ICCJ. Decizia nr. 83/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia penală nr. 83/2015

Dosar nr. 1308/1/2015

Şedinţa publică de la 29 iunie 2015

Asupra apelurilor declarate:

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 108 din 16 februarie 2015, pronunţată în Dosar nr. 3978/1/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a hotărât următoarele:

I. A condamnat pe inculpatul G.V. (fiul lui P. şi J., născut în sat Beştepe, com. Beştepe, jud. Tulcea, domiciliat în Tulcea, str. G., jud. Tulcea) la:

- 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

- 2 (doi) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (3 acte materiale).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 C. pen., a aplicat inculpatului G.V. pedeapsa cea mai grea, respectiv de 2 (doi) ani şi 8 (opt) luni închisoare, la care a adăugat un spor de 8 luni, acesta urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 22 octombrie 2014 la 16 februarie 2015.

Conform art. 399 C. proc. pen., a menţinut măsura preventivă a arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul G.V. prin încheierea de şedinţă din data de 21 ianuarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. A condamnat pe inculpatul H.O. (fiul lui N. şi F., născut în Hama, Republica Arabă Siria, cetăţean sirian, cu reşedinţa în Galaţi, str. B., jud. Galaţi, cu domiciliul ales în oraş Voluntari, judeţ Ilfov) la pedeapsa de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 91 alin. (1) C. proc. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului H.O., pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate, iar în temeiul alin. (3) al aceluiaşi articol, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la Primăria Oraşului Voluntari.

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a încetat măsura preventivă a arestului la domiciliu luată faţă de inculpat prin încheierea din 12 decembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A constatat că inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu de la 22 octombrie 2014 la 16 februarie 2015.

Conform art. 289 alin. (3) rap. la art. 112 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul G.V. sumele de 5000 lei şi 1000 dolari SUA şi l-a obligat la plata acestor sume către stat.

A menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanţa nr. 160/P/2014 din 6 noiembrie 2014 asupra sumei de 30.000 lei aflată în contul nr. xxx1, cod IBAN RO00xxx1, titular H.O., deschis la Banca D. - Agenţia Panait Istrati Galaţi.

A menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanţa nr. 160/P/2014 din 10 noiembrie 2014 asupra imobilului aparţinând inculpatului G.V., situat în mun. Tulcea, str. G., jud. Tulcea, compus din teren şi locuinţe şi înregistrat în CF nr. x1 a Mun. Tulcea, până la concurenţa sumei de 52.000 lei.

În baza disp. art. 290 alin. (4) teza a II-a C. pen., a obligat pe inculpatul G.V. să restituie martorului denunţător T.H. suma de 600 lei, precum şi contravaloarea unui miel, respectiv suma de 250 lei.

Conform art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 33.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

I. Prin Rechizitoriul nr. 160/P/2014 din 12 noiembrie 2014 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie- Secţia de combatere a corupţiei au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- G.V. pentru săvârşirea a două infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 şi art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) şi respectiv, art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În fapt s-a reţinut că, în luna decembrie 2013, în calitate de procuror D.I.I.CO.T. - Biroul Teritorial Tulcea, a acceptat solicitarea lui T.H. de a identifica o cale prin care chiar G.V. să ajungă să efectueze, în cadrul unităţii de parchet din care făcea parte, urmărirea penală în Dosarul nr. 800/P/2013 înregistrat la acel moment la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, în sensul dorit de T.H.

După ce a ajuns să efectueze urmărirea penală în dosarul menţionat, prin conexarea lui la Dosarul nr. 2D/P/2014 al D.I.I.CO.T. - Biroul Teritorial Tulcea în care T.H. formulase denunţul, în calitate de procuror de caz şi, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul G.V.:

- la data de 18 aprilie 2014 a primit de la T.H. un miel pentru G.M., a pretins de la T.H. o sumă de bani pentru sine şi a primit de la acesta suma de 600 lei,

- la data de 28 aprilie 2014 a pretins tot de la T.H. o sumă de bani, pentru ag. Ş.I. din cadrul Serviciului de Combatere a Crimei Organizate Tulcea, solicitarea sa fiind refuzată de T.H., iar

- la data de 14 iunie 2014 a pretins de la T.H. o sumă de bani pentru sine, sumă care nu i-a fost remisă.

În paralel cu activitatea descrisă mai sus, la data de 28 aprilie 2014, aflându-se în exerciţiul atribuţiilor de serviciu de procuror în cadrul D.I.I.CO.T. - Biroul Teritorial Tulcea care efectua urmărirea penală în Dosarul nr. 2D/P/2014 al unităţii de parchet menţionate, i-a cerut lui H.O., ca reprezentant de fapt al societăţilor SC A.I. SRL şi SC O.I. SRL şi suspect în Dosarul penal nr. 2D/P/2014, să-i dea suma de 5.000 euro, din care a primit în concret sumele de 5.000 lei şi 1.000 dolari, pentru a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, anume acela de a interveni, în această calitate, pe lângă conducerea D.S.V.S.A. Brăila şi Ialomiţa şi funcţionarii competenţi din cadrul acestor instituţii, în scopul înlesnirii soluţionării favorabile de către D.S.V.S.A. Brăila şi Ialomiţa a solicitărilor de export formulate de cele două societăţi, act pe care procurorul G.V. l-a şi făcut.

- H.O. pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că la data de 28 aprilie 2014, ca reprezentant de fapt al societăţilor SC A.I. S.R.L şi SC O.I. SRL şi suspect în Dosarul penal nr. 2D/P/2014, a acceptat solicitarea procurorului G.V. din cadrul D.I.I.CO.T. - Biroul Teritorial Tulcea, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu de procuror care efectua urmărirea penală în Dosarul nr. 2D/P/2014 al unităţii de parchet menţionate, de a-i da suma de 5.000 euro, remiţându-i în concret sumele de 5.000 lei şi 1.000 dolari, pentru ca acesta din urmă să facă un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, anume acela de a interveni, în această calitate, pe lângă conducerea D.S.V.S.A. Brăila şi Ialomiţa şi funcţionarii competenţi din cadrul acestor instituţii, în scopul înlesnirii soluţionării favorabile de către D.S.V.S.A. Brăila şi Ialomiţa a solicitărilor de export formulate de cele două societăţi, act pe care procurorul G.V. l-a şi făcut.

II. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14 noiembrie 2014 sub nr. 3978/1/2014, fiind repartizată judecătorului de cameră preliminară.

Prin încheierea din 12 decembrie 2014, pronunţată în cadrul procedurii de Cameră Preliminară în conformitate cu dispoziţiile art. 346 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu Rechizitoriul nr. 160/P/2014 al Direcţiei Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei prin care au fost trimişi în judecată cei doi inculpaţi pentru infracţiunile menţionate anterior, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii.

Prin aceeaşi încheiere s-a respins ca nefondată cererea de excludere a unor probe formulată de inculpatul G.V.

La termenul din 21 ianuarie 2014, inculpaţii G.V. şi H.O. au solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Înalta Curte, secţia penală, a procedat la audierea inculpaţilor, care au arătat că recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare.

Inculpatul H.O. a solicitat proba cu înscrisuri în circumstanţiere, probă pe care instanţa a încuviinţat-o, aceasta fiind administrată la termenul din 30 ianuarie 2015, conform dispoziţiilor art. 377 C. proc. pen.

Inculpatul G.V. a arătat că nu solicită administrarea de probe.

Înalta Curte, secţia penală, a constatat că cererea inculpaţilor G.V. şi H.O. de judecare a cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 374 alin. (4), art. 375 şi art. 377 C. proc. pen. este întemeiată şi, în conformitate cu aceste dispoziţii legale, a procedat la soluţionarea cauzei cu privire la cei doi inculpaţi.

III. Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 15 aprilie 2014, martorul T.H. a formulat un denunţ la Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, vizând săvârşirea de către inculpatul G.V. a infracţiunii de luare de mită, iar de către inculpatul H.O. şi martorul M.J. a infracţiunii de dare de mită.

În denunţ T.H. a învederat, în esenţă, că procurorul G.V. i-a solicitat suma de 10.000 euro, pentru ca aceasta să găsească o cale prin care să preia, în cadrul unităţii de parchet din care făcea parte, efectuarea urmăririi penale într-un dosar aflat pe rolul unei unităţi de parchet din judeţul Galaţi, precum şi pentru a efectua ulterior personal urmărirea penală, în sensul dorit de T.H. Prin acelaşi denunţ s-a sesizat şi faptul că, ulterior, acelaşi procuror ar fi primit sume de bani şi de la unul din suspecţii din acelaşi dosar, pentru a dispune măsuri favorabile acestora.

Mai detaliat, T.H. a învederat că în anul 2013, pe fondul unui conflict ivit între el, pe de o parte, O.H. şi M.J., de cealaltă parte, primul a formulat la I.P.J. Galaţi un denunţ faţă de cei din urmă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de uz de fals. În urma investigaţiilor efectuate, în luna septembrie 2013 s-a constatat că una din societăţile aparţinând lui H.O. şi fraţilor săi avea în ferme, în concret, un număr de animale mai mic decât cel declarat organelor de stat în vederea încasării subvenţiilor legale, iar documentele întocmite în vederea exportării animalelor (borderouri, paşapoarte) nu corespundeau cu crotalele (etichetele metalice inscripţionate, prinse de urechile fiecărui animal). În consecinţă, s-a constituit un dosar penal la una din unităţile de parchet de pe raza Curţii de Apel Galaţi, iar de la sediul societăţilor au fost ridicate documentele contabile, precum şi calculatoarele conţinând evidenţa animalelor.

Având în vedere că T.H. a aflat că procurorul ce avea în instrumentare acest dosar a decis să restituie societăţii documentele ridicate, cu toate că erau false, a hotărât să apeleze la G.V., procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea, pe care îl cunoştea din anul 2005. La întâlnirea ce a avut loc într-un bar din Tulcea, T.H. i-a povestit lui G.V. cum s-a format dosarul de la Galaţi şi evoluţia acestuia. Mai mult, la solicitarea inculpatului, T.H. a contactat telefonic poliţistul de caz care a oferit inculpatului detalii, pe această cale, despre dosar şi despre intenţiile procurorului de caz. În consecinţă, G.V. i-a comunicat denunţătorului că a hotărât să-l ajute, sens în care acesta din urmă trebuie să se prezinte în ziua următoare la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea. Astfel, când T.H. a venit la biroul lui G.V., acesta i-a spus să meargă cu poliţistul să dea o declaraţie, ceea ce denunţătorul a şi făcut, învederând aceleaşi aspecte denunţate şi la I.P.J. Galaţi, dar într-un mod mai detaliat.

Potrivit denunţătorului, acesta i-a adus la cunoştinţă lui G.V. ce anume ar dori să se întâmple în dosar, respectiv lipsirea societăţilor comerciale proprietare de atributul dispoziţiei asupra animalelor.

Din acest moment întâlnirile între G.V. şi T.H. au devenit mai dese, respectiv 2 - 3 pe săptămână. La prima dintre acestea, inculpatul i-a adus la cunoştinţă denunţătorului că a discutat cu procurorul de caz din Galaţi şi acesta din urmă nu a făcut nimic în dosar, aceeaşi fiind situaţia şi cu un alt dosar aflat la una din unităţile de parchet din Tulcea, format tot ca urmare a unui denunţ formulat de T.H. Referitor la cele două dosare, G.V. l-a încunoştinţat pe denunţător că le va lua de la parchetele unde se află, pentru a-l ajuta.

În urmă cu 2 luni de la data formulării denunţului, G.V. a venit la ferma denunţătorului, într-un autoturism R. aparţinând lui H.O. şi condus de M.J., ultimii doi fiind singurele persoane din autovehicul. Oprind să discute cu denunţătorul, G.V. i-a adus la cunoştinţă că au venit pentru a pune sechestru pe 5 grajduri aparţinând societăţii lui H.O., ce se aflau în incinta fermei denunţătorului. Cum, potrivit înţelegerii avute cu G.V., sechestrul trebuia să fie instituit pe animale, T.H. i-a atras atenţia inculpatului asupra faptului că M.J. se laudă că "şi-a rezolvat dosarul", afirmaţie care îi pare întemeiată în condiţiile în care procurorul a venit împreună cu acesta pentru a pune sechestru pe alte bunuri decât animalele. Când G.V. i-a confirmat că societăţile vor putea vinde animalele, precizând că urmează să le restituie documentele aferente, T.H. l-a ameninţat pe inculpat că îi va face un denunţ la Direcţia Naţională Anticorupţie.

Chiar şi în aceste condiţii, peste două zile denunţătorul a fost contactat de poliţistul de caz din cadrul S.C.C.O. Tulcea care l-a chemat pentru a da o declaraţie. În realitate, în acea zi T.H. a fost condus în biroul procurorului G.V. care, după ce poliţistul a ieşit, i-a reproşat modul în care i-a vorbit la întâlnirea anterioară (mai exact tonul vocii şi ameninţările), încercând să-şi explice acţiunea de restituire a documentelor. Cum T.H. a învederat că acesta a fost motivul pentru care a apelat la G.V. de la început, pentru a evita restituirea documentelor şi, implicit, recăpătarea dreptului de dispoziţie asupra animalelor de către proprietar, inculpatul a menţionat că el a lucrat în dosar, în sensul că a inventat un prejudiciu total de 620.000 euro până la concurenţa căruia a pus sechestru şi, totodată "a făcut dosar penal pentru 6 - 7 persoane". În ciuda afirmaţiei telefonice a poliţistului în sensul că T.H. trebuia să se prezinte pentru a fi audiat, acesta ar fi plecat de la întâlnire fără ca acest act procedural să se întâmple.

În urmă cu 10 zile faţă de sesizarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, denunţătorul ar fi aflat de la D.S.V.S.A. Tulcea că G.V. a contactat telefonic responsabila departamentului de sănătate a animalelor, pentru a o întreba de ce nu au plecat animalele aparţinând societăţilor lui H.O., răspunzându-i-se că instituţia a permis doar exportul animalelor pentru care societatea a prezentat documente de provenienţă. Acest demers a fost de natură a spori convingerea denunţătorului T.H. că inculpatul a primit mită şi de la H.O. şi M.J. pentru a dispune, în aceeaşi cauză, măsuri favorabile acestora, acesta fiind totodată, în opinia denunţătorului, şi motivul pentru care G.V. nu şi-a respectat în totalitate "angajamentul" luat faţă de el.

Cu privire la suma de 10.000 euro, prin actul de sesizare s-a dispus clasarea cauzei în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen., având în vedere că, din materialul probator a rezultat doar că inculpatul nu a respins o promisiune, iar această varianta a elementului materialul al infracţiunii de luare de mită nu mai este prevăzută de legea penală începând cu data de 1 februarie 2014, însă, din cercetările efectuate în cauză a rezultat săvârşirea de către inculpatul G.V. a două infracţiuni de luare de mită, după cum se va arăta în continuare.

1. Circumstanţele constituirii Dosarului nr. 2D/P/2014 la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea

Martorul denunţătorul T.H. şi fraţii inculpatului H.O. au colaborat în activitatea comercială a societăţilor SC A.I. SRL, SC O.I. SRL şi SC N.L. SRL. Având în vedere că prin sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată la data de 23 mai 2013 în Dosarul nr. 3532/2/2013, aceştia au fost declaraţi indezirabili pe teritoriul României pentru o perioadă de 15 ani întrucât erau suspectaţi de sprijinirea unor grupări teroriste ce acţionau în Orientul Mijlociu, inculpatul H.O. a preluat administrarea societăţilor.

Având în vedere că între inculpat şi martorul denunţător T.H. a apărut un conflict referitor la sume ce i-ar fi fost datorate acestuia din urmă pentru activitatea prestată, T.H. a hotărât să denunţe autorităţilor faptele de natură penală comise în activitatea curentă a celor trei societăţi şi de care avea cunoştinţă.

Astfel, la începutul lunii noiembrie 2013, martorul denunţător s-a adresat I.P.J. Galaţi, furnizând informaţii care au condus la întocmirea procesului-verbal de sesizare din oficiu al acestei instituţii, înregistrat la data de 08 noiembrie 2013 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi sub numărul 800/P/2013. Conform acestui proces-verbal, obiect al cauzei era săvârşirea de către H.A., în calitate de reprezentant legal al SC A.I. SRL, a infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că, la punctul de lucru din com. Slobozia Conachi, jud. Galaţi (fermă zootehnică), achiziţionează, creşte şi comercializează bovine pentru livrări la export, în baza unor documente falsificate şi cu sustragerea de la plata către bugetul de stat a taxelor şi impozitelor datorate.

Efectuându-se, în cadrul procesual indicat mai sus, verificări şi la fermele din com. Măxineni, jud. Brăila (aparţinând SC A.I. SRL), respectiv com. Mihail Kogălniceanu, jud. Ialomiţa (aparţinând SC O.I. SRL), a rezultat că problemele identificate la bovinele de la ferma din judeţul Galaţi (lipsa identităţii între crotalul din urechea animalului şi paşaportul prezentat ca fiind al aceluiaşi animal) se regăseau şi la bovinele din aceste două ferme. În total, la data verificărilor în cele trei ferme au fost identificate în total un număr de 2.200 bovine, reprezentanţii I.P.J. Galaţi instituind măsura indisponibilizării acestora.

Martorul denunţător şi inculpatul G.V. se cunoşteau aproximativ din anul 2005 - 2006, când primul avusese calitatea de învinuit într-un dosar aflat în instrumentarea celui de-al doilea, rămânând în relaţii apropiate şi după soluţionarea lui, sens în care sunt declaraţiile ambilor.

La data de 19 noiembrie 2013 la I.P.J. Tulcea a fost înregistrată o sesizare a lui T.H. vizând activitatea SC N.L. SRL ce a primit numărul unic 1026/P/2013 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag.

În dosarul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, nemulţumiţi de măsura indisponibilizării animalelor, reprezentanţii SC A.I. SRL şi SC O.I. SRL au formulat la data de 27 noiembrie 2013 plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, solicitând "ridicarea măsurii custodiei" instituite asupra animalelor. Prin Rezoluţia nr. 1075/VIII-1/2013 din data de 17 decembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi plângerea a fost admisă, dispunându-se ridicarea custodiei instituite asupra animalelor aparţinând SC A.I. SRL, precum şi restituirea către aceeaşi societate a documentelor ridicate la data de 09 decembrie 2013 de către organele de poliţie..

Nemulţumit de această decizie, în luna decembrie 2013 T.H. s-a adresat inculpatului G.V., la o întâlnire avută într-un bar de lângă sediul unităţii de parchet din Tulcea, ocazie cu care i-a învederat conflictul cu inculpatul H.O., supărarea privitor la modul în care evoluau cercetările în Dosarele nr. 800/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi şi nr. 1026/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, în special cu referire la decizia procurorului de caz de la Galaţi. Totodată, martorul denunţător i-a adus la cunoştinţă inculpatului G.V. că, din punctul său de vedere, bovinele societăţilor ar trebui confiscate întrucât deţinătoarele nu au documente legale privind provenienţa stocului de animale şi l-a întrebat pe inculpat dacă ar putea "lua el cele două dosare", acesta răspunzându-i afirmativ.

Cunoscând ceea ce urmărea T.H., inculpatul G.V. a decis să ia măsuri în vederea "ajutării" acestuia. Strategia pe care a identificat-o şi a pus-o în aplicare a constat în formularea de către primul a unui alt denunţ, cu privire la aceleaşi aspecte ce formau obiect al celor două dosare, sesizare care să fie înregistrată la unitatea de parchet din care făcea parte inculpatul şi la care să conexeze ulterior cele două dosare care îl interesau pe T.H.

În aplicarea acestei strategii, la data de 18 decembrie 2013 inculpatul G.V. l-a chemat pe martorul Ş.I. din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Tulcea (S.C.C.O. Tulcea) în biroul său, unde se afla şi T.H., solicitându-i să meargă împreună la sediul organului de poliţie pentru ca acesta din urmă să scrie denunţul. În concret, la S.C.C.O. Tulcea denunţătorul a scris o altă sesizare, în care învedera aceleaşi aspecte ce formau obiect al Dosarelor nr. 800/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi şi nr. 1026/P/2013 al Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag, denunţ care, la data de 06 ianuarie 2014, a fost înregistrat sub numărul 2D/P/2014 la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea.

Potrivit procesului-verbal întocmit la data de 13 ianuarie 2014 de procurorul ce supraveghea urmărirea penală în Dosarul nr. 800/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, în aplicarea rezoluţiei infracţionale de a prelua efectuarea urmăririi penale în acest dosar, la data menţionată G.V., în calitate de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea, l-a contactat telefonic pe acesta pentru a-i aduce la cunoştinţă existenţa dosarului 2D/P/2014 şi i-a solicitat să înainteze Dosarul penal nr. 800/P/2013 în vederea conexării la Dosarul nr. 2D/P/2014.

Urmare a acestei solicitări adresate de G.V., prin Ordonanţa nr. 800/P/2013 din data de 15 ianuarie 2014 Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea, "în vederea conexării la Dosarul nr. 2D/P/2014".

Dosarul nr. 800/P/2013 a ajuns la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea la data de 20 ianuarie 2014. În aceste condiţii, având la dispoziţie în plus, în cadrul Dosarului nr. 2D/P/2014, doar sesizarea lui T.H. şi rezultatul verificărilor de bază cu privire la identitatea persoanelor şi a societăţilor comerciale, peste 13 zile, printr-o serie de ordonanţe, toate din data de 06 februarie 2014, inculpatul G.V. a dispus:

- conexarea Dosarului nr. 800/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi la Dosarul nr. 2D/P/2014, motivând că "între acestea există legătură prin aceea că se referă la aceeaşi făptuitori şi la aceleaşi infracţiuni săvârşite",

- efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecţii O.H., A.H., S.H., N.J., C.D., H.R, şi D.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de "evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 din C. pen.", constând în aceea că "au fost întocmite o serie de documente contabile în fals cum ar fi borderouri de achiziţie, fişe de transfer, alte documente contabile, cât şi documentele de transport, reuşindu-se prin manopere frauduloase în maniera arătată să se prejudicieze statul român cu importante sume de bani care la o primă estimare, dat fiind rulajul animalelor vii în perioada 2010 - 2013 se ridică la peste 620.000 euro",

- schimbarea încadrării juridice a faptelor, având în vedere intrarea în vigoare a noului C. pen.,

- extinderea urmăririi penale faţă de suspecţi şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 C. pen., constând în aceea că "în perioada 2010-2013 suspecţii, într-o strânsă colaborare sub coordonarea suspectului O.H., au falsificat borderouri de achiziţii, documente contabile, au înaintat documente falsificate către Direcţia Finanţelor Publice şi A.P.I.A. în vederea obţinerii fără drept de subvenţii pentru animale".

Cu toate acestea, în procesele-verbale de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect întocmite la data de 10 februarie 2014 au fost menţionate doar infracţiunile pentru care s-a dispus efectuarea urmăririi penale faţă de suspecţi (aceleaşi pentru care se efectuaseră cercetări de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi), nu şi cea pentru care s-a dispus extinderea. De altfel, procese-verbale de aducere la cunoştinţă a extinderii urmăririi penale efectuate faţă de suspecţi nu au fost întocmite nici ulterior.

În actul de sesizare s-a reţinut că, admiţând că, în intervalul 06 ianuarie 2014 - 03 februarie 2014, D.I.I.C.O.T. era competent să efectueze urmărirea penală în Dosarul nr. 2/D/P/2014, această competenţă nu a fost păstrată în mod legal după expirarea acestei perioade.

Astfel, la data de 03 februarie 2014, prin intrarea în vigoare a modificărilor aduse art. 12 alin. (1) lit. a) pct. II din Legea nr. 508/2004 prin O.U.G. nr. 3/2014, în competenţa D.I.I.C.O.T. au rămas, cu referire la infracţiunile prevăzute la art. 228, art. 229, art. 232 cu referire la art. 228 - 229, art. 233 - 237, art. 239 - 242, art. 244, art. 245 - 248, art. 295, art. 308 - 309 cu referire la art. 295 C. pen., art. 307, art. 309 cu referire la art. 307 C. pen., doar cauzele în care, indiferent de numărul infracţiunilor concurente, s-a produs o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a sumei de 500.000 euro.

Analizând înscrisurile obţinute din dosarul penal menţionat, s-au constatat mai multe aspecte:

- din procesul-verbal întocmit de S.C.C.O. Tulcea la data de 09 ianuarie 2014 a rezultat că de la ofiţerul de caz de la Galaţi au aflat, printre altele, că "Activităţile s-au blocat la restructurarea A.N.A.F. pentru stabilirea unui început de prejudiciu";

- la Dosarul nr. 2D/P/2014 există mai multe acte de urmărire penală care fac referire la acel prejudiciu de 620.000 euro, dar niciunul care să stabilească acest prejudiciu şi toate aceste acte sunt ulterioare datei de 03 februarie 2014, în condiţiile în care potrivit datelor de la Oficiul Registrului Comerţului, timp de 9 zile în anul 2010, precum şi în anul 2011, a existat doar una dintre societăţi, anume SC N.L. SRL (pentru care nu se efectuaseră propriu-zis cercetări de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi care, implicit, nici nu deţinea documentele privind activitatea acestei societăţi), în anul 2012 adăugându-se şi SC A.I. SRL, în timp ce SC O.I. SRL putea desfăşura activitate infracţională doar timp de 8 luni, în cursul anului 2013.

S-a observat astfel că, pentru anul 2010, dacă a existat vreun rulaj de animale, acesta putea avea loc doar la o singură societate şi pe o durată de maxim 9 zile, în timp ce pe tot parcursul anului 2011 a existat doar o singură societate din cele trei.

Prin Ordonanţa nr. 1026/P/2013 din data de 23 ianuarie 2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag competenţa de efectuare a cercetărilor cu privire la sesizarea lui T.H. a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, în vederea conexării la Dosarul nr. 800/P/2013 al acestei din urmă unităţi. În aceste condiţii, dosarul 1026/P/2013 a fost transmis de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea, unde a fost conexat tot la Dosarul nr. 2D/P/2014.

2. Luarea măsurilor asigurătorii în Dosarul nr. 2D/P/2014

Cu privire la acest subiect a avut loc o discuţie între inculpatul G.V. şi martorul T.C. pe parcursul căreia inculpatul a insistat în instituirea sechestrului asigurător asupra bovinelor a căror situaţie juridică era neclară (cca. 600 de capete), cu deposedarea societăţilor comerciale proprietare, aşa cum dorea T.H., în timp ce poliţistul a insistat asupra instituirii măsurii asupra bunurilor mobile şi imobile ale societăţii. În vederea atingerii obiectivului pe care îl urmărea, inculpatul a indicat poliţistului să-l contacteze pe martorul denunţător pentru ca acesta să identifice adăposturi specializate pentru primirea animalelor. Verificând, martorul a constatat că societăţile indicate de T.H. aveau în structura acţionariatului rude ale sale, astfel că poliţistul a adus la cunoştinţa inculpatului G.V. această stare de fapt, exprimându-şi părerea că se tinde spre situaţia în care animalele persoanelor denunţate urmau a fi scoase din posesia acestora pentru a intra în posesia celui care i-a denunţat.

Având în vedere că reprezentanţii societăţilor i-au oferit lui G.V. posibilitatea instituirii sechestrului asupra unor bunuri, mobile şi imobile, ale societăţilor, acesta a fost de acord să nu mai instituie măsura asupra animalelor.

În aceste condiţii, tot la data de 10 februarie 2014 a fost pusă în executare şi ordonanţa D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea din data de 06 februarie 2014 de instituire a măsurii sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile identificate în cuprinsul ordonanţei. Cu această ocazie, atunci când G.V. s-a deplasat împreună cu M.J. şi cu autoturismul R. Sport, folosit în mod obişnuit de H.O., la ferma din com. Vădeni, jud. Brăila aparţinând lui T.H. pentru a pune sechestru pe nişte grajduri, s-a întâlnit cu acesta din urmă.

Cu privire la măsurile asigurătorii, din ordonanţa de instituire datată 06 februarie 2014 şi procesele-verbale de aplicare s-a remarcat faptul că:

- paguba pentru garantarea acoperirii căreia au fost instituite este cea de 620.000 euro,

- obiect al măsurilor l-au constituit şi bunurile aparţinând SC N.L. SRL, deşi urmărirea penală pentru activitatea desfăşurată prin intermediul acestei societăţi s-a realizat în Dosarul nr. 1026/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, ce a fost înregistrat la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea abia la data de 12 februarie 2014 potrivit ştampilei conţinând data.

De altfel, abia prin ordonanţa din data de 13 februarie 2014 dosarul declinat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag a fost conexat tot la cauza nr. 2D/P/2014.

Printr-o serie de trei ordonanţe din data de 12 februarie 2014 inculpatul G.V. a admis plângerile formulate de cele trei societăţi, dispunând menţinerea dispoziţiilor din Rezoluţia nr. 1075/VIII-1/2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi cu privire la ridicarea măsurii custodiei asupra bovinelor, "astfel încât societatea să îşi poată desfăşura activităţile comerciale specifice obiectului de activitate, urmând ca Direcţiile Sanitar Veterinare şi de Siguranţa Alimentelor din judeţele respective, în virtutea atribuţiilor conferite de lege, să-şi dea concursul în clarificarea aspectelor privind identitatea animalelor şi stabilirea cu exactitate a originii acestora, urmând a ne fi înaintate documente în acest sens".

Această soluţie a fost comunicată atât societăţilor implicate, cât şi D.S.V.S.A. din judeţele Brăila, Galaţi şi Ialomiţa.

3. Solicitările, acceptările şi remiterile sumelor de bani şi bunurilor

a. Data de 18 aprilie 2014

La această dată, inculpatul G.V. a primit de la T.H. un miel pentru G.M., grefier în cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea şi, totodată, a pretins de la T.H. o sumă de bani pentru sine şi a primit de la acesta suma de 600 lei, pentru faptul că a fost de acord să devină procuror de caz în Dosarul nr. 800/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi şi să efectueze urmărirea penală în sensul dorit de T.H.

Astfel, în ciuda conflictului apărut între ei în luna februarie, în ziua de 18 aprilie 2014 (ziua de vineri anterior sărbătorii de Paşte) inculpatul G.V. s-a întâlnit cu T.H. în incinta restaurantului Hotelului D. din municipiul Tulcea şi apoi în autoturismul celui de-al doilea, întâlnirea fiind înregistrată audio-video în mediul ambiental în baza mandatelor de supraveghere emise în cauză.

Pe parcursul discuţiei inculpatul G.V. a arătat, în esenţă, că ancheta pe care o desfăşoară în Dosarul nr. 2D/P/2014 va mai dura, învederându-şi nemulţumirea faţă de decizia pe care a luat-o de a prelua acele dosare în vederea efectuării urmăririi penale, deoarece ambele părţi i-ar putea face reclamaţii.

După ce inculpatul a recunoscut faţă de T.H. înţelegerea iniţială dintre ei privitoare la "preluarea" de către G.V. a efectuării urmăririi penale în Dosarul nr. 800/P/2013, în încercarea de a-l convinge pe martorul denunţător că nu îşi încalcă înţelegerea avută, inculpatul G.V. i-a expus acestuia ce a făcut în dosar de la ultima discuţie ("Deci, asta-i partea a doua. Primul lucru care l-am făcut eu, i-am pus pe ăştia de la D.S.V. să stabilească originea animalelor. Primul lucru care am pus să facă. (...) Ei, iei au muncit două luni de zile, Slobozia Conache, adică Galaţiul, a comunicat în scris, sub semnătura directorului, nu aşa vrăjeală, că patruzeci de animale, nu optzeci de animale, n-au putut să găsească originea. (...) Ialomiţa, patruzeci n-au putut să găsească originea. Acum aştept Brăila să văd ce comunică. Celelalte au verificat, au făcut analize (...) Etapa a doua, să vedem de unde au fost cumpărate, prin cine şi la ce preţ. Aia e altă anchetă. Partea doua a anchetei, nu aşa.").

Din tonul folosit de inculpat pentru a comunica cele de mai sus a rezultat nu tendinţa de a da explicaţii martorului denunţător, ci aceea de a induce convingerea că în dosar se lucrează intens, calitativ şi cantitativ, meritul fiind al inculpatului.

Cum demersurile inculpatului în a-l convinge pe martorul denunţător că lucrează în interesul său păreau sortite eşecului, G.V. a început să expună activitatea de urmărire penală pe care ar fi intenţionat să o desfăşoare în cauză ulterior, în urmărirea interesului lui T.H. respectiv audierea fiecărui proprietar de animale, stabilirea provenienţei animalelor, instituirea sechestrului asigurător şi vânzarea ulterioară a licitaţie, solicitarea de relaţii de la Oficiul Naţional de Spălare a Banilor privind rulajul conturilor bancare.

Pe parcursul întâlnirii inculpatul a contactat telefonic o persoană "M." (identificată ca fiind G.M., grefier în cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea) căreia i-a adus la cunoştinţă că îl trimite pe martorul T.H. să-i aducă ceva (un miel).

După finalizarea conversaţiei din restaurant, inculpatul i-a solicitat lui T.H. să-l transporte cu autoturismul, întrucât al său se afla la o spălătorie. Pe drum, atitudinea lui G.V. a fost mai puţin protocolară, interesându-se din nou ce anume i-a adus martorul denunţător ("Deci, ce ziceai că ai un miel acolo?") şi, confirmându-i-se, a arătat că "Să las şi eu la amanta mea?!", "Da, că mă duc a doua zi de Paşti la ea!", "Hai, mă, lasă, mă! Îi dau şi ei un miel acolo! Zic "Bă, ce dracu', chiar aşa?", nu?".

Deşi autoturismul său se afla la spălătorie, acesta fiind şi motivul dat lui T.H. pentru solicitarea de a-l transporta, G.V. i-a solicitat acestuia "De-o benzină îmi laşi acolo sau (...)?". Când T.H. i-a înmânat suma de 600 lei în bancnote de 200 lei, inculpatul a întrebat "Nu i-ai colorat, nu?", "Ăştia (...) Nu i-ai colorat, nu?", respectiv "Nu ştii cum dau cu prafuri, cu nu ştiu ce? Ă?" învederând, atunci când denunţătorul a înţeles în final la ce anume se referea, că "Băi H., eu-s trecut prin toate, mă! Eu le ştiu cum se fac treburile!".

La solicitarea inculpatului, T.H. a oprit autoturismul în locul indicat de acesta, unde se aflau două femei, solicitându-i lui T.H. să transfere mielul din portbagajul autoturismului său în cel al autovehiculului indicat. Ulterior, G.V. şi denunţătorul şi-au continuat drumul până la spălătoria auto unde se afla autoturismul inculpatului.

Cele două femei au fost identificate ca fiind G.M., grefier în cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea, şi fiica acesteia, B.Ş.

b. Data de 28 aprilie 2014

La această dată, aflându-se în exerciţiul atribuţiilor de serviciu de procuror în cadrul D.I.I.CO.T. - Biroul Teritorial Tulcea care efectua urmărirea penală în Dosarul nr. 2D/P/2014 al unităţii de parchet menţionate, G.V. i-a cerut lui H.O., ca reprezentant de fapt al societăţilor SC A.I. S.R.L şi SC O.I. SRL şi suspect în Dosarul penal nr. 2D/P/2014, să-i dea suma de 5.000 euro, din care H.O. i-a remis şi G.V. a primit în concret sumele de 5.000 lei şi 1.000 dolari, pentru a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, anume acela de a interveni, în această calitate, pe lângă conducerea D.S.V.S.A. Brăila şi Ialomiţa şi funcţionarii competenţi din cadrul acestor instituţii, în scopul înlesnirii soluţionării favorabile de către D.S.V.S.A. Brăila şi Ialomiţa a solicitărilor de export formulate de cele două societăţi, act pe care procurorul G.V. l-a şi făcut.

Astfel, la data de 25 aprilie 2014, la ora 11.44.30 inculpatul G.V. l-a contactat telefonic pe M.J. pentru a-i aduce la cunoştinţă că în dimineaţa zilei de 28 aprilie 2014, în jurul orei 08.00-08.30, urma să vină în municipiul Brăila, la sediul SC A.I. SRL, deoarece urmau să meargă la A.P.I.A. şi D.S.V.

De altfel, cu caracter general s-a reţinut că în mod obişnuit G.V. ţinea legătura cu reprezentaţii celor trei societăţi prin martorul M.J.

Potrivit procesului-verbal de supraveghere operativă a activităţilor inculpatului G.V. la data de 28 aprilie 2014, acesta s-a deplasat în municipiul Brăila împreună cu martorul Ş.I., ajungând la imobilul situat în Brăila, str. U. (unde se aflau sediile sociale ale societăţilor) la ora 07.55.

Aflând de la angajaţi că H.O. nu a ajuns, inculpatul G.V. l-a aşteptat până la ora 08.27, când acesta a sosit însoţit de M.A.

După un minut de când H.O. a sosit, inculpatul G.V. a plecat împreună cu acesta (fără a discuta, aşa cum anunţase telefonic, ce anume a venit să vorbească şi care ar fi problema ce ar urma să fie rezolvată la D.S.V.S.A. şi/sau la A.P.I.A.) cu autoturismul acestuia din urmă, la sediul D.S.V.S.A. Brăila, lăsând poliţistul şi autovehiculul cu care ei doi sosiseră la sediul societăţilor.

Pe drum, după ce inculpatul G.V. i-a spus lui H.O. că intenţionează să ceară reprezentanţilor instituţiei să permită SC A.I. SRL să efectueze exporturile pe care le doreşte, i-a solicitat acestuia din urmă suma de 5.000 euro. Având în vedere succesiunea imediată între prezentarea scopului deplasării şi solicitarea sumei de bani, H.O. a înţeles că G.V. îi cerea banii ca preţ al intervenţiei sale la D.S.V.S.A. Brăila, astfel că i-a răspuns că, în măsura în care la sediu M.A. deţine bani, H.O. îi va remite.

Cei doi inculpaţi au intrat în sediul D.S.V.S.A. Brăila, unde au stat câteva minute, întrucât conducerea instituţiei era angajată într-o şedinţă la acel moment, după care au revenit la sediul societăţilor.

Având în vedere pretinderea sumei de 5.000 euro, ştiind că M.A. nu obişnuieşte să deţină sume în această monedă, inculpatul H.O. a făcut conversia sumei cerute de G.V. din euro în lei şi dolari, inculpatul având asupra sa în plus şi suma de 1.000 dolari şi aproximativ de 2.000 lei.

Imediat după ce au intrat în imobilul situat în Brăila, str. U., inculpatul procuror s-a dus în încăperea unde se afla poliţistul, în timp ce H.O. a intrat în biroul său. Acolo, inculpatul a purtat o discuţie în limba arabă cu M.A. şi un alt interlocutor, după ce au închis uşa biroului astfel încât conversaţia să nu fie auzită. Pe parcursul convorbirii, după ce s-a auzit un zgomot ce putea fi un foşnet de hârtii, în timp ce unul dintre participaţi număra ("200 (...) 300 (...) plus euro (...) 1.000"), H.O. i-a spus lui M.A. că "Mi-a cerut 20.000 lei şi 1500 dolari! Eu i-am zis "Jur că n-am la mine"!", solicitându-i "Dă-mi 20.000 lei!", "Adică (...) cam 6000 (...) Aşa i-am zis eu! I-am zis mai mult (...)". Un calcul simplu, având în vedere cursul valutar valabil la data de 28 aprilie 2014, de 1 dolari SUA = 3,2161 lei şi 1 euro = 4,4514 lei arată că echivalentul în lei al sumei cerute de H.O. de la M.A. este de 24.815 lei, iar în euro este de 5.576,70 euro, ceea ce confirmă afirmaţia celui dintâi în sensul că aproximarea pe care a făcut-o pe loc, de 6.000 euro, este mai mare decât suma pretinsă de G.V.

Referitor la motivul pentru care ar da curs cererii, M.A. a arătat că "Hai să-ţi schimbăm! N-am o problemă cu asta! Dacă (...) (neinteligibil)", dar şi "Vrem să lucrăm!", scop confirmat de H.O. prin "Lucrăm, lucrăm (neinteligibil). I-am zis lui "Cu plăcere!" dacă (neinteligibil) va reuşi!".

În concret, H.O. a primit de la M.A. suma de 5.000 lei deoarece atât a avut acesta din urmă asupra sa.

Această conversaţie în limba arabă, de aproape un minut, a fost întreruptă de inculpatul G.V., care a început să-l strige pe H.O. deoarece dorea să-i spună ceva ("Domnu’ O.!", "Ăăă (...) Am să vă mai rog eu nişte lucruri."). Cum coinculpatul nu a răspuns, G.V. a început să-l caute prin sediu ("Unde sunteţi?") şi, descoperindu-l în birou ("Ăsta-i biroul dumneavoastră?"), a intrat, solicitând "Ce vreau să (...)".

Când inculpatul a ajuns la birou, M.A. şi interlocutorul neidentificat din discuţia în limba arabă au ieşit din birou, H.O. închizând uşa, astfel că cei doi inculpaţi au rămas singuri în birou.

Potrivit înregistrării audio, solicitarea lui G.V. menţionată anterior a fost întreruptă de H.O. care, în şoaptă, i-a adus la cunoştinţă că "Am pregătit banii (...)". La acest moment şi G.V. a redus tonul vocii, aprobând "Îhm" şi, după patru secunde, în care se aude un zgomot de foşnet, H.O. a continuat cu "Cinci (...) cinci mii (...) patru, dacă vrem (...) să (...) (neinteligibil)".

Ulterior, inculpatul G.V. şi-a reluat solicitarea iniţială, dar exprimându-se lent şi lipsit de coerenţă, fiind vizibil că atenţia sa era îndreptată asupra altei activităţi ("Ăăă (...) să pregătească M. (...)", "O situaţie cu (...) ă (...) ce a înaintat la A.P.I.A.", "Da? Da’ n-o dai la nimeni, decât mie! O aduci (...) Da? Deci, când (...) "). G.V. a ieşit apoi din birou, strigând tare "M.! Vreau să le pregăteşti, dar nu pentru acuma (...) Şi o să (...) când vine la Tulcea domnu’ (...)", "O situaţie (neinteligibil) cu ă ce-a depus atunci (...) paşapoartele care au fost depuse la A.P.I.A.", continuând cu "Şi când vine (neinteligibil) pe la Tulcea mi-o (...) să mi-o aducă".

S-a remarcat aparenta lipsă de coerenţă decizională a lui G.V. între, pe de o parte, solicitarea adresată direct lui H.O., în birou, legat de situaţia dată la A.P.I.A., ce nu era publică ("Da’ n-o dai la nimeni, decât mie!") şi urma să-i fie adusă de H.O. ("O aduci (...) Da? Deci, când (...)") şi, pe de altă parte, strigarea aceleiaşi solicitări a situaţiei dată la A.P.I.A. imediat după ce a ieşit din birou, astfel că a fost auzită de toate persoanele prezente în sediu.

Singura explicaţie a acestei aparente incoerenţe este aceea că secretă nu era solicitarea pe care G.V. vroia să i-o adreseze lui H.O. când a intrat în birou, ci remiterea sumei de bani. Or, existenţa unei înţelegeri anterioare cu H.O., pe traseul sediu - D.S.V.S.A. Brăila - sediu, cu privire la remiterea sumei de bani, este singura care a explicat:

- de ce G.V. s-a dus să îl caute pe H.O. şi a intrat în birou, în condiţiile în care solicitarea sa oficială era pentru "M.", căreia i-a şi adresat-o imediat ce a ieşit din birou, precum şi

- de ce strângerea banilor a fost prima preocupare a lui H.O., imediat (9 secunde) după ce a intrat în sediu împreună cu G.V.,

- afirmaţia lui H.O. în sensul că "Mi-a cerut 20.000 lei şi 1500 dolari! Eu i-am zis "Jur că n-am la mine"!".

Ulterior, la ora 09.00, inculpatul G.V. a plecat împreună cu martorul Ş.I. la Penitenciarul Galaţi, învederând în mod public în sediu că se va întoarce pentru că "Trecem pe-aici, că trebuie să iau situaţia aia, de la D.S.V. (neinteligibil) erau în şedinţă" deoarece "Situaţia-i făcută!, zice: "dar nu au comunicat-o".

La ora 12.28.23, după ce a ieşit din penitenciar, G.V. l-a contactat telefonic pe H.O., căruia i-a cerut "Să faceţi cumva să ne conduceţi la D.S.V., acolo.", sens în care cei trei s-au întâlnit ulterior în Brăila, la intersecţia străzilor Calea G. cu M., de unde s-au deplasat împreună până la instituţia menţionată, intrând la ora 12.45.

După un sfert de oră, cei trei au părăsit sediul, deplasându-se din nou la sediul societăţii, în condiţiile în care G.V. s-a urcat în autoturismul lui H.O., cu toate că putea să se deplaseze cu autovehiculul condus de ag. Ş.I. şi cu care cei doi veniseră.

În sediul instituţiei G.V. şi cei doi însoţitori ai săi au mers iniţial în biroul martorei G.L., şeful Serviciului Sănătate şi Bunăstare Animală, cu care inculpatul a discutat întâi despre momentul la care D.S.V.S.A. Brăila preconizează că va finaliza verificările privind trasabilitatea animalelor şi, apoi, despre faptul că instituţia nu emite avize pentru exportul animalelor la solicitarea SC A.I. SRL, prin reprezentanţi.

Existenţa acestei prime întâlniri, precum şi conţinutul discuţiilor purtate, rezultă din declaraţiile date de inculpatul H.O. şi martorii Ş.I., G.L. şi C.N.

Martora G.L. a arătat că, pe parcursul discuţiei, G.V. s-a interesat de stadiul verificărilor efectuate de D.S.V.S.A. Brăila, declarându-se de acord cu termenul dat de martoră, de una-două săptămâni, dar insistând ca acesta să fie respectat având în vedere că are nevoie de rezultat "pentru a putea încheia dosarul". După aceasta, H.O. a insistat şi el ca D.S.V.S.A. Brăila să termine verificările, pentru ca societatea pe care o conducea să poată exporta animalele, reacţia lui G.V. fiind aceea de a zâmbi într-un mod pe care martora l-a considerat apreciativ la adresa celor spuse de H.O., având în vedere şi faptul că nu l-a contrazis.

Cu toate acestea, din discuţia purtată G.L. a înţeles că atât inculpatul, cât şi H.O. îi cereau acelaşi lucru, arătând că informaţiile pe care primul i le-a solicitat cu ocazia întâlnirii i le-ar fi putut furniza şi prin telefon. De altfel, până la momentul acestei vizite, reprezentanţi ai societăţii comerciale insistaseră în mod repetat faţă de martoră în emiterea avizului D.S.V.S.A. Brăila pentru export.

La insistenţele martorei G.L. ca subiectul exporturilor SC A.I. SRL să fie discutat cu conducerea D.S.V.S.A. Brăila, toate cele patru persoane au mers în biroul directorului executiv unde conversaţia s-a reluat cu martorul C.N.

Potrivit declaraţiilor inculpatului H.O. şi martorilor Ş.I., G.L. şi C.N., inculpatul s-a prezentat, aşa cum făcuse şi anterior faţă de martora G.L., prin nume şi unitatea din parchet din care făcea parte, prezentându-l şi pe H.O. drept "agentul economic implicat".

În cadrul discuţiei purtate la D.S.V.S.A. Brăila, inculpatul G.V. i-a adus la cunoştinţă martorului C.N. că la unitatea de parchet din care face parte este înregistrat un dosar care îl priveşte pe "suspectul H.O.", dosar în care s-au instituit măsuri asigurătorii asupra unor bunuri mobile şi imobile, şi nu asupra animalelor pentru că, printre altele, o astfel de măsură ar fi împiedicat societăţile comerciale conduse de H.O. să-şi realizeze obiectul de activitate.

Totodată, inculpatul G.V. le-a comunicat reprezentanţilor D.S.V.S.A. Brăila faptul că ştie că instituţiei i-a blocat activitatea lui H.O. prin faptul că nu îi permite acestuia să exporte animalele.

Inculpatul G.V. i-a spus martorului C.N. că D.S.V.S.A. Galaţi şi Ialomiţa au terminat verificările şi i-a solicitat acestuia să-i comunice peste o săptămână dacă i-au permis lui H.O. să facă exporturile.

Referitor la această vizită a inculpatului G.V. la D.S.V.S.A. Brăila, în actul de sesizare se reţine că inculpatul a venit la această instituţie în calitate oficială, de procuror la D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Tulcea, s-a interesat şi de un aspect ce privea urmărirea penală în Dosarul nr. 2/D/P/2014 al D.I.I.C.O.T. (răspunsul la solicitare) însă motivul principal al prezenţei inculpatului la instituţia respectivă era de fapt solicitarea ca D.S.V.S.A. Brăila să permită societăţilor reprezentate de H.O. să facă exporturile pe care le doresc.

La ora 13.10 inculpaţii G.V. şi H.O. împreună cu martorul Ş.I. au intrat în imobilul din Brăila, str. U. Aici primul a arătat expres că "Da, am rezolvat treburile şi (neinteligibil) şi la D.S.V. am fost aicea (...)".

În timp ce se afla în sediul societăţilor, la ora 13.31.51, G.V. a fost contactat telefonic de către T.H., căruia i-a spus că se află în Brăila, mai exact "Numai ce am ieşit acum de la D.S.V.", "(...) Mâncam ceva cu colegul meu".

Tot la data de 28 aprilie 2014, G.V. a pretins şi de la T.H. o sumă de bani, pentru ag. Ş.I. din cadrul Serviciului de Combatere a Crimei Organizate Tulcea - solicitarea sa fiind refuzată de denunţător - pentru faptul că a fost de acord să devină procuror de caz în Dosarul nr. 800/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi şi să efectueze urmărirea penală în sensul dorit de T.H.

La ora 13.35.44, inculpatul G.V. şi martorul Ş.I. au plecat din imobil, primul contactându-l telefonic pe T.H. şi stabilind să se întâlnească în faţa Hotelului Traian din Brăila.

În locul menţionat anterior, martorul denunţător s-a întâlnit cu G.V. Pe parcursul discuţiei ce a urmat, înregistrată audio-video în mediu ambiental în baza mandatelor de supraveghere emise în cauză inculpatul i-a relatat martorului denunţător că a fost la D.S.V.S.A. Brăila ca "(...) să văd care e situaţia". Întrebat fiind dacă a primit răspunsul aşteptat de la această instituţie, inculpatul a învederat că "Păi, am vorbit cu doamna G. (...)" şi "Acuma pregăteşte, îmi comunică hârtiile prin corespondenţă." deoarece "Puteam să le iau, eu" (...) zic "Nu doamnă trimiteţi-mi-le cel mai sfânt prin corespondenţă".

Tot G.V. i-a adus la cunoştinţă lui T.H. şi faptul că "Şi-am trecut şi pe la ăştia că am luat nişte documente (...)", "Care au comunicat la A.P.I.A. că (...)", sintagmă din care martorul denunţător a dedus că se referă la societăţile comerciale. Probabil dându-şi seama, date fiind relaţiile apropiate din trecut între T.H. şi societăţi, că acesta ar putea afla că afirmaţia este parţial falsă, inculpatul a arătat despre documentele societăţilor "Să le verificăm. Tot aşa i-am zis să trimită", confirmând că "Şi-acuma să-mi trimită hârtiile să vedem ce-a fost depus, să confruntăm cu ce (...)"

Pe parcursul discuţiei G.V. a repetat activităţile pe care le desfăşurase în dosar "Eu m-am dus, am fost, am ridicat documente ridic în continuare facem expertiză, o să vină ăsta (...) Antifrauda aicea să verifice toată activitatea din 2010 până acuma".

Spre finalul conversaţiei, inculpatul G.V. i-a cerut din nou lui T.H. remiterea unei sume de bani, sub forma "Asta e. Dă-i lu I. acum de o benzină mai bine.", răspunzând "Da, da." atunci când acesta l-a întrebat "De-o benzină?".

După terminarea întâlnirii cu T.H., G.V. şi Ş.I. s-au deplasat din nou cu autoturismul la imobilul situat în Brăila, str. U. unde primul dintre aceştia a coborât din autoturismul cu care venise, urcând în cel condus de H.O. şi deplasându-se în tandem cu autovehiculul condus de poliţist până la ieşirea din oraşul Însurăţei.

În concret, cele trei persoane s-au deplasat în acest fel până la marginea municipiului Slobozia unde s-au întâlnit cu martorul N.J., şef al fermei din com. Mihail Kogălniceanu, jud. Ialomiţa ce aparţine SC O.I. SRL După ce martorul s-a urcat pe bancheta din spate a autovehiculului condus de H.O., ambele autoturisme s-au deplasat la sediul D.S.V.S.A. Ialomiţa.

Ajunşi la D.S.V.S.A. Ialomiţa, G.V., H.O., Ş.I. şi N.J. au intrat în biroul directorului executiv adjunct al instituţiei, martorul B.V.

Inculpatul G.V. s-a prezentat, i-a adus la cunoştinţă martorului B.V. că nu mai există probleme juridice legate de animalele aparţinând SC O.I. SRL, ridicându-se măsura sechestrului, astfel încât acestea pot fi exportate. Martorul B.V. i-a răspuns că, din punctul său de vedere, dacă animalele nu mai sunt sechestrate, acestea pot fi exportate, în măsura în care îndeplinesc condiţiile legale.

D.S.V.S.A. Ialomiţa primise ordonanţa de ridicare a măsuri indisponibilizării animalelor încă din luna februarie 2014 iar, la data vizitei, D.S.V.S.A. Ialomiţa răspunsese la solicitarea parchetului de stabilire a trasabilităţii, expediind răspunsul prin poştă la data de 07 aprilie 2014, anterior vizitei inculpatului G.V.

Din declaraţiile persoanelor prezente la această întâlnire rezultă că G.V. a solicitat directorului executiv adjunct al D.S.V.S.A. Ialomiţa să permită SC O.I. SRL să efectueze exporturile pe care H.O. le dorea.

La data de 13 mai 2014 între T.H. şi G.V. a avut loc o altă întâlnire, la biroul inculpatului din sediul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea. Pe parcursul ei, din proprie iniţiativă, inculpatul a învederat martorului denunţător ce acte şi măsuri urmează să îndeplinească în cauză "Vor dispune ăia o expertiză (...) să se facă una financiară, contabilă, în toată (...) (neinteligibil) şi una zootehnică. Doi la mână: vor fi, nu ştiu, să vedem acuma, în jur de trei sute şi ceva de capete de taurine (...) confiscăm. Te înscrii acolo, la licitaţii sau nu te înscrii?", "Deci, o să te anunţăm când e. Dacă nu tu personal, atunci poate prin altcineva să licitezi. O altă firmă, da?", "Că vom confisca (...) care nu s-au dovedit în regulă, le vom confisca. Le vom scoate la vânzare. Şi atuncea, vânzarea o va face D.S.V.-ul, dar trebuie să te înscrii acolo. Noi o să (...) eu dau ordonanţa de punere sub sechestru, dispun vânzarea animalelor şi banii - venit la bugetul statului. Şi, dacă vrei să te înscrii (...)", "Da. O să-ţi spun eu! Te duci la D.S.V. Brăila şi o ai pe doamna G. acolo, pianistă (...)", "Deci eu asta vroiam să-ţi spun. De aia am zis să treci pe-aici. Dacă vrei, te pregăteşti (...)", "Te înscrii. Că o să anunţăm. Da? Te anunţ eu când e (...)", "Şi o să le consumăm, confiscăm în valoare de vreo (...) să vedem, două-trei sute de mii de euro, cât o fi acolo", "M-ai înţeles? Mergi, gata!"

c. Data de 14 iunie 2014

La această dată, G.V. a pretins de la T.H. o sumă de bani pentru sine, sumă care nu i-a fost remisă, pentru faptul că a fost de acord să devină procuror de caz în Dosarul nr. 800/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi şi să efectueze urmărirea penală în sensul dorit de T.H.

După întâlnirea avută cu H.O., la 12 iunie 2014, inculpatul G.V. l-a contactat telefonic şi pe T.H. pentru a-i aduce la cunoştinţă că va participa în acea seară la o nuntă, sens în care este cazat la un centru de agrement frecventat de denunţător.

Pe parcursul întâlnirii ce a avut loc la această dată între inculpat şi T.H., întâlnire ce a fost înregistrată audio în mediu ambiental în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise în cauză, primul a arătat că i-a cerut celui de-al doilea să se întâlnească deoarece "Şi ştiind că eşti pe-aici, zic: Măi (...) (neinteligibil - vorbesc în acelaşi timp)".

Cu privire la evoluţia urmăririi penale desfăşurate în Dosarul nr. 2D/P/2014, în special în relaţie cu măsurile în interesul martorului denunţător, inculpatul G.V. l-a întrebat pe acesta dacă a pregătit bani ("Ai pregătit banii să cumperi ăia trei sute de tăuraşi?"), deoarece "Săptămâna viitoare cred că îi scoatem la vânzare", "Pregăteşte-te! Da’ ar fi bine să nu participi tu direct. Să pui pe cineva acolo. Poţi? Da’ poţi să participi şi tu, nu-i nicio problemă", "Da. Pui pe frate-tu şi gata!".

Deşi T.H. şi-a manifestat îngrijorarea legat de posibilitatea ca fratele său să nu fie lăsat să participe ţinând cont de relaţia de rudenie, G.V. i-a îndepărtat temerile arătând că "Păi, ce e după ei? Le-am scos în vânzare şi gata, ce?", "Care dă mai mult.", "Ce, parcă eu (...) Eu fac venit la stat, ce!? Statul mă felicită.", aprobând prin "Da." sugestia lui T.H. "Ei, poate facem şi noi ceva. Poate (...) scos (...) (neinteligibil) (...) din gaura lor.".

În plus, inculpatul i-a îndepărtat martorului denunţător şi temerea că animalele a căror trasabilitate nu poate fi stabilită sunt distruse, neputând astfel să fie vândute, învederând că "Nu, nu, nu. Ei n-au voie să arunce, cum, da’ (...)", "Deci, se confiscă, se fac (...) Deci, eu îi pun acum să facă, ă (...)", "După ce pun sechestru pe ele (...)", "Îi pun să (...) dau dispoziţie să se facă analize sanitar-veterinare, să vedem care (...) A, se distrug alea care se dovedesc a fi bolnave", "Dar care sunt sănătoase se valorifică şi banii se fac venit la buget, la stat.".

Ulterior inculpatul a reînceput să enumere actele şi măsurile pe care le va lua în dosar ("Trebuie să facem expertiză după ce valorificăm animalele astea.", "După aia dispun expertiză financiar-fiscală. Vedem ce rezultă. După aia expertiza zootehnică, de specialişti") învederând, cu referire la inculpatul H.O. şi martorul M.J., că "Păi ce? Stau să mă rog de ei?".

Arătând apoi martorului denunţător cum va vinde bunurile suspectului şi martorului, animale şi imobile, G.V. şi-a atras simpatia acestuia. Apoi, pe un ton redus al vocii, ca şi cum ar fi realizat o confidenţă, inculpatul i-a mai subliniat o dată lui T.H. că "Da’ eu am zis (...) D-aia am vrut să (...) fiindcă am ajuns pe aicea să-ţi spun, să ai banii pregătiţi, c-o să scoatem la vânzare alea." După aceasta şi înainte de a pleca, G.V. i-a cerut denunţătorului "Vrei, vrei să dai şi tu ceva pentru concediu? Plec în concediu.", fără a uita să menţioneze "Poate mă dai în gât!", "Că, tu mă dai şi-n gât!", "Zic! Fii (...) I-a (...) i-am zis: "Să-i spui lu’ H. că dacă îndrăzneşte să zică ceva la adresa mea, îl împuşc eu, cu mâna mea!" .

IV. Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale, precum şi declaraţiile celor doi inculpaţi date în faţa instanţei, Înalta Curte, secţia penală, a reţinut că acestea confirmă situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare.

Săvârşirea faptelor de către inculpaţii G.V. şi H.O. rezultă din declaraţiile martorilor T.H., M.J., H.R., N.J., G.M., T.C., Ş.I., C.N., G.L., B.V., ce se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental şi a convorbirilor telefonice, procesul-verbal privind supravegherea operativă din data de 28 aprilie 2014 şi imaginile foto-video ale supravegherii operative din data de 28 aprilie 2014, înscrisurile obţinute de la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial din Dosarul nr. 2/D/P/2014, precum şi cele obţinute de la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală privind deplasările efectuate de G.V., declaraţiile inculpaţilor H.O. şi G.V.

Astfel, martorul denunţător T.H. a relatat că în anul 2013 a formulat la I.P.J. Galaţi - Serviciul de Investigare a Fraudelor o plângere penală împotriva SC A.I. SRL.

Ca urmare a verificărilor efectuate la punctul de lucru al societăţii din Slobozia Conachi s-a constatat că în fermă se aflau mai puţine animale decât cele declarate faţă de instituţiile statului în vederea acordării de subvenţii, precum şi faptul că, pentru animalele aflate în fermă, crotalul din ureche nu corespundea cu paşapoartele animalelor.

Ulterior, controalele au fost extinse la toate punctele de lucru ale societăţii, precum şi la cele aparţinând SC O.I. SRL şi SC N.L. SRL, martorul formulând plângere penală şi împotriva acestei societăţi, plângere ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1026/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag.

De la sediul SC A.I. SRL au fost ridicate calculatoarele privind evidenţa animalelor şi documentele referitoare la acestea.

Nemulţumit de faptul că Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, în dosarul astfel constituit - nr. 800/P/2013, a dispus restituirea documentelor animalelor, martorul T.H. s-a hotărât să apeleze la inculpatul G.V., pe care îl cunoştea din cursul anilor 2005 - 2006, pentru ca acesta să preia cele două dosare aflate la Parchetul de pe lângă Tribunalului Galaţi şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag, în scopul urmărit de martor şi anume lipsirea societăţilor comerciale proprietare de atributul dispoziţiei asupra animalelor.

Inculpatul G.V. a fost de acord cu solicitarea martorului şi i-a cerut acestuia să formuleze o altă plângere penală despre aspectele reclamate în cele două dosare de la Galaţi şi Babadag, plângere care a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea sub nr. 2/D/P/2014.

După înregistrarea plângerii la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea, inculpatul G.V. i-a spus martorului denunţător că o să preia cele două dosare, ceea ce s-a şi întâmplat, aspect confirmat de inculpatul G.V. la una dintre întâlnirile avute.

În perioada următoare, potrivit declaraţiilor martorului T.H., întâlnirile cu inculpatul G.V. au fost mai frecvente decât de obicei, cei doi întâlnindu-se de 2 - 3 ori pe săptămână, inculpatul G.V. oferindu-i martorului detalii cu privire la evoluţia cercetărilor în cauză, inclusiv despre instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra clădirilor, firmelor şi unei case.

Martorul T.C. - comisar şef la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism a relatat, în cursul urmăririi penale, că inculpatul G.V. a insistat în aplicarea măsurii sechestrului asupra unui număr de aproximativ 600 de animale, aparţinând SC A.I. SRL şi SC O.I. SRL, respectiv acelea a căror situaţie juridică nu era clarificată, în urma controalelor efectuate de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Galaţi.

Martorul a susţinut că nu ar trebui instituit sechestrul asupra animalelor, ci asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând societăţilor, având în vedere costurile pe care le presupunea această măsură, precum şi riscurile la care era supusă instituţia Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

Inculpatul a insistat în instituirea sechestrului asupra animalelor, solicitându-i să ia legătura cu T.H. pentru identificarea unor grajduri specializate. Verificând societăţile indicate de martorul denunţător, poliţistul a constatat că toate aveau în structura acţionariatului câte o rudă de-a acestuia. Cms. şef Ţ.C. a adus la cunoştinţa inculpatului aceste aspecte, împreună cu opinia sa că nu este normal ca o persoană care face un denunţ cu privire la activităţile ilicite desfăşurate de foşti parteneri de afaceri cu care acum este în conflict, activităţi desfăşurate cu privire la animale, să dobândească custodia aceloraşi animale prin persoane interpuse. Rezultatul a fost acela că G.V. a insistat, chiar şi în aceste condiţii, în luarea măsurii dorite de T.H., solicitând poliţistului contactarea D.S.V.S.A. în vederea găsirii unor alte astfel de spaţii.

La un moment dat, inculpatul G.V. i-a adus la cunoştinţă martorului că deţine evidenţa bunurilor aparţinând societăţilor şi că va pune sechestru asupra acestora.

Martorul T.H. a arătat în cursul urmăririi penale faptul că la data de 18 aprilie 2014, în jurul orelor 13.30 s-a întâlnit cu inculpatul G.V. la restaurantul "D." din Tulcea. Acesta i-a relatat din nou martorului evoluţia cercetărilor în dosarul pe care îl avea în instrumentare, faptul că a dispus ca direcţiile sanitar-veterinare să facă verificări pentru a stabili dacă există identitate între animalele găsite în fermele lui O.H. şi M.J. şi documentele de provenienţă ale acestora.

G.V. i-a mai spus că nu a primit răspunsul în acest sens de la D.S.V.S.A. Brăila, precum şi faptul că urmează să efectueze verificări cu privire la modul în care cei doi au dobândit animalele pentru care nu a putut fi stabilită originea.

Întrebându-l pe G.V. despre înţelegerea avută, în sensul că va aduce dosarul de la Galaţi la Tulcea pentru a pune sechestru pe toate animalele, acesta i-a spus că va pune sechestru doar pe animalele care nu au o provenienţă legală, iar la momentul respectiv a pus sechestru doar pe imobile şi pe autoturisme până la concurenţa sumei de 800.000 euro, stabilindu-se un prejudiciu în sumă de 620.000 euro.

Martorul T.H. a mai relatat faptul că, în cadrul aceleiaşi întâlniri, la un moment dat, inculpatul G.V. a sunat o persoană, pe care a numit-o "M." şi căreia i-a spus că îi va trimite pe cineva, respectiv, pe martor să-i ducă ceva. Din această conversaţie, martorul a înţeles că va trebui să ducă acelei persoane mielul pe care îl avea în portbagaj pentru inculpat.

Cei doi au plecat de la restaurant cu autoturismul martorului, inculpatul i-a indicat acestuia traseul ce trebuia urmat pentru a ajunge la persoana căreia urma să-i dea mielul. G.V. a contactat-o telefonic pe martora G.M., căreia i-a spus să coboare în faţa blocului.

Pe drum, înainte de întâlnirea cu martora G.M., inculpatul G.V. l-a întrebat pe martor: "De-o benzină laşi acolo?", referindu-se la o sumă de bani pe care să i-o dea, împrejurare în care martorul i-a dat acestuia suma de 600 lei, respectiv 3 bancnote de câte 200 lei, bani pe care inculpatul i-a introdus în borseta pe care o avea asupra sa.

Ajunşi la locul de întâlnire cu martora G.M., martorul a luat mielul şi l-a pus în portbagajul maşinii martorei.

Declaraţiile martorului T.H. s-au coroborat cu declaraţia martorei G.M., care a relatat în cursul urmăririi penale că la data de 18 aprilie 2014, în ziua de vineri anterior sărbătorilor de Paşte, a primit un miel, acesta fiind dus în portbagajul maşinii sale de către T.H.

G.V. nu i-a spus nimic despre acest miel, nu a plătit vreo sumă de bani nici lui G.V., nici lui T.H., considerând că mielul este unul dintre cei care aparţine procurorului.

Discuţiile purtate între inculpat şi martorul T.H. la data de 18 aprilie 2014, pretinderea şi primirea sumei de 600 lei, precum şi a unui miel sunt confirmate şi de procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental şi a convorbirilor telefonice, precum şi de planşele foto.

Primirea mielului şi a sumei de 600 lei în circumstanţele arătate anterior a fost recunoscută de inculpatul G.V. în declaraţia dată în faţa instanţei la termenul din 21 ianuarie 2015.

Inculpatul G.V. a recunoscut în declaraţia dată în faţa instanţei şi pretinderea de la T.H. a unei sume de bani al cărei cuantum nu l-a precizat pentru martorul Ş.I., declaraţia sa coroborându-se cu declaraţia martorului denunţător T.H. şi cu procesul-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 28 aprilie 2014, aflat la dosar.

Referitor la cel de al treilea act material al infracţiunii de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv pretinderea de către inculpatul G.V., la data de 14 iunie 2014 de la acelaşi martor, T.H., a unei sume de bani pentru sine, prima instanţă a reţinut că din probele administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu declaraţia dată în faţa instanţei de către inculpat, rezultă fără dubiu că acesta a săvârşit şi fapta din 14 iunie 2014.

Astfel, martorul T.H. a relatat că, la data de 14 iunie 2014, în jurul prânzului, a fost contactat telefonic de G.V. care i-a spus că ştie faptul că în seara zilei respective sunt amândoi invitaţi la aceeaşi nuntă şi ar dori să se vadă la o cafea înainte de a merge la acel eveniment.

Martorul a fost de acord şi în jurul orelor 19,30 s-au întâlnit în recepţia hotelului V.C. din Galaţi unde au stat de vorbă cca 10 - 15 minute.

Inculpatul G.V. i-a relatat din nou martorului măsurile pe care urma să le dispună în dosar şi anume scoaterea la licitaţie a animalelor ce vor fi confiscate de la SC O. SRL şi SC A.I. SRL, spunându-i acestuia că trebuie să fie pregătit cu banii necesari pentru a le cumpăra prin intermediul unor cunoscuţi.

După discuţia vizând sechestrarea şi scoaterea la licitaţie a animalelor, inculpatul G.V. l-a întrebat pe martor dacă "vrea să-i dea ceva pentru concediu, respectiv să pregătească ceva, referindu-se la o sumă de bani".

Martorul i-a răspuns că nu are bani asupra sa în momentul respectiv, dar ar putea să-i dea a doua zi după nuntă, inculpatul fiind de acord.

Ulterior, când inculpatul G.V. a plecat de la nuntă, martorul i-a spus că a doua zi va fi obosit şi nu ar putea să se întâlnească, aşa cum conveniseră anterior, propunându-i inculpatului să se vadă pe 17 aprilie 2014 la Tulcea pentru a-i da banii de concediu promişi, pretinşi în seara respectivă, aspecte cu care G.V. a fost de acord.

Susţinerile martorului T.H. au fost confirmate de procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental aflate la dosar, dar şi de declaraţia dată în faţa instanţei de inculpatul G.V.

Infracţiunile de dare de mită şi, respectiv, luare de mită comise la data de 28 aprilie 2014 au fost dovedite cu declaraţiile inculpaţilor H.O. şi G.V., prin care aceştia au recunoscut fapta, declaraţii ce se coroborează cu declaraţiile martorilor M.J., Ş.I., G.L., C.N., B.V., N.J., H.R., cu procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental şi a convorbirilor telefonice, cu înscrisurile obţinute de la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea din Dosarul nr. 2/D/2014.

Inculpatul H.O. a arătat că la data de 28 aprilie 2014 avea atât la D.S.V.S.A. Brăila, cât şi la instituţia similară din Ialomiţa formulate cereri pentru efectuarea de verificări în vederea exportării animalelor.

Potrivit declaraţiilor celor doi inculpaţi, coroborate cu cea a martorului M.J., la data respectivă, inculpatul G.V. cunoştea faptul că D.S.V.S.A. Brăila şi Ialomiţa nu permit efectuarea exporturilor de bovine, prin aceea că nu le emit avizele necesare acestei activităţi, deşi D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea, prin inculpatul G.V., adusese la cunoştinţa acestor instituţii ridicarea măsurii indisponibilizării.

Reprezentanţii societăţilor, prin martorul M.J., îi solicitaseră lui G.V. să discute cu reprezentanţii celor două instituţii în vederea deblocării exporturilor, prin emiterea avizelor.

În dimineaţa zilei de 28 aprilie 2014 inculpaţii H.O. şi G.V. s-au întâlnit în imobilul din Brăila, str. U., unde se află sediul SC A.I. SRL şi SC O.I. SRL.

Cei doi au plecat la D.S.V.S.A. Brăila cu autoturismul lui H.O., iar pe drum inculpatul G.V. i-a spus lui H.O. că intenţionează că ceară reprezentanţilor instituţiei să permită societăţilor lui H.O. să efectueze exporturile pe care le doreşte acesta, solicitându-i suma de 5000 euro.

Potrivit declaraţiilor inculpaţilor H.O. şi G.V., suma respectivă de bani a fost solicitată pentru ca inculpatul G.V. să discute cu reprezentanţii D.S.V.S.A.-urilor şi să înlesnească soluţionarea favorabilă de către aceste instituţii, a solicitărilor de export formulate de către societăţile al căror reprezentant era inculpat H.O.

După ce s-au întors în imobilul din str. U., inculpatul H.O. i-a remis lui G.V. suma de 5000 lei pe care i-a dat-o M.A. şi suma de 1000 dolari pe care o avea asupra sa.

Pretinderea şi primirea sumelor respective de bani a fost recunoscută de către cei doi inculpaţi, declaraţiile acestora coroborându-se cu procesul-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 28 aprilie 2014.

Declaraţiile inculpatului H.O. au fost confirmate de depoziţiile martorului M.J. din care rezultă că martorul a purtat discuţii cu inculpatul G.V. în legătură cu faptul că reprezentanţii D.S.V.S.A Brăila refuză eliberarea avizelor pentru exportul animalelor, deşi măsura sechestrului asigurător a fost ridicată de către inculpat, iar acesta i-a spus martorului că va merge la D.S.V.S.A. Brăila pentru a le comunica reprezentanţilor acestora că din punctul de vedere al D.I.I.C.O.T. - Tulcea animalele pot fi exportate.

La sfârşitul lunii aprilie, inculpatul G.V. s-a prezentat la sediul SC O.I. SRL din Brăila şi împreună cu inculpatul H.O. şi martorul Ş.I. au mers la D.S.V.S.A. Brăila.

La întoarcere, G.V. i-a comunicat martorului că a discutat cu martora G.L. şi că, din punctul de vedere al parchetului, nu mai există nicio interdicţie cu privire la animale.

Martorul H.R. a relatat, de asemenea, despre faptul că inculpaţii G.V. şi H.O. au mers la sediul D.S.V.S.A. Brăila şi Ialomiţa.

"O. mi-a adus la cunoştinţă şi că procurorul vine pentru a merge la D.S.V.-uri, mai exact Brăila şi Ialomiţa, pentru a le "speria" pe angajatele de acolo să ne dea voie să exporte animalele".

Vizita celor doi inculpaţi la D.S.V.S.A. Brăila şi Ialomiţa a fost confirmată şi de martorul Ş.I. - agent de poliţie la Serviciul de combatere a crimei organizate Tulcea.

Martorii G.L., Ş.I., C.N., B.V. şi J.N. au relatat modalitatea în care au decurs discuţiile dintre inculpatul G.V. şi reprezentanţii celor două D.S.V.-uri.

Astfel, inculpatul s-a prezentat folosind numele, funcţia şi unitatea de parchet, l-a întrebat pe martorul C.N. - director executiv adjunct la D.S.V.S.A. Brăila de ce nu au răspuns la adresa parchetului, spunându-i că cei de la D.S.V.S.A. Galaţi şi Ialomiţa au răspuns la solicitare.

Martorul a arătat că procurorul nu i-a dat niciun alt motiv pentru graba cu care insista în finalizarea cercetărilor, decât acela că erau singura instituţie care nu-i răspunsese.

Potrivit declaraţiei martorului, acesta i-a spus procurorului că sunt necesare verificări complete potrivit procedurilor legale.

De asemenea, la urmărirea penală martorul a arătat că a avut mai multe solicitări de la organele de urmărire penală în vederea stabilirii trasabilităţii unor animale. Cu toate acestea nu s-a mai întâmplat ca la biroul său să se prezinte organul de urmărire penală pentru a-i solicita să finalizeze mai repede cercetările şi nici să fie contactat telefonic în acest sens.

După stadiul verificărilor ce urmau a fi efectuate la D.S.V.S.A. Brăila şi perioada în care se preconiza că vor fi finalizate, inculpatul G.V. s-a interesat şi la martora G.L., insistând ca acestea să fie finalizate în una - două săptămâni, pentru a putea soluţiona dosarul penal.

Martorul B.V. - director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Ialomiţa a relatat că în primăvara anului 2014, la biroul său, au venit inculpatul G.V. şi H.O., administratorul firmei de la Mihail Kogălniceanu, precum şi martorul Ş.I.

Procurorul s-a prezentat, folosind numele, funcţia şi unitatea de parchet, i-a spus că nu mai există probleme juridice legate de animale, ridicându-se măsura sechestrului, astfel că acestea pot fi exportate.

Martorul a înţeles că inculpatul G.V. a venit la D.S.V.S.A. Ialomiţa pentru a-i spune, în esenţă, că exporturile pot fi avizate, deoarece nu sunt probleme cu animalele din perspectiva dosarului penal.

Potrivit declaraţiei aceluiaşi martor, G.V. a spus că îi pare rău că a pus sechestru pe animale, având în vedere că în acest fel a creat probleme societăţii comerciale şi, în plus nu ştia ce presupune această măsură.

Martorul a considerat că din discuţiile purtate a rezultat că inculpatul G.V. nu venise să rezolve o problemă de serviciu şi nu s-a făcut vorbire despre răspunsul instituţiei la adresa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Tulcea.

Potrivit declaraţiei martorului Ş.I., la D.S.V.S.A. Brăila, inculpatul G.V. i-a spus directorului instituţiei că a pus sechestru pe imobile şi nu pe animale, pentru a nu bloca activitatea lui H.O., iar D.S.V.S.A. nu-i permite să facă exporturile. Procurorul i-a cerut directorului D.S.V. să facă verificările necesare şi să-i comunice peste o săptămână dacă i-a dat voie lui H.O. să facă exporturile.

Martorul a arătat că, din punctul lui de vedere, procurorul a fost acolo să întrebe conducerea D.S.V.S.A. de ce nu îl lasă pe H.O. să exporte animalele.

Ulterior, martorul a participat şi la discuţia purtată în aceeaşi zi la sediul D.S.V.S.A. Ialomiţa cu directorul adjunct al acestei societăţi, respectiv martorul B.V.

Inculpatul G.V. i-a spus acestuia că există un dosar penal care-i priveşte pe cei doi reprezentanţi ai societăţilor (H.O. şi N.J. prezenţi la D.S.V.S.A. Ialomiţa) şi în care, pentru a nu bloca activitatea firmelor, procurorul a instituit sechestru asupra imobilelor şi utilajelor, iar nu asupra animalelor. Aceluiaşi director, procurorul i-a mai spus că ar fi bine să-l lase pe H.O. să-şi realizeze obiectul de activitate, adică să facă exporturi, aşa procedând şi procurorul în momentul când a hotărât pe ce anume pune sechestru.

Martorul N.J., prezent la sediul D.S.V.S.A. Ialomiţa la 28 aprilie 2014 a arătat că inculpatul G.V. i-a spus directorului adjunct B.V. că din punctul de vedere al parchetului nu mai există o problemă cu animalele, iar către D.S.V.S.A. Ialomiţa se comunicase deja că animalele pot fi înstrăinate.

Din discuţiile purtate, martorul a înţeles că G.V. venise să întrebe conducerea D.S.V.S.A. Ialomiţa de ce nu a permis ca animalele să fie exportate în condiţiile în care comunicase dinainte că aceste animale puteau să fie exportate.

Probele administrate în cauză au demonstrat dincolo de orice dubiu că inculpatul G.V. a pretins suma de 5000 euro de la inculpatul H.O., ca reprezentant de fapt al societăţilor SC A.I. SRL şi SC O.I. SRL, la data de 28 aprilie 2014, pentru a interveni pe lângă conducerea D.S.V.S.A. Brăila şi Ialomiţa şi funcţionarii competenţi din cadrul acestor instituţii, cu scopul înlesnirii soluţionării favorabile de către D.S.V.S.A. Brăila şi Ialomiţa a solicitărilor de export formulate de cele două societăţi, lucru pe care ulterior inculpatul l-a şi făcut.

În momentul în care a pretins suma de bani, cât şi ulterior, în momentul deplasării la D.S.V.S.A. Brăila şi Ialomiţa, inculpatul G.V. se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, acesta efectuând acte de urmărire penală în Dosarul nr. 2D/P/2014 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Tulcea.

În discuţiile purtate cu reprezentanţii D.S.V.S.A., inculpatul G.V. s-a prezentat cu funcţia deţinută, unitatea de parchet din care făcea parte, indicând şi calitatea de procuror de caz.

La D.S.V.S.A. Brăila, inculpatul a solicitat reprezentanţilor acesteia, finalizarea verificărilor pe care le ceruse anterior în Dosarul nr. 2D/P/2014, privind identitatea animalelor şi stabilirea cu exactitate a originii acestora, până la acea dată nefiind primit un răspuns din partea acestei direcţii.

În cadrul discuţiilor purtate, inculpatul G.V. a insistat asupra faptului că, în cauza ce făcea obiectul Dosarului nr. 2D/P/2014 au fost instituite măsuri asigurătorii asupra unor bunuri mobile şi imobile, nu şi asupra animalelor, întrucât o astfel de măsură ar fi împiedicat societăţile să-şi realizeze obiectul de activitate, solicitând directorului instituţiei să-i comunice peste o săptămână dacă i-a permis lui H.O. să facă exporturile.

Întrucât D.S.V.S.A. Ialomiţa răspunsese la adresa parchetului expediind răspunsul prin poştă la 7 aprilie 2014, inculpatul G.V. i-a adus la cunoştinţa martorului B.V. că nu mai sunt probleme juridice legate de animalele aparţinând SC O.I. SRL, ridicându-se măsura sechestrului şi i-a solicitat să permită societăţii efectuarea exporturilor.

Din examinarea ordinului de serviciu aflat la dosar, a rezultat că, la data de 28 aprilie 2014, în momentul emiterii au fost menţionate trei dosare penale în care urma să se efectueze activităţi (printre care şi Dosarul nr. 2D/P/2014) şi trei destinaţii şi anume: Penitenciarul Galaţi, D.S.V.S.A. Brăila şi Secţia 4 Poliţie Bucureşti.

În referatul întocmit ulterior în vederea decontării este menţionată şi D.S.V.S.A. Ialomiţa, ştampila acestei instituţii fiind aplicată pe ordinul de deplasare.

S-a remarcat faptul că, în cazul celor două D.S.V.S.A., nu s-a menţionat ce acte de urmărire penală urmează a fi efectuate, spre deosebire de celelalte două instituţii.

Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte, secţia penală, a apreciat că fapta inculpatului G.V. de a cere funcţionarilor competenţi din cadrul D.S.V.S.A. Galaţi şi Ialomiţa să emită avizele de export necesare societăţii inculpatului H.O. reprezintă un act contrar atribuţiilor de serviciu ale inculpatului, acesta acţionând în afara limitelor cadrului legal pentru soluţionarea unor astfel de cereri, astfel că fapta sa întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 şi art. 7 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul G.V. în infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 C. pen., fiind nefondată.

Aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ca procuror ce instrumenta Dosarul nr. 2/D/P/2014 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Tulcea, inculpatul G.V. nu s-a limitat în a-şi exercita atribuţiile în condiţiile legii, ci în contextul verificărilor ce trebuiau efectuate de cele două D.S.V.S.A.-uri, respectiv Brăila şi Ialomiţa, verificări necesare finalizării cercetărilor în dosarul menţionat, le-a cerut reprezentanţilor direcţiilor de sănătate să soluţioneze favorabil solicitările de export ale societăţilor reprezentate de H.O., insistând asupra faptului că nu sunt probleme juridice legate de animalele aparţinând societăţilor, iar sechestrul asigurător nu a fost instituit asupra acestora.

Pe de altă parte, verificarea trasabilităţii animalelor, solicitată de către inculpat în dosarul în care efectua urmărirea penală, era necesară nu numai în dosarul D.I.I.C.O.T., dar această operaţiune stătea şi la baza emiterii avizelor de export, astfel că, din moment ce verificarea era finalizată se putea decide de către direcţiile sanitare emiterea avizelor.

V. În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului G.V., constând în aceea că, în luna decembrie 2013, în calitate de procuror D.I.I.CO.T. - Biroul Teritorial Tulcea, a acceptat solicitarea lui T.H. de a identifica o cale prin care să ajungă să efectueze, în cadrul unităţii de parchet din care făcea parte, urmărirea penală în Dosarul nr. 800/P/2013 înregistrat la acel moment la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, în sensul dorit de T.H., iar după ce a ajuns să efectueze urmărirea penală în dosarul menţionat, prin conexarea lui la Dosarul nr. 2D/P/2014 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Tulcea în care T.H. formulase denunţul, în calitate de procuror de caz şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale:

- la data de 18 aprilie 2014 a primit de la T.H. un miel pentru G.M., a pretins de la T.H. o sumă de bani pentru sine şi a primit de la acesta suma de 600 lei,

- la data de 28 aprilie 2014 a pretins tot de la T.H. o sumă de bani, pentru ag. Ş.I. din cadrul Serviciului de Combatere a Crimei Organizate Tulcea, solicitarea sa fiind refuzată de T.H.,

- la data de 14 iunie 2014 a pretins de la T.H. o sumă de bani pentru sine, sumă care nu i-a fost remisă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale).

Prima instanţă a reţinut că fapta aceluiaşi inculpat care, la data de 28 aprilie 2014, aflându-se în exerciţiul atribuţiilor de serviciu de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Tulcea care efectua urmărirea penală în Dosarul nr. 2D/P/2014 al unităţii de parchet menţionate, i-a cerut lui H.O., ca reprezentant de fapt al societăţilor SC A.I. S.R.L şi SC O.I. SRL şi suspect în Dosarul penal nr. 2D/P/2014 să-i dea suma de 5.000 euro, din care a primit în concret sumele de 5.000 lei şi 1.000 dolari, pentru a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, anume acela de a interveni, în această calitate, pe lângă conducerea D.S.V.S.A. Brăila şi Ialomiţa şi funcţionarii competenţi din cadrul acestor instituţii, în scopul înlesnirii soluţionării favorabile de către D.S.V.S.A. Brăila şi Ialomiţa a solicitărilor de export formulate de cele două societăţi, act pe care procurorul G.V. l-a şi făcut, întruneşte elementele constituite ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului H.O., constând în aceea că la data de 28 aprilie 2014, ca reprezentant de fapt al societăţilor SC A.I. SRL şi SC O.I. SRL şi suspect în Dosarul penal nr. 2D/P/2014, a acceptat solicitarea procurorului G.V. din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Tulcea, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu de procuror care efectua urmărirea penală în Dosarul nr. 2D/P/2014 al unităţii de parchet menţionate, de a-i da suma de 5.000 euro, remiţându-i în concret sumele de 5.000 lei şi 1.000 dolari, pentru ca acesta din urmă să facă un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, anume acela de a interveni, în această calitate, pe lângă conducerea D.S.V.S.A. Brăila şi Ialomiţa şi funcţionarii competenţi din cadrul acestor instituţii, în scopul înlesnirii soluţionării favorabile de către D.S.V.S.A. Brăila şi Ialomiţa a solicitărilor de export formulate de cele două societăţi, act pe care procurorul G.V. l-a şi făcut, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 6 din legea nr. 78/2000.

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., potrivit cărora inculpaţii beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor pedepsei prevăzută de lege, precum şi celelalte criterii prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, starea de pericol creată prin săvârşirea acestora, conduita inculpaţilor după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, situaţia familială şi socială a inculpaţilor.

Astfel, s-a reţinut că inculpatul G.V. este la prima încălcare a legii penale, a săvârşit infracţiunile respective îndeplinind funcţia de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ceea ce conferă faptelor o gravitate sporită, s-a folosit de funcţia avută pentru a obţine beneficii materiale pentru el şi alte persoane, a comis două infracţiuni de luare de mită, dintre care una în formă continuată (3 acte materiale).

Înalta Curte, secţia penală, a mai avut în vedere şi sumele de bani şi foloasele ce au făcut obiectul infracţiunilor de luare de mită, dar şi faptul că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, solicitând ca judecata să aibă loc în condiţiile art. 375 alin. (1) C. proc. pen.

Relativ la prima infracţiune de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 şi art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., având în vedere folosul primit şi sumele de bani pretinse, dar şi modalitatea de săvârşire a celor două acte materiale din 28 aprilie 2014 şi 14 iunie 2014, respectiv pretinderea unor sume de bani care nu au fost remise de către denunţător, prima instanţă a apreciat că în favoarea inculpatului G.V., poate fi reţinută circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., iar pedeapsa să fie redusă corespunzător pentru această infracţiune, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. (1) C. pen.

Inculpatul H.O. nu este cunoscut cu antecedente penale este căsătorit, a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, a colaborat cu organele de urmărire penală, pe baza denunţurilor formulate de acesta constituindu-se la Direcţia Naţională Anticorupţie două dosare penale, respectiv Dosar nr. 510/P/2014 şi nr. 650/P/2014, acestea aflându-se în prezent, în curs de soluţionare.

Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă, au declarat apel, în termen legal, Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi apelanţii intimaţi inculpaţi G.V. şi H.O.

I. Reprezentantul Ministerului Public a invocat oral în motivele de apel, astfel cum au fost limitate în şedinţă publică, următoarele:

- aplicarea în mod nelegal de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 91 C. pen. cu privire la inculpatul H.O., în condiţiile în care acesta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, fiind incidente prev. art. 91 alin. (3) C. pen.;

- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor: în ce îl priveşte pe inculpatul G.V., a criticat aplicarea unor pedepse sub minimul special şi reţinerea circumstanţei atenuante de la art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.; în ce îl priveşte pe inculpatul H.O., a criticat cuantumul mic al pedepsei aplicate inculpatului.

II. Prin motivele scrise de apel, reiterate oral, inculpatul G.V. a solicitat:

- schimbarea încadrării juridice a faptei conform art. 386 C. proc. pen., din concurs de infracţiuni şi a reţinerii unei singure infracţiuni de luare de mită, în formă continuată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- aplicarea unei pedepse mai reduse faţă de cea pronunţată de prima instanţă.

III. Prin motivele scrise de apel, reiterate oral, inculpatul H.O. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, prin reducerea cuantumului la minimul special prevăzut de lege.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la motivele de apel invocate de apelanţi şi în raport cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, completul de 5 judecători constată că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

I. În ce priveşte apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, care a criticat hotărârea atacată sub aspectul modalităţii de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor:

Examinând actele dosarului, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a dispus în mod întemeiat condamnarea inculpaţilor la pedepse orientate spre minimum special prevăzut de lege, apreciind că prin executarea pedepsei în regim neprivativ de libertate pentru inculpatul H.O. este realizat scopul preventiv educativ al sancţiunii şi se realizează şi respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Astfel, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a avut în vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., cărora le-a acordat eficienţa cuvenită, printre care şi datelor care caracterizează persoana inculpaţilor.

Înalta Curte, completul de 5 judecători constată că, raportat la gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat faptele de corupţie şi de valorile sociale importante puse în pericol, instanţa de fond a individualizat în mod just cuantumul pedepselor aplicate, precum şi modalitatea de executare a acestora.

În contextul concret al cauzei, raportat la criteriile legale, prima instanţă a avut în vedere în cadrul operaţiunii de individualizare a pedepsei, modul în care inculpatul G.V. a comis faptele reţinute în sarcina sa, sumele de bani şi foloasele care au făcut obiectul infracţiunilor de luare de mită şi contextul general de la data săvârşirii acestora. Astfel, deşi inculpatul G.V. a săvârşit infracţiunile de corupţie - două infracţiuni de luare de mită, dintre care una în formă continuată (3 acte materiale) - folosindu-se de funcţia de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în scopul obţinerii de beneficii materiale pentru el şi alte persoane, prima instanţă a dat eficienţă, în mod just, atitudinii procesuale a inculpatului, care a recunoscut în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, beneficiind astfel de cauza legală de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Cât priveşte datele ce caracterizează persoana inculpatului, prima instanţă a avut în vedere profilul moral şi de personalitate pozitiv al acestuia, cariera de procuror şi vârsta acestuia, conduita sinceră şi de colaborare pe parcursul procesului penal, apreciind în mod corect că, raportat la împrejurările comiterii primei fapte de luare de mită, se justifică valorificarea acestora ca circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, prin reţinerea prevederilor art. 75 lit. b) C. pen. cu consecinţa reducerii limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu o treime.

În concret, având în vedere folosul primit şi sumele de bani pretinse, precum şi raportul de prietenie dintre inculpat şi T.H. (la 18 aprilie 2014 a primit un miel pentru G.M., a pretins şi a primit de la T.H. suma de 600 lei pentru combustibil; la datele de 28 aprilie 2014 şi 14 iunie 2014, a pretins alte sume de bani care nu au fost remise), se constată că în favoarea inculpatului G.V. a fost reţinută în mod corect şi circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., cu efectele legale prevăzute de art. 76 alin. (1) C. pen.

Instanţa de control judiciar reţine că argumentele Parchetului referitoare la greşita reţinere în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. - constând în gravitatea celor două infracţiuni de luare de mită, dintre care una în formă continuată, cu trei acte materiale; calitatea de procuror în care inculpatul G.V. a săvârşit aceste infracţiuni şi periculozitatea mare a inculpatului care rezultă din faptul că a înţeles să deroge de la orice norme morale, deontologice şi penale de la numirea sa în această calitate, acceptând sume modice sau infime de bani; faptul că nu poate fi un beneficiu împrejurarea că anumite sume pretinse de către acesta nu i-au fost şi efectiv remise, întrucât aceasta a ţinut doar de comportamentul martorului denunţător - deşi reale, nu sunt de natură să conducă la înlăturarea acestei circumstanţe atenuante.

Instanţa de apel constată că, într-adevăr, infracţiunea de luare de mită în formă continuată are în abstract un pericol social ridicat, însă împrejurările concrete ale cauzei, constând în modalitatea de comitere a celor trei acte materiale, prin pretinderea unor sume de bani care nu au fost remise inculpatului, contextul relaţional dintre inculpat şi denunţător, datele ce caracterizează persoana inculpatului, precum şi poziţia procesuală adoptată de acesta în faţa instanţei, denotă o stare de periculozitate mai redusă a faptei şi a inculpatului şi conduc la concluzia că posibilitatea de reeducare şi reintegrare socială a acestuia poate fi realizată prin aplicarea unei pedepse mai reduse.

Astfel, prima instanţă a avut în vedere modalitatea concretă de săvârşire a primei infracţiuni de luare de mită, care reflectă un pericol social mai redus al faptei, prin aceea că primul act material a constatat în primirea unui miel în vinerea dinaintea sărbătorii pascale şi a sumei de 600 lei, iar ulterior au existat două acte materiale de pretindere (de remitere a unor sume de bani nespecificate: "dă-i lu I. de-o benzină" şi "vrei să dai şi tu ceva pentru concediu?"), fără primirea sumelor de bani şi astfel a atribuit în mod corect semnificaţia de circumstanţă atenuantă judiciară acestor elemente faptice.

Este adevărat că cele două acte materiale de pretindere a sumelor de bani nu au fost urmate şi de remitere, întrucât a intervenit refuzul denunţătorului, însă acestea trebuie evaluate din perspectiva elementelor contextuale concrete, date şi de relaţia de prietenie dintre inculpat şi denunţător.

În acelaşi timp, instanţa de control judiciar apreciază că, în considerarea datelor ce caracterizează persoana inculpatului (regretul constant al faptei săvârşite, după o carieră de 20 de ani ca magistrat; lipsa antecedentelor penale şi conduita corespunzătoare a acestuia anterior săvârşirii infracţiunii, inerente desfăşurării calităţii de magistrat), care a adoptat o poziţie procesuală de recunoaştere a acuzaţiilor formulate împotriva sa, se impune reţinerea acestor împrejurări în favoarea inculpatului şi valorificarea lor ca şi cauze personale de reducere a limitelor de pedeapsă.

De altfel, aşa cum rezultă din considerentele primei instanţe, s-a reţinut că funcţia de procuror în care a săvârşit infracţiunile de corupţie conferă faptelor o gravitate sporită, acest element nefiind avut în vedere pentru reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

În ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului H.O., instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a dat eficienţă, în mod just, datelor ce caracterizează persoana acestuia, respectiv inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie şi a avut o poziţie procesuală de recunoaştere a acuzaţiilor formulate încă din faza de urmărire penală, solicitând ca judecata să aibă loc în condiţiile procedurii simplificate, a recunoaşterii învinuirii. De asemenea, atitudinea procesuală sinceră şi de colaborare cu organele judiciare s-a concretizat şi în formularea de denunţuri de către inculpat în timpul urmăririi penale, în baza cărora s-au format două dosare penale la Direcţia Naţională Anticorupţie, însă, nefiind soluţionate, inculpatul nu a putut avea alte beneficii de reducere a pedepsei.

Având în vedere datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului H.O., evidenţiate în înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar - lipsa antecedentelor penale, conduita bună anterior comiterii faptelor în societate, cu un loc de muncă, o familie - date de care trebuie să se ţină seama la individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte, completul de 5 judecători apreciază că scopul preventiv şi educativ al sancţiunilor poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei, respectiv prin aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Instanţa de control judiciar constată neîntemeiată critica Parchetului, referitoare la aplicarea în mod nelegal de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 91 C. pen. cu privire la inculpatul H.O., motivat de faptul că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului şi că ar fi incidente prev. art. 91 alin. (3) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. (3) lit. c) C. pen., nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Pentru reţinerea acestei condiţii negative stabilită de legiuitor, instanţa trebuie să aibă în vedere şi să evalueze împrejurările de fapt şi persoana inculpatului printr-o apreciere de ansamblu a tuturor împrejurărilor cauzei şi a conduitei inculpatului anterior săvârşirii faptei, cât şi pe parcursul întregului proces penal.

În cauză, la primul termen de judecată, din 21 ianuarie 2014, inculpatul H.O. a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate la urmărirea penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen., recunoscând în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare.

Este adevărat că în contextul iniţial al cauzei, inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv aproximativ 2 luni, de la data 22 octombrie 2014 - reţinându-se ca temei împrejurarea că a încercat să zădărnicească aflarea adevărului -, însă ulterior, la 12 decembrie 2014, această măsura preventivă a fost înlocuită cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, avându-se în vedere faptul că inculpatul H.O. a recunoscut săvârşirea faptei şi a efectuat două denunţuri.

În condiţiile în care în faţa primei instanţe inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, schimbându-şi atitudinea cu privire la acuzaţiile formulate şi a efectuat două denunţuri, având o atitudine de colaborare încă din faza de urmărire penală, împrejurarea că la un moment dat au existat temeiuri pentru a se dispune arestarea sa nu poate echivala cu o încercare perpetuă de zădărnicire a aflării adevărului, pentru a fi operante prevederile art. 91 alin. (3) C. pen., dat fiind că această condiţie se apreciază în contextul general al cauzei.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet.

II. În ce priveşte prima critică formulată în motivele de apel, de inculpatul G.V., Înalta Curte, completul de 5 judecători constată că aceasta este nefondată.

Verificând probele dosarului cu privire la infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, bazată pe materialul probator administrat şi just apreciat.

Înalta Curte, completul de 5 judecători constată că din succesiunea cronologică a împrejurărilor faptice reţinute de prima instanţă, se conturează două momente distincte ale activităţii infracţionale a inculpatului, respectiv, în luna decembrie 2013, când în calitate de procuror D.I.I.CO.T. - Biroul Teritorial Tulcea, a acceptat solicitarea lui T.H. de a ajunge să efectueze urmărirea penală în Dosarul nr. 2D/P/2014 şi ulterior, la data de 28 aprilie 2014, când a solicitat suspectului H.O. în Dosarul penal nr. 2D/P/2014 remiterea unei sume de bani.

Apărarea a invocat faptul că în cauză nu este un concurs de infracţiuni, ci o infracţiune continuată, fiind aplicabile prevederile art. 238 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, text potrivit căruia "În aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., condiţia unităţii subiectului pasiv se consideră îndeplinită şi atunci când: a) bunurile ce constituie obiectul infracţiunii se află în coproprietatea mai multor persoane; b) infracţiunea a adus atingere unor subiecţi pasivi secundari diferiţi, dar subiectul pasiv principal este unic."

Instanţa de control judiciar constată că în cazul infracţiunilor de luare de mită statul este subiectul pasiv principal, însă, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 35 alin. (1) C. pen. pentru următoarele motive:

Înalta Curte, completul de 5 judecători constată, prin raportare la infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, la împrejurările de fapt şi datele cauzei, că din punct de vedere material s-au săvârşit două fapte, din care una în formă continuată, care constituie, fiecare în parte, infracţiunea de luare de mită, iar din punct de vedere juridic nu există unitate de infracţiune.

Pentru existenţa infracţiunii continuate este necesar a se stabili dacă acţiunile inculpatului au fost sau nu generate de o rezoluţie infracţională unică sau au fost săvârşite izolat, pe baza unor rezoluţii infracţionale distincte.

Din analiza elementelor de fapt şi a împrejurărilor în care inculpatul a comis cele două fapte, rezultă că, în momentul luării rezoluţiei infracţionale, inculpatul nu a avut reprezentarea, în concret, a activităţii infracţionale în ansamblul ei, lipsind acea persistenţă a elementului subiectiv care trebuie să existe iniţial şi să lege acţiunile inculpatului.

În concret, acţiunile inculpatului au avut loc în baza unor rezoluţii distincte, dat fiind că, iniţial, în luna decembrie 2013, întâlnirea dintre martorul denunţător T.H. şi G.V., a generat o primă rezoluţie infracţională, care avea drept finalitate să devină procuror de caz în Dosarul nr. 800/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi şi să efectueze urmărirea penală în sensul dorit de T.H., respectiv al confiscării bovinelor de la societăţile reprezentate de H.O. Ulterior, după ce inculpatul G.V. a rezolvat favorabil solicitarea lui T.H., ajungând să efectueze urmărirea penală prin conexarea Dosarului nr. 800/P/2013 la Dosarul nr. 2D/P/2014, în noua situaţie juridică inculpatul şi-a asumat o rezoluţie distinctă, o nouă manifestare de voinţă în raport cu momentul iniţial, solicitând de această dată sume de bani suspectului H.O.

În condiţiile în care în cursul derulării activităţii infracţionale, după efectuarea demersurilor în sensul dorit de T.H., inculpatul G.V. a fost pus în faţa unei alte evaluări, la momentul instituirii de măsuri asigurătorii faţă de firmele suspectului H.O., aceasta nu putea subzista în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. La acest moment a apărut o altă rezoluţie infracţională, inculpatul identificând o nouă modalitate de a obţine foloase financiare de la persoana cu interese contrare în acelaşi dosar, respectiv H.O.

Drept urmare, în cauză nu se poate reţine comiterea unei infracţiuni în formă continuată.

III. Referitor la al doilea motiv de apel invocat de inculpatul G.V., care este comun cu motivul de apel invocat de inculpatul H.O. şi vizează reducerea cuantumului pedepsei aplicată de prima instanţă:

Înalta Curte, completul de 5 judecători urmează a respinge, ca neîntemeiată şi criticile inculpaţilor privind greşita individualizare a pedepsei aplicate, sub aspectul cuantumului, pentru considerentele expuse în analiza aceluiaşi motiv invocat în apelul Parchetului, apreciind că, în raport cu gravitatea faptelor de corupţie săvârşite şi cu datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, nu se impune reducerea pedepselor aplicate, care răspund exigenţelor de proporţionalitate între gravitatea faptei comise şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, fiind de natură a restabili ordinea de drept încălcată şi a asigura, deopotrivă, reinserţia socială a acestora.

Pentru considerentele arătate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători va respinge ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi apelanţii intimaţi inculpaţi G.V. şi H.O. împotriva Sentinţei penale nr. 108 din 16 februarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3978/1/2014.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.V. durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 22 octombrie 2014 la 29 iunie 2015.

Va obliga apelanţii intimaţi inculpaţi la plata sumei de câte 375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba arabă pentru apelantul intimat inculpat H.O. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi apelanţii intimaţi inculpaţi G.V. şi H.O. împotriva Sentinţei penale nr. 108 din 16 februarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3978/1/2014.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.V. durata reţinerii, a arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la 22 octombrie 2014 la 29 iunie 2015.

Obligă apelanţii intimaţi inculpaţi la plata sumei de câte 375 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba arabă pentru apelantul intimat inculpat H.O. se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 8/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI		ICCJ. Decizia nr. 75/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

ICCJ. Decizia nr. 90/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 77/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 84/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 8/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 75/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 76/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 77/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 42/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI