ICCJ. Decizia nr. 91/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia penală nr. 91/2014

Dosar nr. 2314/1/2014

Şedinţa publică de la 22 septembrie 2014

Asupra apelului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 438 din 12 mai 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, l-a condamnat pe inculpatul C.D. la pedepsele de: 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. (două acte materiale); 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.; 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate inculpatului şi a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior în regim de detenţie.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

Conform art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.

Conform art. 72 alin. (1) C. pen., a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu 13 iunie 2013 la 12 mai 2014.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. anterior, a confiscat de la inculpatul C.D. suma de 5354 lei, reprezentând contravaloarea a 10 arbori thuya şi a două maşini de piatră.

A dispus restituirea către martorul T.D.V. a autoturismului marca A., cu nr. de înmatriculare B4, serie saşiu W1, asupra căruia a menţinut sechestrul asigurător până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Totodată, a menţinut şi măsura sechestrului asigurător instituită asupra sumei de 5354 lei consemnată la C. Bank SA pe numele inculpatului C.D.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Instanţa a reţinut următoarele:

I. Prin Rechizitoriul nr. 169/P/2013 din 3 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- C.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt s-a reţinut că inculpatul C.D., în calitate de procuror-şef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, având repartizată spre soluţionare lucrarea cu nr. 518/II-5/2013 ce avea ca obiect executarea cererii de comisie rogatorie internaţională nr. 601 AR 1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi primit de la inculpatul T.D.V., în perioada 22 mai 2013 - 23 mai 2013, două maşini de piatră în valoare de 2790 lei, iar la data de 01 iunie 2013, prin intermediul inculpatei A.M., 10 arbori thuya în valoare de 3354 lei, în scopul de a face acte contrare îndatoririlor sale de serviciu şi anume, neadoptarea unor măsuri de protecţie minimale care să asigure conspirativitatea activităţilor de percheziţie ce urmau a fi efectuate de autorităţile judiciare germane în municipiul Slobozia, în perioada 03 iunie 2013 - 05 iunie 2013, la domiciliile martorilor M.G., B.T. şi C.V.O.

Acelaşi inculpat, având repartizată spre soluţionare lucrarea cu nr. 518/II-5/2013 ce avea ca obiect executarea cererii de comisie rogatorie internaţională nr. 601 AR 1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania prin care se solicitase efectuarea unor percheziţii la domiciliile martorilor M.G., B.T. şi C.V.O., învinuiţi de autorităţile germane de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în perioada februarie - iunie 2013, i-a avertizat pe aceştia din urmă, prin intermediul inculpaţilor T.D.V. şi A.M., că domiciliile le vor fi percheziţionate, asigurându-le astfel timpul necesar pentru a distruge şi ascunde documente ori alte bunuri compromiţătoare ce ar fi putut constitui mijloace de probă, ori pentru a putea părăsi teritoriul ţării, zădărnicind astfel urmărirea penală.

De asemenea, inculpatul, în perioada septembrie - noiembrie 2012, a pretins şi primit de la inculpatul T.D.V., un autoturism A. în valoare de 16.300 euro, a cărui proprietate a disimulat-o prin înmatricularea pe numele soacrei sale, numita R.G., în scopul asigurării unei protecţii necondiţionate, prin neadoptarea măsurilor legale ori prin furnizarea de informaţii confidenţiale, în situaţia în care împotriva lui T.D.V. ar fi fost demarate proceduri judiciare de organele judiciare române ori, prin intermediul acestora, de organe judiciare străine.

- T.D.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de dare de mită în formă continuată prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt s-a reţinut că inculpatul T.D.V., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a dat inculpatului C.D., procuror-şef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ce avea repartizată spre soluţionare lucrarea cu nr. 518/II-5/2013 având ca obiect executarea cererii de comisie rogatorie internaţională nr. 601 AR 1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania, în perioada 22 mai 2013 - 23 mai 2013, două maşini de piatră în valoare de 2790 lei, iar la data de 01 iunie 2013, prin intermediul inculpatei A.M., 10 arbori thuya în valoare de 3354 lei, în scopul efectuării de către magistrat a unor acte contrare îndatoririlor sale de serviciu şi anume neadoptarea unor măsuri de protecţie minimale care să asigure conspirativitatea activităţilor de percheziţie ce urmau a fi efectuate de autorităţile judiciare germane în municipiul Slobozia în perioada 03 iunie 2013 - 05 iunie 2013, la domiciliile martorilor M.G., B.T. şi C.V.O.

Totodată, acelaşi inculpat în perioada februarie - iunie 2013, alături de inculpata A.M., în baza informaţiilor primite de la inculpatul C.D., procuror-şef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ce avea repartizată spre soluţionare lucrarea cu nr. 518/II-5/2013 având ca obiect executarea cererii de comisie rogatorie internaţională nr. 601AR1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania prin care se solicitase efectuarea unor percheziţii la domiciliile martorilor M.G., B.T. şi C.V.O., învinuiţi de autorităţile germane de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, i-a avertizat pe aceştia din urmă că domiciliile le vor fi percheziţionate, asigurându-le astfel timpul necesar pentru a distruge şi ascunde documente ori alte bunuri compromiţătoare ce ar fi putut constitui mijloace de probă, ori pentru a putea părăsi teritoriul ţării, zădărnicind astfel urmărirea penală.

- A.M. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., complicitate la infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. şi favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că la data de 01 iunie 2013 a acordat ajutor inculpatului C.D., procuror-şef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, să primească şi inculpatului T.D.V. să dea 10 arbori thuya în valoare de 3354 lei, în scopul efectuării de către magistrat a unor acte contrare îndatoririlor sale de serviciu şi anume neadoptarea unor măsuri de protecţie minimale care să asigure conspirativitatea activităţilor de percheziţie ce urmau a fi efectuate de autorităţile judiciare germane în municipiul Slobozia în perioada 03 iunie 2013 - 05 iunie 2013 la domiciliile martorilor M.G., B.T. şi C.V.O.

În perioada februarie - iunie 2013, alături de inculpatul T.D.V., în baza informaţiilor primite de la inculpatul C.D., procuror-şef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ce avea repartizată spre soluţionare lucrarea cu nr. 518/II-5/2013 având ca obiect executarea cererii de comisie rogatorie internaţională nr. 601 AR 1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania, prin care se solicitase efectuarea unor percheziţii la domiciliile martorilor M.G., B.T. şi C.V.O., învinuiţi de autorităţile germane de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, inculpata i-a avertizat pe aceştia din urmă că domiciliile le vor fi percheziţionate, asigurându-le astfel timpul necesar pentru a distruge şi ascunde documente ori alte bunuri compromiţătoare ce ar fi putut constitui mijloace de probă, ori pentru a putea părăsi teritoriul ţării, zădărnicind astfel urmărirea penală.

II. Înalta Curte a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei la data de 4 iulie 2013, formându-se Dosarul nr. 3792/1/2013.

La termenul din 2 septembrie 2013, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 300 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a constatat regularitatea actului de sesizare.

Inculpaţii T.D.V. şi A.M. au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală în conformitate cu dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen. anterior, iar prin Sentinţa nr. 738 din 5 septembrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 3792/1/2013, Înalta Curte i-a condamnat pe aceştia pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, cu reţinerea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen. anterior şi a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul C.D. formându-se prezentul dosar.

Sentinţa nr. 738 din 5 septembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 4 din 13 ianuarie 2014 a Completului de 5 judecători.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpatul C.D. şi martorii indicaţi în rechizitoriu, respectiv R.G., C.C.M., P.C., M.D., O.G.I., D.C., B.D., B.T., C.V.O., M.G., I.A.C., T.R., M.E.G., T.C., H.M..

Înalta Curte a încuviinţat inculpatului C.D. proba cu înscrisuri şi proba testimonială, fiind audiaţi martorii propuşi de acesta şi anume C.A., C.M. şi T.A.

Totodată, s-a procedat la audierea în calitate de martor a numiţilor T.D.V. şi A.M., cu privire la care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen. în cauza disjunsă.

III. Pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, Înalta Curte a reţinut următoarea situaţie de fapt:

1. Inculpatul C.D. îndeplinea funcţia de procuror-şef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

La data de 7 februarie 2013, Direcţia Naţională Anticorupţie a fost sesizată cu o cerere de comisie rogatorie pasivă cu nr. 601/AR/1370/12 din 7 ianuarie 2013 a Parchetului Muhlhausen Germania, care efectua cercetări în cauza penală privind pe M.G., B.T., E.S.R., C.V.O. şi U.N.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prejudiciul fiind estimat la 2.366.100 euro.

Prin cererea adresată autorităţilor române se solicita identificarea a patru persoane şi efectuarea de investigaţii pentru stabilirea celor care sunt proprietari sau chiriaşi ai mai multor spaţii, trei dintre acestea pe raza teritorială a oraşului Slobozia, judeţul Ialomiţa.

Prin referatul din 8 februarie 2013, Serviciul de Cooperare Internaţională, Informare şi Relaţii Publice - Biroul de Legătură cu Instituţii similare din alte state a propus ca Biroul Teritorial Slobozia să efectueze activităţile judiciare privitoare la persoanele şi locaţiile aflate în Slobozia.

Lucrarea a fost înregistrată la Serviciul Teritorial Bucureşti la data de 13 februarie 2013 sub nr. 212/II-5/2013, iar pentru executarea acestor activităţi a fost desemnat procurorul I.A. din cadrul Biroului Teritorial Ialomiţa.

La data de 18 februarie 2013, procurorul I.A. a întocmit un proces-verbal ce cuprindea verificările efectuate prin accesarea bazei de date pentru evidenţa persoanei şi prin solicitarea de relaţii de la O.C.P.I. Slobozia.

În cadrul verificărilor efectuate, întrucât autorităţile germane au solicitat păstrarea confidenţialităţii activităţilor desfăşurate, procurorul I.A. i-a propus inculpatului C.D. să trimită adresa din 14 februarie 2013 direct numitei P.R. din cadrul O.C.P.I. Ialomiţa, persoană cu care martorul discutase în prealabil, pentru a evita vizualizarea acesteia de un număr mare de persoane.

Inculpatul C.D. a fost de acord, iar martorul I.A. a trimis adresa către O.C.P.I. prin intermediul şoferului, ridicând personal răspunsul.

La data de 20 februarie 2013 rezultatul verificărilor solicitate de autorităţile germane a fost transmis către Serviciul Teritorial Bucureşti care l-a înaintat Serviciului de Cooperare Internaţională, Informare şi Relaţii Publice.

Inculpatul C.D. a luat la cunoştinţă de interesul autorităţilor judiciare germane faţă de martorii M.G., B.T. şi C.V.O., persoane despre care ştia că se găsesc în anturajul lui T.D.V. şi a hotărât să îl anunţe pe acesta despre demersurile efectuate de autorităţile germane, recomandându-i să părăsească oraşul Slobozia pentru a evita o eventuală extindere a cercetărilor şi asupra sa.

La sfârşitul lunii februarie 2013, prin intermediul martorului O.G., inculpatul i-a transmis lui T.D.V. un bilet cu un număr de telefon şi o altă menţiune "ora 17:00" precum şi recomandarea să-şi cumpere un telefon şi o cartelă telefonică noi.

În aceeaşi zi, la ora 17:00, T.D.V. a luat legătura cu inculpatul C.D., apelând numărul de telefon indicat de acesta.

În această împrejurare, inculpatul i-a transmis că vor fi percheziţii la C.V.O., B.T., M.G., la o adresă pe Constructorilor unde a avut sediul firma R. şi o altă adresă pe b-dul Matei Basarab.

Această informare era corectă, în condiţiile în care solicitarea de asistenţă judiciară viza "comisie rogatorie pentru anchete anticipate legate de o percheziţie planificată, confiscarea şi predarea de mijloace probatorii (...) în ancheta dusă împotriva cetăţenilor români M.G., B.T., E.S.R., C.V.O.".

Ca urmare a informărilor inculpatului C.D. şi la sfatul acestuia, T.D.V. s-a deplasat în Bucureşti unde a rămas aproximativ o săptămână, revenind în Slobozia în urma unei discuţii telefonice cu inculpatul care i-a spus că "nu mai este nicio problemă".

Ulterior, inculpatul C.D. i-a comunicat lui T.D.V. că este vorba despre o comisie rogatorie cerută de autorităţile germane, iar în acea etapă i se solicitaseră doar adresele numiţilor C.V.O., B.T. şi M.G.. Inculpatul i-a mai spus lui T.D.V. că percheziţiile se vor face "cu mascaţi şi de către Bucureşti".

Ca urmare a informaţiilor primite de la inculpat, T.D.V. a luat legătura cu avocatul său din Germania, care i-a obţinut o adresă de la Procuratura din Mühlhausen, din cuprinsul căreia rezultă că nu este vizat de vreo anchetă penală derulată de autorităţile judiciare germane.

La data de 22 aprilie 2013, Direcţia Naţională Anticorupţie a fost sesizată cu o cerere suplimentară de comisie rogatorie internaţională de la Parchetul Mühlhausen pentru efectuarea de percheziţii domiciliare şi ridicarea de mijloace probatorii de la domiciliile martorilor M.G., B.T. şi C.V.O., audierea acestora şi a altor persoane.

Lucrarea a fost înregistrată la Serviciul Teritorial Bucureşti la data de 23 aprilie 2013 sub nr. 518/II-5/2013, iar ca urmare a referatului întocmit de procurorul şef al Serviciului Cooperare, prin adresă, a fost transmisă către Biroul Teritorial Slobozia o copie a documentaţiei remise de autorităţile germane cu solicitarea de a comunica dacă "perioada propusă pentru executarea cererii este convenabilă sau nu" respectiv perioada 03 - 05 iunie 2013 pentru Slobozia şi 06 - 07 iunie 2013 pentru Bucureşti.

Spre sfârşitul lunii aprilie 2013, într-o zi de vineri, inculpatul C.D. i-a transmis lui T.D.V. prin intermediul tatălui său - martorul T.A., un bileţel de hârtie cu următoarele menţiuni olografe "sâmbătă, N. Bucureşti, după ora 16".

T.D.V., pe fondul informărilor şi avertismentelor anterioare ale inculpatului C.D., s-a deplasat în aceeaşi zi în Bucureşti, la adresa indicată, respectiv N. sector 1, unde se află un imobil deţinut de mama soţiei inculpatului, martora R.G.

La adresa respectivă, T.D.V. a găsit-o pe soţia inculpatului, martora C.M., care i-a spus că soţul său întârzie cca o oră, motiv pentru care T.D.V. s-a hotărât să-l aştepte în autoturismul său parcat pe aleea din faţa imobilului.

La scurt timp la imobilul respectiv a sosit şi inculpatul care i-a reproşat lui T.D.V. că nu a respectat mesajul din bileţel, respectiv să vină a doua zi, sâmbăta, după care i-a comunicat faptul că a primit ordinul de percheziţie din Germania şi că nu trebuia să aibă o atitudine cooperantă faţă de autorităţile judiciare germane.

Discuţia s-a purtat în interiorul autoturismului inculpatului C.D., care i-a transmis lui T.D.V. că "percheziţiile vor începe pe 3, respectiv în săptămâna "a 23-a" din an".

În cererea de comisie rogatorie internaţională formulată de autorităţile germane se menţiona, pe lângă datele calendaristice precise, 03 - 05 iunie 2013, şi referirea la nr. săptămânii din an, ceea ce denotă împrejurarea că inculpatul C.D. luase cunoştinţă anterior de documentaţia trimisă de autorităţile judiciare germane.

În cadrul aceleiaşi discuţii purtată în autoturismul inculpatului, acesta i-a mai relatat lui T.D.V. că anchetatorii din Germania vor fi cazaţi începând cu data de 2 la Hotel S., pe 3 şi 4 iunie vor avea loc percheziţiile la C.V.O., B.T., M.G., pe 5 iunie la Târgovişte, iar pe 6 iunie la Bucureşti la R.E.

După această întâlnire, cei doi s-au revăzut la restaurantul L. din Slobozia, prilej cu care inculpatul i-a cerut lui T.D.V. să părăsească teritoriul României şi acelaşi lucru să-l facă şi martorul C.V.O. fără a-i spune acestuia adevăratul motiv pentru care nu trebuie să se afle în Slobozia.

În aceeaşi împrejurare, inculpatul i-a mai spus lui T.D.V. că percheziţiile "nu vor mai fi făcute de către Bucureşti, ci de către el, elegant, fără mascaţi".

La data de 29 mai 2013, inculpatul l-a contactat telefonic pe T.D.V. şi i-a cerut date de identificare ale numiţilor M.G., B.T. şi C.V.O., persoane ce urmau a fi percheziţionate, aspect ce rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice dintre cei doi.

C.D.: V. unde lucrează ?

T.D.V.: Acum ? E angajat pe M., la Sibiu e angajat. Pe M. Sibiu.

C.D.: Nu, dar el acuma unde este ?

T.D.V.: E în oraş.

C.D.: Cealaltă (n.n. M.G.) e la bancă, nu ?

T.D.V.: Da, da, Transilvania (n.n. M.G. este angajată a Băncii Transilvania).

C.D.: Dar, ăsta ce face acolo la - cum îl cheamă ? B.? Nu ştii ?

T.D.V.: G.?

C.D.: Nu, B. sau cum îl cheamă.

T.D.V.: Nu ştiu. Habar n-am. Nu ştiu ce-i pe B., nu ştiu.

C.D.: Dar soţia lui Bo. ?

T.D.V.: Acasă.

C.D.: Bine şefu΄!

În seara zilei de 29 mai 2013, ora 20:51:35, inculpatul a apelat-o şi pe martora A.M. pentru a o întreba dacă ştie nr. de telefon al lui C.V.O.

A.C. sunt şi-mi cer scuze că vă sun la ora asta. - N-a n-aveţi (...) Nu, nu, nu, n-aveţi un număr de (...) de la V.C. (...) din întâmplare.

Din dispoziţia martorului T.D., A.M. a avertizat-o pe M.G. că locuinţa sa va fi percheziţionată în ziua de 03 iunie 2013 şi i-a propus să accepte suma de 1.500 euro pentru a pleca în Italia pentru o săptămână. Remiterea către M.G. a sumei de bani a avut loc la data de 01 iunie 2013, în parcarea hotelului S. din Slobozia, aspect recunoscut de cele două martore. În plus, precaută, A.M. i-a recomandat lui M.G. să-şi cumpere o nouă cartelă telefonică, întrucât a apreciat că nu era sigur să folosească numerele de telefon cunoscute. M.G. s-a conformat şi, după două ore, a transmis un SMS cu noul număr de telefon: "nr. de vdf".

În ziua următoare, 02 iunie 2013, în jurul orelor 18:00, A.M. s-a întâlnit în zona blocului în care locuieşte cu martorul C.V.O., căruia i-a solicitat să plece de acasă, pentru că zilele următoare "urma să vină cineva să îi percheziţioneze locuinţa". Consecutiv acestei întâlniri, aceeaşi martoră l-a apelat pe T.D.V., căruia i-a relatat că a vorbit deja cu C.V.O., împrejurare ce a generat nemulţumirea acestuia, întrucât considera că martorul trebuia informat "la 10 noaptea, că acuma o să-şi facă o grămadă de gânduri", existând riscul să discute şi cu alte persoane care ar putea periclita conspirativitatea acţiunilor pe care le desfăşurau.

În dimineaţa zilei de 3 iunie 2013, o echipă de anchetă condusă de inculpatul C.D. a realizat percheziţia la domiciliul lui C.V.O., ocazie cu care au fost identificate şi apreciate de anchetatorii germani ca fiind relevante două înscrisuri (două file) reprezentând un acord (nesemnat) între R.G. SRL şi V.I. SRL şi o adresă emisă de R.G. SRL către P.L. România.

În aceeaşi zi, după efectuarea percheziţiei, martorul C.V.O. a sunat-o pe martora A.M. şi i-a relatat că s-a găsit un singur act, dar nesemnat, iar A.M. i-a transmis un mesaj martorului T.D.V. "am vb. cu d-na (av. T.C.), totul a ieşit foarte bine, nu trebuie să vă faceţi griji, nu vrea să vorbim despre asta la tel. Probabil tel. dânsei este deja ascultat".

La rândul său, martorul T.D.V. i-a transmis lui A.M. să facă toate demersurile necesare pentru ca av. T.C. să participe şi în ziua următoare la procedurile demarate faţă de B.T., însă ulterior prezenţa acesteia nu a mai fost necesară, A.M. susţinând că "a sunat-o şefu΄ (C.D.) şi a zis că nu e nevoie".

La data de 4 iunie 2013 au fost efectuate percheziţii domiciliare la locuinţele martorilor M.G. şi B.T., unde nu au fost identificate documente relevante pentru autorităţile germane, de la M.G. fiind ridicat un laptop al cărui conţinut nu a fost stabilit până în momentul trimiterii în judecată a inculpatului.

Pe timpul efectuării percheziţiilor la domiciliile martorilor M.G., B.T. şi C.V.O., martorul T.D.V., urmare a îndemnului inculpatului C.D., s-a deplasat în Grecia şi a ţinut în permanenţă legătura cu martora A.M., aceasta informându-l despre rezultatul percheziţiilor şi despre atitudinea unora dintre persoanele percheziţionate, după cum rezultă din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice din dosar.

După ce percheziţiile domiciliare în municipiul Slobozia au fost finalizate, începând cu data de 7 iunie 2013, inculpatul C.D. a întrebat-o pe martora A.M. despre data întoarcerii în ţară a martorului T.D.V. şi a discutat telefonic cu acesta spunându-i despre modalitatea în care au decurs percheziţiile.

La data de 9 iunie 2013, la solicitarea martorului T.D.V., A.M. s-a deplasat în Bucureşti unde s-a întâlnit cu inculpatul C.D. la o cafenea din incinta Mall Băneasa.

În cadrul discuţiilor purtate, inculpatul C.D. i-a povestit cum au decurs percheziţiile domiciliare, faptul că autorităţile judiciare germane erau interesate de T.D.V., ştiau câte imobile şi maşini deţine acesta şi că, de fapt, ştiau absolut totul despre el.

La aceeaşi întâlnire, după ce în prealabil a întrebat-o pe martoră dacă telefonul său este nou, inculpatul C.D. a discutat telefonic cu T.D.V., spunându-i acestuia că percheziţiile au decurs bine şi să mai rămână în afara ţării.

Situaţia de fapt anterior descrisă rezultă din declaraţiile martorilor T.D.V., A.M., C.V.O., B.T., M.G., I.A., O.G.I., T.R., T.A., M.E.G., H.M., ce se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, precum şi de martorii T.D.V., A.M., M.E.G., H.M., M.D., C.V.O. şi M.G., cererea de comisie rogatorie formulată de Parchetul Muhlhausen Germania şi înscrisurile anexate acesteia, adresele şi referatele întocmite de Serviciul de Cooperare Internaţională, Informare şi Relaţii Publice - Biroul de legătură cu instituţiile similare din alte state, înscrisurile care vizează efectuarea percheziţiilor domiciliare la martorii C.V.O., M.G. şi B.T.

Astfel, martorul I.A., procuror în cadrul Biroului Teritorial Slobozia până la data de 15 iulie 2013, a relatat că în prima decadă a lunii februarie 2013, a primit o solicitare din partea autorităţilor judiciare germane prin care se cereau adresele unor persoane, datele de stare civilă ale acestora, precum şi informaţii despre anumite firme.

În legătură cu lucrarea ce i-a fost repartizată de Serviciul Teritorial Bucureşti, martorul a discutat cu inculpatul C.D. un singur aspect referitor la transmiterea unei adrese la O.C.P.I. Ialomiţa prin care se solicita identificarea titularilor unor adrese menţionate în cererea de comisie rogatorie.

Întrucât era necesară păstrarea confidenţialităţii lucrării respective, martorul l-a întrebat pe inculpat dacă este posibil să transmită adresa direct numitei P.R. din cadrul O.C.P.I. Ialomiţa. Inculpatul i-a spus că este de acord şi i-a semnat adresa respectivă.

Martorul I.A. a mai relatat că atunci când s-a întors din concediu, în ultima decadă a lunii aprilie 2013, a găsit pe biroul său cea de a doua solicitare a autorităţilor germane prin care acestea cereau acordul pentru efectuarea percheziţiilor domiciliare în zilele de 3 şi 4 iunie 2013.

Întrucât martorul avea de susţinut un examen, a discutat cu inculpatul despre faptul că în perioada în care se desfăşurau percheziţiile urma să fie în concediu, iar acesta i-a spus să întocmească un referat pe care să-l înainteze Serviciului Teritorial Bucureşti.

Martorul T.D.V. a arătat în mod constant atât la urmărirea penală, cât şi cu ocazia audierii în instanţă că în luna ianuarie 2013 a primit un document emis de Trezoreria Suhl Germania - Biroul pentru detectarea fraudelor fiscale din cuprinsul căreia rezultă că martorul C.V.O. era suspectat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

Martorul a discutat cu inculpatul C.D. pe care îl cunoştea de mai mulţi ani, inculpatul spunându-i să stea liniştit.

În luna februarie 2013, T.D.V. a fost căutat de martorul O.G. care i-a înmânat un bilet de hârtie pe care era scris un număr de telefon şi menţiunea "ora 17:00". Acesta i-a spus că biletul este de la inculpatul C.D. care îi transmite să-şi cumpere un telefon şi o cartelă şi să-l sune la ora 17:00 la numărul respectiv.

Această împrejurare este confirmată de martorul O.G. care a relatat că în luna februarie 2013 a fost sunat de inculpatul C.D. care i-a cerut să se prezinte la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Biroul Teritorial Slobozia, unde i-a dat un bilet de hârtie şi l-a rugat să-l înmâneze lui T.D.V. şi, totodată, să-i spună acestuia să-şi cumpere o cartelă prepay şi să-l sune.

Martorul T.D.V. a arătat că şi-a cumpărat un telefon nou cu cartelă şi l-a sunat pe inculpat la numărul indicat în biletul pe care îl primise şi care nu era numărul de telefon pe care inculpatul C.D. îl folosea în mod obişnuit, ci un număr nou.

Cu acest prilej, inculpatul C.D. i-a spus martorului T.D.V. despre efectuarea percheziţiilor la martorii C.V.O., M.G., B.T. şi la alte două adrese din B-dul Matei Basarab şi str. Constructorilor.

Împrejurarea că T.D.V. cunoştea despre solicitările autorităţilor judiciare germane rezultă şi din declaraţiile martorului M.E.G., precum şi din procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice purtată de cei doi la data de 7 martie 2013.

Astfel, martorul M.E.G., audiat în ambele faze procesuale, a relatat că în cursul lunii februarie sau martie 2013 a fost sunat de T.D.V. care i-a spus că are probleme în Germania legate de activitatea desfăşurată în perioada 2003 - 2006 şi autorităţile germane urmau să vină în România, mai exact urma să vină un control la D.N.A. Slobozia.

Din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice din 7 martie 2013 aflat la dosar rezultă că T.D.V. i-a spus martorului despre solicitarea autorităţilor judiciare germane de a li se comunica adresele persoanelor unde urmează a se efectua percheziţiile domiciliare.

Martorul T.A. a declarat că inculpatul C.D. i-a dat un bilet şi i-a cerut să-l înmâneze fiului său, T.D.V.

Această împrejurare este confirmată de T.D.V., care a arătat că pe bileţel era menţionat "sâmbătă, str. N., după ora 16:00", martorul luând hotărârea de a se deplasa chiar în acea zi (vineri) la adresa indicată de inculpat.

În discuţiile pe care le-a avut cu inculpatul C.D., acesta i-a comunicat martorului că a primit ordinul de percheziţie din Germania, iar percheziţiile vor începe pe 3 iunie, respectiv în săptămâna a 23-a.

Totodată inculpatul C.D. i-a relatat că anchetatorii germani vor fi cazaţi începând cu data de 2 iunie la Hotel S., pe 3 şi 4 iunie vor avea loc percheziţiile la C.V.O., B.T., M.G., pe 5 iunie la Târgovişte, iar pe 6 iunie la Bucureşti la R.E.

Totodată, inculpatul i-a spus martorului că în această perioadă trebuie să plece din ţară, iar acelaşi lucru trebuie să-l facă şi martorul C.V.O., fără ca acesta să cunoască adevăratul motiv pentru care nu trebuie să se afle în Slobozia.

Susţinerile inculpatului T.D.V. sunt confirmate de martorul M.D.

Astfel, în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, acesta a relatat că inculpatul T.D.V. i-a spus că s-a primit o adresă la Direcţia Naţională Anticorupţie Slobozia în care se solicită clarificarea adreselor numiţilor C.V., G.M., B.T. şi E.R., precum şi efectuarea unor percheziţii.

Ulterior, în cursul lunii aprilie 2013 a aflat de la inculpatul T.D.V. că autorităţile din Germania urmau să vină în România pentru efectuarea unor percheziţii în datele de 3, 4, 5 iunie. T.D.V. i-a indicat şi nr. săptămânii din an, respectiv 23.

Acest aspect a rezultat şi din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul T.D.V. şi martorul M.D.

Totodată, martorul a confirmat cele relatate de T.D.V. privind sfatul inculpatului C.D. ca numitul C.V.O. să nu se afle în ţară pe perioada efectuării percheziţiilor, martorul cumpărându-i acestuia un bilet de avion pentru perioada respectivă, la solicitarea lui T.D.V.

Acelaşi martor a declarat că într-o împrejurare T.D.V. i-a spus că ştie despre efectuarea percheziţiilor de la inculpat, T.D.V. adresându-i-se acestuia cu apelativul "nea B.".

Faptul că T.D.V. cunoştea de la inculpat despre efectuarea percheziţiilor rezultă şi din declaraţia martorei A.M.

Astfel, aceasta a relatat că în cursul lunii mai 2013, T.D.V. i-a spus că a aflat de la inculpatul C.D. că urmau să vină anchetatorii germani care să facă percheziţii la domiciliile numiţilor C.V.O., B.T., M.G. şi posibil şi la domiciliul său, la data de 3 şi, respectiv 4 iunie, că a fost sfătuit de acesta ca în perioada efectuării percheziţiilor să plece din ţară, ceea ce T.D.V. a şi făcut, fiind plecat în Grecia.

Tot de la T.D.V., martora a aflat că inculpatul C.D. i-a spus acestuia că pe perioada desfăşurării percheziţiilor este bine ca M.G. şi C.V.O. să nu fie prezenţi.

În declaraţiile sale, martora M.G. a arătat că anterior datei de 4 iunie 2013, A.M. i-a comunicat că va avea loc o percheziţie la ea acasă şi ar fi mai bine să plece în afara ţării pentru a nu participa la percheziţie. Totodată, martora A.M. i-a spus că îi va asigura banii necesari deplasării şi rămânerii în Italia pe o perioadă de 7 zile.

La data de 1 iunie 2013, martora A.M. i-a înmânat în acest scop suma de 1500 euro în parcarea hotelului S. din Slobozia.

Cu aceeaşi ocazie, martora i-a recomandat să-şi cumpere o nouă cartelă telefonică întrucât nu ar fi bine să vorbească de pe numărul său de telefon, ceea ce M.G. a şi făcut, trimiţându-i ulterior un mesaj cu noul nr. de telefon.

După sosirea din Italia, martora a căutat-o pe A.M., care i-a relatat că totul este bine, împrejurare în care i-a spus că poate să o ajute cu un avocat care să o însoţească la audierile ce urmau să aibă loc în data de 11 iunie 2013 la sediul D.N.A. Slobozia. În acest scop A.M. i-a spus că va discuta cu avocata T.C. şi că se vor întâlni pe 11 iunie 2013 la Restaurantul L., cu puţin timp înainte de a merge la Direcţia Naţională Anticorupţie.

Martorul C.V.O. - una dintre persoanele vizate de ancheta autorităţilor judiciare germane a relatat că la data de 1 iunie 2013 martora A.M. l-a contactat telefonic, i-a spus că doreşte să se întâlnească, iar ulterior s-au întâlnit în spatele blocului unde locuieşte martora. Cu acel prilej, aceasta i-a transmis că T.D.V. îi recomandă să plece într-o vacanţă, martora oferindu-se să îl ajute cu suma de 300 lei în acest scop.

În contextul discuţiei, A.M. i-a spus că "se poate întâmpla ceva" şi ar fi mai bine să plece. Totodată, martora i-a recomandat să achiziţioneze o cartelă telefonică nouă, motivând că aşa se putea evita ascultarea telefoanelor.

Martora A.M. i-a mai spus că avocata T.C. se va afla în Slobozia şi va putea lua legătura cu aceasta.

Aspectele relatate de martorii T.D.V. şi A.M., precum şi de martorii C.V.O. şi M.G. sunt confirmate şi de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între aceştia.

În declaraţiile sale date pe parcursul procesului penal, martorul B.T. a arătat că aproximativ cu trei săptămâni înaintea efectuării percheziţiei la domiciliul său a fost căutat de martorul H.M. care i-a spus că T.D.V. are probleme legate de firmele din Germania, că există o solicitare a autorităţilor judiciare germane de efectuare a unei comisii rogatorii în legătură cu patru firme din Slobozia şi că este posibil să fie căutat şi el, H.M. lăsându-l să înţeleagă prin aceasta inclusiv posibilitatea efectuării unei percheziţii la domiciliul său.

Aspectele relatate de B.T. sunt confirmate de martorul H.M.

Modalitatea în care au decurs activităţile premergătoare percheziţiilor domiciliare şi efectuarea acestora au fost descrise de martorul T.R., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Biroul Teritorial Slobozia, declaraţiile acestuia coroborându-se cu înscrisurile ce vizează efectuarea percheziţiilor la domiciliile martorilor M.G., C.V.O. şi B.T., cu documentele emise de autorităţile judiciare referitoare la comisia rogatorie, precum şi cu declaraţiile martorei T.C. şi ale inculpatului.

Faptul că, după efectuarea percheziţiilor, inculpatul C.D. a luat legătura cu T.D.V., prin intermediul martorei A.M., spunându-i cum au decurs percheziţiile şi rezultatul acestora, rezultă din declaraţiile celor doi martori, ce se coroborează cu procesele-verbale de transcriere a conţinutului convorbirilor telefonice existente la dosar.

Martora A.M. a mai relatat şi faptul că inculpatul era foarte reţinut în a purta o discuţie telefonică cu T.D.V., întrebând-o dacă telefonul este nou "D-nul C.D. era foarte reţinut în a purta o discuţie telefonică cu T.D.V. şi m-a întrebat dacă telefonul este nou. I-am spus că da, telefonul este nou, l-am achiziţionat de câteva zile împreună cu cartela, întrebându-l pe C.D. dacă există posibilitatea ca şi acest telefon să fie interceptat. D-nul C.D. mi-a spus că dat fiind faptul că telefonul este atât de nou nu este posibil să se realizeze interceptare atât de repede".

2. În condiţiile în care Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Slobozia era învestită cu soluţionarea cererii de comisie rogatorie formulată de autorităţile germane, iar inculpatul C.D. îl informase pe martorul T.D.V. cu privire la percheziţiile domiciliare ce urmau să aibă loc, la data de 22 mai 2013, inculpatul C.D. i-a cerut lui T.D.V. să-i achiziţioneze două autocamioane de piatră în vederea amenajării imobilului situat pe D.N.2 A, parcela 580 Slobozia, aparţinând SC R.I. SRL, unde este asociat fiul inculpatului, martorul C.A.

Martorul T.D.V. a relatat că în a doua jumătate a lunii mai 2013 a fost sunat de inculpat care l-a întrebat dacă un anume "D." mai transportă piatră şi că are nevoie de două maşini cu piatră de mărimea 8/16.

Martorul a înţeles că practic trebuie să plătească el cele două maşini ca o "recompensă" pentru informaţiile oferite în legătură cu solicitarea de comisie rogatorie.

După ce a luat legătura cu martorul B.D., T.D.V. l-a sunat pe inculpat şi i-a relatat că poate să-i ofere doar criblură, acesta a acceptat şi i-a indicat locul unde trebuie să fie transportată piatra, respectiv la imobilul din Slobozia unde este un punct de lucru al SC R. SA.

Martorul B.D. a relatat că în cursul lunii mai 2013, T.D.V. i-a cerut două camioane cu piatră, sort 8/16, care să fie livrate la o adresă situată puţin înainte de intrarea în Slobozia, pe partea stângă pe sensul de mers către oraş. Referitor la modalitatea de plată, martorul a stabilit cu T.D.V. ca factura să fie emisă pe numele societăţii pe care o administrează acesta şi anume SC L.G. SRL.

Suma de 2790 lei, reprezentând contravaloarea celor două maşini de piatră nu a fost achitată de inculpat sau de către fiul acestuia.

Săvârşirea acestei infracţiuni de către inculpat este dovedită şi de procesul-verbal de redare a conţinutului convorbirii telefonice purtate de acesta cu T.D.V. în perioada 22 mai 2013 - 23 mai 2013, precum şi de procesul-verbal de percheziţie domiciliară efectuată la imobilul situat în Slobozia D.N.2.

La data de 1 iunie 2013, prin intermediul martorei A.M., inculpatul C.D. a pretins şi a primit de la T.D.V. 10 pomi thuya în valoare de 3354 lei, pomi destinaţi amenajării imobilului situat în Slobozia, DN 2A.

Potrivit declaraţiei martorului T.D.V., la cca o săptămână după ce i-a livrat inculpatului cele două maşini de piatră, acesta l-a sunat şi i-a cerut 10 pomi thuya, fără a discuta despre preţul acestora.

Martorul a înţeles că brazii urmau să fie trimişi la adresa din str. N., sector 1 Bucureşti, a luat legătura cu C.G. Bucureşti, a comandat 10 brazi, precum şi o echipă care să sape gropile.

În discuţia telefonică pe care a avut-o ulterior cu inculpatul C.D., acesta i-a spus că de fapt brazii erau destinaţi amenajării imobilului din Slobozia unde SC R. SRL are un punct de lucru, cerându-i ca brazii să fie trimişi la adresa respectivă.

În dimineaţa zilei de sâmbătă, 1 iunie 2013, inculpatul C.D. a sunat-o pe A.M. şi a întrebat-o "dacă vine ceva", iar aceasta i-a răspuns că se va întâlni cu cineva după ora unu şi jumătate, referindu-se la întâlnirea pe care o stabilise cu martora M.G., căreia trebuia să-i dea suma de 1.500 euro pentru a pleca din Slobozia pe perioada efectuării percheziţiilor.

Inculpatul i-a replicat că este vorba de brazi, de thuya, că a aflat de la T.D. că aceştia vor veni la restaurantul L., iar de acolo îi va redirecţiona cineva către fiul său.

După ce a luat legătura cu T.D.V., martora A.M. l-a sunat pe inculpat şi i-a relatat că au venit brazii stabilind ca aceştia să fie transportaţi la imobilul unde trebuiau şi plantaţi.

Martora A.M. a confirmat situaţia de fapt expusă anterior, declaraţia acesteia coroborându-se cu declaraţiile martorilor T.D.V., D.C., cu procesul-verbal de percheziţie domiciliară efectuată la imobilul din Slobozia, D.N. 2A, jud. Ialomiţa, factura din 1 iunie 2013, emisă de SC C.G. SRL pentru SC L. SRL, procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtată de inculpat cu martora A.M.

Martorul D.C., angajat al SC C.G. SRL a relatat atât în cursul urmăririi penale, cât şi la cercetarea judecătorească faptul că la 1 iunie 2013 a încărcat 10 pomi thuya de la magazinul oraşului Pantelimon, pe care i-a transportat la firma L. în Slobozia.

Aici, martora A.M. i-a spus că brazii nu sunt pentru restaurant şi i-a solicitat să-i ducă la un imobil situat la ieşirea din Slobozia. Martorul a transportat brazii la adresa respectivă unde i-a plantat.

Contravaloarea celor 10 brazi nu a fost achitată de inculpat sau de către fiul acestuia, potrivit declaraţiilor martorului T.D.V., nici nu au existat discuţii cu privire la plata acestora.

Acelaşi martor a arătat că "nu i-am solicitat niciodată inculpatului să nu achite contravaloarea brazilor pentru că eu am înţeles că aceştia sunt un mod de a-l recompensa pe inculpat pentru serviciile făcute, respectiv informaţiile primite în legătură cu comisia rogatorie".

Furnizorul brazilor, SC C.G. SRL, a emis factura din 1 iunie 2013 pentru cumpărătorul SC L. SRL (societatea martorului T.D.V.) în valoare de 2791,98 lei (aplicându-se o reducere de 562,90 lei), conform înscrisurilor aflate la dosar.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat fiul inculpatului, martorul C.A. care a relatat că l-a rugat pe tatăl său să ia legătura cu T.D.V. şi să-l întrebe dacă poate să-i aducă două maşini de piatră şi câţiva brazi thuya pentru amenajarea unui imobil în care SC R.I. SRL are un punct de lucru, fără a discuta aspecte legate de preţ, martorul afirmând că acest lucru se subînţelegea, având în vedere şi relaţia de prietenie de lungă durată dintre el şi T.D.V.

Acelaşi martor arată că nu s-a plătit contravaloarea celor două maşini de piatră şi a brazilor, personal nu a purtat discuţii cu T.D.V. despre achiziţionarea pietrişului sau a brazilor şi nici nu a primit vreo factură de la societatea administrată de acesta pentru a achita contravaloarea acestor bunuri.

3. Referitor la infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, având ca obiect un autoturism, Înalta Curte a reţinut următoarele:

Martorul T.D.V. a declarat că în luna august 2012 a primit o citaţie de la autorităţile judiciare germane pentru a se prezenta în calitate de martor într-un dosar de evaziune fiscală ce îl viza pe C.V.O.. Acest fapt i l-a adus la cunoştinţă inculpatului C.D., cerându-i sfatul cu privire la conduita pe care trebuie să o adopte faţă de ancheta desfăşurată de autorităţile germane.

Inculpatul C.D. i-a spus să stea liniştit, să nu colaboreze cu autorităţile judiciare pentru că dacă pe teritoriul României vor fi efectuate cercetări cu privire la persoana sa sau diferite proceduri legate de dosarul de evaziune fiscală în care avea calitatea de martor în Germania îi va aduce la cunoştinţă acest lucru.

Potrivit declaraţiei martorului, din luna august şi până în luna septembrie, inculpatul l-a întrebat dacă a mai fost citat şi ce s-a mai întâmplat cu procedura din Germania.

În cursul lunilor august - septembrie 2012, la una din întâlnirile pe care le-a avut cu inculpatul la restaurantul L., acesta i-a cerut să-i cumpere o maşină "vreau să-mi iei şi mie o maşină, un A.", inculpatul garantându-i, totodată, că dacă se vor desfăşura proceduri judiciare pe teritoriul României cu privire la el, firmele sale sau familia sa, îi va aduce la cunoştinţă acest lucru şi îl va sprijini prin furnizarea de informaţii referitoare la cursul procedurilor şi, implicit, îi va asigura protecţia.

Cei doi nu au avut nicio discuţie cu privire la preţul maşinii, martorul înţelegând că inculpatul doreşte să-i cumpere autoturismul din banii personali.

"Inculpatul mi-a cerut un A. cu cutia de viteze automată, însă încă o dată arăt că nu am avut nicio discuţie despre preţul maşinii, iar acesta nu s-a oferit să-mi achite vreo sumă de bani, nici măcar nu mi-a sugerat că ar achita autoturismul".

Iniţial martorul nu a dat curs cererii inculpatului însă, întrucât acesta şi-a reluat cererea pe un ton insistent şi imperativ şi fiind conştient de faptul că, prin funcţia pe care o deţinea, inculpatul ar fi avut posibilitatea să îl ajute, T.D.V. a hotărât să onoreze cererea acestuia, astfel că a luat legătura cu martorul C.C.M. despre care ştia că se ocupă cu aducerea de maşini din Germania şi care îi datora o sumă de bani, solicitându-i să-i achiziţioneze un A. a cărui valoare să nu depăşească 15.000 euro.

Martorul C.C.M. confirmă faptul că T.D.V. i-a solicitat să-i achiziţioneze din Germania un autoturism A. cu motor pe benzină, întrucât are o obligaţie, iar preţul să se încadreze între 14.000 - 15.000 euro.

După circa o lună, martorul i-a comunicat lui T.D.V. că i-a găsit un autoturism A., cu aproximativ 40.000 Km la bord şi care costă 16.300 euro, iar T.D.V. i-a spus "ia-l mă şi aşa că m-a terorizat" şi i-a solicitat să-i aducă autoturismul în ţară.

Autoturismul A. cu numărul de identificare W1 a fost achiziţionat la data de 19 octombrie 2012 de SC L.H. de la M.A. contra sumei de 16.300 euro, după cum rezultă din declaraţiile martorilor C.C.M. şi T.D.V. coroborate cu înscrisurile ridicate de la Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor Bucureşti şi R.A.R.

Societatea administrată de către T.D.V., SC L.C., a emis o înştiinţare către SC L.H., potrivit căreia datoria ultimei societăţi către prima urma să fie compensată prin achitarea sumei de 16.300 euro, reprezentând contravaloarea autoturismului A.

Conţinutul acestei adrese se coroborează cu declaraţiile martorilor T.D.V. şi C.C.M. referitoare la preţul autoturismului şi modalitatea de plată a acestuia.

Autoturismul A. a fost adus în ţară de G.T.

Potrivit declaraţiilor martorului T.D.V., inculpatul C.D. i-a indicat adresa unde trebuia transportat autoturismul şi i-a dat numărul de telefon al soţiei sale, C.M., pentru a fi contactată în vederea predării autoturismului.

Martorul C.C.M., în urma discuţiei telefonice purtate cu T.D.V., a sunat-o pe soţia inculpatului şi a stabilit să ducă maşina în Cartierul Crângaşi, unde a lăsat autoturismul, cheile şi actele acestuia martorei C.M.

În luna noiembrie 2012, martorul C.C.M. a mers la R.A.R. unde a solicitat eliberarea cărţii de identitate, omologarea autoturismului şi eliberarea certificatului de autenticitate, documente ce au fost predate martorei C.M.

În perioada imediat următoare, inculpatul C.D. i-a sugerat martorului T.D.V. să se ocupe de înmatricularea maşinii, iar pentru că acesta a refuzat, inculpatul a insistat, cerându-i pe un ton imperativ să înmatriculeze autoturismul.

În acest scop, T.D.V. a luat legătura cu martorul C.C.M. şi i-a solicitat să se ocupe de înmatricularea maşinii, cheltuielile aferente înmatriculării în cuantum de 4500 lei, fiind suportate de T.D.V., aspect ce rezultă din declaraţiile acestuia care se coroborează cu declaraţiile martorului C.C.M.

Acesta din urmă a mers din nou la adresa din Crângaşi unde locuieşte martora C.M. care i-a predat actele necesare refacerii formalităţilor la R.A.R., iar întrucât la R.A.R era necesară prezentarea autoturismului, martorul C.C.M. a sunat-o din nou pe C.M. şi a întrebat-o dacă trebuie să meargă la aceeaşi adresă din Crângaşi pentru a lua autoturismul, iar aceasta i-a indicat imobilul din str. N. din cartierul Dămăroaia.

Martorul C.C.M. s-a deplasat la adresa din cartierul Dămăroaia, a ridicat autoturismul pe care l-a dus în Voluntari pentru efectuarea verificărilor la data de 7 februarie 2013, după care a revenit la imobilul din str. N. şi a predat autoturismul martorei C.M.

Având în vedere că T.D.V. îi solicitase să se ocupe de înmatricularea autoturismului, martorul a întrebat-o pe C.M. pe numele cui trebuie înmatriculat autoturismul, iar aceasta i-a răspuns că pe numele mamei sale, R.G., cei doi stabilind ca în ziua următoare să se vadă la adresa din Cartierul Crângaşi pentru ca martora să-i dea o copie a cărţii de identitate a mamei sale.

Pentru înmatricularea autoturismului, C.C.M. a apelat la martorul P.C. căruia i-a înmânat documentele necesare, copia cărţii de identitate a numitei R.G., precum şi banii pentru achitarea taxelor aferente înmatriculării.

Martorul P.C. a obţinut certificatul de înmatriculare pe care i l-a predat lui C.C.M. Autoturismul A. cu numărul de identificare W1 a fost înscris în circulaţie pe numele martorei R.G. cu nr. de înmatriculare B4.

Martora R.G. în cursul urmăririi penale a arătat că de achiziţionarea autoturismului s-a ocupat fiica sa, dându-i acesteia suma de 25 - 30.000 RON, diferenţa fiind achitată de C.M. din economiile sale şi nu s-a prezentat la Serviciul Înmatriculări Auto pentru înmatricularea autoturismului.

Martora a mai arătat că datorită certurilor existente între fiica ei şi inculpat a preferat ca înmatricularea autoturismului să se facă pe numele său, nu posedă permis de conducere şi ştie că nici fiica sa nu posedă permis.

Audiată fiind în cursul cercetării judecătoreşti, martora R.G. relatează că la începutul lunii septembrie 2012, fiica sa i-a spus că a discutat cu un prieten al soţului său despre posibilitatea achiziţionării unui autoturism în valoare de circa 12.000 euro, ce urma să fie făcut cadou inculpatului cu prilejul zilei de naştere a acestuia care era în luna decembrie.

La câteva zile după ce i-a dat fiicei sale circa 30.000 RON, aceasta i-a relatat că merge să se întâlnească cu persoana care trebuie să se ocupe de procurarea autoturismului, însă nu ştie unde anume s-au întâlnit.

Martora mai relatează că la începutul lunii noiembrie 2012 fiica sa i-a spus că trebuie să meargă în str. N. pentru că vine o persoană să aducă maşina, aceasta fiind adusă direct la acea adresă.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiată soţia inculpatului - martora C.M.

Potrivit declaraţiei acesteia, la petrecerea ce a avut loc la sfârşitul lunii august 2012 cu ocazia cununiei religioase şi a botezului fiului lor, a discutat cu T.D.V. despre posibilitatea achiziţionării unui autoturism în valoare de circa 12.000 euro ce urma a fi făcut cadou inculpatului cu ocazia zilei sale de naştere care era pe 17 decembrie.

T.D.V. a fost de acord să o ajute să procure autoturismul, iar la jumătatea lunii septembrie 2012 a sunat-o pentru a se întâlni şi a discuta despre autoturism.

Martora susţine că cei doi s-au întâlnit în apropierea locuinţei din str. N., i-a spus că a găsit în Germania prin intermediul unui prieten un A., fără a-i specifica preţul.

În acea împrejurare, fără a fi de faţă alte persoane, martora i-a înmânat lui T.D.V. sumele de 2000 euro şi 38.000 RON ce proveneau de la mama sa şi din banii rămaşi de la petrecerea de nuntă şi botez.

T.D.V. i-a spus că va fi sunată de un prieten de-al său, C.M., atunci când maşina va sosi în ţară, iar la jumătatea lunii octombrie 2012 a fost sunată de către acesta care i-a relatat că maşina a ajuns la ţară.

Potrivit declaraţiei martorei, autoturismul A. a fost adus direct la locuinţa din str. N. de către un angajat al lui C.M., care sunat-o în prealabil pentru a-i cere adresa, iar maşina a stat în permanenţă la acea adresă şi nu a fost niciodată la adresa din cartierul Crângaşi.

Maşina a fost înmatriculată prima dată pe numele SC S. SRL, iar de procedura înmatriculării s-a ocupat martorul C.C.M., căruia i-a cerut să înmatriculeze autoturismul pe numele mamei sale, având în vedere că anterior inculpatul i-a reproşat achiziţionarea autoturismului.

Declaraţiile martorelor R.G. şi C.M. sunt contrazise de declaraţiile martorilor T.D.V. şi C.C.M., precum şi de înscrisurile care atestă provenienţa maşinii.

Astfel, T.D.V. a relatat în faţa instanţei că într-adevăr a participat la petrecerea de nuntă şi botez organizată în Bucureşti şi cu certitudine nu a avut nicio discuţie cu soţia inculpatului legată de achiziţionarea unui autoturism şi în nicio altă împrejurare C.M. nu i-a cerut ajutorul pentru achiziţionarea unui autoturism.

Martorul arată că nu s-a pus problema să primească vreo sumă de bani pentru achiziţionarea autoturismului sau pentru taxele de înmatriculare în cuantum de 4.500 lei, această sumă fiind restituită martorului C.C.M.

Acest martor confirmă în declaraţiile sale cele susţinute de T.D.V. privind achiziţionarea autoturismului, declaraţiile celor doi martori coroborându-se cu înscrisurile referitoare la cumpărarea autoturismului existente în dosar.

De asemenea, martorul C.C.M. infirmă cele relatate de C.M. în sensul că autoturismul a fost dus direct la imobilul din str. N., sector 1 Bucureşti, de către o altă persoană.

Martorul C.C.M. a arătat constant pe parcursul procesului penal că iniţial a dus autoturismul în cartierul Crângaşi, descriind şi locul unde l-a parcat, după care a urcat la etajul 4 unde a predat cheile şi actele soţiei inculpatului (conform actelor din dosar aceasta locuieşte într-un apartament situat la etajul 4 al unui imobil din Calea Crângaşi).

Referitor la înmatricularea autoturismului, din declaraţia martorului T.D.V. a rezultat că inculpatul i-a spus iniţial că acesta trebuie înmatriculat pe numele soţiei sale, sens în care i-a trimis o copie a cărţii de identitate a soţiei.

Ulterior, C.M. i-a spus martorului C.C.M. că autoturismul trebuia înmatriculat pe numele mamei sale.

Din actele existente la dosar a rezultat că într-adevăr, iniţial, autoturismul a fost înmatriculat provizoriu pe numele SC S.D. SRL, societate administrată de C.C.M., ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între L.H. şi SC S.D. SRL şi care a fost necesar pentru eliberarea numerelor provizorii de înmatriculare cu o valabilitate de 30 de zile.

Martorul C.C.M. a mai confirmat şi faptul că T.D.V. i-a cerut să se ocupe de înmatricularea autoturismului, că acesta a fost achiziţionat în contul unei datorii pe care o avea la T.D.V., care i-a plătit numai suma de bani necesară înmatriculării, respectiv 4.500 lei.

Martora C.M. a mai arătat că, în virtutea relaţiilor de prietenie cu T.D.V. nu a încheiat niciun înscris cu acesta, care să dovedească faptul că i-a înmânat 2.000 euro şi 38.000 RON.

Astfel, martora nu a fost în măsură să prezinte niciun înscris care să ateste că a achitat preţul de achiziţie al autoturismului, din actele dosarului ce atestă provenienţa acestuia, coroborate cu declaraţiile martorilor C.C.M. şi T.D.V. rezultând că preţul maşinii a fost achitat de către T.D.V. în modalitatea descrisă de acesta.

Inculpatul C.D. a pretins şi a primit autoturismul A., în valoare de 16.300 euro, de la martorul T.D.V. pentru a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv în schimbul promisiunii că, dacă pe teritoriul României vor fi demarate proceduri judiciare, de orice natură, cu privire la martor, la familia sau firmele sale, în calitatea pe care o avea, de procuror-şef al D.N.A. - Biroul Teritorial Slobozia, îl va sprijini prin furnizarea de informaţii referitoare la cursul procedurilor şi îi va asigura protecţie.

Aceste aspecte rezultă fără echivoc din declaraţiile constante ale lui T.D.V. date pe parcursul procesului penal, dar şi din atitudinea inculpatului ulterior sesizării Biroului Teritorial Slobozia cu cererea de comisie rogatorie a autorităţilor judiciare germane de a furniza martorului informaţii confidenţiale legate de ancheta în desfăşurare.

IV. În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului C.D., care în perioada februarie - iunie 2013, în calitate de procuror-şef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, având repartizată spre soluţionare lucrarea nr. 518/II-5/2013 ce avea ca obiect executarea cererii de comisie rogatorie internaţională nr. 601/AR/1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania, prin care se solicitase efectuarea unor percheziţii la domiciliile martorilor M.G., B.T. şi C.V.O., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, i-a avertizat pe aceştia, prin intermediul lui T.D.V. şi A.M., că domiciliile le vor fi percheziţionate, asigurându-le astfel timpul necesar pentru ascunderea sau distrugerea unor bunuri sau documente relevante ce ar fi putut constitui mijloace de probă, ori pentru a putea părăsi teritoriul României, zădărnicind în această modalitate urmărirea penală întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 264 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, însă în cursul soluţionării cauzei, la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte făcând aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile.

Prima instanţă a reţinut că, în speţă, legea mai favorabilă este noul C. pen., fapta comisă de inculpat fiind incriminată în dispoziţiile art. 269 alin. (1) C. pen. şi pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii.

Înalta Curte a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice în dispoziţiile art. 269 alin. (1) C. pen., având în vedere că, referitor la actele materiale reţinute în sarcina inculpatului, conţinutul infracţiunii de favorizare a făptuitorului este acelaşi cu cel prevăzut în dispoziţiile art. 264 C. pen. anterior.

Referitor la dispoziţiile art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte a reţinut, pe de o parte, că aceste dispoziţii legale nu sunt aplicabile în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 269 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 17 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000 în vigoare până la 1 februarie 2014, favorizarea celor care au comis una dintre infracţiunile de corupţie (prevăzute în secţiunea a II-a) şi a celor asimilate cu acestea (secţiunea a III-a) este o infracţiune în legătură directă cu acestea.

În speţă, în sarcina inculpatului C.D. s-a reţinut că i-a favorizat pe martorii M.G., B.T. şi C.V.O., care erau cercetaţi de către autorităţile judiciare germane pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, ce nu se regăseşte printre infracţiunile arătate în secţiunea a II-a şi a III-a din Legea nr. 78/2000.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 au fost abrogate, ca urmare a modificărilor aduse acestei legi, modificări ce au intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, astfel că nu vor fi reţinute în încadrarea juridică a faptei de favorizare a făptuitorului.

Fapta inculpatului C.D., constând în aceea că, în calitate de procuror-şef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, având repartizată spre soluţionare lucrarea cu nr. 518/II-5/2013 ce avea ca obiect executarea cererii de comisie rogatorie internaţională nr. 601/AR/1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi primit de la martorul T.D.V., în perioada 22 mai 2013 - 23 mai 2013, două maşini de piatră în valoare de 2790 lei, la data de 1 iunie 2013, prin intermediul martorei A.M., 10 arbori thuya în valoare de 2791,98 lei, cu scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv de a nu adopta măsuri de protecţie minimală care să asigure conspirativitatea activităţilor de percheziţie ce urmau a fi efectuate de autorităţile judiciare germane în Municipiul Slobozia, în perioada 3 iunie 2013 - 5 iunie 2013, la domiciliile martorilor M.G., B.T. şi C.V.O. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată prev.de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În drept, s-a reţinut că fapta aceluiaşi inculpat care, în calitate de procuror-şef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în perioada august - noiembrie 2012, a pretins şi a primit de la martorul T.D.V. un autoturism A. în valoare de 16.300 euro, a cărei proprietate a disimulat-o prin înmatricularea pe numele soacrei sale R.G., în scopul de a efectua un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv pentru a asigura o protecţie necondiţionată lui T.D.V., prin neadoptarea măsurilor legale ori prin furnizarea de informaţii confidenţiale în ipoteza în care împotriva acestuia ar fi fost demarate proceduri judiciare de către organele judiciare române ori, prin intermediul acestora, de către organele judiciare străine, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Înalta Curte a reţinut că pentru infracţiunea de luare de mită, dispoziţiile din C. pen. anterior şi ale Legii nr. 78/2000 în vigoare până la 1 februarie 2014 sunt mai favorabile, pedeapsa fiind închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, spre deosebire de noul C. pen., unde infracţiunea de luare de mită este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, limite ce se majorează potrivit art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 modificată cu o treime.

V. Inculpatul C.D. nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Cu privire la infracţiunea de favorizare a făptuitorului, inculpatul a arătat că în nicio împrejurare nu a discutat cu T.D.V. despre percheziţiile ce urmau să aibă loc şi nu i-a spus acestuia să plece din ţară pe perioada efectuării percheziţiilor.

Referitor la biletul pe care se reţine că l-a trimis lui T.D.V. prin intermediul martorului O.G., inculpatul a precizat că acesta i-a fost înmânat de către numita T.D., cu rugămintea de a-l da lui T.D.V. pentru că acesta refuza să răspundă la telefon.

Întrucât nu a reuşit să îl contacteze telefonic pe T.D.V., l-a rugat pe martorul O.G. să-i dea respectivul bilet, al cărei conţinut nu l-a cunoscut.

Inculpatul a mai arătat că nu este real că i-a transmis un bilet lui T.D.V. prin intermediul tatălui acestuia, martorul T.A., bilet în care se menţiona "N., sâmbătă după orele 16.00".

Inculpatul a mai arătat că în discuţiile telefonice pe care le-a purtat la data de 29 mai 2013 cu martorii A.M. şi T.D.V. şi în cadrul cărora le-a solicitat acestora anumite date despre M.G., B.T. şi C.V.O. nu a făcut nicio referire la percheziţiile domiciliare şi a apreciat că, procedând în acest mod, nu a divulgat secretul lucrării pe care o avea în lucru, iar martorii nu puteau înţelege că există o anchetă împotriva respectivelor persoane.

Instanţa a reţinut că apărările inculpatului sunt infirmate de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi la care s-a făcut referire anterior, precum şi de procesele-verbale de redare a conţinutului convorbirilor telefonice purtate de inculpat şi de martorii A.M., T.D.V., M.E.G. şi M.D.

De asemenea, acesta a cunoscut încă din data de 14 februarie 2013, atunci când a semnat adresa nr. 215/II-5/2012 către O.C.P.I. Ialomiţa că autorităţile judiciare germane sunt interesate de posibilitatea efectuării unor percheziţii domiciliare în oraşul Slobozia.

Ulterior datei de 23 aprilie 2013, când s-a transmis Biroului Teritorial Slobozia adresa prin care se propunea o anumită perioadă pentru efectuarea percheziţiilor, inculpatul C.D. a fost singurul procuror care şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Biroului Teritorial Slobozia, procurorul I.A. fiind în concediu de odihnă până la data de 7 iunie 2013.

Concluzia că inculpatul cunoştea despre percheziţiile domiciliare rezultă şi din faptul că acesta i-a comunicat lui T.D.V. perioada în care urmau să se desfăşoare acestea, indicând expres săptămâna a 23-a din an, formulare pe care nu o putea afla decât din lecturarea solicitării autorităţilor germane.

Referitor la apărarea inculpatului, că actul de justiţie nu a fost împiedicat în niciun fel pentru că percheziţiile domiciliare au fost efectuate, s-a reţinut că nu poate fi primită întrucât infracţiunea de favorizare a făptuitorului subzistă chiar dacă scopul urmărit nu a fost realizat.

În speţă, percheziţiile domiciliare au fost într-adevăr efectuate, numai că acestea au fost lipsite de finalitate, la domiciliul persoanelor respective nefiind identificate înscrisuri sau obiecte relevante pentru organele de anchetă.

Referitor la infracţiunea de luare de mită în formă continuată având ca obiect brazii şi cele două maşini de piatră, inculpatul a arătat că, la solicitarea fiului său C.A., l-a sunat pe T.D.V. şi l-a rugat să-l contacteze pe martorul B.D. pentru a-i duce două maşini cu piatră la imobilul din Slobozia unde SC R. SRL are un punct de lucru.

De asemenea, tot la rugămintea fiului său, l-a sunat pe T.D.V. şi i-a solicitat să-i dea 10 brazi thuya pentru a fi plantaţi în curtea aceluiaşi imobil.

Potrivit susţinerilor sale, inculpatul i-a spus lui T.D.V. că bunurile respective urmează a fi plătite, susţineri ce sunt infirmate de martorul T.D.V.

Inculpatul a recunoscut că nu a achitat contravaloarea brazilor şi pietrişului şi nici fiul său nu a făcut acest lucru, facturile fiind emise pentru SC L. SRL, societatea martorului T.D.V.

În apărarea sa, inculpatul a susţinut că între fiul său şi martorul T.D.V. existau relaţii de amiciţie încă din anul 2006, între SC R. SRL unde este asociat C.A. şi societatea martorului T.D.V. existau relaţii comerciale frecvente în sensul că lunar R. SRL făcea plăţi către această societate pentru masă, catering şi alte produse, depunând la dosarul cauzei facturi care atestă acest lucru.

Pe de altă parte, pretinderea şi primirea brazilor şi a pietrişului nu au legătură cu atribuţiile de serviciu ale inculpatului.

S-a reţinut că apărările inculpatului sunt nefondate.

Înalta Curte a constatat că, deşi s-a invocat o relaţie apropiată, de amiciţie între T.D.V. şi C.A. acesta nu l-a sunat personal pentru a-i solicita bunurile respective, C.A. declarând în faţa instanţei că "nu şi-a permis să facă acest lucru".

Contravaloarea pietrişului şi a brazilor nu a fost achitată de inculpat sau de fiul acestuia şi nici de către SC R. SRL, chiar dacă între această societate şi SC L. SRL existau relaţii comerciale.

Mai mult, după cum a rezultat din declaraţia martorului T.D.V., nici nu s-a pus vreodată problema ca inculpatul, fiul acestuia sau SC R. SRL să achite contravaloarea respectivelor bunuri.

Aceste bunuri au fost pretinse şi primite de către inculpat în condiţiile în care, fiind investit cu o solicitare de comisie rogatorie a autorităţilor judiciare germane, contrar atribuţiilor de serviciu, nu a adoptat măsuri de protecţie minimale pentru a se asigura conspirativitatea activităţilor de percheziţie.

Referitor la infracţiunea de luare de mită având ca obiect autoturismul A., inculpatul nu a recunoscut nici săvârşirea acesteia, relatând că în cursul lunii octombrie sau noiembrie, atunci când a mers la domiciliul soacrei sale, R.G., a văzut în curte un autoturism acoperit cu o prelată.

De la soţia sa, martora C.M., a înţeles că maşina a fost luată de ea pentru copilul lor în vârstă de un an, fără a i se oferi alte detalii cu privire la provenienţă sau costul acesteia.

Inculpatul a mai arătat că în primăvara anului 2012 i-a relatat lui T.D.V. problemele pe care le are cu maşina personală, acesta i-a recomandat să-şi ia altă maşină şi l-a întrebat cât ar fi dispus să dea pe o maşină second hand, inculpatul spunându-i că în jur de 10 - 12.000 euro.

Referitor la modalitatea de achiziţionare a autoturismului, martorele R.G. şi C.M., soacra şi respectiv soţia inculpatului, au confirmat cele susţinute de inculpat în apărarea sa, însă Înalta Curte a apreciat, pe de o parte, că aceste declaraţii sunt subiective având în vedere calitatea persoanelor audiate, iar pe de altă parte, a constatat că acestea sunt contrazise de declaraţiile martorilor T.D.V., C.C.M., de înscrisurile care atestă provenienţa maşinii şi din care rezultă că autoturismul a fost achiziţionat în modalitatea descrisă de martorul T.D.V.

Instanţa de fond a reţinut că înscrisurile depuse de inculpat referitoare la autoturismul A. aflate la dosar instanţă nu sunt în măsură să infirme situaţia de fapt reţinută, ci acestea dovedesc modalitatea în care autoturismul de provenienţă germană a fost introdus şi înmatriculat pe teritoriul României.

Faptul că autoturismul a fost înmatriculat provizoriu pe numele SC S.D. SRL confirmă susţinerile martorilor T.D.V. şi C.C.M. în sensul că inculpatul i-a cerut lui T.D.V., în repetate rânduri, în mod insistent, să se ocupe de înmatricularea autoturismului, iar C.C.M. a procedat la efectuarea formalităţilor necesare înmatriculării la rugămintea martorului T.D.V.

În apărarea sa, inculpatul a mai susţinut că achiziţionarea autoturismului nu are nicio legătură cu atribuţiile sale de serviciu, cererea de comisie rogatorie pasivă fiind trimisă la Biroul Teritorial Slobozia abia în luna februarie 2013, astfel că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prima instanţă a reţinut că nici această apărare nu este întemeiată.

Pentru a fi în prezenţa infracţiunii de luare de mită este necesar ca funcţionarul să pretindă sau să primească bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori să accepte promisiunea unor astfel de foloase pentru a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau pentru a face un act contrar acestor îndatoriri.

Actul pentru care funcţionarul pretinde ori primeşte bani, ori alte foloase trebuie să facă parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale acestuia, respectiv să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu.

Inculpatul C.D. a pretins şi a primit de la T.D.V. autoturismul marca A. în schimbul promisiunii că, dacă pe teritoriul României vor fi demarate proceduri judiciare, de orice natură, cu privire la martor, la familia sa ori la firmele sale, îl va sprijini prin furnizarea de informaţii referitoare la cursul procedurilor şi îi va asigura protecţia.

Inculpatul avea calitatea de procuror-şef al unei unităţi din cadrul D.N.A., respectiv Biroul Teritorial Slobozia, calitate în care avea posibilitatea să ia cunoştinţă de informaţiile ce vizau o posibilă cercetare a lui T.D.V. de către autorităţile germane în legătură cu activitatea desfăşurată de firmele acestuia pe teritoriul Germaniei, în contextul în care aflase de la acesta că autorităţile germane l-au citat în calitate de martor într-un dosar de evaziune fiscală.

De asemenea, acesta avea obligaţia de a nu dezvălui sau folosi în alte scopuri decât cele legate direct de exercitarea profesiei, informaţiile pe care le obţinea în această calitate, obligaţie pe care ulterior şi-a încălcat-o, informându-l pe T.D.V. despre interesul autorităţilor judiciare germane în legătură cu persoanele aflate în anturajul acestuia.

Autoturismul A. a fost pretins şi primit de către inculpat pentru ca acesta să facă un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv în schimbul promisiunii de a-l informa pe T.D.V. cu privire la declanşarea unor eventuale proceduri judiciar pe teritoriul României cu privire la martori ori firmele sale şi de a-i asigura astfel protecţie, prin neadoptarea măsurilor legale.

Evenimentele derulate ulterior după sesizarea Biroului Teritorial Slobozia cu cererea de comisie rogatorie pasivă a autorităţilor germane au demonstrat că promisiunea făcută de inculpat nu era una formală, ci reală, în condiţiile în care acesta i-a adus la cunoştinţă lui T.D.V. despre percheziţii, l-a sfătuit să părăsească oraşul Slobozia pe perioada efectuării acestuia şi l-a informat ulterior despre modul cum au decurs percheziţiile.

La termenul din 4 octombrie 2013, inculpatul a susţinut că denunţul formulat de T.D.V. la data de 26 iunie 2013 nu respectă cerinţele legii, în sensul că nu a fost prezentat în formă scrisă, procurorul a fost înştiinţat iniţial doar verbal cu privire la fapta de luare de mită, având ca obiect autoturismul, după care s-a procedat la audierea martorului referitor la această faptă, declaraţia sa constituind de fapt denunţul.

În ipoteza în care martorul nu a prezentat un denunţ în formă scrisă, procurorul avea obligaţia de a întocmi un proces-verbal conform cerinţelor art. 223 alin. (3) C. proc. pen. anterior.

Din examinarea actelor dosarului de urmărire penală, Înalta Curte a constatat că denunţul formulat de T.D.V. la data de 26 iunie 2013 respectă cerinţele art. 223 C. pen. anterior, fiind scris şi semnat de către denunţător, în conţinutul denunţului descriindu-se fapta care formează obiectul acestuia.

Faptul că denunţul a fost consemnat în prezenţa procurorului nu conduce la ideea că nu au fost respectate dispoziţiile art. 223 alin. (3) C. proc. pen. anterior, nefiind necesar ca procurorul să întocmească în acest caz un proces verbal din moment ce denunţul a fost formulat în scris.

VI. La individualizarea pedepsei prima instanţă a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, valoarea bunurilor ce au constituit obiectul luării de mită, forma continuată a uneia dintre infracţiunile de luare de mită, datele care circumstanţiază persoana inculpatului.

Astfel, acesta a săvârşit faptele în calitate de procuror, ce presupunea o conduită de respectare a legii şi nu de încălcare a acesteia. Mai mult, inculpatul s-a folosit de funcţia deţinută pentru obţinerea unor beneficii materiale pentru el şi familia sa, încercând ulterior, în cazul autoturismului, să disimuleze provenienţa acestuia prin înmatricularea lui pe numele soacrei sale.

Totodată, inculpatul a pus în pericol ancheta desfăşurată de autorităţile judiciare germane, la percheziţiile domiciliare efectuate la martorii C.V.O., B.T. şi M.G., nefiind identificate mijloace probatorii relevante pentru organele de anchetă.

Inculpatul este la prima încălcare a legii penale, este căsătorit şi are în întreţinere un copil minor, a avut o bună conduită după comiterea faptelor aşa cum rezultă din caracterizările emise de Serviciul Independent de Reţinere şi Arestare Preventivă şi nu a recunoscut săvârşirea faptelor ce i se reţin în sarcină.

Referitor la infracţiunea de luare de mită având ca obiect brazii şi cele două maşini de piatră, Înalta Curte a reţinut în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, având în vedere valoarea bunurilor pretinse şi primite de către acesta şi dispoziţiile art. 5 C. pen.

Înalta Curte, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, a aplicat inculpatului C.D. pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, pentru infracţiunea de favorizare a făptuitorului şi două infracţiuni de luare de mită, dintre care una în formă continuată, apreciind că numai prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate este realizat scopul preventiv educativ al sancţiunii.

Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă, a declarat apel, în termen legal, inculpatul C.D.

Prin apelul formulat în cauză, apelantul inculpat a solicitat schimbarea încadrării juridice şi pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru o singură faptă, aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege, reţinerea circumstanţelor atenuante şi stabilirea unei modalităţi de executare a pedepsei în condiţiile art. 86¹ C. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la motivele de apel invocate de inculpatul C.D. şi în raport cu dispoziţiile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că apelul declarat de inculpat nu este fondat, pentru următoarele considerente:

În ce priveşte prima critică formulată în motivele de apel, instanţa de control judiciar reţine că aceasta nu este fondată.

Examinând actele şi lucrările dosarului se constată că, prima instanţă, în baza probatoriului administrat, a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului C.D. în comiterea faptelor descrise în actul de sesizare - luare de mită (două fapte, dintre care una în formă continuată) şi favorizarea făptuitorului - şi le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare, având în vedere calitatea subiectului activ şi funcţia publică deţinută în virtutea calităţii de magistrat procuror.

Probatoriul administrat confirmă pe deplin existenţa şi săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor de luare de mită, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, dintre care una în formă continuată, reţinându-se că, în calitate de procuror-şef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, având repartizată spre soluţionare lucrarea cu nr. 518/II-5/2013 ce avea ca obiect executarea cererii de comisie rogatorie internaţională nr. 601/AR/1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi primit de la martorul T.D.V., în perioada 22 mai 2013 - 23 mai 2013, două maşini de piatră în valoare de 2790 lei, la data de 1 iunie 2013, prin intermediul martorei A.M., 10 arbori thuya în valoare de 2791,98 lei, cu scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv de a nu adopta măsuri de protecţie minimală care să asigure conspirativitatea activităţilor de percheziţie ce urmau a fi efectuate de autorităţile judiciare germane în Municipiul Slobozia, în perioada 3 iunie 2013 - 5 iunie 2013, la domiciliile martorilor M.G., B.T. şi C.V.O. şi a infracţiunii de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. constând în aceea că, în perioada februarie - iunie 2013, în calitate de procuror-şef al Biroului Teritorial Slobozia din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, având repartizată spre soluţionare lucrarea nr. 518/II-5/2013 ce avea ca obiect executarea cererii de comisie rogatorie internaţională nr. 601/AR/1370/12 formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania, prin care se solicitase efectuarea unor percheziţii la domiciliile martorilor M.G., B.T. şi C.V.O., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, i-a avertizat pe aceştia, prin intermediul lui T.D.V. şi A.M., că domiciliile le vor fi percheziţionate, asigurându-le astfel timpul necesar pentru ascunderea sau distrugerea unor bunuri sau documente relevante ce ar fi putut constitui mijloace de probă, ori pentru a putea părăsi teritoriul României, zădărnicind în această modalitate urmărirea penală. Pornind de la o situaţie de fapt conturată de ansamblul probator administrat, instanţa de fond a reliefat, în mod corect, împrejurările comiterii faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.D.

Astfel, în legătură cu infracţiunea de favorizarea făptuitorului se constată că prima instanţă a dat o interpretare corectă materialului probator administrat reţinând că prin acţiunile sale de a avertiza pe martorii M.G., B.T. şi C.V.O., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prin intermediul lui T.D.V. şi A.M., că domiciliile le vor fi percheziţionate, inculpatul C.D. le-a asigurat timpul necesar pentru ascunderea sau distrugerea unor bunuri sau documente relevante ce ar fi putut constitui mijloace de probă, ori pentru a putea părăsi teritoriul României, zădărnicind în această modalitate urmărirea penală.

În ceea ce priveşte infracţiunile de luare de mită, Înalta Curte constată că din succesiunea cronologică a împrejurărilor faptice reţinute de prima instanţă (necontestate de către inculpat sub aspectul existenţei şi comiterii lor, dar care în opinia sa au fost comise în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice ce imprimă faptei un caracter continuat) se conturează două momente ale acţiunii infracţionale a inculpatului, respectiv, al pretinderii şi al primirii în perioada 22 mai - 23 mai 2013 în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice a două maşini de piatră, în valoare de 2790 lei, la data de 1 iunie 2013, prin intermediul martorei A.M., 10 arbori thuya în valoare de 2791,98 lei, cu scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu şi al pretinderii şi primirii în perioada august - noiembrie 2012 de la martorul T.D.V. a unui autoturism A. în valoare de 16.300 euro, a cărei proprietate a disimulat-o prin înmatricularea pe numele soacrei sale R.G., în scopul de a efectua un act contrar îndatoririlor sale de serviciu.

Relevanţă sub aspectul vinovăţiei inculpatului C.D. prezintă declaraţiile inculpaţilor T.D.V., A.M., ale martorilor C.V.O., B.T., M.G., I.A., O.G.I., T.R., T.A., M.E.G., H.M., ce se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu T.D.V., A.M., M.E.G., H.M., M.D., C.V.O. şi M.G., cererea de comisie rogatorie formulată de Parchetul Muhlhausen - Germania şi înscrisurile anexate acesteia, adresele şi referatele întocmite de Serviciul de Cooperare Internaţională, Informare şi Relaţii Publice - Biroul de legătură cu instituţiile similare din alte state, înscrisurile care vizează efectuarea percheziţiilor domiciliare la martorii C.V.O., M.G. şi B.T.

Susţinerea apărării, în sensul că cele trei acte materiale de luare de mită au fost realizate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, respectiv asigurarea protecţiei martorului T.V. prin furnizarea de informaţii confidenţiale în situaţia în care împotriva lui T.D.V. ar fi fost demarate proceduri judiciare de către organele judiciare române/străine, nu este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată, prin raportare la infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, la împrejurările de fapt şi datele cauzei, că din punct de vedere material s-au săvârşit două fapte, dintre care una în formă continuată, care constituie, fiecare în parte, infracţiunea de luare de mită, iar din punct de vedere juridic nu există unitate de infracţiune, aşa cum susţine apărarea inculpatului.

Unitatea legală de infracţiune există atunci când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni (art. 41 alin. (2) C. pen. anterior).

Pentru existenţa infracţiunii continuate este necesar a se stabili dacă acţiunile inculpatului au fost sau nu generate de o rezoluţie infracţională unică sau au fost săvârşite izolat, pe baza unor rezoluţii infracţionale distincte.

Din analiza elementelor de fapt şi a împrejurărilor în care inculpatul a comis cele două fapte, săvârşite la un interval relativ mare de timp (prima acţiune având loc în august - noiembrie 2012, iar celelalte două acte în mai - iunie 2013), rezultă că, în momentul luării rezoluţiei, inculpatul nu a avut reprezentarea, în concret, a activităţii infracţionale în ansamblul ei, lipsind acea persistenţă a elementului subiectiv care trebuie să existe iniţial şi să lege acţiunile inculpatului.

Astfel, faptul că inculpatul a săvârşit acţiunile de luare de mită ori de câte ori s-a aflat în împrejurări care i-au favorizat această activitate, devenind pentru acesta o obişnuinţă în a obţine beneficii materiale, în schimbul efectuării unor acte contrare îndatoririlor sale de serviciu, nu semnifică că acestea au fost realizate ca un rezultat al unei rezoluţii infracţionale unice. Totodată, intervalul de timp de 6 luni dintre cele două fapte denotă lipsa unei rezoluţii unice, caracteristică infracţiunii continuate şi realizarea acestora în mod independent.

Reţinând vinovăţia inculpatului C.D. în comiterea faptelor de luare de mită şi favorizarea infractorului, Înalta Curte, secţia penală, în mod întemeiat a dispus condamnarea acestuia la pedepse orientate spre minimum special prevăzut de lege, apreciind că numai prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate este realizat scopul preventiv educativ al sancţiunii.

În al doilea motiv de apel, inculpatul a criticat sentinţa pentru neaplicarea în tot a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen., raportat la faptul că a îndeplinit cu conştiinciozitate funcţia de magistrat procuror timp de 29 de ani, din care 9 ani în cadrul D.N.A., fără a exista niciun fel de dubiu asupra corectitudinii sale.

A mai solicitat a se avea în vedere şi sănătatea, vârsta, situaţia familială şi alte împrejurări privind persoana sa, respectiv faptul că are 55 de ani, este căsătorit, anterior văduv, are doi copii dintre care unul minor în întreţinere (în vârstă de 2 ani şi 2 luni), în acest moment soţia fiind singura care se ocupă de buna creştere şi educaţia copilului.

De asemenea, a invocat caracterizările şi recomandările privind conduita sa procesuală şi pe perioada arestării preventive, solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate şi executarea acesteia în condiţiile art. 86¹ C. pen. anterior.

Referitor la cea de-a doua critică a inculpatului privind nereţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi cu privire la infracţiunile prev. de art. art. 254 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 269 alin. (1) C. pen., având în vedere circumstanţele reale şi personale ale inculpatului (activitatea de 29 de ani în funcţia de procuror din care 9 ani ca procuror DNA, calificativele obţinute astfel cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, vârsta de 55 ani, situaţia familială şi faptul că are un copil minor în întreţinere, este singurul întreţinător la familiei), Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată.

Astfel, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a avut în vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., cărora le-a acordat eficienţa cuvenită, printre care şi datelor care caracterizează persoana acestuia.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, apreciază că prin cuantum, natura şi modalitatea de executare, pedeapsa rezultantă stabilită de instanţa fondului asigură restabilirea ordinii de drept, reflectând gradul de pericol social al faptelor săvârşite, dar şi circumstanţele de ordin personal.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că, raportat la gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat faptele de luare de mită şi favorizarea făptuitorului (inculpatul s-a folosit de calitatea sa de procuror-şef al Biroului Teritorial Slobozia al D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, transformând practic actul de justiţie într-un obiect al negocierii pentru interese personale, solicitând diverse bunuri în schimbul efectuării unor acte contrare îndatoririlor sale de serviciu) şi de valorile sociale importante puse în pericol, instanţa de fond a individualizat în mod just cuantumul pedepselor aplicate.

La individualizarea pedepselor aplicate, prima instanţă a avut în vedere şi datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului, pe care, în mod just, nu le-a valorificat ca circumstanţe atenuante pentru toate faptele, dat fiind că unele dintre acestea (lipsa antecedentelor penale, conduita în societate) sunt inerente desfăşurării calităţii de magistrat, precum şi vârsta şi starea de sănătate a acestuia, însă, în mod corect, a apreciat că, în considerarea pericolului concret ridicat al faptelor de corupţie, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare stabilită pentru cele trei fapte săvârşite în concurs, fără aplicarea unui spor, este aptă să asigure atingerea scopului pedepsei.

În ce priveşte infracţiunea de luare de mită având ca obiect brazii şi cele două maşini de piatră, se constată că, în mod just, raportat la valoarea şi natura bunurilor pretinse şi primite de către inculpat, au fost reţinute în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 5 C. pen.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat C.D. împotriva Sentinţei nr. 438 din 12 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 4452/1/2013.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia, de la 13 iunie 2013 la data de 22 septembrie 2014.

Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat C.D. împotriva Sentinţei nr. 438 din 12 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 4452/1/2013.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia, de la 13 iunie 2013 la data de 22 septembrie 2014.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 74/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI		ICCJ. Decizia nr. 90/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

ICCJ. Decizia nr. 108/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 109/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 25/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 74/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 90/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 77/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 84/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 8/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI