.C., T.I., T.M. şi H.E.

În acest sens, în vederea organizării şi demarării lucrărilor de renovare, în luna aprilie 2001, inculpata J.I.P. a solicitat martorului M.N., director general al SC C. SA Bacău, să formeze echipe în vederea evaluării necesarului de materiale şi demarării lucrărilor.

În urma acestei solicitări, martorul M.N. a format echipele, a desemnat maistrul de şantier pentru coordonarea lucrărilor, a început achiziţionarea materialelor necesare şi a demarat lucrările de renovare. Toate aceste activităţi s-au desfăşurat sub directa coordonare a inculpatei J.I.P., aspect ce rezultă fără dubiu din declaraţiile martorilor M.N., T.M., T.I. şi P.C.

Astfel, martorul M.N., în declaraţia dată în timpul urmăririi penale şi menţinută în faţa instanţei de fond, a precizat următoarele:

„(…) J.I.P. m-a anunţat că angajaţii SC C. SA trebuie să lucreze, împreună cu cei de la SC V. SA, la un imobil din B., proprietate a mamei ministrului M.M.T.

Reţin că am avut o discuţie cu J.I.P. despre maistrul care urmează să plece pentru a coordona lucrările. Eu l-am propus pe maistrul T.I. care, din câte îmi amintesc, avea contract de colaborare cu SC V. SA J.I.P. a avut reţineri întrucât nu îl agrea pe acest maistru, însă în final a acceptat.

În anul 2001, înainte ca S.S. şi J.I.P. să plece în Bucureşti, s-a organizat o şedinţă la care am participat şi eu. Cu această ocazie, S.S. ne-a transmis că atât eu, în calitate de administrator al SC C. SA cât şi P.C., în calitate de administrator al SC V. SA, ne vom desfăşura activitatea sub coordonarea lui J.I.P.”.

Prin declaraţia dată în faţa instanţei de fond, martorul T.M., a precizat următoarele:

„(…) La începutul anului 2001 J.I.P., care la acea dată ocupa funcţia de inspector de stat la I.S.C. din structura M.L.P.T.L., m-a anunţat că SC C. SA va executa lucrări de reabilitare şi de extindere a unui imobil aparţinând lui M.V.G., despre care mi-a comunicat că era mama ministrului M.M.T.

Lucrările urmau a fi executate pe baza unui proiect întocmit de către arhitectul A.C., administrator SC V.E. SRL Bacău.

Când J.I.P. mi-a prezentat proiectul nu mi-a înmânat vreo autorizaţie de construire ori vreun contractul de execuţie a lucrărilor.

Precizez că lucrările au fost demarate fără ca eu să văd comunicarea pe care beneficiarul ar fi trebuit să o facă către Primăria V. şi Inspectoratul Judeţean de Construcţii Ilfov.

Discuţia cu J.I.P. am purtat-o în Bucureşti, întrucât coordonam ca şef de şantier, încă din anul 2000, lucrările de construcţie la un imobil situat în Bucureşti, str. Z.

Şi lucrările la imobilul din B. le-am coordonat tot eu în calitate de şef de şantier şi, pe specialităţi, de maiştrii C.D., T.I. şi C.I., acesta din urmă în ultima parte a anului 2001 şi în primele luni ale anului 2002.

Spre deosebire de alte obiective executate de SC C. SA la această lucrare nu s-a deplasat nici un angajat din compartimentul tehnic pentru a verifica stadiul fizic al lucrărilor deoarece nimeni din conducerea societăţii nu a dat dispoziţie în acest sens.

Lucrările au început în luna martie-aprilie 2001 şi au constat în construirea împrejmuirii exterioare din stâlpi de beton cu panouri din lemn, construirea unui foişor din lemn, montarea unor uşi de interior, înlocuirea obiectelor sanitare din clădirea veche, amenajarea băilor cu gresie şi faianţă, montarea parchetului într-un hol la etaj, montarea unor corpuri de iluminat şi instalarea sistemului de climatizare atât în imobilul vechi cât şi în extinderea construită de SC C. SA.

De asemenea a fost construită o extindere a imobilului compusă din parter, etaj şi subsol cu toate finisajele şi dotările aferente.

Imobilul, după construirea extinderii, a fost finisat în totalitate de SC C. SA. Acoperişul a fost construit doar pe extindere, din acelaşi material existent pe clădirea veche.

Tâmplăria, cu geam termopan (uşi, ferestre şi seră) a fost montată pe extinderea construită de SC C. SA în totalitate de către SC R.G. SRL.

SC C. SA a mai achiziţionat două centrale termice (tip mural) pe lângă centrala care exista.

S-au mai construit în spatele imobilului două anexe (un adăpost pentru câini şi o încăpere pentru montarea rezervoarelor de apă potabilă).

În curte au fost construite alei din piatră cu materiale adus de beneficiar. În aceiaşi perioadă a fost executat un puţ forat pentru captarea apei potabile, s-au placat scările de acces, s-au aplicat glafurile exterioare şi interioare, soclul şi jardinierele.

Din câte cunosc J.I.P. a fost la imobil de câteva ori în anul 2001 şi tot acesteia îi aparţine decizia de renovare a suprafeţei exterioare a întregului imobil, operaţiune care s-a executat în anul 2002.

Martorul T.I., prin declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală, menţinută în faţa instanţei de fond:

„(…) De la începutul lucrărilor şi până la finalizarea acestora J.I.P. a coordonat în mod direct lucrarea dispunând cu privire la fiecare activitate care urma să fie executată. După ce primeam materialele pe care trebuia să le punem în operă o întrebam pe J.I.P. cum şi unde le distribuim. Numai după ce primeam răspunsurile demaram executarea lucrării. În consecinţă nu am avut nici un fel de iniţiativă la realizarea acestui obiectiv.

Dispoziţiile lui J.I.P. le-am primit atât direct cât şi prin intermediul şefului de şantier, T.M.

În această perioadă de început a lucrărilor, care a durat circa două-trei săptămâni, la clădire nu a venit niciodată M.V.G. ori M.M.T. Singurele persoane care supravegheau lucrările erau J.I.P. şi C.V.

După două-trei săptămâni de la demararea lucrărilor la imobil a venit şi M.V.G. care însă nu a purtat discuţii cu mine ci cu J.I.P. care o însoţea. Aceasta nu mi-a dat dispoziţii cu privire la detaliile de execuţie.

M.V.G. a venit de mai multe ori la imobil, în special când se executau finisajele. Uneori era însoţită de J.I.P. Când veneau la imobil susnumitele verificau lucrările şi se consultau cu privire la detaliile de execuţie (culoarea faianţei, gresiei, zugrăvelilor interioare şi exterioare) precum şi la calitatea materialelor ce urmau a fi folosite.

Cu certitudine la imobil a venit şi M.M.T. împreună cu soţia sa, M.M.T. şi au verificat stadiul şi calitatea lucrărilor pe care le executam. Am purtat mai multe discuţii cu M.M.T. referitoare aceste aspecte.

Îmi amintesc că J.I.P. mi-a transmis că lucrările trebuie finalizate până la sfârşitul anului 2001.

Am executat întocmai dispoziţiile primite de la J.I.P. întrucât nu aveam eu calitatea să-i cer explicaţii suplimentare şi nici nu era indicat întrucât era o fire autoritară şi dacă nu i te conformai lua imediat măsuri atât materiale cât şi disciplinare.

Ştiam că J.I.P. lucrează la I.S.C. şi nu la SC C. SA, însă aceasta controla în continuare întreaga activitate a societăţii.(…)

Chiar şi atunci când am purtat discuţii la imobil cu M.M.T. şi cu mama acestuia M.V.G. şi când aceştia m-au întrebat de ce execut o lucrare (cum ar fi modelajul tavanului fals) într-un anumit fel sau de ce nu execut o lucrare în plus, eu le spuneam întotdeauna că aşa am primit dispoziţie de la J.I.P. iar ei nu îmi mai spuneau nimic (…)”.

Martora P.C., prin declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală şi menţinută în totalitate în faţa instanţei de fond cu ocazia audierii acesteia, a învederat aceleaşi aspecte, respectiv:

„(…)La începutul anului 2001 J.I.P. mi-a spus că SC V. SA Bacău, al cărei administrator eram, va fi antreprenor la o lucrare de construcţie ce se va executa în Bucureşti la un imobil aparţinând lui M.M.T., ministrul lucrărilor publice transporturilor şi locuinţei de la acea dată.

În perioada următoare SC V. SA Bacău a cumpărat materialele necesare şi a executat lucrarea cu angajaţi proprii ori de la SC C. SA Bacău.

Aprovizionarea cu materiale pentru această lucrare se realiza de către SC C. SA Bacău care cumpăra de la furnizori şi le factura la SC V. SA, la preţul de achiziţie, societate care le punea în operă la obiectiv, cu muncitorii SC C. SA.

Acest mod de lucru era datorat faptului că SC C. SA avea lichidităţi şi, deci posibilitatea, de a achita imediat contravaloarea materialelor la furnizori.”.

Situaţia de fapt reţinută este confirmată şi de muncitorii care au efectuat lucrările la imobil prin declaraţiile date atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de fond.

Inculpata J.I.P. s-a implicat inclusiv în efectuarea lucrărilor de extindere a imobilului, începând cu întocmirea proiectului de extindere a acestuia şi cu obţinerea autorizaţiei de construire. În vederea realizării acestor obiective, în luna martie 2001, inculpata l-a contactat pe martorul A.C., arhitect, pentru realizarea proiectului de extindere a construcţiei şi întocmirea documentaţiei necesare obţinerii autorizaţiei de construire. Urmare acestei discuţii, martorul A.C., împreună cu martorii F.A. şi B.T. s-au prezentat la imobil aparţinând mamei inculpatului M.M.T., unde inculpata J.I.P. le-a furnizat toate detaliile tehnice în vederea realizării proiectului şi întocmirii documentaţiei necesare obţinerii autorizaţiei de construire.

Aceste aspecte rezultă, fără putinţă de tăgadă, din declaraţia martorului A.C.

Astfel, prin declaraţia dată în faza urmăririi penale şi menţinută în totalitate în faţa instanţei de fond, matorul A.C. a precizat următoarele:

„(…) Când am ajuns în Bucureşti am contactat-o pe J.I.P. care ne-a indicat traseul pe care să-l urmăm pentru a ajunge la imobilul din P.

J.I.P. era în curtea imobilului împreună cu mai mulţi muncitori şi un maistru pe care i-am recunoscut ca angajaţi ai SC C. SA de la lucrările anterioare pe care le-am derulat cu această societate.

J.I.P. ne-a prezentat imobilul existent, respectiv încăperile de la parter şi etaj, mi-a spus că imobilul îi aparţine mamei ministrului M.M.T. şi ne-a explicat că acesta doreşte să facă o extindere a clădirii. Tot de la ea am primit detaliile privind împrejmuirea, aleile, piscina, precum şi funcţiunile fiecărei încăperi în parte (dormitor, baie, hol).

Precizez că la imobil J.I.P. nu mi-a prezentat nicio persoană din partea familiei M.M.T. Conform precizărilor primite de la J.I.P., am efectuat măsurătorile pe teren şi după ce ne-am întors în Bacău am întocmit planşele desenate cu propunerea de extindere pe care i le-am transmis lui S.S., printr-un muncitor al SC C. SA, al cărui nume nu mi-l amintesc.

După câteva zile, J.I.P. mi-a spus că M.M.T. este de acord cu proiectul propus de noi şi mi-a cerut să întocmesc documentaţia pentru obţinerea autorizaţiei de construire.

Mai arăt că am primit de la SC C. SA proiectul cu construcţia existentă. Numele beneficiarului pe care l-am consemnat în proiect, respectiv M.V.G. mi-a fost comunicat telefonic de J.I.P. Nu am ştiut acest nume de la început, motiv pentru care l-am consemnat cu creionul.

Arăt că J.I.P. nu mi-a cerut să închei vreun contract cu SC C. SA, M.M.T. ori M.V.G. pentru acest proiect şi nici nu mi-a spus că voi fi remunerat pentru această prestaţie.

Am consemnat în proiectul pe care l-am întocmit pentru că acesta era numărul de ordine al proiectelor din registrul de evidenţă.

(…) Nu am încasat nicio sumă de bani pentru această prestaţie, (…) Din punctul meu de vedere, prestaţia mea este un semn de prietenie, colegialitate între mine, S.S. şi J.I.P. (…)”.

Ulterior obţinerii autorizaţiei de construire, inculpata J.I.P. a coordonat activitatea de extindere a imobilului, în acest sens dând dispoziţii administratorului SC V. SA, martora P.C., pentru achiziţionarea materialelor necesare şi asigurarea echipelor de lucru. Aceasta s-a implicat direct şi în desfăşurarea efectivă a lucrărilor prin verificarea acestora şi prin furnizarea de date privind materialele ce urmau să fie folosite şi modalitatea de punere a acestora în operă. Elocvente în acest sens sunt declaraţiile martorilor P.C., T.I. şi T.M.

Ca urmare a executării lucrărilor de renovare şi extindere, precum şi în vederea realizării scopului infracţional, inculpata J.I.P. a dat dispoziţii conducerilor celor două societăţi controlate de către aceasta să emită o factură de maximum 3,5 miliarde ROL, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate, deşi valoarea acestora era mult mai mare. Pentru a da o aparenţă de legalitate, foloaselor necuvenite acordate inculpatului M.M.T., inculpata J.I.P. a efectuat mai multe plăţi către SC V. SA, din fondurile personale, plăţi care au însumat valoarea de 1.584.886.000 ROL.

Pentru ştergerea oricăror urme privind foloasele necuvenite date inculpatului M.M.T. şi debitul de 1.915.114.000 ROL rămas neachitat din contravaloarea facturii emisă de SC V. SA Bacău pe numele M.V.G., în anul 2004, inculpata J.I.P. a dat dispoziţie martorei P.C. să distrugă toate documentele şi înregistrările în sistem informatic privind pe M.V.G.

În acest sens martora P.C. a adus la cunoştinţa angajaţilor SC V. SA Bacău şi SC C. SA Bacău dispoziţia inculpatei J.I.P., iar martora O.A.M., economist la SC V. SA Bacău a şters din evidenţa contabilă şi de gestiune informatizată factura din 20 decembrie 2001 emisă pe numele M.V.G., înregistrând debitul aferent, respectiv 1.915.114.000 ROL, iniţial pe codul alocat clientului SC M. SRL şi ulterior pe codul „persoană fizică”.

Introducerea datelor nereale în contabilitate a generat în mod automat modificarea corespunzătoare a tuturor balanţelor lunare întocmite anterior pentru clientul M.V.G. Din luna februarie 2004 şi până la plata efectivă a sumei restante, din punct de vedere contabil, debitul a fost ascuns, aspect ce rezultă din balanţele lunare de clienţi aferente perioadei februarie 2004-septembrie 2005.

Întrucât inculpata J.I.P. a considerat că măsura de distrugere a documentelor şi înregistrărilor în sistem informatic privind pe M.V.G. nu este suficientă pentru ştergerea urmelor infracţiunii, aceasta a dispus distrugerea tuturor documentelor privind pe M.M.T., N.A., Z. şi a dat dispoziţie să fie înstrăinate calculatoarele, astfel încât să nu mai poată fi identificaţi beneficiarii menţionaţi şi costurile reale ale lucrărilor.

Această situaţie de fapt este susţinută de declaraţiile martorilor P.C., D.D. şi O.A.M.

Astfel, martora P.C., prin declaraţia dată în prezenta cauză a precizat următoarele:

„(…) În luna martie sau aprilie 2004 J.I.P. a venit la sediul firmei şi mi-a transmis imperativ „să dispară” toate datele legate de lucrările de construcţie executate pentru beneficiarii M.M.T. şi N.A., respectiv obiectivul Z.

A spus să adunăm din toate compartimentele firmelor SC C. SA şi SC V. SA toate documentele financiar contabile legate de cele două obiective.

Împreună cu D.D., director economic la SC C. SA, am cerut de la toate compartimentele toate înscrisurile pe care existau menţiuni legate de lucrările la imobilele arătate şi le-am depozitat în saci, închizându-le în biroul meu. Ulterior le-am transportat într-un alt birou situat la etajul 6 al clădirii în care se afla sediul firmelor (SC V. SA şi SC C. SA).

J.I.P. a spus să dispară numele : M.M.T., N.A., Z. din actele şi evidenţele firmei.

Eu şi D.D. am strâns actele dar mie mi-a fost frică să le distrug aşa cum îmi spusese J.I.P.

Tot din dispoziţia J.I.P. am luat măsuri de ştergere a datelor privind obiectivele menţionate din sistemul informatic dar ea mi-a spus că este posibil ca datele şterse să poată fi reconstituite de un specialist. De aceea mi-a dat dispoziţie să înlocuim calculatoarele, dacă este nevoie, aşa încât să nu mai poată fi identificaţi beneficiarii menţionaţi şi costurile reale ale lucrărilor.

Iniţial i-am transmis dispoziţia lui O.A.M. de a să şterge numele M.V.G. din calculator şi de a-l înlocui cu „persoană fizică” dispoziţie pe care aceasta a executat-o.

Calculatorul în care erau implementate datele contabile ale SC V. SA pe anii 2000-2003 l-am dat lui P.F., contra cost, iar acesta, din câte ştiu, l-a dat fiului său care locuia în Braşov.”.

Martora D.D., prin declaraţia dată în cauză, a confirmat că inculpata J.I.P. a solicitat distrugerea documentelor contabile, iar martora O.A.M. a precizat următoarele:

„(…) în luna martie 2004, C.P. mi-a dat dispoziţie să şterg din contabilitate factura din 20 decembrie 2001 de la codul 41 şi să o reintroduc alocând un nou cod.

Pentru a duce la îndeplinire solicitarea lui C.P. am şters din calculator factura din 20 decembrie 2001 emisă pentru M.V.G. şi am trecut datoria acesteia de 1.915.114.000 ROL, iniţial, din greşeală, la codul de partener aparţinând clientului SC M. SRL. Practic l-am încărcat pe acesta cu datoria clientului M.M.T. Imediat am sesizat greşeala şi am remediat-o astfel:

În urma verificării bazei de date am constatat că în evidenţa contabilă exista codul de partener alocat unei persoane fizice nenominalizate care avea un sold 0.

Am înregistrat datoria de 1.915.114.000 ROL la acest cod moment în care concomitent cu noua înregistrare programul informatic a condus automat la modificarea corespunzătoare a tuturor balanţelor lunare întocmite anterior pentru clientul M.V.G. Eu nu am mai listat balanţele de clienţi anterioare pentru a le introduce în locul celor pe care apărea clientul M.V.G. deoarece mi-a fost teamă că se va observa data listării şi se va depista imediat modificarea operată în sistem informatic (…)”.

În ceea ce priveşte suma de 1.584.886.000 ROL, reprezentând plăţile efectuate de inculpata J.I.P. către SC V. SA, pe numele M.V.G. în baza facturii din 20 decembrie 2001, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că prin modul de efectuare şi mai ales de consemnare a acestora inculpata a urmărit crearea unei aparenţe de legalitate şi disimularea foloaselor necuvenite acceptate de către inculpatul M.M.T.

În aceste condiţii, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că de la numirea inculpatei J.I.P. în funcția de inspector general adjunct la I.S.C. instituției în subordinea M.L.P.T. condus de M.M.T. și până la numirea acesteia cu delegație și apoi definitiv în funcția de inspector general la I.S.C., firmele din Bacău controlate de către aceasta au efectuat lucrări la locuința mamei inculpatului, pentru care a fost emisă o factură ce a cuprins doar o parte din costurile reale ale lucrărilor, în contul căreia au fost efectuate plăţi din fondurile proprii ale inculpatei.

Între cele două acte există legătură de cauzalitate, probată de conduita ulterioară a acesteia, constând în solicitarea de a se distruge fizic documentele contabile emise pentru extinderea și amenajarea casei în cauză, ascunderea numelui debitorului în programul de contabilitate pe calculator prin menționarea în contabilitate a sumelor datorate pe numele unei persoane fizice și înstrăinarea calculatoarelor folosite la firmă în perioada respectivă prin vinderea lor unei firme din Brașov.

În ceea ce priveşte critica formulată de inculpatul M.M.T., potrivit căreia instanţa de fond a dispus condamnarea pentru o altă faptă decât cea reţinută prin actul de inculpare, Înalta Curte, completul de 5 judecători, o apreciază ca fiind nefondată, susţinerile inculpatului vizând, în realitate, doar cuantumul foloaselor necuvenite şi modalitatea în care au fost remise, fără însă a avea o înrâurire asupra existenţei infracţiunii de luare de mită reţinută în sarcina acestuia, constatând că, prin actul de inculpare, în sarcina inculpatului au fost reţinute mai multe acte materiale prin care s-a realizat latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită.

Astfel, potrivit actului de inculpare, foloasele necuvenite au constat în contravaloarea lucrărilor de renovare şi extindere a imobilului aparţinând mamei inculpatului M.M.T. În aceste condiţii nu se poate aprecia că instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului M.M.T. pentru altă faptă decât cea pentru care a fost trimis în judecată. Prima instanţă a considerat că valoarea foloaselor necuvenite reprezintă diferenţa dintre contravaloarea lucrărilor de renovare şi extindere executate la imobilul aparţinând mamei inculpatului M.M.T. şi plăţile efectuate de către acesta în perioada 2005-2006 şi inculpata J.I.P., apreciind, în mod nejustificat, aşa cum se va arăta în continuare, că plăţile efectuate de către aceasta din urmă nu au provenit din fonduri proprii ci au provenit tot de la inculpatul M.M.T. sau de la mama acestuia. Ca atare, instanţa de fond nu a dispus condamnarea inculpatului M.M.T. pentru alte fapte decât cele deduse judecăţii, ci a apreciat că valoarea foloaselor necuvenite este mai mică decât cea indicată de procuror, astfel încât critica formulată de către inculpat nu este întemeiată.

Deşi inculpata J.I.P. a precizat că sumele achitate de aceasta către SC V. SA au fost primite de la mama inculpatului M.M.T., această afirmaţie nu are nicio susţinere probatorie. Dimpotrivă, acţiunile ulterioare ale inculpatei J.I.P. dovedesc faptul că aceasta a încercat să şteargă orice legătură dintre societăţile pe care le controla şi familia M.M.T. Astfel, pentru a şterge orice urmă de legătură a dat dispoziţie conducerilor celor două societăţi (SC V. SA şi SC C. SA) să distrugă fizic documentele contabile emise pentru extinderea și amenajarea casei în cauză, să ascundă numele debitorului în programul de contabilitate pe calculator prin menționarea în contabilitate a sumelor datorate pe numele unei persoane fizice (nenominalizată, menționată doar generic ca persoană fizică) și să înstrăineze calculatoarele folosite la firmă în perioada respectivă prin vinderea lor unei firme din Brașov. Această atitudine a inculpatei J.I.P., coroborată cu cronologia derulării evenimentelor, respectiv numirea în funcţie şi efectuarea lucrărilor de renovare şi extindere, conduce indubitabil la concluzia că plăţile efectuate de către aceasta au fost efectuate din fonduri proprii şi au avut ca scop disimularea veniturilor necuvenite primite de inculpatul M.M.T. pentru numirea şi menţinerea acesteia în funcţia de conducere a I.S.C.

Referitor la critica formulată de inculpatul M.M.T. vizând nelegalitatea raportului de evaluare în specialitatea construcţii, probă care, în accepţiunea acestuia a stat la baza condamnării, Înalta Curte, completul de 5 judecători, o apreciază nefondată din următoarele considerente:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin hotărârea pronunţată în cauză, a argumentat motivul pentru care a fructificat informaţiile cuprinse în cadrul raportului de expertiză întocmit în cauză, aceasta precizând că, deşi acest mijloc probatoriu a fost administrat în cauză anterior infirmării actelor de urmărire penală, fiind lovit de nulitate, această sancţiune nu afectează valabilitatea informaţiilor obţinute şi redate de către experţii tehnici în cuprinsul actului, atâta timp cât aceste informaţii sunt verificate inclusiv prin coroborarea lor cu alte mijloace probatorii valabil administrate, respectiv declaraţii de martori, acte contabile şi concluziile raportului de expertiză contabilă.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a constatat că informaţiile transmise prin mijlocul de probă înlăturat şi care nu se mai putea reface în condiţiile înstrăinării imobilului, supus la rândul său unor modificări ulterioare perioadei de referinţă, au fost verificate şi valorificate de către Înalta Curte inclusiv prin audierea experţilor tehnici care au întocmit acest raport.

Potrivit declaraţiilor experţilor P.V.A., L.M. şi S.I., valoarea lucrărilor la imobilul din B., la momentul anului 2002, este de 5.194.400.000 ROL, iar stabilirea acestei valori s-a făcut de către experţi în baza documentelor existente la cele trei societăţi din Bacău, coroborate cu măsurătorile şi constatările efectuate de către aceştia pe teren.

În acest sens, expertul tehnic P.A., prin declaraţia dată în faţa instanţei de fond a arătat: „(...)Efectuarea expertizei a avut la bază 2 studii:

- măsurători şi vizualizarea îmbunătăţirilor aduse construcţiei corp vechi,

- efectuarea de măsurători ale construcţiei vechi şi a celei noi,

- studierea documentaţiei tehnico economice care a stat la baza reparaţiilor şi a construcţiei noi.

Am făcut o analiză şi pe baza documentaţiei economice care a constituit temeiul decontărilor făcute, denumite generic situaţii de lucrări, a celor 3 firme respectiv SC R.G. SRL, SC V. SA şi SC C. SA, toate 3 fiind firme din Bacău şi având un sediu comun în str. T.A. Răspunsurile la expertiză s-au întemeiat pe analiza acestor documente. Materialul probator fiind acelaşi, rezultă că şi concluziile se menţin, ca atare.”

În acelaşi sens este şi declaraţia expertului L.M., care a precizat următoarele:

„Noi, experţii, am întocmit anexele la raportul de expertiză în urma măsurătorilor pe care le-am efectuat fizic, la sfârşitul anului 2006 şi începutul anului 2007. În mod categoric, afirm că au existat nişte diferenţe faţă de aşa zisele oferte ale proiectantului şi valoarea de investiţie pe care am stabilit-o noi, experţii (…). Am analizat actele contabile întocmite de către firmele executante. Am constatat existenţa unor diferenţe în borderoul care ţinea loc de deviz general pe categorii de lucrări respectiv nu erau prinse lucrări exterioare (împrejmuiri, alei, foişor, reţele) şi lucrări de extindere a vilei. Nu a verificat numai conţinutul borderoului care ţinea loc de deviz general ci am verificat efectiv toate facturile emise de cele 3 firme.”.

Constatările raportului de expertiză au fost confirmate şi de martorul H.E., care a precizat că lucrările de renovare şi extindere de la imobilul aparţinând mamei inculpatului M.M.T. au avut o valoare mult mai mare decât cea înscrisă în factura emisă de către SC V. SA.

Astfel, acesta a învederat următoarele:

„(…) Din verificările pe care le-am efectuat în baza de date a SC V. SA, a rezultat că, în perioada 20 februarie 2001-29 octombrie 2001 societatea a înregistrat cheltuieli de 2.912.376.246 ROL plata furnizorilor de materiale pe obiectivul B. şi de 1.181.944.848 ROL pentru plata furnizorilor de servicii la acelaşi obiectiv, în total 4.094.321.094 ROL. Toate sumele menţionate mai sus, nu conţin TVA.”.

În aceste condiţii, concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză se coroborează atât cu declaraţiile experţilor şi ale martorului H.E. cât şi cu actele contabile ale societăţilor administrate în fapt de către inculpata J.I.P., precum şi cu declaraţiile martorei P.C., care a precizat prin declaraţia dată în faza organelor de urmărire penală, declaraţie menţinută în totalitate în faţa instanţei de fond, că inculpata J.I.P. i-a solicitat să emită o factură care să nu depăşească valoarea de 3,5 miliarde ROL.

În atare situaţie, stabilirea existenţei faptelor de corupţie nu se bazează doar pe concluziile raportului de expertiză contabilă, ci existenţa acestor fapte rezultă din întregul material probator administrat în cauză, situaţie în care, Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de dare şi luare de mită, atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective, acestea fiind săvârşite cu intenţie directă, astfel încât criticile privind greşita condamnare, formulate de inculpaţii J.I.P. şi M.M.T., sunt nefondate.

b) Cu privire la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale imputată inculpaţilor N.P. (în calitate de autor) şi M.M.T. (în calitate de instigator), Înalta Curte, completul de 5 judecători constată următoarele:

Din probele administrate în cauză rezultă că în data de 12 aprilie 2001 inculpatul N.P. a completat cererea pentru eliberarea certificatului de urbanism de către Primăria comunei V. din 12 aprilie 2001 pe numele solicitantei M.V.G., precum şi cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construire înregistrată la Primăria comunei V. din 12 aprilie 2001, pe acelaşi nume. În baza acestora, la data de 20 aprilie 2001, inculpatul N.P. a eliberat autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001, cu o valoare de 1.407.637.000 ROL.

Prin declaraţia dată în cursul urmăriri penale, inculpatul a recunoscut atât faptul că a completat cererile pentru eliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire cât şi autorizaţia de construire cu valoarea de 1.407.637.000 ROL, precizând următoarele:

„În cazul în discuţie, s-a prezentat la mine o persoană al cărei nume nu mi-l mai amintesc care mi-a spus că M.V.G. doreşte să facă o extindere la o locuinţă achiziţionată la adresa str. E.I.N. Deşi acea persoană nu mi-a prezentat o cerere din partea solicitantei pentru eliberarea certificatului de urbanism, am primit celelalte documente şi, ulterior, din motivul pe care l-am expus, acela de a nu bloca investiţiile în zonă, am întocmit eu respectiva cerere, în numele lui M.V.G., cum de altfel am procedat şi în alte cazuri.

Menţiunile olografe din conţinutul acestei cereri îmi aparţin tot mie. Constat de asemenea că nu am trecut adresa domiciliului persoanei solicitante pentru că acea persoană prin intermediul căreia M.V.G. mi-a solicitat eliberarea autorizaţiei de construire, nu mi-a indicat asemenea date ci doar adresa locaţiei unde urma să se edifice extinderea.

Precizez că, în cuprinsul acestei cereri, tot eu am calculat valoarea estimată a construcţiei de 1.407.637.000 pe baza căreia am stabilit şi trecut în cerere suma de 7.038.000 ROL, reprezentând taxă de autorizare (0,5% din valoarea estimată a construcţiei).

Pe această cerere nu există semnătura beneficiarului din aceleaşi motive pe care le-am explicat anterior când am declarat despre cererea pentru eliberarea certificatului de urbanism.”

Aspectele relatate de inculpatul N.P. sunt susţinute de concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 27 octombrie 2008.

Ulterior, inculpatul a emis o altă autorizaţie de construire, care poartă acelaşi număr ca şi prima din 20 aprilie 2001, dar care are un alt conţinut şi o altă formă decât actul original, înscrisul fiind încredinţat inculpatului M.M.T. pentru a-l folosi în faţa organele de urmărire penală, în vederea exonerării sale de răspunderea penală cu privire la infracţiunea de corupţie.

În timp ce autorizaţia originală prezintă în conţinut trei tipuri de scriere olografă, actul folosit de inculpatul M.M.T. (autorizaţia cu valoarea autorizată de 3.500.000.000 ROL) evidenţiază în integralitatea sa un singur tip de scriere olografă.

Autorizaţia originală are ca obiect „construire extindere locuinţă Ds+P+1”, valoarea estimată a lucrărilor fiind de 1.407.637.000 ROL. Proiectul din 2001, iar durata edificării construcţiei este de 12 luni.

Autorizaţia a fost semnată de martorii P.F.C., Primar al comunei V. şi S.G., secretar.

La rubrica „taxa pentru autorizare” a fost menţionată suma de 7.038.000 ROL şi împrejurarea achitării ei cu chitanţa din 8 mai 2001.

Valoarea estimată a lucrărilor, respectiv 1.407.637.000 ROL, calculată de proiectantul SC V.E. SRL Bacău, reprezintă baza de calcul a cuantumului taxei de autorizare.

În autorizaţia prezentată de inculpatul M.M.T. ca fiind un duplicat al autorizaţiei de construire din 20 aprilie 2001, s-a constatat că menţiunile privind obiectul autorizării, valoarea autorizată, denumirea proiectului, durata de executare a lucrărilor, valoarea taxei pentru autorizare, numele şi prenumele persoanei care a semnat la poziţia secretar sunt diferite faţă de menţiunile corespunzătoare din documentul original.

Astfel, în cea de-a doua autorizaţie, la obiectul acesteia, nu s-a mai consemnat cuvântul „construire”, iar cifra 1 din formula Ds+P+1 a fost înlocuită cu litera E. Valoarea autorizată a fost majorată de la 1.407.637.000 ROL la 3.500.000.000 ROL, la denumirea proiectului apare menţiunea „PAC/2001” iar durata executării lucrărilor a fost dublată faţă de cea înscrisă în actul original (24 de luni în loc de 12).

La rubrica taxa pentru autorizare a fost menţionată suma de 17.500.000, iar ca document de plată, chitanţa purtând acelaşi număr şi dată ca şi cea consemnată în autorizaţia originală.

Un alt element distinctiv îl reprezintă numele şi prenumele persoanei ce a executat semnătura de la poziţia „secretar”, respectiv „G.M.” în loc de S.G.

Faţă de aceste aspecte este cert că autorizaţia folosită de inculpatul M.M.T. în faţa organelor de urmărire penală este diferită faţă de originalul emis în data de 20 aprilie 2001, ceea ce conduce indubitabil la concluzia că autorizaţia emisă ulterior nu reprezintă un duplicat al autorizaţiei originale ci reprezintă un înscris contrafăcut.

În ceea ce priveşte autorul contrafacerii înscrisului, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că singura persoană abilitată să-l întocmească era inculpatul N.P., aspect recunoscut iniţial şi de către acesta prin declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală în data de 28 martie 2007 prin care a precizat următoarele: „Precizez, cu certitudine, că menţiunile olografe de pe această autorizaţie de construire sunt executate de mine. De asemenea, semnătura de la rubrica „arhitect N.P.” îmi aparţine.”.

Această recunoaştere a faptei de contrafacere a înscrisului este susţinută de detaliile pe care inculpatul N.P. le-a furnizat cu privire la împrejurările în care a întocmit autorizaţia falsă.

În acest sens, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii, a arătat că: „a doua autorizaţie de construire reprezintă un duplicat cu deosebirea că în cursul anului 2002, am majorat valoarea estimată a lucrărilor de construcţie, la preţul pieţei, de la momentul eliberării duplicatului. Taxa aferentă autorizaţiei de construire, am păstrat-o în cuantumul înscris în prima autorizaţie, urmând ca la regularizare, respectiv la recepţia imobilului, să fie stabilită valoarea finală a taxei.”.

Înalta Curte, completul de 5 judecători constată că, deşi ulterior acesta şi-a schimbat poziţia procesuală, recunoaşterea iniţială a inculpatului N.P. a contrafacerii celei de-a doua autorizaţie, pe care a catalogat-o drept un duplicat a celei dintâi, se coroborează cu informaţiile furnizate de către acesta, respectiv condiţiile în care a fost emisă şi motivul pentru care a majorat valoarea estimată a lucrărilor de construcţie, corelarea la preţul pieţei de la momentul eliberării duplicatului. Aceste elemente conduc indubitabil la concluzia că inculpatul N.P., la momentul întocmirii celei de a doua autorizaţii, a avut la dispoziţie şi prima autorizaţie şi a conştientizat pe deplin natura infracţională a activităţii sale de falsificare a celei de a doua autorizaţie.

Apărarea inculpatului N.P. potrivit căreia cea de a doua autorizaţie reprezintă un duplicat al primei autorizaţii nu poate fi însuşită de instanţă, întrucât conţinut celor două înscrisuri sunt diferite. Un înscris pentru a fi duplicat trebuie să conţină aceleaşi date ca şi înscrisul original. Or, aşa cum se poate observa din compararea celor două autorizaţii acestea au conţinut diferit, modificările efectuate fiind asupra elementelor ce ar fi putut conduce la exonerarea de răspundere penală a inculpatului M.M.T.

Deşi prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a scrisului nu s-a putut stabili dacă semnătura de la rubrica „Arhitect N.P.” de pe autorizaţia de construire pentru suma de 3.500.000.000 ROL, realizată prin copiere, reproduce semnătura executată de N.P., s-a stabilit, cu certitudine, că scrisul de pe certificatul de urbanism din 20 aprilie 2001 şi de pe autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001, eliberate pe numele M.V.G., în vederea executării unor lucrări în valoare de 3.500.000.000 ROL, reproduce scrisul executat de N.P.

Apărarea formulată de inculpat potrivit cărora înscrisul aflat la dosarul de urmărire penală nu este original şi, prin urmare, nu poate să constituie obiect material al infracţiunii prevăzute de art. 288 C. pen. este nefondată, întrucât autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001 cu valoarea lucrărilor de 1.407.637.000 ROL reprezintă înscrisul original, iar cea de-a doua autorizaţie, purtând acelaşi număr şi dată, dar la valoarea lucrărilor fiind prevăzută suma de 3,5 miliarde ROL, reprezintă înscrisul contrafăcut. De asemenea, scopul emiterii celei de-a doua autorizaţie a fost acela de a fi folosit ca duplicat în vederea creării de consecinţe juridice, respectiv de a crea o aparenţă de legalitate a valorii lucrărilor de renovare şi extindere a imobilului aparţinând mamei inculpatului M.M.T., sumă pentru care acesta din urmă avea documente justificative, rezultatul final urmărit fiind exonerarea inculpatului M.M.T. de la răspunderea penală pentru faptele de corupţie pentru care a fost cercetat şi ulterior condamnat.

Potrivit atribuţiilor de serviciu pe care inculpatul N.P. le avea în calitate de arhitect şef al Biroului Urbanism al Primăriei V., acesta era singura persoană abilitată să întocmească autorizaţiile de construire, iar potrivit art. 6 pct. 11 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executărilor lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, acesta semna alături de primar şi de secretarul comunei certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construire, semnătură ce implica asumarea răspunderii pentru conţinutul acestor înscrisuri.

Faţă de aceste considerente, critica inculpatului N.P., ce pune în discuţie soluţia de condamnare a sa pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte critica formulată de parchet privind greşita achitare a inculpatului M.M.T. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 17 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că situaţia de fapt prezentată de către Ministerul Public prin rechizitoriu este susţinută doar în ceea ce priveşte întocmirea înscrisului fals de către inculpatul N.P., fără a exista vreun mijloc de probă care să poată conduce instanţa la concluzia că inculpatul M.M.T. a solicitat inculpatului N.P. să întocmească cea de-a doua autorizaţie de construire din 20 aprilie 2001 cu menţiuni nereale.

De asemenea, din materialul probator administrat în cauză nu rezultă o legătură între inculpatul M.M.T. şi N.P., sau existenţa unei persoane de legătură care să confirme acuzaţiile formulate de Ministerul Public prin rechizitoriu.

Dimpotrivă, atât din declaraţia inculpatului M.M.T. cât şi din declaraţia inculpatului N.P. rezultă că aceştia nu se cunoşteau, iar acţiunea inculpatului N.P. nu s-a desfăşurat din iniţiativa inculpatului M.M.T.

Astfel, prin declaraţia dată în faţa instanţei de fond, inculpatul M.M.T., în ceea ce priveşte instigarea la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, a arătat: „(…) toate discuţiile privind antamarea şi apoi executarea lucrărilor le-am purtat cu S.S. În mod cert, inclusiv cu privire la obţinerea autorizaţiilor de construcţie s-a ocupat tot el sau cineva din firma lui, la dispoziţia dată de el, lucru pe care parţial l-a recunoscut în timpul confruntării pe care a avut-o cu mine. (…) a doua autorizaţie mi-a fost dată de S.S. în mână ca motiv să îi plătim 1 miliard în plus. Nu m-am uitat cu atenţie pe autorizaţii, dar eu sunt cel care le-a predat procurorului D.N.A., imediat după prima declaraţie care mi s-a luat (…) pe domnul N.P. nu l-am cunoscut decât în sala de judecată (…)”.

Şi în faţa instanţei de apel, în ultimul cuvânt, inculpatul M.M.T. a avut aceeaşi poziţie, precizând: „(…) pe inculpatul N.P., până când a început prezentul proces nu l-a cunoscut (…)”.

Susţinerea inculpatului M.M.T. este confirmată de inculpatul N.P. Astfel, prin declaraţia dată în faţa instanţei de fond acesta a precizat: „(…) Nu cunosc personal nici pe M.M.T. şi nici pe M.V.G. Nu am discutat niciodată cu aceştia despre actele eliberate în virtutea atribuţiilor de serviciu (…). Pe Miron M.M.T. nu îl cunoşteam, nici pe mama şi nici pe soţia acestuia (…). Pe M.M.T. l-am cunoscut aici, la instanţă, ca şi pe J.I.P. (…). Nu ştiu cine aducea aceste acte, nici în cazul domnului M.M.T. nu ştiu cine le-a adus (…) mă trezeam cu cereri prinse cu agrafe şi de multe ori neînregistrate; mă duceam eu şi făceam oficiul de a le înregistra. Nu ştiu cine aducea aceste acte, nici în cazul domnului M.M.T. nu ştiu cine le-a adus. Am făcut eu cererea şi actele au parcurs traseul firesc (…)”.

Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, chiar dacă inculpatul M.M.T. era persoana căreia îi profita situaţia creată prin falsificarea autorizaţiei de construire emisă iniţial, acest fapt, prin el însuşi, nu este suficient pentru a susţine implicarea sa, sub forma instigării, în comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, astfel încât din această perspectivă soluţia de achitare dispusă de către instanţa de fond este legală şi temeinică.

c) Referitor la infracţiunea de favorizarea infractorului imputată inculpatului N.P., Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că prin întocmirea unui „duplicat” al autorizaţiei de construire din 20 aprilie 2001 care nu avea acelaşi conţinut ca şi autorizaţia originală, inculpatul N.P. a creat un instrument juridic care să-l ajute pe inculpatul M.M.T. să îngreuneze urmărirea penală pornită împotriva sa şi, eventual, să-i asigure folosul sau produsul infracţiunii de corupţie pentru care era cercetat.

Pentru a face dovada că lucrările de construcţie executate la imobilul proprietatea mamei sale, situat în sat P., comuna V., şos. E.I.N., judeţul Ilfov, de SC C. SA Bacău, SC V. SA Bacău şi SC R.G. SRL Bacău, nu sunt expresia unor foloase necuvenite, ci a unor relaţii de natură civilă, inculpatul M.M.T. a depus, la organele de urmărire penală, prin intermediul apărătorului ales, în ziua de 17 aprilie 2006, următoarele înscrisuri, în copie: factura din 20 decembrie 2001, în valoare de 3,5 miliarde, emisă de SC V. SA, pe numele M.V.G., 10 chitanţe de încasare a unor sume de bani, emise de SC V. SA, pe numele M.V.G. şi autorizaţia din 20 aprilie 2001 emisă de Primăria V. pentru valoarea de 3,5 miliarde ROL.

În ceea ce priveşte data la care inculpatul N.P. a întocmit autorizaţia de construcţie din 20 aprilie 2001 pentru valoarea lucrărilor în sumă de 3.500.000.000 ROL, Înalta Curte, completul de 5 judecători, consideră că aceasta a fost întocmită după data de 17 februarie 2006, când inculpatul N.P. a luat la cunoştinţă că faţă de M.M.T. s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, foloasele necuvenite constând în contravaloarea lucrărilor de renovare şi extindere, dar anterior datei de 17 aprilie 2006, corespunzătoare momentului la care autorizaţia falsificată a fost depusă de către apărătorul ales al inculpatului M.M.T. la D.N.A.

Astfel, din datele dosarului rezultă că la data de 30 ianuarie 2004 s-a întocmit procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor la imobilul din comuna V., moment la care a fost utilizată autorizaţia de construire pentru valoarea de 1.407.637.000 ROL. Totodată, la 5 februarie 2004, martora M.V.G. a înscris la Biroul de Carte Funciară Ilfov dreptul de proprietate asupra imobilului din comuna V., şos. E.I.N., judeţul Ilfov, depunând, printre alte acte, şi autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001 pentru valoarea de 1.407.637.000 ROL.

În aceeaşi zi, imobilul întabulat a fost vândut, cumpărătorului O.M.E., pentru suma de 280.000 euro.

În aceste condiţii, Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază că la acel moment nu era încă întocmită autorizaţia de construire cu valoarea de 3,5 miliarde ROL, atâta timp cât martora M.V.G. a folosit pentru întabularea dreptului de proprietate şi pentru înstrăinarea imobilului autorizaţia de construire în valoare de 1.407.637.000 ROL.

Ulterior vânzării imobilului din comuna V., în februarie 2004, şi până în luna februarie 2006, nu a fost necesară întocmirea autorizaţiei de construire pentru suma de 3.500.00.000 ROL întrucât imobilul fusese înstrăinat de către martora M.V.G., astfel încât nu mai exista nici un interes cu privire la modificarea sumei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate la acesta.

Singura persoană care a avut un interes în obţinerea acestei autorizaţii de construire cu valoarea de 3.500.000.000 ROL a fost inculpatul M.M.T., interesul său fiind determinat de acuzaţia care i s-a adus în luna februarie 2006 şi care viza tocmai primirea unor foloase necuvenite reprezentând lucrări de construcţie la imobilul înstrăinat, exact în cuantumul arătat mai sus.

La data de 7 februarie 2006 s-a început urmărirea penală faţă de inculpaţii J.I.P. şi M.M.T. sub aspectul săvârşirii mai multor infracţiuni, printre care şi cele de dare şi luare de mită constând în lucrări efectuate de SC V. SA, SC C. SA şi SC R.G. SRL la imobilul proprietatea mamei inculpatului M.M.T. în valoarea de 3, 5 miliarde ROL.

La 17 februarie 2006, Primăria V., sub semnătura, printre alţii, şi a arhitectului şef N.P., a răspuns la adresa din 15 februarie 2006 a D.N.A., comunicând informaţiile privind situaţia juridică a imobilului din comuna V., şos. E.I.N., judeţul Ilfov, inclusiv cu privire la autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001, care a fost anexată răspunsului în copie.

La data de 22 februarie 2006, lui M.M.T. i s-a adus la cunoştinţă faptul că s-a început urmărirea penală împotriva sa pentru infracţiunea de luare de mită.

La 17 aprilie 2006, inculpatul M.M.T., prin apărător ales, a depus la D.N.A. un set de înscrisuri, între care se afla şi autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001 în care era menţionată ca valoarea a lucrărilor suma de 3.500.000 ROL, sumă pentru care acesta avea documente justificative.

În aceeaşi zi, D.N.A. a început urmărirea penală împotriva inculpatului N.P. sub acuzaţia că, în calitate de şef Biroul Urbanism, şi, ulterior, arhitect şef al Primăriei V., a întocmit autorizaţia de construire 20 aprilie 2001 pe numele M.V.G., în care s-au făcut menţiuni nereale cu privire la valoarea lucrărilor de extindere locuinţă (3.500.000.000 ROL în loc de 1.407.637.000 ROL, cât s-a stabilit în autorizaţia de construire reală), înscris pe care l-a încredinţat lui M.M.T. care, la rândul său, l-a depus la organele de urmărire penală.

La data de 17 februarie 2006, inculpatul N.P. cunoştea împrejurarea că D.N.A. instrumenta un dosar în care urmărirea penală viza lucrările de construcţie de la imobilul din comuna V., care fusese în proprietatea mamei inculpatului M.M.T., moment în care acesta a luat hotărârea de a-l ajuta pe inculpatul M.M.T. în a-şi susţine apărarea în faţa organelor de cercetare penală.

În raport cu aspectele menţionate, Înalta Curte, completul de 5 judecători, consideră că fapta de falsificare a înscrisului oficial şi fapta de favorizarea inculpatului M.M.T. au fost săvârşite de inculpatul N.P. în perioada 17 februarie 2006-17 aprilie 2006 şi în evidentă legătură cu săvârşirea de către inculpatul M.M.T. a infracţiunii de corupţie pentru care era cercetat, în scopul evident de a determina exonerarea răspunderii penale a inculpatului M.M.T., astfel încât criticile formulate sunt nefondate.

d) În ceea ce priveşte infracţiunea de uz de fals imputată inculpatului M.M.T., Înalta Curte, completul de 5 judecători, fapta de a folosi autorizaţia de construire din 20 aprilie 2001, având inserată suma de 3.500.000.000 ROL, a fost săvârşită la data de 17 aprilie 2006, când inculpatul a depus-o la D.N.A.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, analizând limitele de pedeapsă şi termenul prescripţiei speciale, având în vedere şi perioada cât procesul a fost suspendat, a constatat că în mod corect instanţa de fond stabilit că la data de 23 iunie 2014 a intervenit prescripţia specială a tragerii la răspundere penală a inculpatului M.M.T. pentru infracţiunea de uz de fals.

Ca atare, constatând că a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală a inculpatului M.M.T. pentru infracţiunea de fals, iar inculpatul nu a solicitat continuarea procesului penal, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art.16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d), art. 124 şi art. 128 C. pen. anterior, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.M.T. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. anterior raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În condiţiile în care inculpatul M.M.T. nu a solicitat continuarea procesului penal cu privire la săvârşirea infracţiunii de uz de fals, instanţa de fond nu avea posibilitatea să dispună, din oficiu, continuarea procesului penal şi eventual pronunţarea unei alte soluţii cu privire la această infracţiune, Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază critica inculpatului ca nefondată, soluţia instanţei de fond, din acest punct de vedere, fiind legală şi temeinică.

e) Referitor la infracţiunile prevăzute de art. 31 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 31 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată) cu referire la art. 289 C. pen. anterior, combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 31 alin. (2) C. pen. (1969) raportat la art. 290 C. pen. (1969) combinat cu art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, privind societăţile comerciale, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 43 (fost art. 37) din Legea nr. 82/1991 (republicată), cu referire la art. 289 C. pen. şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) imputate inculpatei J.I.P., Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că motivele de apel formulate în cauză nu au pus în discuţie soluţia de încetare a procesului dispusă de către instanţa de fond cu privire la aceste infracţiuni ca efect al împlinirii prescripţiei răspunderii penale, în condiţiile în care în unele cazuri termenul de prescripţie fusese împlinit chiar înainte de sesizarea instanţei cu rechizitoriu în cel de-al doilea ciclu procesual.

3. În privinţa criticilor ce pun în discuţie aspecte legate de încadrarea juridică

a) Aşa cum rezultă din hotărârea apelată, în cazul infracţiunilor de dare, respectiv luare de mită, instanţă de fond a apreciat că în speţă suntem în prezenţa unei unităţi naturale de infracţiune.

În acest sens, referindu-se la întinderea şi epuizarea activităţii infracţionale, prima instanţă a reţinut că i nfracţiunea de dare de mită comisă de inculpata J.I.P. a constat într-o succesiune de acte materiale, concretizate în plăţile lucrărilor de construcţie, care nu au o autonomie proprie, neconstituind infracţiuni distincte ori mai multe violări ale legii penale, ci o punere în executare a rezoluţiei iniţiale care intră în unitatea naturală infracţională; nu există decât o singură acţiune şi o singură violare a legii penale, acţiune prelungită în timp, aşa-zisele întreruperi între acte fiind implicate de natura faptei.

Aceste considerente ale primei instanţe evocă astfel caracterul continuu al infracţiunilor de dare, respectiv luare de mită săvârşite de inculpaţii J.I.P. şi M.M.T.

Deşi nu au fost formulate critici propriu-zise referitoare la aspectele menţionate anterior, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că hotărârea instanţei de fond este criticabilă şi urmează a fi reformată în apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în considerarea efectului devolutiv al căii de atac declarate în defavoarea inculpaţilor, reglementat de dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen.

În C. pen. nu există o definiţie a infracţiunii continue, însă în literatura de specialitate s-a statuat că aceasta este o infracţiune care presupune existenţa fie a unei singure acţiuni ce se prelungeşte în timp în mod natural (de exemplu portul de uniformă), fie prelungirea în timp doar a rezultatului acţiunii (de exemplu furtul de energie, ce presupune o singură acţiune de conectare, dar rezultatul se prelungeşte în timp până la debranşare).

Potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Astfel, existenţa mai multor acțiuni comise la diferite intervale de timp delimitează infracţiunea continuată de unitatea naturala colectivă, infracţiunea continuă, la care actele de executare sunt comise în mod continuu, fără întreruperi. În prezenta cauză această condiţie este îndeplinită, atât inculpata J.I.P. cât şi inculpatul M.M.T. săvârşind mai multe acţiuni de dare, respectiv de luare de mită.

Pentru existenţa infracţiunii continuate este necesar ca acţiunile să fie comise în baza unei rezoluții infracționale unice, ceea ce presupune existenţa acesteia anterior desfăşurării acţiunilor ilicite. Totodată, rezoluţia infracţională presupune reprezentarea, în linii mari, a actelor materiale ce urmează a fi săvârşite, făptuitorul formându-şi o imagine de ansamblu asupra acestora. Şi în ceea ce priveşte această condiţie Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că este îndeplinită, acţiunile săvârşite fiind comise în baza unei rezoluţii infracţionale unice formate anterior începerii actelor de executare.

Pentru a exista o infracţiune continuată este necesar ca toate acțiunile să realizeze conținutul aceleiași infracțiuni, ceea ce presupune existenţa unei unităţi de încadrare juridică, respectiv fiecare act material să reprezinte în sine elementul material al aceleiaşi infracţiuni. Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază că şi această condiţie este îndeplinită, atât cu privire la acţiunile de dare de mită cât şi cu privire la acţiunile de luare de mită, fiecare act material în sine constituind elementul material al aceleiaşi infracţiuni de dare de mită, respectiv luare de mită.

În ceea ce priveşte ultima condiţie, respectiv unicitatea de subiect activ, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că acţiunile de dare de mită au fost săvârşite de inculpata J.I.P., iar subiectul activ al infracţiunii de luare de mită a fost inculpatul M.M.T.

În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, aceasta se consumă în momentul în care funcţionarul a pretins sau a primit folosul sau a acceptat promisiunea unor astfel de foloase, ea fiind astfel o infracţiune instantanee.

În situaţia în care fapta concretă se încadrează în modalitatea normativă a pretinderii, consumarea infracţiunii nu este afectată de intrarea autorului în posesia folosului necuvenit, care poate avea loc imediat sau ulterior momentului la care acesta a fost pretins. Într-o asemenea ipoteză, când foloasele sunt remise în rate succesive, ulterior pretinderii, nu suntem în prezenţa unei infracţiuni continuate, ci a unei unităţi naturale de infracţiune, în cadrul căreia activităţile subsecvente fac corp comun cu cele care le preced, fiind momente intermediare subsumate aceleiaşi finalităţi.

Chiar dacă în modalitatea normativă a pretinderii este o infracţiune instantanee, cu consumare anticipată, luarea de mită nu este incompatibilă cu caracterul continuat, ca formă a unităţii legale de infracţiune.

În acest sens, primirea repetată a unor foloase necuvenite de la aceeaşi persoană, acţiune neprecedată de pretindere, de către un funcţionar care a avut încă de la început reprezentarea activităţii infracţionale ulterioare (a actelor materiale ce vor fi comise), constituie o infracţiune continuată de luare de mită.

În mod corespunzător, darea repetată a unor foloase unui funcţionar în schimbul îndeplinirii sau neîndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, fără ca aceste foloase să fi fost pretinse, constituie o infracţiune continuată de dare de mită.

Aplicând aceste consideraţii teoretice la situaţia de fapt se constată că inculpata J.I.P. a desfăşurat mai multe acţiuni distincte, fiecare dintre aceste acţiuni întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită. Corelativ acestor acţiuni, s-au desfăşurat acţiunile inculpatului M.M.T. de primire a foloaselor necuvenite, acţiuni care, de asemenea, fiecare în parte, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.

În această situaţie, atât Ministerul Public, cât şi instanţa de judecată au apreciat în mod greşit că în cauză este vorba de o unitate naturală de infracţiune, în cauză fiind vorba de o unitate legală de infracţiune, respectiv o infracţiune continuată.

În consecinţă, doar pentru a corela situaţia de fapt cu dispoziţiile legale, atât pentru infracţiunea de dare de mită, reţinută în sarcina inculpatei J.I.P., cât şi pentru infracţiunea de luare de mită, reţinută în sarcina inculpatului M.M.T., Înalta Curte, completul de 5 judecători, va reţine forma continuată, respectiv va face aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), fără însă a da eficienţă acestora în ceea ce priveşte sporul ce se poate aplica limitei maxime de pedeapsă prevăzută de lege.

b) În ceea ce priveşte critica formulată de inculpatul M.M.T. privind greşita reţinere a agravantei prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., Înalta Curte, completul de 5 judecători, o apreciază nefondată întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 4 şi art. 6 din H.G. nr. 3/2001, coroborate cu Regulamentul de organizare şi funcţionare ale I.S.C., prevăzut în anexa 4 din acelaşi act normativ, rezultă că inspectorul de stat se afla în subordinea M.L.P.T.L.

În virtutea atribuţiilor legale, ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei conducea întreaga activitate a ministerului de resort, inclusiv a structurilor aflate în subordinea sa, respectiv I.S.C. Prin urmare, între ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei şi conducătorii I.S.C. exista un raport de subordonare administrativă, acest aspect rezultând chiar din faptul numirii conducerii I.S.C. de către acesta.

Acest raport de subordonare instituia în persoana inspectorului general al I.S.C. obligaţia îndeplinirii dispoziţiilor ministrului, care putea controla şi evalua modul în care acestea au fost respectate. Ministrul lucrărilor publice exercita controlul asupra direcţiilor aflate în subordine prin Corpul de Control.

Prin urmare, date fiind raporturile de subordonare directă dintre ministrul lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei şi inspectorul de stat sef al I.S.C., ministrul era cel care îl numea şi revoca direct pe conducătorul unui organ central de specialitate, ca sancţiune pentru neîndeplinirea atribuţiilor ce-i reveneau acestuia.

I.S.C. era un organism tehnic specializat desemnat să exercite, potrivit legii, controlul de stat cu privire la respectarea disciplinei în urbanism şi a regimului de autorizare a construcţiilor, precum şi la aplicarea unitară a prevederilor legale în domeniul calităţii în construcţii. Acesta era un organ central de specialitate al cărui conducător se afla într-un raport de subordonare administrativă directă faţă de ministrul de resort.

În consecinţă, raportat la cauza dedusă judecăţii, se constată că inculpata J.I.P. a fost numită în funcţia de inspector adjunct şi apoi de inspector general de către inculpatul M.M.T. care, în virtutea atribuţiilor sale, avea dreptul şi obligaţia de a controla modul în care aceasta îşi desfăşura activitatea, putând decide asupra menţinerii sau eliberării sale din funcţie.

Ca atare, fiecare dintre numirile succesive ale inculpatei J.I.P. în cadrul I.S.C., în funcţie de inspector adjunct şi apoi de inspector general, de către inculpatul M.M.T., a presupus o evaluare a activităţii inculpatei, în virtutea atribuţiilor de control ale ministrului.

Menţinerea în funcţie a inculpatei J.I.P. nu s-a făcut automat, ci a presupus de fiecare dată o nouă numire a acesteia, ceea ce înseamnă că, în situaţia în care ar fi constatat, pe baza unui control, că inculpata nu a respectat dispoziţiile date de către inculpatul M.M.T., în calitate de ministru, exista posibilitatea înlocuirii ei din funcţie.

Concluzionând, este cert că între inculpata J.I.P., în calitate de şef al I.S.C. şi inculpatul M.M.T., în calitate de ministru al lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei exista un raport direct de subordonare, iar acesta din urmă putea dispune asupra menţinerii, respectiv înlocuirii ei din funcţie, în baza atribuţiilor de serviciu inerente funcţiei de ministru de resort, fiind astfel îndeplinită situaţia premisă a infracţiunii de luare de mită, în forma agravantă prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.

c) Referitor la solicitarea inculpatului N.P. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., Înalta Curte, completul de 5 judecători, consideră cererea ca nefondată în condiţiile în care autorizaţia de construcţie a fost falsificată de către acesta în virtutea atribuţiilor de serviciu, astfel încât agravanta prevăzută de alin. (2) al art. 288 C. pen. a fost corect reţinută de către instanţa de fond.

Potrivit propriei sale declaraţii, inculpatul N.P. a recunoscut că, urmare a unei cereri, a emis cea de-a doua autorizaţie, aspect susţinut şi de ceilalţi angajaţi ai Primăriei V. audiaţi în cauză în calitate de martori.

Astfel, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale şi menţinută în totalitate în faţa instanţei de fond, martorul G.M.C., a făcut precizat următoarele aspecte: „Prima autorizaţie, cu excepţia menţiunilor privind numărul şi data înregistrării precum şi cele din porţiunea finală referitoare la date despre taxă este completată olograf de fostul arhitect al Primăriei V., N.P. Cea de-a doua autorizaţie este completată integral, tot olograf, de N.P., cu excepţia semnăturilor de la rubrica „Primar” şi „Secretar”. Afirm cu certitudine că semnătura de pe această a doua autorizaţie de lângă ştampila Primarului aparţine persoanei care deţinea şi deţine această funcţie: P.F.C. De asemenea, semnătura de sub menţiunea olografă G.M., din dreptul poziţiei secretar îmi aparţine, însă nu o puteam realiza, la data de 20 aprilie 2001, menţionată în autorizaţie ca dată a eliberării acesteia, deoarece eu am fost numit secretar abia la sfârşitul lunii august 2001.”.

În aceste condiţii, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că autorizaţia de construcţie din 20 aprilie 2001, eliberată pe numele M.V.G., în vederea executării unor lucrări în valoare de 3.500.000.000 ROL a fost întocmită de către inculpatul N.P. în calitatea sa de arhitect şef, astfel încât în mod corect instanţa de fond a reţinut forma agravantă a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen.

d) În ceea ce priveşte reţinerea agravantei prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că aceasta a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a C. pen. actual.

Abrogarea art. 17 din Legea nr. 78/2000 nu echivalează însă cu o dezincriminare în sensul art. 4 noul C. pen., fiind incidente disp. art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.

Intenţia legiuitorului în această privinţă rezultă cu claritate din expunerea de motive a Legii nr. 187/2012, abrogarea art. 17 din Legea nr. 78/2000 fiind dată ca exemplu pentru „reformularea unor texte pentru asigurarea respectării cerinţelor de previzibilitate a legii penale” şi explicată între altele prin aceea că „infracţiunile prevăzute se suprapun reglementărilor C. pen. sau altor legi speciale (…), prevederea lor în legea penală este superfluă, deoarece în cazul în care asemenea fapte se săvârşesc în legătură cu cele de corupţie, vor fi aplicabile regulile concursului de infracţiuni”, iar „aplicarea sporului în caz de concurs fiind obligatorie, un regim sancţionator mai aspru prin prevederea unor astfel de infracţiuni în legea specială nu se justifică”.

Cu alte cuvinte, prin abrogarea art. 17 din Legea nr. 78/2000 legiuitorul nu a mai dorit sancţionarea separată şi mai severă a anumitor infracţiuni prevăzute în C. pen. sau în legislaţia specială aflate în legătură directă cu infracţiunile de corupţie în sens larg (prevăzute în C. pen. sau în Legea nr. 78/2000), însă după intrarea în vigoare a noului C. pen. faptele încadrate anterior în art. 17 din Legea nr. 78/2000 continuă să fie incriminate în legislaţia penală, astfel încât problema în discuţie este aceea a aplicării legii penale mai favorabile, iar nu a dezincriminării.

În ce priveşte legea penală mai favorabilă, stabilirea acesteia în condiţiile art. 5 noul C. pen. presupune analiza condiţiilor de incriminare şi de tragere la răspundere penală, precum şi a celor referitoare la pedeapsă din legile penale succesive, fără însă a fi permisă o combinare a prevederilor din aceste legi, căci pe această cale s-ar ajunge la o lex tertia ( a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr.265/2014 cu referire la constituţionalitatea art. 5 noul C. pen.).

Prin urmare, stabilirea legii penale mai favorabile presupune, aşa cum a reţinut în mod corect şi instanţa de fond, o comparaţie între dispoziţiile legii vechi [art. 288 alin. (2) C. pen. 1969 rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000] şi cele ale legii noi (art. 320 C. pen. în vigoare).

În acest context, instanţa de apel constată ca fiind corectă analiza primei instanţe, care a reţinut ca şi criteriu de determinare a legii penale mai favorabile tratamentul sancţionator diferit prevăzut în cele două reglementări, inclusiv sub aspectul circumstanţelor atenuante judiciare, rezultând astfel că legea aplicabilă este cea veche, sens în care critica inculpatului N.P. este nefondată.

4. În privinţa prescripţiei răspunderii penale, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată următoarele:

a) Prin apelul formulat, inculpata J.I.P. a precizat că în mod greşit instanţa de fond a considerat că ultimul act de executare a avut loc în luna iulie 2002, apreciind că ultimul act de executare s-a epuizat în luna aprilie 2002, ca urmare a refacerii faţadei imobilului aparţinând mamei inculpatului M.M.T. Aceasta a învederat că plata efectuată de către SC C. SA pentru camerele închiriate pentru cazarea muncitorilor nu poate constitui ultimul act de executare, întrucât această societate avea mai multe şantiere deschise în Bucureşti, astfel încât nu se poate considera că plata respectivă a fost efectuată pentru obiectivul B. În raport cu aceste aspecte, apelanta inculpată J.I.P. a apreciat că şi pentru această infracţiune s-a împlinit termenul prevăzut de art. 124 raportat la art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, intervenind astfel prescripţia răspunderii penale.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, apreciază nefondată această critică, instanţa de fond stabilind în mod corect momentul epuizării perioadei infracţionale ca fiind 31 iulie 2002, acest aspect reieşind, fără putinţă de tăgadă, din actele contabile administrate în cauză şi din declaraţiile martorilor.

Astfel, în anexele 30-31 la raportul de expertiză întocmit în cauză se menţionează o cheltuială constând în plata unei chirii în cuantum de 3.000.000 ROL aferentă facturii din 31 iulie 2002 emisă de SC S. SA către SC C. SA în legătură cu „obiectivul B.” (imobilul aparţinând familiei inculpatului M.M.T.).

În ceea ce priveşte efectuarea plăţii, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că aceasta a intervenit ca urmare a dispoziţiilor date de către inculpata J.I.P. către conducerile celor două societăţi, respectiv SC V. SA şi SC C. SA, aspect ce rezultă din declaraţiile martorilor P.C., M.N., H.E. şi D.V.

În condiţiile în care ultima plată efectuată pentru imobilul aparţinând mamei inculpatului M.M.T. s-a efectuat în data de 31 iulie 2002, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că solicitarea apelantei inculpate J.I.P., în ceea ce priveşte constatarea împlinirii termenului de prescripţie specială a răspunderii penale nu poate fi primită, deoarece calculul termenului de prescripţie începe să curgă de la ultimul act de executare, respectiv de la data de 31 iulie 2002.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că de la data săvârşirii infracţiunii (31 iulie 2002) şi până la data de 1 februarie 2014 când a intrat în vigoare noul C. pen., prevederile art. 124 C. pen. anterior au suferit modificări (art. 1 pct. 3 din Legea nr. 63/2012), în sensul majorării termenului în care operează prescripția specială, la depăşirea cu încă o dată a termenului prevăzut de art. 122 C. pen., faţă de varianta anterioară când, care prevedea că pentru a opera prescripția specială a răspunderii penale era necesar ca termenul prevăzut de dispoziţiile art. 122 să fie depăşit cu încă jumătate.

Sub acest aspect, se ridică problema aplicării legii penale mai favorabile, care, în mod evident este reprezentată de conţinutul art. 124 C. pen. în redactarea anterioară modificării intervenite prin Legea nr.63/2012.

Astfel, potrivit art. 124 C. pen., în forma anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 63/2012, termenul de prescripţie a răspunderii penale este împlinit dacă termenul prevăzut la art. 122 C. pen. (1969) a fost depăşit cu încă jumătate. În raport cu încadrarea juridică a faptei, termenul de prescripţie a răspunderii penale este cel prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969), respectiv 8 ani. Potrivit art. 124 C. pen. anterior modificării intervenite prin Legea nr. 63/2012, pentru a interveni prescripţia specială a răspunderii penale termenul trebuie să fie depăşit cu încă jumătate, respectiv cu încă 4 ani. Prin aplicarea acestor dispoziţii legale la speţa de faţă rezultă un termen de prescripţie a răspunderii penale de 12 ani. La acest termen urmează a fi adăugată perioada de timp în care procesul penal a fost suspendat, ca urmare a sesizării Curţii Constituţionale, fiind incidente dispoziţiile art. 128 alin. (1) C. pen., potrivit cu care, cursul termenului de prescripţie este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală împiedică continuarea procesului penal. Or, dispoziţiile art. 303 alin. (6) C. proc. pen. (ulterior a fost abrogat prin Legea nr. 177/2010) au împiedicat continuarea procesului penal, textul prevăzând în mod expres că judecarea cauzei se suspendă până la soluţionarea excepţiei de către Curtea Constituţională.

Referitor la durata suspendării, aceasta este cuprinsă între data pronunţării deciziei prin care a fost sesizată Curtea Constituţională, respectiv 17 iulie 2009 (a se vedea decizia nr. 618/2009 a completului de 9 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi data la care Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei, respectiv 23 martie 2012, rezultând o durată de 8 luni şi 7 zile.

Astfel, pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (31 iulie 2002) reţinută în sarcina inculpatei J.I.P., termenul de prescripţie specială, calculat prin luarea în considerare a cauzei de suspendare menţionată anterior, s-ar împlini la data de 6 aprilie 2015, situaţie în care Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că la acest moment nu a intervenit prescripţia specială, critica apelantei inculpate fiind nefondată.

b) Prin apelul formulat inculpat N.P. a invocat şi intervenirea unei cauze care înlătură răspunderea penală, respectiv prescripţia specială a răspunderii penale atât pentru infracţiunea de fals material, cât şi pentru infracţiunea de favorizarea infractorului.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, analizând limitele de pedeapsă şi termenele de prescripţie specială apreciază nefondat şi acest motiv de apel.

Astfel, potrivit art. 288 alin. (2) vechiul C. pen., limita maximă de pedeapsă prevăzută pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale săvârşită de un funcţionar în exercitarea atribuţiilor de serviciu este de 5 ani, care potrivit art. 18 alin. (1) rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 se majorează cu 2 ani, ajungând la 7 ani închisoare.

În condiţiile în care şi în cazul acestui inculpat legea mai favorabilă este cea veche, rezultă că termenul de prescripţie a răspunderii penale este cel prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen. (1969), respectiv 8 ani. Potrivit art. 124 C. pen. anterior modificării intervenite prin Legea nr. 63/2012, pentru a interveni prescripţia specială a răspunderii penale termenul trebuie să fie depăşit cu încă jumătate, respectiv cu încă 4 ani. Prin aplicarea acestor dispoziţii legale la speţa de faţă rezultă un termen de prescripţie a răspunderii penale de 12 ani.

Reţinând că şi în acest caz este incidentă cauza de suspendare prev. de art. 128 C. pen. 1969 ca efect al sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate în primul ciclu procesual, rezultă că în speţă nu se poate susţine că a intervenit prescripţia răspunderii penale, având în vedere că inculpatul N.P. a comis fapta în anul 2006.

Aceeaşi este concluzia şi cu privire la infracţiunea de favorizarea infractorului, în condiţiile în care termenul de prescripţie a răspunderii penale prevăzut de legea veche este identic, iar prin aplicarea prescripţiei speciale prevăzute de aceeaşi lege, rezultă un termen de prescripţie a răspunderii penale de 12 ani, care în speţă se calculează de asemenea din anul 2006.

5. În privinţa confiscării speciale, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată următoarele:

Prin sentinţa apelată s-a stabilit că valoarea foloaselor necuvenite sunt în sumă de 1.694.400.000 ROL, reprezentând diferenţa dintre valoarea de execuţie a lucrărilor şi sumele de bani achitate de către inculpata J.I.P. şi inculpatul M.M.T.

Potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză de experţii P.V.A., L.M. şi S.I., în faza de urmărire penală, s-a stabilit că valoarea lucrărilor efectuate la imobilul din B., la momentul anului 2002, a fost de 5.194.400.000 ROL, inclusiv TVA.

Experţii au determinat valoarea lucrărilor de construcţie, extindere şi renovare la imobilul din V., satul P., şoseaua E.I.N., judeţul Ilfov, executate de SC V. SA şi SC C. SA, în mod direct sau prin încredinţarea lor către terţi, pe baza documentelor existente (facturi de aprovizionare, coroborate cu măsurătorilor şi constatările efectuate pe teren).

În ceea ce priveşte valoarea probatorie a raportului de expertiză tehnică în construcţii, deşi acest mijloc probatoriu a fost administrat în cauză anterior infirmării actelor de urmărire penală, fiind, prin urmare, lovit de nulitate, această sancţiune nu afectează valabilitatea concluziilor exprimate de către experţii tehnici în cuprinsul actului, atâta timp cât aceste concluzii au fost întemeiate pe acte contabile a căror valabilitate nu a fost contestată, iar concluziile raportului de expertiză au fost coroborate cu alte mijloace probatorii , aşa cum s-a reţinut anterior.

În ceea ce priveşte critica inculpatului M.M.T. privind greşita reţinere a TVA, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că Ordinul ministrului finanţelor nr. 1026/2000 invocat în apărare de către inculpat impunea îndeplinirea cumulativă a mai multor obligaţii.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (2) acest ordin, „cota zero a taxei pe valoarea adăugată se aplică pentru construcţia, extinderea, consolidarea şi reabilitarea locuinţelor, precum şi pentru construcţia de lăcaşuri de cult religios, pentru lucrările care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) sunt prevăzute în autorizaţia eliberată în condiţiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată;

b) sunt executate de persoane fizice şi/sau juridice autorizate, cu respectarea reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor.”.

De asemenea, conform art. 2 alin. (1) din acelaşi ordin, cota zero a taxei pe valoarea adăugată se realiza prin facturarea lucrărilor executate fără taxă pe valoarea adăugată, cu exercitarea dreptului de deducere a taxei aferente intrărilor, pe baza autorizaţiei de construire, în limita valorii autorizate şi a perioadei de valabilitate a autorizaţiei, pentru construcţia, extinderea, consolidarea şi reabilitarea locuinţelor, cu înscrierea pe facturi a numărului şi datei, precum şi a emitentului autorizaţiei, respectiv prin restituirea taxei pe valoarea adăugată aferente lucrărilor executate de prestatori care nu au fost desemnaţi de beneficiar să factureze fără taxă pe valoarea adăugată, la terminarea lucrărilor de construcţie, extindere, consolidare şi reabilitare/prin restituirea taxei pe valoarea adăugată aferente lucrărilor facturate peste limita valorii autorizate a lucrărilor, la terminarea lucrărilor de construcţie, extindere, consolidare şi reabilitare a locuinţelor, în limita valorii reale a lucrărilor, declarate conform art. 28 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, republicată, cu modificările ulterioare.

Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că în speţă nu erau întrunite condiţiile legale pentru aplicarea cotei 0 de TVA la lucrările efectuate la imobilul familiei inculpatului M.M.T., respectiv în cuprinsul facturilor emise nu s-a trecut numărul autorizaţiei de construcţie şi numele emitentului, nu s-a indicat de către beneficiar prestatorul care urma să factureze fără taxă pe valoarea adăugată, iar beneficiarul nu a transmis organelor fiscale prestatorul desemnat să factureze fără taxă pe valoarea adăugată. Totodată, nu s-a declarat executantul în procesul-verbal de recepţie, există două autorizaţii de construire, cu date, perioade de efectuare a lucrărilor şi sume diferite, iar în procesul-verbal de recepţie al lucrării s-a menţionat că lucrarea a fost în regie proprie.

În realitate, susţinerea privitoare la incidenţa normelor legale privitoare la cota 0 de TVA este doar o apărare post-factum a inculpatului M.M.T., menită să reducă valoarea lucrărilor facturate şi să conducă la concluzia că ar fi achitat întreaga sumă din factura emisă pe numele mamei sale, de 3,5 miliarde ROL.

Or, este evident că orice discuţie privitoare la cota 0 de TVA în cazul în care, cum a fost situaţia în speţă, lucrările au fost efectuate prin intermediul unei societăţi comerciale, presupunea a priori stabilirea unui cadru legal de desfăşurare a relaţiilor dintre beneficiar şi antreprenor, care în fapt nu a existat, de vreme ce între părţi nu s-a încheiat un contract, iar lucrările au constituit un avantaj patrimonial procurat de inculpata J.I.P. şefului său, ca preţ pentru numirea şi menţinerea sa într-o funcţie publică ce îi era subordonată.

Cu alte cuvinte, dincolo de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, incidenţa actului normativ invocat este exclusă tocmai de înţelegerea infracţională intervenită între inculpaţii J.I.P. şi M.M.T.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului M.M.T. referitoare la remiterea unei sume de bani către martorul S.S. reprezentând o parte din valoarea lucrărilor efectuate la imobilul din B., Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că aceasta nu este confirmată de nicio altă probă administrată în cauză. Mai mult, atât martorul S.S. cât şi martora M.A. au precizat că nu a existat o astfel de plată.

În acest sens, martorul S.S., prin declaraţia dată în faza de urmărire penală (filele a precizat următoarele:

„(…) Nu înţeleg de ce M.M.T. susţine că m-aş fi ocupat eu de construcţie, de obţinerea autorizaţiei sau de plata taxelor aferente. De asemenea, nu este adevărat că M.M.T. să-mi fi dat direct sau prin intermediar vreo sumă de bani cu titlu de preţ parţial al lucrării pentru a o achita firmelor care i-au edificat imobilul (…).

Afirm încă o dată, cu certitudine, că nu am primit niciodată sume de bani de la M.M.T. sau mama acestuia pe care să le duc la firme cu titlu de plată a lucrărilor executate la imobilul lui M.V.G.”.

Martora M.A. a confirmat declaraţia martorului S.S., susţinând că, în calitatea sa de casieră, nu a primit nicio sumă de bani de la martorul S.S. care să reprezinte o plată a lucrărilor efectuate. Astfel, prin declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală, aceasta a precizat:

„(…) Declar că niciodată S.S. nu mi-a adus bani pentru vreo lucrare executată de SC C. SA sau SC V. SA la vreun beneficiar persoană fizică sau juridică (…)”.

Contrar concluziilor la care a ajuns instanţa de fond, Înalta Curte, completul de 5 judecători reţine că probatoriul administrat în cauză nu susţine apărarea inculpatului M.M.T. potrivit căruia suma de 1.584.886.000 ROL ar fi fost achitată de către mama inculpatului, martora M.V.G., prin intermediul inculpatei J.I.P., din fonduri proprii ale celei dintâi.

În acest sens, instanţa de apel reţine că este lipsită de relevanţă împrejurarea dacă inculpata J.I.P. ar fi avut sau nu lichidităţile necesare pentru a face o asemenea plată în condiţiile în care sumele de bani în ROL şi/sau în valută au fost predate de către inculpată, iar nu de martoră, angajaţilor SC V. SA, ca şi „plată” a lucrărilor efectuate la casa familiei inculpatului M.M.T.

În ce priveşte efectuarea plăţilor din fonduri proprii ale mamei inculpatului M.M.T., instanţa de fond şi-a însuşit necritic susţinerile inculpaţilor, potrivit cărora martora M.V.G. ar fi primit în perioada de referinţă sume de bani în valută din Germania, în urma unor procese câştigate în dauna statului german, iar din acestea ar fi achitat parţial lucrările la casa ce-i aparţinea.

În acest sens, inculpatul M.M.T. a invocat extrasele de cont emise de instituţiile bancare, precum şi de autorităţile germane, însă toate acestea fac referire la o perioadă ulterioară celei în care s-a achitat suma de 1.584.886.000 ROL.

În concret, din probatoriul administrat în cauză rezultă că plata sumei sus-arătate s-a făcut în perioada decembrie 2001-aprilie 2002 (a se vedea declaraţiile martorilor şi înscrisurile aflate la dosar), în timp ce plata sumelor în valută achitate de statul german mamei inculpatului M.M.T. a început din 1 decembrie 2003.

În privinţa extraselor de cont, acestea se referă la perioada 2004-2005, cu excepţia unuia dintre ele care însă se referă la un cont în ROL şi al cărui sold a variat între 200.017 ROL la 31 ianuarie 2002 şi 67 ROL la 28 februarie 2002.

Prin urmare, în cauză nu s-a făcut dovada că în perioada în care s-a plătit suma de 1.584.886.000 ROL, mama inculpatului M.M.T. deţinea fondurile necesare pentru efectuarea plăţilor.

În faţa instanţei de apel, inculpatul M.M.T. a încercat să susţină o altă situaţie de fapt, în sensul că suma achitată în perioada decembrie 2001-aprilie 2002 ar proveni din vânzarea anterioară a unui imobil, precum şi din nişte împrumuturi pe care el le-ar fi acordat mamei sale, însă aşa cum se poate observa, această apărare nu a fost confirmată de declaraţia mamei sale, care a susţinut în faţa instanţei de fond că sumele plătite au provenit exclusiv din banii săi, cu trimitere la sumele în valută primite din Germania, aspect deja analizat anterior.

De altfel, nici inculpata J.I.P., nu a susţinut această apărare a inculpatului M.M.T., ci a declarat că banii pe care i-a depus la SC V. SA erau ai mamei inculpatului.

În consecinţă, ţinând seama pe de o parte de faptul că banii au fost predaţi la casieria SC V. SA de către inculpata J.I.P., iar pe de altă parte de împrejurarea că nu s-a făcut dovada existenţei unor fonduri proprii ale mamei inculpatului în perioada de referinţă, apărările inculpatului M.M.T. fiind contradictorii, instanţa de apel constată că şi suma de 1.584.886.000 ROL a făcut obiectul infracţiunii de dare, respectiv luare de mită şi trebuie să facă obiectul confiscării speciale, în condiţiile art. 254 alin. (3) C. pen. (1968), alături de suma deja confiscată, prin sentinţa penală apelată, de 1.694.400.000 ROL, rezultând astfel o sumă totală de 3.279.286.000 ROL, respectiv 327.928 RON.

Astfel, din suma de 5.194.400.000 ROL reprezentând valoarea totală a lucrărilor efectuate la imobilul familiei inculpatului M.M.T., acesta a achitat doar suma de 1.915.114.000 ROL în perioada 2005-2006, după epuizarea activităţii infracţionale, când era iminentă declanşarea cercetărilor penale din prezenta cauză, iar suma de 3.279.286.000 ROL reprezintă cuantumul foloaselor necuvenite primite de acesta de la inculpata J.I.P., fiind compusă din suma de 1.584.886 ROL achitată de aceasta din fonduri proprii în numele mamei inculpatului şi suma de 1.694.400.000 ROL nefacturată de către SC V. SA (diferenţa dintre valoarea reală a lucrărilor/materialelor şi valoarea facturată).

Aşa fiind, sub acest aspect apelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. este fondat, urmează a fi admis, iar cauza rejudecată conform art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.

6. Individualizarea pedepselor

Aplicarea şi executarea pedepsei se realizează în vederea atingerii unor scopuri bine definite: pe de o parte, în scopul prevenirii săvârșirii de noi fapte penale din partea infractori­lor, prin reeducarea acestora şi din partea altor persoane, prin exemplaritatea pedepselor, iar pe de altă parte, în scopul restabilirii liniştii sociale şi al reintegrării ordinii juridice.

Astfel, în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, Înalta Curte, completul de 5 judecători, reţine că aceasta reprezintă una dintre cele mai importante și sensibile operațiuni juridice de a cărei acuratețe depinde în mod direct reușita procesului de îndreptare și recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravității infracțiunii comise și a periculozității infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa și modul de executare a acesteia.

Infracțiunea, ca faptă socialmente periculoasă, creează o tulburare socială, aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală şi ordinii juridice instituite într-un sistem de drept. Pentru înlătu­rarea acestor consecinţe negative ale infracţiunii este necesar să se reacţioneze din partea societăţii, este necesar să se aplice anumite măsuri de constrângere juridică celor ce săvârşesc asemenea fapte.

Este real faptul că, în condițiile în care, în ultimii ani, în societatea românească am asistat la o tendință de creștere a faptelor de corupție, ce au căpătat o amploare deosebită se impune ca justiția să riposteze cu fermitate ori de câte ori se probează asemenea cazuri, ca o dovadă a faptului că statul de drept nu asistă pasiv la amplificarea și propagarea acestora, la toate nivelurile, ci dimpotrivă, funcționează și, mai ales, reacționează prin autoritățile și pârghiile specifice puse în slujba propriilor cetățeni.

Corupția reprezintă o amenințare majoră pentru democrație, constituind o negare a drepturilor omului și o încălcare a principiilor democratice, pentru echitatea socială şi pentru justiție, erodând principiile unei administrații eficiente, punând în pericol stabilitatea și credibilitatea instituțiilor statului.

Cu toate acestea însă, aplicarea şi executarea pedepselor pot conduce la atingerea scopurilor urmă­rite, dacă efectuarea lor are loc în timp util. În general, sancţionarea infractorilor prin aplicarea pedepsei devine cu atât mai eficace şi contribuie cu atât mai intens la reali­zarea scopurilor de mai sus, cu cât ea intervine într-un interval de timp cât mai scurt şi cât mai apropiat de momentul infracţiunii.

De asemenea, exemplaritatea, care decurge din supunerea celui condamnat la executarea pedepsei, devine cu atât mai puternică cu cât punerea în executare se produce neîntârziat după condamnare. În aceste condiţii, conştiinţa socială are încă vie şi exactă imaginea pericolului pe care îl prezintă fapta şi făptuitorul, a urmărilor dăunătoare sau primejdioase ale faptei săvârşite şi va reacţiona mai adecvat.

În speţă însă, pe lângă criteriile de individualizare ce ţin de gradul de pericol social al faptelor comise de inculpaţi şi de circumstanţele care caracterizează persoana acestora, instanţa de fond a avut în vedere, în mod corect, durata mare de timp scursă între momentul comiterii faptelor şi cel al soluţionării cauzei în primă instanţă, precum şi împrejurarea că aceasta a fost datorată conduitei organelor de urmărire penală, mai precis inactivităţii acestora în perioada de timp ulterioară rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus restituirea cauzei în primul ciclu procesual.

Această conduită a condus la prelungirea nejustificată a duratei procedurilor penale deschise împotriva inculpaţilor, afectând dreptul acestora de a fi judecaţi într-un termen rezonabil, situaţie care a fost remediată de către instanţa de fond prin aplicarea unor pedepse care, la prima vedere, sunt modice în raport cu criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de legea penală.

Prin urmare, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că prima instanţă a avut în vedere în procesul de individualizare al pedepselor aplicate criteriile prevăzute de lege, prin raportare la circumstanţele cauzei, inclusiv cele referitoare la durata procedurilor judiciare, astfel încât criticile formulate de parchet în acest sens sunt neîntemeiate.

7. Faţă de considerentele mai sus menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite apelul formulat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. împotriva sentinţei penale nr. 916 din 15 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5140/1/2013, va desfiinţa în parte sentinţa apelată, numai în ceea ce priveşte forma continuată a infracţiunilor de luare de mită săvârşită de inculpatul M.M.T., respectiv dare de mită săvârşită de inculpata J.I.P., precum şi în ceea ce priveşte cuantumul sumei confiscate de la inculpatul M.M.T. şi, în rejudecare va reţine dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi va menţine pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.M.T. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior.

Va reţine dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi va menţine pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatei J.I.P. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. anterior va dispune confiscarea specială de la inculpatul M.M.T. a sumei de 327.928 RON.

Va menţine măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa din 17 noiembrie 2008 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului M.M.T., până la concurenţa sumei de 327.928 RON şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În baza dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.M.T., J.I.P. şi N.P. împotriva aceleaşi sentinţe, va obliga apelanţii intimaţi inculpaţi la plata sumelor de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelului formulat de Ministerul Public vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. împotriva sentinţei penale nr. 916 din 15 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5140/1/2013.

Desfiinţează în parte sentinţa apelată, numai în ceea ce priveşte forma continuată a infracţiunilor de luare de mită săvârşită de inculpatul M.M.T., respectiv dare de mită săvârşită de inculpata J.I.P., precum şi în ceea ce priveşte cuantumul sumei confiscate de la inculpatul M.M.T. şi, în rejudecare:

Reţine dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi menţine pedeapsa principală de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.M.T., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior.

Reţine dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi menţine pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatei J.I.P., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. anterior raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. anterior dispune confiscarea specială de la inculpatul M.M.T. a sumei de 327.928 RON.

Menţine măsura sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa din 17 noiembrie 2008 a D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, asupra bunurilor imobile aparţinând inculpatului M.M.T., până la concurenţa sumei de 327.928 RON.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.M.T., J.I.P. şi N.P. împotriva aceleaşi sentinţe.

Obligă apelanţii intimaţi inculpaţi la plata sumelor de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea apelului formulat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. vor rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 183/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI		ICCJ. Decizia nr. 13/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

ICCJ. Decizia nr. 177/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 178/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 182/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 183/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 13/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 132/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 118/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 121/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI