ICCJ. Decizia nr. 75/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 75/2015
Dosar nr. 1832/1/ 2015
Şedinţa publică de la 15 iunie 2015
Asupra contestaţiei de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 476 din data de 20 mai 2014 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC U. SRL împotriva Rezoluţiei nr. 610/P/2013 din data de 15 noiembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că din analiza materialului probator nu au putut fi identificate, în ceea ce-i priveşte pe intimaţi, acte de conduită contrare atribuţiilor de serviciu.
În concluzie instanţa de fond a constatat că simpla nemulţumire subiectivă a persoanei pretins defavorizate printr-o soluţie nu poate constitui o premisă pentru angajarea răspunderii penale a magistraţilor, în lipsa oricăror alte indicii care să contureze existenţa unui raport juridic de drept penal, indicii care nu se regăsesc în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 4 iulie 2014 petenta SC U. SRL a formulat contestaţie, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, completul de 5 judecători, la data de 11 mai 2015, termenul de judecată fiind fixat pentru data de 15 iunie 2015.
Examinând cererea de apel, cu prioritate în ceea ce priveşte admisibilitatea acesteia, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă şi va fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui la liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul I Capitolul VII şi titlul III, Capitolul III C. proc. pen. admisibilitatea căii de atac a contestaţiei este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen. "Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) şi alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) este definitivă."
Totodată, se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 2781 pct. 10 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă".
În prezenta cauză, completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost sesizat cu contestaţia declarată de către contestatoarea SC U. SRL, împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Sentinţa penală nr. 476 din data de 20 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 135/1/2014.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea SC U. SRL împotriva Sentinţei penale nr. 476 din data de 20 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 135/1/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea SC U. SRL împotriva Sentinţei penale nr. 476 din data de 20 mai 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 135/1/2014.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 83/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 76/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
