ICCJ. Decizia nr. 74/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia penală nr. 74/2014

Dosar nr. 1225/1/2014

Şedinţa publică de la 23 iunie 2014

Asupra cererii de apel de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1115 din 11 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3951/1/2013, în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, a condamnat pe inculpatul C.D. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În baza art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 83 C. pen., a atras atenţia inculpatului asupra condiţiilor în care poate interveni revocarea suspendării condiţionate cu consecinţa executării în întregime a pedepsei ce nu se va contopi juridic.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansată din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 1052/P/2012 din 11 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C.D. - fiul lui D. şi E., născut în Şirineasa, judeţul Vâlcea, domiciliat în Bucureşti, str. C., sector 5, cetăţean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, procuror în cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, divorţat, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpatul C.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de distrugere din culpă şi vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 184 alin. (1) şi (3) şi art. 219 alin. (1) C. pen. şi disjungerea cauzei privind pe N.M.C. şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen.

În fapt, la data de 26 decembrie 2012, în jurul orei 1830, inculpatul C.D. a condus autoturismul marca A., pe Calea 13 Septembrie, din direcţia Ghencea către Şoseaua Progresul. Când a ajuns la intersecţia cu str. M. nu a respectat culoarea semaforului electric şi a produs un accident de circulaţie, intrând în coliziune cu autoturismul marca H. condus de martorul N.P., autovehicul care circula pe str. Mihail Sebastian, pe culoarea verde a semaforului, din direcţia Calea Rahovei către Răzoare.

În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a martorilor N.P. şi N.M., pasager în autoturism, care au suferit leziuni traumatice ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, respectiv 4 - 5 zile de îngrijiri medicale.

După producerea accidentului, conducătorii auto au fost testaţi cu aparatul alcooltest Drager de către organele de poliţie sosite la faţa locului. În urma testării, cu testul 00756, a rezultat că inculpatul C.D. avea la ora 18:53 o valoare 0,86 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar pentru martorul N.P. rezultatul a fost negativ, conform buletinului de testare aflat la dosarul cauzei.

Raportat la rezultatul obţinut în urma testării cu aparatul alcooltest, inculpatul a fost condus la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Conform procesului-verbal încheiat la această unitate, prelevarea probelor de sânge a fost efectuată la orele 2020 (prima probă) şi respectiv 2120 (proba a doua).

În cuprinsul Buletinului de examinare clinică, însoţitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicaţie etilică, martorul T.D.C., medic la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, a consemnat la rubrica "circumstanţele consumului de alcool (declaraţia persoanei)" că inculpatul a consumat alcool, mai exact 40 ml de vin, în intervalul 9:00 - 18:00 şi că a mâncat înainte de a consuma alcoolul. S-a menţionat că, la finalul rubricii, inculpatul C.D. a semnat fără a avea obiecţii.

Medicul T.D.C. a mai consemnat că inculpatul prezenta halenă alcoolică, nistagmus lateralizat - prezent (mişcare oscilatorie ritmică şi involuntară a bulbului ocular), proba Romberg - pozitivă (test utilizat pentru aprecierea naturii tulburărilor de mers), concluzia fiind că inculpatul este sub influenţa alcoolului.

Fiind audiat, martorul T.D.C. a declarat că la data de 26 decembrie 2012, în timp ce îşi efectua serviciul de gardă în cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti, la camera de gardă s-au prezentat lucrători de poliţie împreună cu inculpatul C.D., solicitând recoltarea a două probe de sânge de la acesta, necesare stabilirii alcoolemiei. Martorul a arătat că, după recoltarea primei probe de sânge, la ora 2020, l-a examinat clinic pe inculpat, rezultatul fiind consemnat în buletinul de examinare clinică, ocazie cu care a constatat că acesta "era vizibil sub influenţa băuturilor alcoolice, respectiv emana vapori de alcool, nu era orientat şi se clătina."

Martorul N.F.V., prezent la locul producerii accidentului, a arătat în declaraţia sa că, la data de 26 decembrie 2012, în jurul orei 18:30, circula cu autoturismul său pe Calea 13 Septembrie, din direcţia Şoseaua Progresul către Ghencea (sensul opus de mers al celui în care se deplasa inculpatul). Ajuns în dreptul intersecţiei cu str. Mihail Sebastian a oprit la culoarea roşie a semaforului. În timp ce era oprit la semafor, a auzit "o bubuitură" şi a observat că în intersecţie se loviseră două autoturisme. A coborât din autoturismul în care se afla şi a apelat Serviciul de urgenţă 112 pentru a anunţa accidentul.

În continuare, martorul a mai precizat că, după producerea accidentului, a rămas lângă cele două autoturisme avariate, până la sosirea lucrătorilor de poliţie. În tot acest interval, atenţia i-a fost atrasă de lipsa de reacţie a inculpatului C.D., care nu a coborât din autoturismul său, având capul poziţionat pe volan, martorul ajungând la concluzia că acesta se afla "vizibil" sub influenţa băuturilor alcoolice. A asistat apoi la cercetarea la faţa locului efectuată de către organele de poliţie, precum şi la testarea cu aparatul alcooltest, care a indicat că inculpatul C.D. avea 0,86 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Din Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie din data de 04 ianuarie 2013, emis de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", rezultă că la ora 2020 inculpatul C.D. avea o alcoolemie de 1,90 gr. ‰ (proba I) iar la ora 2120 avea o alcoolemie de 1,70 gr. ‰ (proba II).

Având în vedere că potrivit art. 6 lit. d) din Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 376 din 10 aprilie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicaţiei etilice şi a stării de influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule şi tramvaie, prima prelevare se efectuează de preferinţă într-un interval de timp de până la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de sânge, pentru stabilirea alcoolemiei la momentul depistării sale în trafic (ora 18:30), în cauză s-a dispus, din oficiu, prin Ordonanţa nr. 1052/P/2012 din data de 04 februarie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, efectuarea unei expertize medico-legale având ca obiect interpretarea retroactivă a nivelului alcoolemiei avută de către inculpatul C.D.

Datele de consum reţinute în cuprinsul ordonanţei din data de 04 februarie 2013, sunt cele furnizate de către inculpat în cuprinsul declaraţiilor sale din cursul urmăririi penale, declaraţii diferite cu privire la cantitatea de alcool consumată.

Prin schimbarea datelor de consum inculpatul a încercat să-şi formuleze o serie de apărări care au vizat înlăturarea răspunderii sale penale, acreditând ideea că ar fi avut o alcoolemie mult mai mică decât cea stabilită, de natură să încadreze faptele sale în sfera contravenţională.

Astfel, atât în declaraţia dată la momentul constatării infracţiunii (26 decembrie 2012), cât şi în cele date după începerea urmăririi penale (15 ianuarie 2013), inculpatul a fost constant în a declara că a consumat 300 - 400 ml whisky într-un interval foarte scurt de timp, după impact, anterior momentului sosirii la faţa locului a organelor de poliţie. Cu toate acestea, în cuprinsul declaraţiei din data de 15 ianuarie 2013, inculpatul şi-a nuanţat poziţia, precizând că a consumat băuturi alcoolice şi înaintea producerii evenimentului rutier, respectiv 750 ml de vin - varianta I de consum.

La momentul prelevării probelor biologice de către personalul sanitar al unităţii medicale, aspecte cuprinse în buletinul de examinare clinică, inculpatul a declarat că a consumat 40 ml de vin, în intervalul 900 - 1800 şi a mâncat înainte de a consuma alcoolul, acelaşi consum fiindu-i declarat şi martorului T.D.C., medic la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.

Ulterior, cu ocazia audierii din data de 25 ianuarie 2013, inculpatul a revenit asupra datelor de consum, modificându-şi în mod nejustificat declaraţia, arătând că a consumat 400 de ml de whisky într-un local situat în Bucureşti, pe str. O., sector 5, anterior (cu aproximativ 30 de minute) producerii evenimentului în care a fost implicat - varianta II de consum.

Deşi iniţial a susţinut că a consumat 300 - 400 ml whisky într-un interval foarte scurt de timp, după impact, inculpatul nu a putut furniza o explicaţie plauzibilă a retractărilor sale, susţinând doar că a crezut că dacă plasează consumul de băuturi alcoolice după impactul cu autoturismul părţii vătămate, "dă bine".

Ultima variantă de consum, susţinută de către inculpatul C.D., se coroborează cu declaraţia martorului N.M.C., pasager în autoturismul condus de inculpat, care a arătat că, în intervalul 17:55 - 18:25, inculpatul a băut 420 ml de whisky şi o gură de vin, iar după ingerarea băuturilor alcoolice au plecat cu autoturismul, ajungând la locul producerii accidentului în circa 10 - 15 minute - varianta III de consum.

Multiplele variante de consum declarat, intervalul de consum şi împrejurarea dacă a consumat sau nu alimente înainte de a consuma alcool, au fost reţinute în cuprinsul Ordonanţei nr. 1052/P/2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din data de 04 februarie 2013, ce a avut ca obiect efectuarea unei expertize medico-legale, pentru a se determina alcoolemia avută de către inculpat la momentul depistării sale în trafic.

Din raportul de expertiză medico-legală din data de 22 mai 2013, întocmit de către Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" - Comisia pentru Interpretarea Retroactivă a Alcoolemiei rezultă că, la data de 26 decembrie 2012, ora 18:30, inculpatul C.D. putea avea o alcoolemie teoretică în descreştere de cca. 2,30 g ‰.

La baza calculului retroactiv al alcoolemiei au stat consemnările din cuprinsul Buletinului de examinare clinică - însoţitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicaţie etilică din care rezultă că inculpatul a consumat 40 de ml vin, în intervalul 900 - 1800 şi că a mâncat înainte de a consuma alcoolul şi declaraţiile date de martorul T.D.C., medic la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.

În cuprinsul raportului de expertiză medico-legală se mai menţionează că, "din calculul teoretic efectuat prin aplicarea formulei Widmark rezultă că din consumul declarat s-ar fi realizat o alcoolemie sub limita de sensibilitate a metodei de dozare", constatându-se astfel "o neconcordanţă între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum şi valorile certe stabilite la analiză", concluzia fiind că "neconcordanţa denotă un consum de băuturi mai mare decât cel declarat".

Concluziile acestei expertize reprezintă valoarea rezultată din corelarea teoretică a alcoolemiilor stabilite la analiză cu cea rezultată din calculul teoretic al consumului declarat.

Raportul de expertiză medico-legală din data de 18 martie 2013, întocmit de către Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" - Comisia pentru Interpretarea Retroactivă a Alcoolemiei, analizează şi celelalte variante de consum, furnizate atât de inculpatul C.D. cât şi de martorul N.M.C., cu prilejul declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, cu privire la cantitatea de alcool consumată.

Însă analiza celor 3 variante de consum arată că niciuna din variantele de consum de alcool menţionate de inculpat nu se corelează cu valoarea etilotestului, prezentând pentru fiecare în parte argumentele care stau în spatele concluziei.

Conform raportului de expertiză, în varianta I nu poate fi luat în considerare consumul celor 400 ml de whisky într-un interval de 3 minute, deoarece acest lucru este imposibil din punct de vedere medical, un asemenea consum producând "o intoleranţă gastrică gravă cu vărsături şi dureri abdominale."

Analiza variantei de consum I cuprinde şi datele de consum care se regăsesc în declaraţia, pe formular de învinuit, a inculpatului C.D., potrivit căreia a băut atât înainte cât şi după producerea accidentului. În raport de aceste date, raportul de expertiză arată că "întreaga cantitate de băutură din varianta I dinainte de ora 18:30 este neconcordantă cu valorile obţinute la analiza sângelui, neconcordanţa arătând un consum mai mic decât cel care ar justifica valorile alcoolemiilor stabilite la analiză", precum şi "cantitatea de băutură consumată declarativ înainte de ora 18:30 nu se corelează cu etilotestul, determinând o valoare teoretică pentru ora 18:53 de 1,25 g ‰."

În concluzie, "dacă în mod ipotetic s-ar fi luat în calcul şi cei 400 ml de whisky consumaţi afirmativ după ora 18:30, atunci întreaga cantitate de alcool ar fi dus la o alcoolemie corespunzătoare comei alcoolice, putând provoca chiar decesul."

În varianta a II-a, cantitatea de băutură declarată că ar fi fost consumată, corelată cu modalitatea de consum, ar fi determinat la ora 18:53 o alcoolemie teoretică de cca 0,80 g ‰, valoare în discordanţă cu cea a etilotestului, cuprinsă teoretic între 1,65 - 2,05 g ‰. Pe de altă parte, această cantitate de băutură este concordantă cu valorile stabilite la analiza sângelui.

În varianta a III-a se întâlneşte aproape aceeaşi situaţie cu aceea din varianta a II-a, în sensul că, din această cantitate şi modalitate de consum, s-ar fi ajuns la o alcoolemie de 0,95 g ‰ la ora 18:53, valoare în discordanţă cu cea obţinută în etilotest. Această cantitate de băutură însă, se corelează pe deplin matematic cu valorile obţinute la analiza sângelui.

Fiind audiat, inculpatul C.D. a recunoscut faptul că la data de 26 decembrie 2012, în jurul orei 18:30, a condus autoturismul marca A. pe Calea 13 Septembrie din direcţia Ghencea către Şoseaua Progresul, autoturism în care se mai afla şi martorul N.M.C., iar când a ajuns la intersecţia cu str. Mihail Sebastian nu a respectat culoarea roşie a semaforului electric. Urmare încălcării acestei reguli de circulaţie, a intrat în coliziune cu autoturismul marca H., condus de martorul N.P., autovehicul care circula pe str. Mihail Sebastian, pe culoarea verde a semaforului, din direcţia Calea Rahovei către Răzoare.

Inculpatul a mai declarat că a fost testat cu aparatul alcooltest şi apoi i s-au recoltat două probe biologice de sânge la unitatea sanitară, aflând rezultatul buletinului de analiză toxicologică.

Cu ocazia primei audieri din data de 15 ianuarie 2006, inculpatul C.D. a declarat că la aceeaşi dată, în jurul orelor 18:00, împreună cu martorul N.M.C., au consumat vin, cam o sticlă şi jumătate, două persoane, într-un local situat în Bucureşti, pe str. O., sector 5. De asemenea, inculpatul a arătată că a consumat şi din sticla de whisky care se afla în maşină, înainte de a porni la drum, circa 100 de ml. După impact, înainte de sosirea organelor de poliţie, a mai am băut circa 300 - 400 ml de whisky, din două guri, la un interval de 2 - 3 minute.

Ulterior, inculpatul nu a mai contestat că a condus autoturismul după ce a consumat alcool, dar a făcut diferite precizări cu privire la alcoolul consumat. Fără a prezenta nicio justificare plauzibilă a schimbării datelor de consum, a revenit asupra declaraţiei anterioare, susţinând că, de fapt, a consumat doar 400 ml de whisky în incinta localului arătat anterior, înainte însă de producerea accidentului.

Imediat după oprirea în trafic, în cuprinsul declaraţiei iniţiale, din data de 26 decembrie 2012, inculpatul a declarat că a consumat 400 de ml de whisky, după impactul cu autoturismul martorului. Raportat la acest aspect, în declaraţia dată după începerea urmăririi penale, inculpatul a declarat că a făcut această afirmaţie pentru că a crezut că dacă plasează consumul de băuturi alcoolice după impactul cu autoturismul părţii vătămate, "dă bine".

În cursul urmăririi penale a fost audiat martorul N.M.C. care a declarat că la data de 26 decembrie 2012, în jurul orei 18:30, se afla în autoturismul condus de inculpat pe Calea 13 Septembrie. În momentul în care au ajuns la intersecţia cu str. Mihail Sebastian, inculpatul a încetinit autoturismul, însă nu a oprit la culoarea roşie a semaforului, motiv pentru care, din partea dreaptă, de pe str. Mihail Sebastian, au fost loviţi de un autoturism, care circula pe culoarea verde. După impact, ambii şoferi au fost testaţi cu alcooltestul, inculpatul având o valoare a alcoolemiei de 0,86 mg/l alcool în aerul expirat.

Martorul, vecin şi prieten cu inculpatul, a susţinut ultima variantă de consum declarat de inculpat, respectiv cea în care precizează că a consumat doar 400 de ml de whisky în incinta localului situat în Bucureşti, pe str. O., sector 5. Martorul a declarat că iniţial au comandat două sticle de vin alb, însă, după ce a gustat vinul, inculpatul s-a hotărât să consume whisky dintr-o sticlă pe care o avea în autoturism. Martorul a mai precizat că după ce au ieşit din bar, unde au poposit cca 40 de minute, inculpatul a mai luat o gură din sticla de whisky, a mâncat "o bucăţică de şunculiţă pe care o mai avea prin portbagaj" şi s-au urcat în autoturism, conducând spre zona în care a avut loc accidentul.

Analizând declaraţia martorului N.M.C., în raport de apărările inculpatului C.D., acesta din urmă, în declaraţia din data de 25 ianuarie 2013, a susţinut un interval de timp al consumului mai apropiat de momentul depistării cu intenţia de a influenţa rezultatul recalculării alcoolemiei.

Un alt aspect care întăreşte concluzia că depoziţia martorului nu corespunde adevărului îl reprezintă diferenţele care apar, atât între declaraţiile sale din datele de 21 ianuarie 2013 şi 15 februarie 2013, cât şi cele între declaraţiile sale şi ale inculpatului.

Astfel, dacă în prima declaraţie, martorul afirmă că au renunţat la ideea de a se deplasa la locuinţa prietenei inculpatului, unde fusese invitat în timp ce se afla în vizită la acesta, intrând în schimb în localul menţionat anterior pentru a consuma băuturi alcoolice, în cea de-a doua declaraţie, martorul descrie cu lux de amănunte drumul parcurs până la prietena inculpatului, bagajele pe care le-a cărat şi imobilul unde aceasta locuieşte.

Nesinceritatea declaraţiilor martorului apare tot mai evidentă, dacă este analizată prin comparaţie cu declaraţia inculpatului, aşa cum rezultă din următoarele aspecte:

- "la data de 26 decembrie 2012, l-am chemat pe prietenul meu "M.", respectiv martorul N.M.C. la mine acasă pentru a mă ajuta să car nişte bagaje (lenjerii, haine, cozonaci) la locuinţa prietenei mele N.G., situată pe str. T. într-un bloc la etajul 6." - declaraţia inculpatului, faţă de "la data de 26 decembrie 2012, în jurul orei 17:00, m-am prezentat la locuinţa inculpatului C.D., în virtutea relaţiei de prietenie dintre noi, fiind şi vecini. Precizez că am ajuns la locuinţa acestuia din proprie iniţiativă, nefiind chemat de inculpat.", declaraţia martorului N.M.C.

- "Apoi am pornit autoturismul, şi am plecat pe Trafic Greu ajungând cam în 5 - 6 minute la destinaţie. Am urcat imediat împreună cu martorul şi le-am dat fratelui prietenei mele, care aştepta în cadrul uşii deschise", - declaraţia inculpatului, faţă de "am urcat în autoturismul marca A., condus de inculpat şi am început deplasarea către locuinţa prietenei. De pe strada Ioniţă Cegan, locul unde era parcat, am intrat pe str. Ion Urdăreanu şi apoi pe Trafic Greu (Progresul). Am circulat până pe Calea Rahovei unde am intrat făcând dreapta. Susţin că am intrat pe str. Olaru Zamfir făcând stânga de pe Calea Rahovei. (...) Pe strada Olaru Zamfir am intrat prin capătul dinspre Calea Rahovei, am trecut de locul unde se afla barul (pe partea stângă a direcţiei de mers) şi ne-am oprit pe partea dreaptă unde am coborât. (...) După ce am ajuns, inculpatul a sunat pe telefonul mobil o persoană. După aproximativ 1 - 2 minute a coborât acea persoană (care a deschis uşa de la intrare în bloc) şi împreună am intrat în scara blocului. Am urcat pe scări un etaj sau două, nu îmi mai amintesc, şi am lăsat bagajele în faţa uşii respectivei persoane. ", declaraţia martorului N.M.C.

- "Am intrat înăuntru şi ne-am aşezat la o masă de lângă bar. Am cerut două sticle de vin sec, iar o persoană de sex feminin ne-a adus două sticle de vin alb sec, dar nu cunosc marca. Am gustat din vinul care ne-a fost adus la masă, însă deoarece nu mi-a plăcut, l-am trimis pe M. să aducă o sticlă de whisky pe care o aveam în autoturism. Cred că era o sticlă de T. care era nedesfăcută. Am consumat circa 400 ml, pe care i-am turnat într-un pahar. În bar am rămas circa 15 minute şi am părăsit localul. Precizez că sticlele de vin le-am plătit înainte de consum." - declaraţia inculpatului, faţă de "am intrat în localul respectiv şi ne-am aşezat la o masă pătrată aflată în dreapta uşii de la intrare, rezemată de geam, care în acel moment era liberă. (...) Îmi aduc aminte că era o sticlă neagră, probabil J. de 750 ml. Eu l-am văzut pe acesta bând din sticlă. Nu am văzut dacă această sticlă era sau nu sigilată. Apreciez că inculpatul a băut cam jumătate din sticla care era plină, circa 300 - 400 ml. (...) La un moment dat, inculpatul a vrut să plecăm din bar şi s-a dus la tejghea unde a achitat consumaţia, însă nu ştiu cât a costat. Precizez că pe a doua sticlă de vin am lăsat-o neterminată pe masă." declaraţia martorului N.M.C.

În consecinţă, în raport şi de constatările raportului de expertiză medico-legală din data de 18 martie 2013, întocmit de către Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" - Comisia pentru Interpretarea Retroactivă a Alcoolemiei, care a demonstrat ştiinţific că declaraţiile inculpatului şi ale martorului N.M.C. sunt nesincere în ceea ce priveşte cantităţile de băuturi alcoolice şi intervalul de consum, apare drept evidentă împrejurarea că datele de consum, schimbate în mod nejustificat de către inculpat şi susţinute (în varianta III) de către martorul N.M.C., apar ca fiind nesincere şi date tocmai pentru crearea unui dubiu în legătură cu valoarea exactă a alcoolemiei, în vederea invocării principiului "in dubio pro reo".

Ţinând seama de datele obiective din speţă, şi anume valoarea alcoolemiei stabilită prin recoltarea probelor de sânge, consemnată în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie din data de 04 ianuarie 2013, precum şi valoarea indicată de testul 00756 efectuat cu aparatul Drager, expertiza a stabilit că inculpatul avea o valoare a alcoolemiei de circa 2,30 ‰ la momentul producerii accidentului rutier.

Pentru aceste motive s-a reţinut că declaraţiile martorului nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză.

În faza de urmărire penală s-a susţinut că situaţia de fapt este confirmată şi de martorii N.P. şi N.M., şoferul şi respectiv pasagerul din dreapta al autoturismului marca H. ce a intrat în coliziune cu autoturismul condus de inculpat.

Martorul N.P. a precizat că "în urma accidentului, s-a deschis airbag-ul de pe partea mea, căpătând o zgârietură deasupra sprâncenei drepte. Pe scaunul de lângă mine, în partea dreaptă, se afla mama mea, N.M., care avusese centura de siguranţă pusă şi care în acele momente acuza dureri în zona pieptului." După sosirea organelor de poliţie, martorul a realizat că inculpatul era sub influenţa băuturilor alcoolice deoarece mirosea puternic a alcool şi că acesta nu avea încheiată nici asigurare obligatorie RCA şi, cu atât mai mult, nici CASCO, pentru autoturismul pe care îl conducea."

Fapta inculpatului C.D. care, la data de 26 decembrie 2012, în jurul orei 18:30, a fost depistat de către organele de poliţie conducând pe drumurile publice autoturismul marca A., având o îmbibaţie alcoolică de cca. 2,30 g ‰ alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge", prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/ 2002 republicată.

Faţă de gravitatea deosebită a faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, care este, prin definiţie, o infracţiune formală (de pericol), se apreciază că gradul concret de pericol social al unei asemenea acţiuni ilicite nu rezultă doar din expunerea pur şi simplu a cifrelor ce exprimă nivelul alcoolemiei, ce a depăşit cu mult limita de 0,80 g/l alcool pur în sânge, ci trebuie avute în vedere împrejurările în care a fost a fost comisă, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce. Tocmai din cauza stării de intoxicaţie alcoolică avansată, inculpatul a provocat un accident de circulaţie, din care a rezultat rănirea uşoară a două persoane şi avarierea autoturismelor.

Prin actul de sesizare s-a mai susţinut că inculpatul a ignorat că, prin comportamentul său, putea să pună în pericol alţi participanţi la trafic, astfel încât nu se poate considera că s-a adus o atingere minimă valorilor sociale apărată de lege, respectiv siguranţa în circulaţie pe drumurile publice. Calitatea inculpatului de magistrat, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, îi impunea o atitudine corespunzătoarea în raport cu valorile sociale ocrotite de lege şi Constituţia României, respectiv ordinea de drept, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane, cărora le-a adus atingere prin faptele sale.

Mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale:

- Proces-verbal de cercetare la faţa locului, însoţit de schiţa locului accidentului şi planşa foto privind aspectele fixate cu ocazia cercetării la faţa locului;

- Declaraţiile inculpatului C.D.;

- Declaraţiile martorilor T.D.C., N.F.V., N.P. şi N.M.C.;

- Buletinele de testare cu aparatul alcooltest Drager cu nr. de identificare 7410 ARZF-0440 şi 7410 ARZF-0301 ale inculpatului şi martorului N.P.;

- Buletinul de examinare clinică - Însoţitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicaţie etilică;

- Buletinul de Analiză Toxicologică-Alcoolemie din data de 04 ianuarie 2013;

- Rapoartele de expertiză medico-legală din data de 18 martie 2013 şi din data de 22 mai 2013;

- Rapoartele de expertiza medico-legală din data de 23 ianuarie 2013, privind pe martorii N.P. şi N.M.

Cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti care, prin Ordonanţa nr. 13365/P/2012 din data de 28 decembrie 2012, a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere calitatea inculpatului.

Prin Rezoluţia nr. 1052/P/2012 (nr. registru 2/2013) din data de 14 ianuarie 2013, ora 1030, s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva numitului C.D.

Prin Ordonanţa nr. 1052/P/2012 din data de 30 ianuarie 2013, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului, având drept consecinţă suspendarea acestuia din funcţia de procuror, prin Hotărârea nr. 18 din aceeaşi dată, a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori.

Prin procesul-verbal din data de 15 ianuarie 2013, i-au fost aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 6 C. proc. pen. şi art. 171 C. proc. pen., inculpatul declarând că nu doreşte să fie audiat în această fază a urmăririi penale.

La data de 13 iunie 2013 inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, în prezenţa apărătorului ales. În cuprinsul procesului-verbal încheiat, acesta a declarat că nu se consideră vinovat de săvârşirea infracţiunii, iar declaraţia din data de 25 ianuarie 2013 reflectă adevărul. Inculpatul a mai arătat că în ziua de 26 decembrie 2012 a consumat circa 300 - 400 ml whisky şi a gustat dintr-un pahar de vin cu apă (şpriţ) numai în intervalul aproximativ 1755, 1800 - 1820, 1825 în barul de pe strada Zamfir Olaru, împreună cu martorul N.M.C. De asemenea, inculpatul şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză medico-legală din 18 martie 2013, care arată că singurele variante care se coroborează pe deplin matematic cu analizele de sânge efectuate la 26 decembrie 2012 sunt cele în care avea la ora producerii accidentului o alcoolemie de 0,40 - 0,60 ‰ alcool pur în sânge.

Totodată inculpatul a solicitat suplimentarea probatoriului administrat în cauză, în sensul administrării în apărarea sa a următoarelor probe: audierea mai multor persoane cu care şi-ar fi petrecut ziua de 26 decembrie 2012, care pot confirma că nu a consumat băuturi alcoolice în intervalul 900 - 1800, precum şi şi efectuarea unei confruntări cu martorul T.D.C., întrucât, în mod nereal, acesta a consemnat în buletinul de examinare clinică faptul că inculpatul a consumat băuturi alcoolice în intervalul 900 - 1800.

Prin Ordonanţa nr. 1052/P/2012 din data de 13 iunie 2013, referitor la cererea de audiere, s-a reţinut că reprezintă un fapt negativ, cu conţinut nedeterminat, şi, în consecinţă, nu poate face obiectul probaţiunii, împrejurarea că inculpatul, în mod absolut, la data de 26 decembrie 2012, în intervalul 900 - 1800, nu a consumat băuturi alcoolice. Coroborat cu faptul că probele ştiinţifice administrate au demonstrat că niciuna din variantele de consum de alcool menţionate de inculpat (inclusiv cea în care plasează ora consumului după ora 18:00) nu se corelează cu valoarea etilotestului, iar valoarea teoretică a alcoolemiei stabilite (de cca. 2,30 g ‰) este rezultată din corelarea teoretică a alcoolemiilor stabilite la analiză cu cea rezultată din calculul teoretic al consumului declarat, iar nu pe baza unor declaraţii de martori, care să poată fi combătute de declaraţiile altor persoane propuse a fi audiate, astfel încât, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus respingerea cererii.

De asemenea, cererea de efectuare a unei confruntări între inculpatul C.D. şi cu martorul T.D.C. a fost respinsă, ca nefiind concludentă şi necesară, nedovedind fapte şi împrejurări de care depinde justa soluţionare a cauzei.

Ulterior, la data de 11 iulie 2013, inculpatului i-a fost prezentat din nou materialul de urmărire penală, ocazie cu care i s-a adus la cunoştinţă conţinutul Ordonanţei nr. 1052/P/2012 din data de 13 iunie 2013, precum şi împrejurarea că plângerea formulată împotriva acesteia a fost respinsă. Inculpatul a precizat că nu mai are alte cereri de formulat, în plus faţă de cererile de suplimentare a probatoriului respinse prin Ordonanţa nr. 1052/P/2012 din data de 13 iunie 2013.

La primul termen de judecată, în şedinţa publică din data de 02 octombrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a pus în discuţie regularitatea actului de sesizare a instanţei, a acordat cuvântul asupra cererilor de probatorii, a explicat inculpatului drepturile şi obligaţiile din cadrul procedurii, a început cercetarea judecătorească dând citire actului de sesizare şi a stabilit agenda acestei cercetări astfel:

Înalta Curte i-a adus la cunoştinţă inculpatului prevederile dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. potrivit cărora poate declara personal că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi că poate solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cu consecinţa reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, învederând totodată că acesta este momentul terminis până la care se poate prevala de dispoziţiile textului legal invocate.

Inculpatul C.D., având cuvântul, a arătat personal că nu înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 263 şi 264 C. proc. pen. şi analizând conţinutul Rechizitoriului nr. 1052/P/2012 din 11 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a constatat că acesta respectă, prin formă şi conţinut, toate cerinţele legale cuprinse în textele menţionate privind persoana inculpatului, fapta reţinută în sarcina acestuia, încadrarea juridică, dispoziţia de trimitere în judecată, numele persoanelor ce urmează a fi citate în instanţă, precum şi menţiunea "verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei" astfel încât, conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., a constatat regularitatea actului de sesizare a instanţei.

La acelaşi termen de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 322 C. proc. pen., s-a dispus citirea actului de sesizare, după care, potrivit art. 320 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., s-a dat cuvântul pentru solicitarea de probatorii.

În baza art. 67 C. proc. pen., Înalta Curte a apreciat probele solicitate de inculpat, prin apărător ales, ca fiind utile cauzei, sens în care le-a încuviinţat.

De asemenea, a apreciat ca fiind utile soluţionării cauzei audierea celor patru martori indicaţi în actul de sesizare a instanţei, motiv pentru care a dispus amânarea cauzei şi a acordat termen la 11 noiembrie 2013, dispunând citarea martorilor T.D.C., N.F.V., N.M.C. şi N.P. la adresele indicate în rechizitoriu.

La termenul din 11 noiembrie 2013 Înalta Curte a adus la cunoştinţă inculpatului prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., după care, în conformitate cu disp. art. 323 C. proc. pen. s-a procedat la audierea sa, declaraţia fiind tehnoredactată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 319, 327 şi 328 C. proc. pen. Înalta Curte a procedat apoi la ascultarea martorilor N.M.C. şi N.P., după depunerea jurământului, conform art. 85 C. proc. pen.

La termenul din 29 noiembrie 2013, în conformitate cu dispoziţiile art. 319, 327 şi 328 C. proc. pen. Înalta Curte a procedat la ascultarea martorilor N.F.V., N.S.G., N.M. şi G.T., după depunerea jurământului conform art. 85 C. proc. pen.

Apărătorul ales al inculpatului a arătat că nu insistă în audierea martorului T.D.C. şi a solicitat să se dea citire declaraţie acestuia din cursul urmăririi penale, iar cu privire la martorul N.G., având în vedere motivele medicale pentru care acesta nu s-a putut prezenta în faţa instanţei, a arătat că apărarea înţelege să renunţe la audierea sa.

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că este de acord cu renunţarea la audierea martorului N.G. şi a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 329 C. proc. pen. în ceea ce-l priveşte pe acest martor, iar cu privire la martorul T.D.C. a susţinut că este incidentă situaţia prevăzută de art. 327 alin. (3) C. proc. pen., prin urmare a solicitat să se dea citire depoziţiei sale din cursul urmăririi penale.

Înalta Curte, văzând poziţia apărării şi a reprezentantului Ministerului Public, a constatat, în temeiul art. 329 alin. (2) C. proc. pen., că apărarea a renunţat la audierea martorului N.G., apreciind, totodată, că audierea sa nu mai este utilă soluţionării cauzei. În legătură cu cererea de a se da citire declaraţiei martorului T.D.C., Înalta Curte a apreciat că, în condiţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., se impune acest demers, întrucât din relaţiile sosite la dosarul cauzei nu rezultă cu precizie momentul în care acest martor, medic militar, s-ar întoarce din misiune şi momentul în care audierea sa nemijlocită ar putea avea loc. Ca urmare, în conformitate cu art. 327 alin. (3) C. proc. pen., magistratul asistent a dat citire declaraţiei din cursul urmăririi penale a acestui martor.

La acelaşi termen de judecată, după epuizarea administrării probatoriilor admise anterior, în baza art. 320 alin. (4) C. proc. pen., apărătorul ales al inculpatului a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, respectiv depunerea la dosar a unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, din care rezultă că inculpatul C.D. se afla, la momentul săvârşirii faptei, în conflict cu conducerea Ministerului Public, a unui Curriculum Vitae al inculpatului şi acte medicale din care rezultă că afecţiunile de care suferă inculpatul C. nu permit acestuia consumul de alcool. Reprezentantul Ministerului Public a arătat că nu solicită încuviinţare de noi probe, iar în ceea ce priveşte probele solicitate de apărare a arătat că se opune probei cu înscrisuri constând în hotărârea judecătorească, întrucât această probă nu este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei, cauza priveşte infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie peste limita legală, iar înscrisurile solicitate nu au legătură cu stabilirea situaţiei de fapt. A apreciat însă ca fiind utilă proba cu înscrisuri în circumstanţiere.

Înalta Curte, în urma deliberării, a apreciat că înscrisurile solicitate de apărare sunt utile soluţionării cauzei pe aspectul circumstanţierii, motiv pentru care, în temeiul art. 67 C. proc. pen. a dispus încuviinţarea şi administrarea acestora.

Înalta Curte a apreciat că analiza coroborată a ansamblului probator face dovada deplină a faptei reţinute în sarcina inculpatului, fiind aptă să răstoarne prezumţia de nevinovăţie.

În esenţă activitatea infracţională se circumscrie infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.

Potrivit art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195 din 12 decembrie 2002, republicată, privind circulaţia pe drumurile publice, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

Dovedirea acuzaţiei în materie penală presupune dovedirea faptului conducerii autoturismului de către inculpat pe drumul public, aspect de altfel necontestat de acesta şi existenţa unei alcoolemii ce depăşeşte 0,80 g/l alcool pur în sânge, la momentul desfăşurării acestei activităţii. Odată dovedite aceste aspecte, elementul material al laturii obiective a infracţiunii este realizat.

În cauză inculpatului a urmărit dovedirea unui aspect de fapt ce se referă la consumul de alcool în cantitatea de 400 ml. whisky cu foarte scurt timp înaintea accidentului rutier ceea ce a generat lipsa absorbţiei suficiente cu consecinţa inexistenţei limitei concentraţiei de alcool în sânge de peste 0,80 g/l ce determină actul ilicit penal. S-a susţinut că absorbţia se putea situa la nivelul de 0,40 - 0,80 g/l ce ar conduce la calificarea faptei ca act contravenţional şi excluderea probelor ştiinţifice ce susţineau o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge pe considerentul lipsei de precizie ori coerenţă a acestora.

În fapt, la data de 26 decembrie 2013, inculpatul a circulat cu autoturismul, având o alcoolemie de cca. 2,30 g ‰ situaţie în care la ora 18:30 a fost implicat într-un accident rutier din care au rezultat distrugeri ale autoturismelor şi lezări ale integrităţii corporale (2 - 3 zile îngrijiri medicale pentru conducătorul auto şi 4-5 zile îngrijiri medicale pentru ocupanta celui de-al doilea autoturism).

Accidentul rutier s-a produs, în data de 26 decembrie 2012, ora 18:30. În legătură cu ora producerii accidentului relevant este procesul verbal de redare în formă scrisă a înregistrării apelurilor către Serviciul 112 privind sesizarea accidentului rutier din data de 26 decembrie 2013 care sunt înregistrate în intervalul orar 18:31 - 18:32, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi declaraţiile martorilor oculari. De asemenea, în declaraţia olografă din data de 26 decembrie 2013, inculpatul precizează ora producerii accidentului ca fiind 18:30.

La ora 18:53, concentraţia alcoolului în aerul expirat a fost de 0,86 mg/l, potrivit testului alcoolscop. Cele cca. 20 de minute între momentul producerii accidentului şi momentul testării se datorează imposibilităţii inculpatului de a se supune testului datorită stării de ebrietate în care acesta se afla, aspecte susţinute de martorul N.F.V.

Raportul de expertiză medico-legală din 18 mai 2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, arată că valorii de 0,86 mg/l, de aer expirat îi corespunde teoretic o valoare cuprinsă între 1,65 - 2,05 g ‰ alcool în sânge cu o medie ponderată de 1,70 g ‰ (la un coeficient de echivalenta cuprinsa între 1,9 - 2,4 menţionat în literatura de specialitate cu o medie ponderată în jurul valorii de 2).

Raportul de expertiză medico-legală din data de 22 mai 2013 emis de INML, privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, a susţinut faptul că la data de 26 decembrie 2012, la orele 18.30, numitul C.D. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică, în descreştere, de cca. 2,30 ‰. Înalta Curte a subliniat faptul că aceeaşi experţi, prin această ultimă expertiză au revenit asupra concluziilor conţinute în raportul întocmit în data de 18 mai 2013. Această poziţie a fost explicată de experţi prin aceea că expertiza reflectă valoarea rezultată din corelarea teoretica a alcoolemiilor stabilite prin analizele de sânge cu cea rezultată din calculul teoretic al consumului declarat. Înalta Curte a constatat că în cuprinsul prime expertize se susţine că niciuna din cele 3 variantele de consum analizate şi pentru care s-a calculat o alcoolemie nu se corelează cu valoarea etilotestului şi, ca urmare, în cadrul acestei expertize, premisele de la care s-a plecat fiind eronate, concluzia nu poate fi judicioasă, respectiv nu poate conduce la stabilirea alcoolemiei la momentul accidentului rutier.

Concluzia probei ştiinţifice potrivit căreia la momentul accidentului rutier inculpatul putea avea o alcoolemie de cca. 2,30 g ‰ este susţinută şi de ansamblul declaraţiilor de martori.

Astfel, martorul ocular N.M.C. a susţinut că în jurul orei 18 s-au oprit la un bar unde inculpatul a consumat cca. 1/2 de sticlă de whisky şi un pahar de vin. Imediat după acest consum de alcool au plecat cu maşina condusă de inculpat, producându-se accidentul rutier. Martorul a mai arătat că la cca. 5 minute după accident au sosit lucrătorii de poliţie, iar inculpatul a suflat în etilotest, acesta indicând o valoare de cca. 0,80. Acest martor a mai susţinut că el însuşi consumase alcool astfel încât nu a mai putut reţine alte date de la momentul săvârşirii faptei.

Martorul ocular N.P., conducătorul celui de-al doilea autoturism implicat în accidentul rutier, a arătat că la acel moment inculpatul prezenta halenă alcoolică, vorbea greoi, iar etilotestul a indicat 0,86.

Martorul ocular N.F.V. a arătat că "după ce au sosit agenţii de poliţie l-au coborât pe inculpat din maşină, iar acesta se afla într-o stare de ebrietate avansată. Martorul a subliniat că: Nu am văzut în viaţa mea pe cineva atât de beat la volan. Locuiesc în zonă, am doi copii şi din acest motiv am stat la locul incidentului (...) Am fost martor şi când inculpatul a suflat în etilotest şi am observat şi am văzut eu etilotestul care indica peste limita legală, nu îmi amintesc ce indica acel aparat, am fost prezent şi am semnat un proces-verbal. Datele consemnate în procesul-verbal erau exact acelea pe care le indica etilotestul.

Imediat după ce am încercat să îl scot pe cel lovit din maşină m-am întors să către autoturismul A. şi am observat cum şoferul, respectiv inculpatul din această cauză îşi sprijinea capul pe volan, după care încerca să se ridice şi îi cădea capul pe spate, apoi îi cădea capul pe partea dreaptă către celălalt ocupant al maşinii. Domnii de la poliţie l-au ridicat din maşină, întrucât nu se putea ţine pe picioare. Iniţial inculpatul nu a vrut să sufle în etilotest. Am stat după el să îşi revină. Cred că am stat o jumătate de oră. În această jumătate de oră de 4 ori a încercat să sufle în etilotest. Cred că nu reuşea din cauza stării de ebrietate în care se afla. În toate cele patru situaţii a aruncat pe jos vârful etilotestului în care trebuia să sufle (...) la acel moment inculpatul vorbea incoerent. Am observat că la orice rugăminte a organului de poliţie, inculpatul nu ştia ce să facă, spre exemplu îl rugau să sufle iar acesta nu reuşea să înţeleagă. Inculpatul spunea că trebuie să plece. De fapt nu înţelegea ce i se cerea să facă. Îi era neclar ce se întâmpla la acel moment. (...) etilotestul a arătat la acel moment valori peste limita legală. Nu pot să îmi dau seama dacă inculpatul se afla în stare de şoc. Dar îmi dau seama că se afla în stare de ebrietate."

Martora N.S.G., prietena inculpatului, a declarat elemente ce îi fuseseră relatate de inculpat, respectiv că acesta a condus sub influenţa alcoolului şi a trecut pe culoarea roşie a semaforului, context în care a fost implicat într-un accident rutier.

Această martoră, ca de altfel şi martorul G.T. ce se afla în relaţii de prietenie cu inculpatul, au susţinut că maladiile de care suferă inculpatul şi pentru care urmează un tratament medical şi conduita sa asumată exclud, de regulă, consumul de alcool, acesta intervenind totuşi cu caracter excepţional la data săvârşirii faptei datorită unei stări conflictuale chiar cu această martoră.

Declaraţiile martorilor oculari, menţionate anterior au forţă probantă necondiţionată, iar alături de probele ştiinţifice expuse şi analizate nu fundamentează concluzia întrunirii condiţiilor tragerii la răspundere penală a inculpatului.

Inculpatul personal, audiat fiind, nu a negat consumul de alcool anterior producerii evenimentului rutier, însă a încercat susţinerea unor elemente de natură a conduce la reducerea alcoolemiei sub limita pentru care fapta este caracterizată ca infracţiune. Astfel a susţinut că ingerarea alcoolului (40 ml. vin şi cca. 400 ml. whisky) s-a realizat cu cca. 20 de minute înaintea accidentului, astfel încât absorbţia nu era suficientă pentru a depăşi limita de 0,80 g/l. Această apărare este combătută de concluzia raportului de expertiză şi de celelalte elemente conţinute de probele ştiinţifice, deja expuse anterior, ca şi de declaraţiile martorilor oculari ce au susţinut vădita stare de ebrietate a inculpatului la momentul producerii accidentului rutier.

Din perspectiva probatoriului administrat de instanţa de fond, a reţinut că declaraţia martorului G.T., prietenul inculpatului, nu a evidenţiat elemente utile cauzei, acesta întâlnindu-se cu inculpatul cu cca. 2 ore înaintea accidentului rutier, iar aprecierea sa în legătură cu faptul că la acel moment (ora 16:30) inculpatul nu părea sub influenţa băuturilor alcoolice sau că nu consuma în general alcool datorită unor maladii nu pot fi folosite decât cel mult ca şi circumstanţe personale utile pe aspectul individualizării judiciare.

De asemenea, declaraţia martorului N.M., ce s-a aflat în domiciliul inculpatului în ziua săvârşirii infracţiunii, până în jurul orelor 17:10 ce a susţinut că la momentul plecării sale acesta nu părea să fi consumat băuturi alcoolice nu sunt utile cauzei întrucât se referă la evenimentele petrecute anterior consumului de alcool ce este plasat în jurul orei 18:00.

Ca urmare, Înalta Curte a constatat că a fost pe deplin dovedit faptul că inculpatul a condus autoturismul, pe drumul public sub existenţa unei alcoolemii ce depăşeşte 0,80 g/l alcool pur în sânge, iar apărările sale nu au fost susţinute nici chiar de probele propuse de acesta.

În drept, instanţa de fond a constatat că fapta inculpatului C.D. care, la data de 26 decembrie 2012, ora 18:30, a condus pe drumurile publice autoturismul (marca A.), având o îmbibaţie alcoolică de cca. 2,30 g ‰ alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge", prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/ 2002 republicată.

Cu privire la latura subiectivă, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului de a conduce autovehiculul pe drumurile publice cu o alcoolemie ce depăşeşte 0,80 g/l alcool pur în sânge conduce implicit şi la stabilirea intenţiei directe. Inculpatul, urcându-se la volan în starea descrisă anterior, a înfrânt în mod temeinic asumat regula de conduită, făcând să se realizeze conţinutul constitutiv al infracţiunii.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate Înalta Curte a avut în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. care prevăd că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel instanţa a evaluat: limitele de pedeapsă fixate în legea specială, respectiv închisoarea de la unu la 5 ani, gradul de pericol social relativ ridicat. Sub acest aspect Înalta Curte a reţinut ca elemente ale periculozităţii îmbibaţia alcoolică de 2,30 g/l alcool pur în sânge la momentul săvârşirii faptei şi urmările conducerii autovehiculului în această stare cu referire la producerea unui accident rutier cu distrugeri considerabile ale autovehiculelor implicate şi producerea de leziuni fizice pentru cei aflaţi în autoturisme. În procesul verbal de cercetare la faţa locului s-a reţinut că la momentul declanşării acestui procedeu probator victimele erau transportate la spital ulterior expertizele medico-legale ale ocupanţilor celui de-al doilea autoturism implicat în accident au atestat 2 - 3 şi 4 - 5 zile îngrijiri medicale. Persoana făptuitorului astfel cum aceasta se conturează din înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar, cu referire la lipsa antecedentelor penale, situaţia familială, starea sa medicală ori pregătirea profesională.

Din perspectiva circumstanţelor personale, instanţa de fond a avut în vedere şi conduita inculpatului în cursul procesului penal ce s-a înscris în parametri de negare parţială a acţiunii ilicit penale sau de încercare de diminuare sau justificare a elementelor esenţiale angajării răspunderii penale.

Înalta Curte, secţia penală, a apreciat, evaluând coroborat ansamblul criteriilor menţionate, că o pedeapsă în cuantumul minimului special este suficientă şi eficientă pentru atingerea scopului preventiv şi educativ al sancţiunii.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, Înalta Curte a avut în vedere dispoziţiile art. 81 C. pen. şi constatând a fi îndeplinite faţă de inculpat condiţiile enumerate de text, respectiv,

a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani;

b) inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii;

c) scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia,

a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 C. pen.

Ca efect al suspendării condiţionate a executării pedepsei principale, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

Înalta Curte, secţia penală, a apreciat că activitatea ilicit penală, astfel cum a fost expusă, demonstrează nedemnitatea inculpatului în exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, suma totală stabilită în sarcina sa incluzând cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale (1200 lei) şi judecăţii în fond a cauzei (1300 lei).

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs (recalificat apel) inculpatul C.D. invocând netemeinicia şi nelegalitatea acesteia.

La termenul de judecată din data de 5 mai 2014, Înalta Curte, Completul de 5 judecători constatând întemeiată cererea formulată de inculpat pentru angajarea unui apărător şi pregătirea apărării a admis-o şi a amânat cauza.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 iunie 2014, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi având în vedere că, în prezenta cauză, cadrul procesual este reglementat de dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255 din 19 iulie 2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, potrivit cu care "Recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluţionează de către aceeaşi instanţă, conform dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel", a fost recalificată calea de atac ca fiind apel.

În aceeaşi şedinţă de judecată Preşedintele Completului de 5 judecători, în temeiul art. 420 alin. (4) din Legea nr. 135 din 1 iulie 2010 privind Codul de procedură penală, respectiv art. 379 alin. (1) C. proc. pen., a pus în vedere apelantului inculpat să precizeze dacă înţelege să dea o declaraţie în faţa instanţei de apel ori înţelege să se prevaleze de dreptul la tăcere.

Apelantul inculpat C.D., personal, a arătat că înţelege să dea o declaraţie în faţa instanţei de apel.

În temeiul art. 378 C. proc. pen. s-a procedat la ascultarea apelantului inculpat C.D., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar, ulterior citirii şi semnării acesteia de către inculpat. Pe parcursul audierii acestuia, i-au fost adresate întrebări de către preşedintele completului de judecată, reprezentantul Ministerului Public şi apărătorul său ales, avocat C.F., răspunsurile acestuia fiind consemnate în declaraţia scrisă.

Apelantul inculpat C.D. prin apărătorul ales, avocat C.F., a solicitat în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) raportat la art. 396 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. admiterea apelului, desfiinţarea Sentinţei penale nr. 1115 din 11 decembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi achitarea clientului său întrucât fapta pentru care a fost trimis în judecată constituie contravenţie, nefiind prevăzută de legea penală.

În susţinerea apelului acesta a arătat că la data de 26 decembrie 2012, inculpatul a condus autoturismul proprietate personală, însoţit fiind de martorul N.M.C., pe Calea 13 Septembrie, intrând în coliziune cu un autoturism. Ora producerii accidentului a fost stabilită ca fiind 18:30, oră la care martorul N.F.V. a sunat la 112.

În ceea ce priveşte alcoolemia, există trei aspecte certe. Există rezultatul etilotestului - 0,86 g ‰ la ora 18:53, prima probă de sânge - 1,90 g ‰ la ora 20:20 şi a doua probă de sânge - 1,70 g ‰ la ora 21:20.

Conform art. 88 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, probele de sânge sunt singurele pe baza cărora se calculează alcoolemia.

Potrivit art. 88 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 persoana care conduce pe drumurile publice şi este testată cu etilotestul având o îmbibaţie alcoolică de peste 40 g ‰ este obligată să se supună probelor biologice.

În cauză s-au efectuat două expertize medico-legale. O primă expertiză la data de 18 martie 2013. Prin ordonanţă, procurorul a solicitat calculul retroactiv al alcoolemiei, dar nu la ora 18:30, ci la 18:53. Pe legislaţia veche nu are nicio relevanţă alcoolemia la ora 18:53, ci la 18:30 - ora producerii accidentului. Din procesul-verbal din data de 06 februarie 2013 rezultă că la solicitarea apărătorilor inculpatului s-a dispus recalcularea şi pentru ora 18:30.

În varianta I, în intervalul orar 18:00 - 18:25 s-ar fi consumat 750 ml vin şi 100 ml whisky şi între 18:31 - 18:34 - după producerea accidentului s-ar fi consumat cei 400 ml whisky, variantă pe care medicul legist a considerat-o imposibilă din punct de vedere medical pentru că ar fi condus la comă şi chiar la deces.

În varianta a II-a, în intervalul orar 18:10 - 18:25 - s-ar fi consumat cantitatea de 400 ml whisky, pe mâncate, concluziile expertizei au fost următoarele: - alcoolemie 0,40 g ‰ - alcool în absorbţie.

În varianta a III-a, în intervalul orar 17:55 - 18:25 - s-ar fi consumat cantitatea de 420 ml whisky şi 40 ml vin, concluziile expertizei au fost următoarele: alcoolemie 0,60 g ‰, alcool în absorbţie.

Varianta a III-a este confirmată şi de martorul N.M.C., fiind persoana care l-a însoţit pe clientul său, singurul care ştie ce şi cât a băut C.D.

Apelantul inculpat a susţinut că raportul de expertiză din 22 mai 2013, prin care s-a stabilit, retroactiv, alcoolemia pentru ora 18:30 nu are o bază ştiinţifică şi nu se coroborează cu alte probe.

În ceea ce priveşte legea aplicabilă a precizat că deşi regimul sancţionator este mai blând pe legea nouă, a considerat că este mai favorabilă legea veche datorită condiţiilor de incriminare, în situaţia în care legea nouă prevede că îmbibaţia alcoolică relevantă este cea de la momentul recoltării probelor biologice, spre deosebire de art. 87 din O.G. nr. 195/2002 care prevedea că îmbibaţia alcoolică relevantă este cea de la momentul conducerii autoturismul.

În subsidiar, a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. deoarece a considerat că în baza materialului probator administrat în cauză instanţa nu poate ajunge la concluzia că apelantul inculpat C.D. a săvârşit o infracţiune.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, examinând hotărârea instanţei de fond atât prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat, cât şi din oficiu, conform prevederilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen. constată că apelul este nefondat.

În acest sens, instanţa de apel constată că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt motiv pentru care şi-o însuşeşte ca atare şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în primă instanţă.

Astfel, analiza coroborată a ansamblului probator administrat de-a lungul procesului penal a condus la concluzia că acesta este apt să răstoarne prezumţia de nevinovăţie şi să facă dovada deplină a angajării răspunderii penale a inculpatului, stabilind fără dubiu existenţa faptei şi forma de vinovăţie cu care acesta a acţionat.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că din probele administrate în cauză rezultă indubitabil că la data de 26 decembrie 2013 la ora 18:30 inculpatul C.D. a condus pe drumurile publice autoturismul proprietate personală, marca A., având o alcoolemie peste limita legală, fiind implicat într-un accident rutier cu autoturismul marca H. În urma acestui accident au rezultat avarieri la autoturismele implicate în accident şi lezări ale integrităţii corporale ale martorului N.P., conducătorul autoturismului H., necesitând 2 - 3 zile de îngrijiri medicale şi ale martorei N.M., pasager în acelaşi autoturism, necesitând 4 - 5 zile de îngrijiri medicale.

Potrivit testului alcoolscop, la ora 18:53 concentraţia alcoolului în aerul expirat a fost de 0,86 mg/l. Cele cca. 20 de minute între momentul producerii accidentului şi momentul testării se datorează imposibilităţii inculpatului de a se supune testului datorită stării de ebrietate în care acesta se afla, aspecte susţinute de martorul N.F.V.

Având în vedere valoarea alcoolului în aerul expirat, inculpatul a fost condus la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti în vederea recoltării probelor biologice.

Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie emis de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici, la ora 20:20 inculpatul C.D. avea o alcoolemie de 1,9 g ‰, iar la ora 21,20 acesta prezenta o alcoolemie de 1,7 g ‰.

Din buletinul de examinare clinică întocmit de medicul T.D. cu ocazia prezentării inculpatului la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti în vederea recoltării probelor biologice, rezultă că acesta prezenta halenă alcoolică, avea echilibrul alterat şi atenţia dispersată, aspecte ce au condus la concluzia că inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.

Această din urmă împrejurare se află în strânsă corelare cu valoarea concentraţiei alcoolului în aerul expirat, cât şi valoarea alcoolemiei stabilite în urma recoltării celor două probe de sânge, rezultând în principal din depoziţiile martorilor oculari N.F.V. şi N.P., precum şi de martorul T.D., medicul care l-a examinat pe inculpat la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.

Astfel, martorul N.F.V. a precizat următoarele: "Imediat după ce am încercat să îl scot pe cel lovit din maşină m-am întors către autoturismul A. şi am observat cum şoferul, respectiv inculpatul din această cauză îşi sprijinea capul pe volan, după care încerca să se ridice şi îi cădea capul pe spate, apoi îi cădea capul pe partea dreaptă către celălalt din maşină. Domnii de la poliţie l-au ridicat din maşină, întrucât nu se putea ţine pe picioare. Iniţial inculpatul nu a vrut să sufle în etilotest. Am stat după el să îşi revină. Cred că am stat o jumătate de oră. În această jumătate de oră de 4 ori a încercat să sufle în etilotest. Cred că nu reuşea din cauza stării de ebrietate în care se afla. În toate cele patru situaţii a aruncat pe jos vârful etilotestului în care trebuia să sufle. După ce a trecut această jumătate de oră de care am vorbit a reuşit să sufle în etilotest."

Martorul N.P. a declarat că: " La locul accidentului am fost testat cu aparatul alcooltest şi rezultatul a fost 0 (zero). Testul pentru inculpat a ieşit de 0,86.

Nu am văzut inculpatul când a coborât din propria sa maşină, eu fiind la acel moment în salvare. Apreciez că inculpatul consumase băuturi alcoolice deoarece am simţit halena alcoolică atunci când m-am apropiat de el. Am constatat că vorbea şi greoi"

Martorul T.D., medicul care a efectuat examinarea clinică la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti a declarat următoarele: "După recoltarea primei probe de sânge, personal l-am examinat clinic pe numitul C.D. consemnând rezultatul în buletinul de examinare clinică. Numitul C.D. era vizibil sub influenţa băuturilor alcoolice, respectiv emana vapori de alcool, nu era orientat şi se clătina."

În ce priveşte primul raport de expertiză medico-legală din 18 martie 2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, este de observat că obiectivul expertizei a fost acela de a se stabili alcoolemia inculpatului la ora 18:30, în varianta de consum care se corelează cu valoarea obţinută la etilotest. Or, aşa cum a rezultat din conţinutul raportului, niciuna dintre variantele de consum de alcool indicate de inculpat nu s-au corelat cu valoarea etilotestului, în condiţiile în care valorii de 0,86 mg/l de aer expirat îi corespunde teoretic o valoare cuprinsă între 1,65 - 2,05 g ‰ alcool în sânge cu o medie ponderată de 1,70 g ‰ (la un coeficient de echivalenţă cuprins între 1,9 - 2,4 g ‰ menţionat în literatura de specialitate cu o medie ponderată în jurul valorii de 2).

Este evident că scopul urmărit de inculpat prin schimbarea repetată a declaraţiei cu privire la cantitatea de alcool consumată, regăsit inclusiv în conţinutul expertizei întocmită în cauză, a fost acela de a încerca să obţină o valoare a alcoolemiei mult mai mică decât cea pe care a avut-o la data şi ora comiterii faptei, de natură a conduce la includerea acesteia în sfera ilicitului contravenţional, iar nu penal.

Simplul fapt că inculpatul a oferit diferite variante cu privire la consumul de alcool ridică un semn de întrebare cu privire la buna sa credinţă, întrebare care este cu atât mai mare în condiţiile în care şi declaraţiile principalului martor invocat în apărare (N.M.C.), aflat în relaţii de amiciţie cu inculpatul, au fost de asemenea oscilante, urmărind să confirme de fiecare dată cele susţinute de inculpat.

În atare condiţii, fiind întemeiate pe premise false (concretizate în cele trei variante de consum de alcool prezentate de inculpat) şi necoroborându-se cu valoarea dată de etilotest, cele trei rezultate teoretice ale alcoolemiei stabilite de primul raport de expertiză, respectiv de 0,95 g ‰ pentru o cantitate de 400 ml de whisky consumată în 3 minute, de 0,40 g ‰ pentru o cantitate de 400 ml de whisky consumată între orele 18:10 - 18:25 şi 0,60 g ‰ pentru o cantitate de 420 ml whisky şi 40 ml vin consumată între orele 17:55 - 18:25, nu sunt concludente şi în mod corect au fost înlăturate de către prima instanţă.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea raport de expertiză medico-legală din data de 22 mai 2013 emis de INML, privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, acesta a concluzionat că în realitate consumul de alcool a fost mai mare decât cel indicat de inculpat cu ocazia recoltării probelor biologice, de 40 ml vin şi prin evaluarea teoretică a alcoolemiei stabilită la analiză cu cea rezultată din calculul teoretic al consumului declarat a rezultat o alcoolemie de 2,30 g ‰.

În consecinţă, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că probatoriul administrat în cauză a dovedit că în data de 26 decembrie 2012 la ora 18:30 inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul personal marca A., având o îmbibaţie alcoolică peste limita maximă prevăzută de lege, faptă care constituie infracţiune atât potrivit legii vechi (art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002), cât şi celei noi (art. 336 din noul C. pen.).

Susţinerea inculpatului potrivit căreia legea aplicabilă în cauză, în condiţiile art. 5 C. pen., ar fi legea veche, pleacă de la o premisă greşită că alcoolemia stabilită la momentul conducerii autoturismului şi producerii evenimentului rutier (ora 18:30) nu ar fi depăşit limita legală.

În realitate, deşi legea veche este cea mai favorabilă inculpatului în condiţiile art. 5 din noul C. pen., această concluzie este determinată de alte criterii decât cel avut în vedere de către inculpat.

Astfel, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că în cauză, pedeapsa cu închisoarea prevăzută atât în vechea reglementare (art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002) cât şi în noul C. pen. (art. 336 alin. (1)) este situată în aceleaşi limite. Deşi în noul C. pen. pedeapsa cu închisoarea este prevăzută alternativ cu amenda, Înalta Curte constată că, în raport cu modalitatea de executare a pedepsei, mai favorabilă este legea veche, deoarece prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 din vechiul C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei, nu se impun în sarcina inculpatului alte obligaţii în afară de aceea de a nu mai săvârşi o altă infracţiune pe durata termenului de încercare, în timp ce amânarea aplicării pedepsei prevăzută de art. 83 şi următoarele din noul C. pen. implică respectarea unor măsuri de supraveghere, dar şi posibilitatea impunerii unor obligaţii în sarcina inculpatului.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că în mod corect prima instanţă a dat eficienţă criteriilor de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârşite (inculpatul conducând pe drumurile publice un autovehicul având o îmbibaţie alcoolică de aproximativ 2,30 g ‰ şi provocând un accident ce s-a soldat nu doar cu avarii la cele două autovehicule implicate în coliziune, ci mai ales cu lezări ale integrităţii corporale ale ocupanţilor celuilalt autovehicul), dar şi persoana inculpatului (care, deşi la momentul comiterii faptei avea calitatea de magistrat, a manifestat un dispreţ profund pentru lege şi respectarea acesteia).

Prima instanţă a dat o corectă tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de lege, atât în ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare a pedepsei, neexistând niciun motiv care să justifice clemenţa instanţei de apel.

Faţă de toate aceste aspecte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul C.D. împotriva Sentinţei penale nr. 1115 din 11 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3951/1/2013, iar în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 475 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul C.D. împotriva Sentinţei penale nr. 1115 din 11 decembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3951/1/2013.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 475 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 25/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI		ICCJ. Decizia nr. 91/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

ICCJ. Decizia nr. 89/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 108/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 109/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 25/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 91/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 90/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 77/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 84/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI