ICCJ. Decizia nr. 118/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 5 Judecători


ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia penală nr. 118/2014

Dosar nr. 3513/1/2014

Şedinţa publică de la 8 decembrie 2014

Asupra apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 763 din data de 09 septembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 4321/1/2013, în baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune (2 acte materiale).

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (3 acte materiale).

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (patru acte materiale).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite inculpatului şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prev. de art. 65 lit. a), b) şi d) C. pen., la care a fost adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, inculpatul urmând să execute în final 2 ani şi 8 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în condiţiile prevăzute de art. 92 C. pen.

În baza art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere condamnatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

f) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

Totodată, au fost pus vedere inculpatului dispoziţiile art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 26 C. proc. pen., a fost disjunsă acţiunea civilă.

În baza art. 46 alin. (1) C. proc. pen., a fost disjunsă cauza privind pe inculpaţii O.N.S., B.C.C., P.N.V., H.G.L., N.M.I., O.E.G., I.V., M.G., C.M.R., G.D., B.M., C.O.M.F., S.N., D.A.N., C.G. şi I.O.M., urmând a se forma un nou dosar.

În fapt, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea - din 20 august 2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaţilor:

- O.N.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice şi obţinerea unui folos patrimonial pentru altul, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi uz de fals, în formă continuată şi în concurs, prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen., cu referire la art. 13 alin. (1) lit. "b" din O.U.G. nr. 43/2002, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. "a" şi art. 34 C. pen.;

- B.C.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi obţinerea unui folos patrimonial pentru altul, complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fals material în înscrisuri oficiale, spălare a banilor, complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 25, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), 2 şi 5, art. 288 C. pen., art. 23 alin. (1) lit. "c" din Legea nr. 656/2002, art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi art. 25, raportat la art. 290 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. "a" şi art. 34 C. pen.;

- P.N.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi obţinerea unui folos patrimonial pentru altul, complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 290 C. pen., art. 17 lit. "c" din Legea nr. 78/2000, raportat la art. art. 290 C. pen., art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi art. 290 C. pen., totul cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. "a" şi art. 34 C. pen.;

- H.G.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi obţinerea unui folos patrimonial pentru altul, complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi fals intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 289, art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) şi art. 289 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. "a" şi art. 34 C. pen.;

- N.M.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi obţinerea unui folos patrimonial pentru altul, complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fals în declaraţii, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fals în declaraţii şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 292 C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 17 lit. "c" din Legea nr. 78/2000, raportat la art. art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 292 C. pen. şi art. 290 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. "a" şi art. 34 C. pen.;

- O.E.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi obţinerea unui folos patrimonial pentru altul, complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 290 C. pen., art. 17 lit. "c" din Legea nr. 78/2000, raportat la art. art. 290 C. pen., art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi art. 290 C. pen., totul cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. "a" şi art. 34 C. pen.;

- I.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi obţinerea unui folos patrimonial pentru altul, complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fals intelectual şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 289 şi art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" şi art. 34 C. pen.;

- N.O. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi obţinerea unui folos patrimonial pentru altul şi fals intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" şi art. 34 C. pen.;

- M.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi obţinerea unui folos patrimonial pentru altul şi fals intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" şi art. 34 C. pen.;

- C.M.R. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi obţinerea unui folos patrimonial pentru altul şi fals intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" şi art. 34 C. pen.;

- G.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi obţinerea unui folos patrimonial pentru altul şi fals intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" şi art. 34 C. pen.;

- B.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi obţinerea unui folos patrimonial pentru altul şi fals intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" şi art. 34 C. pen.;

- C.O.M.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi obţinerea unui folos patrimonial pentru altul şi fals intelectual, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" şi art. 34 C. pen.;

- M.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi obţinerea unui folos patrimonial pentru altul, complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 290 C. pen., art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi art. 290 C. pen., totul cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. "a" şi art. 34 C. pen.;

- S.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice şi obţinerea unui folos patrimonial pentru altul, complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 290 C. pen., art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi art. 290 C. pen., totul cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. "a" şi art. 34 C. pen.;

- D.A.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. "a" şi art. 34 C. pen.;

- C.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fals în declaraţii, fals intelectual şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 292 C. pen., art. 289 C. pen. şi art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 33 lit. "a" şi art. 34 C. pen.;

- I.O.M. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 26 august 2013, sub numărul 4321/1/2013, cu prim termen de judecată la data de 20 ianuarie 2014, dată la care cauza a fost amânată, instanţa de fond, în temeiul art. 302 alin. (2) raportat la art. 6 alin. (1), (3) şi (4) C. proc. pen., constatând întemeiate cererile de amânare formulate de inculpaţii C.O.M.F., B.M., I.V., M.G., D.A.N., O.E.G., G.D., C.M.R., H.G.L. şi C.G., pentru a le da posibilitatea să-şi angajeze apărători.

La termenul din 6 februarie 2014 în baza art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 255/2013, a fost trimisă cauza ce formează obiectul Dosarului penal nr. 4321/1/2013, privind pe inculpaţii O.N.S., B.C.C., P.N.V., H.G.L., N.M.I., O.E.G., I.V., M.G., C.M.R., G.D., B.M., C.O.M.F., M.I., S.N., D.A.N., C.G. şi I.O.M. la judecătorul de cameră preliminară pentru a proceda potrivit dispoziţiilor art. 342 - 348 C. proc. pen.

Astfel, s-a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, cauzele aflate în curs de judecată în primă instanţă la data intrării în vigoare a legii noi, în care nu s-a început cercetarea judecătorească, se soluţionează de către instanţa competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeaşi lege.

Potrivit alin. (2) al articolului anterior menţionat, în situaţia prevăzută la alin. (1), instanţa pe rolul căreia se află cauza o trimite judecătorului de cameră preliminară, pentru a proceda potrivit art. 342 - 348 C. proc. pen., ori, după caz, o declină în favoarea instanţei competente.

Cum, în cauză, cercetarea judecătorească nu începuse la acel termen, Înalta Curte, secţia penală, a constatat ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de textele de lege enunţate anterior.

Prin încheierea din 25 martie 2014 dată de Judecătorul de Cameră Preliminară, fiind examinate cererile şi excepţiile formulate de inculpaţi s-a constatat că acestea sunt în parte fondate astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea încheierii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea care, prin referatul întocmit la data de 26 martie 2014 a remediat neregularităţile sesizate, cu privire la indicarea numărului de acte materiale pentru fiecare infracţiune continuată şi pentru fiecare inculpat în parte; data săvârşirii fiecărui act material; data săvârşirii ultimului act material.

Ulterior, prin Încheierea nr. 301 din 31 martie 2014, pronunţată de Judecătorul de Cameră Preliminară au fost respinse, ca nefondate, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii O.N.S., B.C.C., P.N.V., H.G.L., N.M.I., O.E.G., I.V., N.O., M.G., C.M.R., G.D., B.M., C.O.M.F., M.I., S.N., D.A.N., C.G. şi I.O.M.

S-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul nr. 58/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea, dispunându-se începerea judecăţii.

Hotărârea Judecătorului de Cameră Preliminară a rămas definitivă prin Încheierea nr. 19/C din 27 mai 2014 pronunţată în Dosarul nr. 1543/1/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La termenul de judecată din 2 septembrie 2014, instanţa de fond constatând că acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă a pus în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 374 C. proc. pen., respectiv dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., judecata urmând a avea loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi.

Dintre cei 17 inculpaţi, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, inculpatul M.I. a solicitat judecarea sa în procedura simplificată, astfel că instanţa a urmat procedura prevăzută de art. 374 şi următoarele C. proc. pen.

În esenţă, instanţa de fond a reţinut, ca stare de fapt, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.I. următoarele:

La data de 17 octombrie 2007 a fost încheiat Contractul nr. 6790 între Primăria Municipiului Beiuş şi SC T.C.G. SRL Oradea, având ca obiect "Lucrări prioritare de extindere şi reabilitare a reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare în municipiul Beiuş".

La aceeaşi dată a fost încheiat Contractul de servicii nr. 6785 între U.A.T. Beiuş şi SC S.C. SRL Oradea reprezentată prin administrator ing. S.N., care avea obiect "Management, consultanţă şi dirigenţie de şantier pentru lucrări prioritare de extindere şi reabilitare a reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare din Municipiul Beiuş".

O parte din obligaţiile asumate de SC S.C. SRL Oradea, prin acest contract, au fost transmise SC E. SRL Oradea, încheindu-se contractul nr. 5/8 noiembrie 2007 SC S.C. SRL Oradea, obligându-se să asigure consultanţă tehnică de specialitate prin intermediul inculpatului M.I., în calitate de diriginte de şantier.

Prin acest contract, inculpatul M.I. era obligat să verifice lucrările din punct de vedere calitativ şi cantitativ, să vizeze situaţiile de lucrări şi să respecte toate îndatoririle dirigintelui de şantier.

Inculpatul M.I., în calitatea sa de diriginte de şantier pentru realizarea subprogramului "Lucrări prioritare de extindere şi reabilitare a reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare în localitatea Beiuş, jud. Bihor", a întocmit referatul din data de 30 noiembrie 2007 şi a confirmat din partea Primăriei Beiuş, centralizatoarele situaţiile de lucrări din data de 30 noiembrie 2007 şi luna mai 2008, precum şi situaţiile de lucrări aferente, înscrisuri care atestau, în mod nereal, efectuarea de lucrări şi livrarea de materiale aferente de către SC T.C.G. SRL Oradea pentru Primăria Municipiului Beiuş. Aceste înscrisuri au fost folosite ulterior pentru obţinerea, în perioada decembrie 2007 - iunie 2008, în două tranşe, de fonduri în valoare de 1.617.133,35 lei de la Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile.

De asemenea, acelaşi inculpat, în aceeaşi modalitate, a confirmat din partea Primăriei Municipiului Beiuş, Centralizatorul valoric pentru luna septembrie 2008 în valoare de 505.034,43 lei, centralizatorul situaţiilor de lucrări în valoare de 382.285,50 lei pentru perioada 1 august 2008 - 29 septembrie 2008, centralizatorul situaţiilor de lucrări în valoare de 122.748,88 lei, pentru perioada 12 mai 2008 - 31 iulie 2009, situaţiile de lucrări anexate centralizatoarelor şi raportul de activitate din data de 26 septembrie 2008, înscrisuri care atestă, în mod nereal, efectuarea de lucrări şi livrarea de materiale aferente de către SC T.C.G. SRL Oradea, pentru Primăria Municipiului Beiuş, înscrisuri folosite ulterior de persoanele abilitate, pentru obţinerea în luna noiembrie 2008, de la Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile de fonduri în valoare de 456.014,23 lei.

Din probele administrate în faza de urmărire penală a rezultat că infracţiunea de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave a fost săvârşită la data de 28 decembrie 2007 respectiv 30 iunie 2008, iar cea de-a doua infracţiune de complicitate la înşelăciune a fost comisă în septembrie 2008.

În ceea ce priveşte infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a reţinut că acestea constau în confirmarea prin semnătură a următoarelor înscrisuri:

1) Referatul dirigentului de şantier din 30 noiembrie 2007;

2) Centralizatorul situaţiei de lucrări din 30 noiembrie 2007 şi situaţiile de lucrări aferente în valoare de 90.687 lei;

3) Centralizatorul situaţiilor de lucrări nedatat şi fără număr de înregistrare şi situaţiile de lucrări aferente, în valoare de 998.813,27 lei;

4) Centralizatorul valoric pentru luna septembrie 2008 nedatat şi fără număr de înregistrare, cuprinzând lucrări care ar fi fost executate de SC T.C.G. SRL Oradea în valoare de 505.034,43 lei, nedatat;

5) Centralizatorul situaţiile de lucrări nedatat şi fără număr de înregistrare şi situaţiile de lucrări aferente în valoare de 122.748,88 lei;

6) Centralizatorul situaţiilor de lucrări nedatat şi fără număr de înregistrare şi situaţiile de lucrări aferente în valoare de 382.285,55 lei;

7) Raportul de activitate întocmit la data de 26 septembrie 2008.

Recunoaşterea faptelor de către inculpatul M.I., corelată cu probele administrate în faza de urmărire penală au condus la concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiune şi au fost săvârşite de către inculpat.

Alături de înscrisurile la care s-a făcut referire anterior, care cuprind date nereale de natură a înlesni inducerea în eroare a părţii civile, au fost avute în vedere - cu privire la inculpatul M.I. - raportul de expertiză tehnică, procesul-verbal de constatare întocmit de Camera de Conturi a judeţului Bihor, declaraţiile martorilor N.J.K., B.P., L.A.F., V.F., H.L., M.M., M.Ş. şi K.E.A., declaraţiile celorlalţi inculpaţi, celorlalte înscrisuri din care a rezultat implicarea inculpatului M.I. în desfăşurarea activităţii infracţionale în ansamblul său.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului M.I. realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 297 alin. (1) C. pen., complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Având în vedere că de la data comiterii faptelor şi până la judecarea cauzei au intervenit mai multe legi penale, Înalta Curte, secţia penală, a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi a apreciat că legea penală mai favorabilă, pentru inculpatul M.I. este legea nouă - limitele de pedeapsă fiind substanţial reduse, iar pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată legiuitorul stabilind pedeapsa închisorii alternativ cu amenda - chiar dacă aparent, regulile aplicabile în materia concursului de infracţiuni sunt mai severe.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicată inculpatului M.I., Înalta Curte, secţia penală, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., examinate prin prisma pluralităţii lor, şi nu independente, ele fiind cumulative.

Astfel, s-a reţinut că, pedeapsa - ca sancţiune penală - este consecinţa penală pe care legea o atribuie infracţiunii. Nu există infracţiune în afara legii penale, deoarece atâta timp cât un fapt nu intră în sfera ilicitului penal, el nu poate fi infracţiune. Pentru ca pedeapsa să-şi atingă scopul nu este suficient ca ea să respecte limitele stabilite de legiuitor în norma de incriminare ci trebuie să îndeplinească, deopotrivă, mai multe calităţi: să fie dreaptă, proporţională cu infracţiunea, elastică şi divizibilă, reparabilă, moralizatoare, sigură.

Totodată, în ceea ce priveşte proporţionalitatea pedepsei, s-a reţinut că aceasta trebuie să fie întotdeauna raţională, adică potrivită cu gravitatea faptei comise. Pedepsele nu trebuie să fie nici prea aspre, nici prea blânde, ci să aibă o măsură potrivită. Proporţionalitatea pedepsei, în raport cu încălcarea legii penale, constituie punctul principal în care represiunea ia contact cu ideea de justiţie.

Între infracţiune şi pedeapsă există un nexum indiscutabil atât în concepţia abstractă a normei penale cât şi în conştiinţa socială, care leagă întotdeauna pedeapsa de infracţiune, într-o relaţie de efect-cauză.

Infracţiunea săvârşită trebuie analizată prin prisma a trei elemente care produc modificări în exterior şi anume:

a) în sfera juridică infracţiunea cauzează o tulburare a echilibrului juridic prin atingerea unui drept, interes sau situaţie juridică proteguită;

b) în sfera morală, infracţiunea comisă produce un sentiment de revoltă, care se concretizează în dezaprobarea faptului comis şi în nevoia de a reacţiona contra făptuitorului;

c) în sfera socială, infracţiunea comisă face să se nască o nelinişte, o temere pentru viitor, o bănuială că actul comis este simptomul care indică că noi fapte vor putea fi săvârşite de acelaşi autor.

Au fost avute în vedere în acest sens natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite şi puse în pericol prin acţiunile ilicite, caracterul şi gravitatea urmărilor, precum şi forma şi gradul de vinovăţie.

În acest context, Înalta Curte, secţia penală, în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite de inculpatul M.I., modalitatea de săvârşire şi contribuţia acestuia în lanţul infracţional, urmările produse, atitudinea sa procesuală corelată cu datele ce caracterizează persoana inculpatului - persoană în vârstă, fără antecedente penale, cu probleme de sănătate - i-a aplicat acestuia pedepse cu închisoarea şi cu suspendarea sub supraveghere în condiţiile art. 91 C. pen.

În temeiul art. 93 C. pen. inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În ceea ce priveşte durata termenului de supraveghere la care face referire dispoziţiile art. 92 C. pen.: "Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat şi este cuprinsă între 2 şi 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate", Înalta Curte, secţia penală, a apreciat că se impune a fi făcute câteva observaţii.

Astfel, s-a reţinut că instituţia suspendării executării pedepsei sub supraveghere reprezintă un mijloc de individualizare judiciară a pedepsei dând posibilitatea instanţei să stabilească o concordanţă între gradul de pericol social concret al faptei şi făptuitorului şi sancţiunea penală ce se aplică în cazul concret dedus judecăţii.

Totodată, s-a reţinut că dispoziţiile art. 92 C. pen. stabilesc un termen de încercare cuprins între 2 şi 4 ani cu condiţia ca acesta să nu fie mai mic decât pedeapsa principală aplicată de instanţă.

Dacă spre deosebire de amânarea executării pedepsei care stabileşte un termen de încercare de 2 ani - indiferent de cuantumul pedepsei principale - în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere legiuitorul a stabilit un termen de încercare variabil tocmai pentru a da posibilitatea judecătorului să individualizeze în mod corespunzător gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului.

În acest context, instanţa de fond a constatat că se impune însă a se face distincţie între pedeapsa principală, care nu poate fi mai mare de 3 ani şi modalitatea de individualizare a modului de executare al acesteia.

Din această perspectivă s-a apreciat ca fiind greşită interpretarea potrivit căreia în cazul aplicării unei pedepse principale de 6 luni închisoare sau de 3 ani închisoare, termenul maxim - pentru ambele variante - de încercare, să fie de 4 ani, lăsându-se fără conţinut cuantumul pedepsei principale şi implicit restrângând posibilitatea instanţei de a efectua o proporţionalizare corectă a sancţiunii.

Prin urmare, s-a concluzionat în cazul aplicării unei pedepse principale de 3 ani închisoare - cum este cazul în speţă - termenul de încercare ce poate fi stabilit trebuie să fie cuprins între 2 şi 4 ani (maxim 7 ani) dar nu mai mic de 3 ani.

În raport cu elementele expuse anterior, Înalta Curte, secţia penală, a apreciat că un termen de încercare de 5 ani este suficient pentru atingerea scopului pedepsei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi, Completul de 5 judecători, sub numărul 3513/1/2014, fiind fixat termen la data de 8 decembrie 2014.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului intimatului inculpat au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, examinând hotărârea instanţei de fond atât prin prisma motivelor de apel invocate de Ministerul Public, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 417 C. proc. pen. combinate cu art. 419 C. proc. pen., constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

Astfel, se reţine că instanţa de control judiciar a făcut o judicioasă coroborare a mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, pe care le-a evaluat în mod unitar şi evidenţiind aspectele concordante ce susţin vinovăţia inculpatului M.I., constatând că acesta în calitatea sa de diriginte de şantier pentru realizarea subprogramului "Lucrări prioritare de extindere şi reabilitare a reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare în localitatea Beiuş, jud. Bihor", a întocmit referatul din data de 30 noiembrie 2007 şi a confirmat din partea Primăriei Beiuş, centralizatoarele situaţiile de lucrări din data de 30 noiembrie 2007 şi luna mai 2008, precum şi situaţiile de lucrări aferente, înscrisuri care atestau, în mod nereal, efectuarea de lucrări şi livrarea de materiale aferente de către SC T.C.G. SRL Oradea pentru Primăria Municipiului Beiuş, înscrisuri care au fost folosite ulterior pentru obţinerea, în perioada decembrie 2007 - iunie 2008, în două tranşe, de fonduri în valoare de 1.617.133,35 lei de la Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile.

Totodată, s-a reţinut că, acelaşi inculpat, în aceeaşi modalitate, a confirmat în numele Primăriei Municipiului Beiuş, Centralizatorul valoric pentru luna septembrie 2008 în valoare de 505.034,43 lei, centralizatorul situaţiilor de lucrări în valoare de 382.285,50 lei pentru perioada 1 august 2008 - 29 septembrie 2008, centralizatorul situaţiilor de lucrări în valoare de 122.748,88 lei, pentru perioada 12 mai 2008 - 31 iulie 2009, situaţiile de lucrări anexate centralizatoarelor şi raportul de activitate din data de 26 septembrie 2008, înscrisuri care atestă, în mod nereal, efectuarea de lucrări şi livrarea de materiale aferente de către SC T.C.G. SRL Oradea, pentru Primăria Municipiului Beiuş, şi care au fost folosite ulterior de persoanele abilitate, pentru obţinerea în luna noiembrie 2008, de la Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile de fonduri în valoare de 456.014,23 lei.

Recunoaşterea faptelor de către inculpatul M.I., corelată cu probele administrate în faza de urmărire penală a condus la concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiune şi au fost săvârşite de către inculpat.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine totodată, că prima instanţă, dând eficienţă criteriilor de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 din C. pen. în vigoare, în scopul asigurării deopotrivă, a prevenţiei speciale, dar şi a celei generale, a procedat justificat atunci când a apreciat că, în cauză, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.I. se impune stabilirea unei pedepse rezultante în cuantum de 2 ani şi 8 luni închisoare, stabilind ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

În acest context, instanţa de apel consideră întemeiat punctul de vedere al primei instanţe, în sensul că aceasta a avut un raţionament corect prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum orientat spre minimul special, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 375 din C. proc. pen., dându-se relevanţă efectivă valorii sociale atinse, lipsei antecedentelor penale ale infractorului.

Însă, în contextul concret al cauzei, instanţa de apel, deşi apreciază că pedepsele aplicate inculpatului M.I. pentru faptele comise reflectă, în mod plural, evaluarea tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, stabilind termenul de suspendare al executării pedepsei la 5 ani.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că procedând în acest sens instanţa de fond a ignorat dispoziţiile art. 92 C. pen., în conformitate cu care "durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat şi este cuprinsă între 2 şi 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate."

Instanţa de control judiciar reţine că argumentaţia instanţei de fond privitoare la stabilirea cuantumului termenului de supraveghere vine în totală contradicţie cu textul de lege enunţat care este neechivoc, în sensul că în nicio situaţie termenul de supraveghere nu poate depăşi 4 ani, limita maximă fiind absolută.

Analizând comparativ prevederea C. pen. anterior în raport de prevederea actuala se reţine, că o primă diferenţă faţă de norma corespondentă anterioară (art. 862 C. proc. pen. anterior) constă în redenumirea duratei suspendării. Astfel, noul C. pen. denumeşte această perioadă " termen de supraveghere" în timp ce codul penal anterior folosea expresia de "termen de încercare."

O altă deosebire vizează modalitatea de stabilire a duratei suspendării. Se constată, astfel că "termenul de supraveghere" este un termen variabil, constând numai într-un interval determinat de timp, care nu cuprinde durata pedepsei, fiind independent de aceasta, neputând fi mai mic decât pedeapsa dispusă, spre deosebire de "termenul de încercare" stabilit de reglementarea anterioară care stabilea că termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp, stabilit de instanţă, între 2 şi 5 ani.

Aşadar, instanţa de ultim control judiciar, procedând la o nouă evaluare a criteriilor de individualizare judiciară a pedepselor, prin raportare la cauza dedusă judecăţii, la modalitatea de săvârşire şi contribuţia acestuia în lanţul infracţional, urmările produse, atitudinea sa procesuală corelată cu datele ce caracterizează persoana inculpatului (persoană în vârstă, fără antecedente penale, cu probleme de sănătate) va menţine pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 8 luni stabilită în sarcina inculpatului M.I., de instanţa de fond, apreciind totodată că, termenul de supraveghere de 3 ani este suficient pentru a asigura, în viitor, reinserţia socială a acestuia, precum şi o reacţie promptă a opiniei publice adecvată gradului de pericol pe care-l reprezintă săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, consolidând percepţia cetăţenilor că organele judiciare sunt în măsură să realizeze un act de justiţie dând o ripostă fermă celor care au considerat că pot fi mai presus de lege, dispreţuind-o şi încălcând-o.

Prin urmare, faţă de argumentaţia ce precede, apreciind că soluţia dispusă de prima instanţă este nelegală sub aspectul cuantumului termenului de supraveghere, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în temeiul art. 421 pct. 2 C. proc. pen., urmează a admite, apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie privind pe intimatul inculpat M.I., desfiinţând în parte hotărârea apelată numai cu privire la durata termenului de supraveghere stabilit faţă de intimatului inculpat M.I. şi, în rejudecare reducând termenul de încercare stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 alin. (1) C. pen. faţă de inculpatul M.I. de la 5 ani la 3 ani.

Totodată, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 275 C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva Sentinţei penale nr. 763 din 09 septembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 4321/1/2013, privind pe intimatul inculpat M.I.

Desfiinţează în parte hotărârea apelată numai cu privire la durata termenului de încercare stabilit faţă de intimatului inculpat M.I. şi, rejudecând:

Reduce termenul de încercare stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 92 alin. (1) C. pen. faţă de inculpatul M.I. de la 5 ani la 3 ani.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 08 decembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 132/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 121/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 118/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI