ICCJ. Decizia nr. 88/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 5 Judecători

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia penală nr. 88/2013

Dosar nr. 1571/1/2013

Şedinţa publică din 22 aprilie 2013

Asupra cererii de revizuire de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 183 din 19 decembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial, în Dosarul nr. 323/2003, în baza art. 42 C. proc. pen. s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul C.D. în favoarea Tribunalului Bucureşti, ca urmare a admiterii excepţiei de necompetenţă materială invocată de către reprezentantul parchetului în şedinţa publică din data de 19 decembrie 2003.

În urma declinării competenţei, cauza privind pe inculpatul C.D. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la data de 22 decembrie 2003, sub nr. 6386/2003.

Prin sentinţa penală nr. 277 din 27 februarie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 6386/2003, în temeiul art. 323 C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în vederea refacerii actelor de urmărire penală efectuate în cauză anterior datei de 8 iulie 2003, când prin ordonanţa nr. 7245/2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

La pronunţarea acestei soluţii s-a pornit de la interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. XI şi art. IX pct. 1, 2, 3, 4 şi 5 din Legea nr. 281/2003, ajungându-se la concluzia că data intrării în vigoare a acestei legi este cea a publicării sale în M. Of. şi anume 1 iulie 2003.

În raport cu această interpretare a normelor tranzitorii ale Legii nr. 281/2003, luându-se act că la data intrării în vigoare a legii cauza se afla în curs de urmărire penală, activitatea continuând şi după această dată, tribunalul a apreciat că toate actele efectuate în cauză după data de 8 iulie 2003 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial şi de către Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, secţia parchetelor militare, au fost făcute cu nerespectarea dispoziţiilor referitoare la competenţa materială, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la nulitatea absolută.

Sentinţa prin care s-a dispus restituirea cauzei la parchet a fost recurată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de către inculpatul C.D., recursurile fiind soluţionate prin decizia penală nr. 550 din 2 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Prin decizia penală nr. 550 din 2 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cauza fiind trimisă spre continuarea judecăţii la instanţa de fond.

În considerentele deciziei pronunţate, instanţa de recurs a arătat că instanţa fondului a făcut o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. XI şi art. IX pct. 1, 2, 3, 4 şi 5 din Legea nr. 281/2003, în cauză fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹C. proc. pen.

Astfel, cauza privindu-l pe inculpatul C.D. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, la data de 11 mai 2004, sub nr. 2670/2004.

Prin sentinţa penală nr. 291 din 8 martie 2005 Tribunalul Bucureşti a dispus condamnarea inculpatului C.D. după cum urmează:

- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen.;

- două pedepse de câte 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 243 alin. (1) C. pen.;

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 243 alin. (1) C. pen.;

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 280 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 126/1995;

- două pedepse de câte 10 ani închisoare fiecare, în baza art. 20, raportat la art. 174-175 lit. a), e), i)-176 lit. b) C. pen. (faptele din noiembrie 2002 de la Liceul J.M.);

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) C. pen.;

- două pedepse de câte 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 lit. a), e), i)-176 lit. b) C. pen. (faptele din 15 martie 2003 din Parcul C.)

- 8 ani închisoare, în baza art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001;

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.U.G. 141/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul C.D.

Prin decizia penală nr. 437 /A din 31 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 1374/M/2005 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul C.D. A fost desfiinţată în parte sentinţa penală nr. 291 din 8 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti şi,în rejudecare a dispus:

- repunerea pedepselor aplicate inculpatului în individualitatea lor;

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică pentru faptele din 6 noiembrie 2012 de la Liceul J.M. din două tentative la omor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1)şi art. 175 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., într-o singură infracţiune de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la pedeapsa închisorii de 16 ani şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare potrivit art. 67 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a modificat încadrarea juridică pentru faptele din 15 martie 2003 din Parcul C. din două infracţiuni de tentativă la omor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., într-o singură infracţiune de tentativă la omor deosebit de grav prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la pedeapsa închisorii de 14 ani şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare potrivit art. 67 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a modificat încadrarea juridică pentru actele de terorism prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 în art. 32 lit. d) din Legea nr. 535/2004, text în baza căruia a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 8 ani şi pedeapsa degradării militare.

În baza art. 334 C. proc. pen. a modificat încadrarea juridică pentru actele de terorism prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 în art. 37 alin. (2) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 13 C. pen., text în baza căruia a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 ani.

În baza art. 33 lit. a)-34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului mai sus arătate în pedeapsa cea mai gravă de 16 ani închisoare pe care a sporit-o cu trei ani, pedeapsa de executat fiind de 19 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (2) şi (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. de 8 ani, precum şi pedeapsa degradări militare.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că incriminarea faptei de terorism săvârşită de inculpat prin formularea de ameninţări cu bombe sau materiale explozive prin scrisori sau apeluri telefonice în scopul producerii unei stări de panică şi prin teroare şi intimidare a fost sancţionată prin acte normative succesive, respectiv prin O.U.G. nr. 141/2001 (în vigoare la data trimiterii în judecată) şi prin Legea nr. 535/2004 (în vigoare la data judecăţii).

În atare situaţie, s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 13 C. pen., legea mai favorabilă fiind Legea nr. 535/2004. De asemenea, s-a considerat greşită şi încadrarea juridică dată faptelor de tentativă la omor săvârşite de inculpatul C.D.

Astfel, instanţa de apel a constatat că, în mod greşit, s-a reţinut concursul real de infracţiuni, inculpatul având în ambele împrejurări reprezentarea producerii rezultatului mai grav incriminat în art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., prin modalitatea amplasării şi acţionării petardelor în loc public, mijlocul folosit fiind apt să pună în primejdie viaţa mai multor persoane. În aceste împrejurări, s-a apreciat că inculpatul a vizat în ambele situaţii o pluralitate de victime, astfel încât s-a impus a se reţine o unică tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen.

În privinţa individualizării juridice a pedepselor s-a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse orientate spre maximul legal cu executarea în regim de detenţie.

Prin decizia penală nr. 4896 din 5 septenbrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în Dosarul nr. 4527/2007, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a fost casată decizia penală nr. 437/A din 31 mai 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cauza fiind trimisă spre rejudecare.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate a reţinut că potrivit art. 334 C. proc. pen. dacă în cursul judecăţii şi constată că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii pentru a-şi putea pregăti apărarea.

În speţă, nici apărătorul inculpatului, în concluziile sale şi nici procurorul cu ocazia dezbaterilor nu au avut în vedere noua încadrare juridică, ceea ce impune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Primind cauza spre rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin decizia penală nr. 218 din 17 martie 2006 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penală nr. 291 din 8 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti şi rejudecând în fond:

A înlăturat dispoziţiile art. 33-34 C. pen. şi a repus în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor din rechizitoriu astfel:

- din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (2) şi (3) C. pen. raportat la art. 2 din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen.;

- din infracţiunile prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen. (două fapte) într-o infracţiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 6 noiembrie 2002 de la Liceul J.M.);

- din infracţiunile prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen. (două fapte) într-o infracţiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 13 martie 2003 din Parcul C.);

- din infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen. şi art. 13 C. pen.;

În baza art. 37 alin. (2) şi (3) C. pen. raportat la art. 2 din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la 15 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.D. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la două pedepse de câte 15 ani închisoare fiecare (fapta din 6 noiembrie 2002 de la Liceul J.M. şi fapta din 13 martie 2003 din Parcul C.), cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.D. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen. şi art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.D. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 10 ani

În baza art. 67 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 33-34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pe cea mai grea de 15 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.D. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat pedeapsa complimentară a degradării militare.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că faptele au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, în condiţiile în care hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a avut în vedere schimbarea încadrării juridice a unora din faptele reţinute în sarcina inculpatului, aplicarea pedepselor complimentare şi individualizarea pedepselor.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor de tentativă la omor calificat şi deosebit de grav, cât şi de distrugere s-a apreciat că acestea au avut drept urmare tulburarea gravă a ordinii publice prin crearea unei stări de panică şi insecuritate în rândul elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice (fapta din 6 noiembrie 2002 de la Liceul J.M.) şi a populaţiei (fapta din 13 martie 2003 din Parcul C.), astfel încât s-a apreciat corectă încadrarea juridică dată de prevederile art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen.

În ceea ce priveşte fapta inculpatului C.D. de a formula ameninţări cu bombe sau materii explozive prin scrisori sau apeluri telefonice în scopul tulburării ordinii publice prin intimidare, teroare, crearea unei stări de panică s-a reţinut că aceasta constituie tot un act de terorism, astfel încât s-a apreciat corectă încadrarea juridică dată de prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen. şi art. 13 C. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul C.D.

Prin decizia penală nr. 4333 din 5 iulie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 3378/2/2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul C.D., a fost casată decizia penală nr. 218 din 17 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cauza fiind trimisă la Curtea de Apel Bucureşti în vederea judecării apelului declarat de inculpat, precum şi a rejudecării apelului declarat de parchet.

La pronunţarea soluţiei Înalta Curte a apreciat că, din oficiu, instanţa de apel trebuia să rejudece şi apelul inculpatului, în condiţiile în care, prin hotărârea anterioară acestuia i s-a încălcat dreptul la apărare, la momentul la care s-a schimbat încadrarea juridică a unora din faptele reţinute în sarcina sa.

Astfel, cauza a fost înregistrată la data de 15 august 2006 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. 7994/2/2006, instanţă investită prin decizia instanţei supreme cu rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cât şi a apelului declarat de inculpatul C.D.

Prin decizia penală nr. 794/A din 13 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală nr. 291 din 8 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti şi rejudecând în fond:

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 33-34 C. pen. şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor din rechizitoriu astfel:

- din infracţiunile (două fapte) prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. şi art. 174-176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen. într-o infracţiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 6 noiembrie 2002 de la Liceul J.M.);

- din infracţiunile prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen. (două fapte) într-o infracţiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 13 martie 2003 din Parcul C.);

- din infracţiunile prevăzute de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 în infracţiunea prevăzută de art. art. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen.

În baza art. 37 alin. (2) şi (3) C. pen. raportat la art. 2 din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.D. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani

În baza art. 67 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la două pedepse de câte 18 ani închisoare fiecare (fapta din 6 noiembrie 2002 de la Liceul J.M. şi fapta din 13 martie 2003 din Parcul C.), cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.D. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 10 ani

În baza art. 67 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen. şi art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.D. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 10 ani

În baza art. 67 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 1 lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul C.D. la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.D. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani

În baza art. 67 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.

Au fost menţinute pedepsele aplicate inculpatului de către instanţa de fond pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., art. 243 alin. (1) C. pen., art. 280 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 126/1995.

În baza art. 33-34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare cu aplicarea art. 71-64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului C.D. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 10 ani.

În baza art. 67 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva aceleiaşi hotărâri.

Analizând sentinţa penală, prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal, respectiv al urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti,curtea de apel a apreciat că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt.

Astfel, din actele dosarului instanţa de apel a reţinut că, în noaptea de 10 din 11 august 2002 inculpatul C.D. a sustras prin efracţie din depozitul de muniţii aparţinând UM X1 Bucureşti 7 grenade de mână defensive de tip F1, 10 focoase destinate aceluiaşi tip de muniţii şi 6 cutii de câte 24 de bucăţi cartuşe calibru 7,65 mm, în aceleaşi împrejurări, distrugând sigiliile legal aplicate de la uşile magaziilor nr. A şi nr. B aflate în incinta depozitului de muniţii de la aceeaşi unitate militară. Muniţia sustrasă a deţinut-o fără drept şi a transportat-o ulterior,folosind-o la datele de 6 noiembrie 2002 şi 14 martie 2003.

Astfel, inculpatul C.D., în 6 noiembrie 2002 a detonat două din grenadele sustrase din depozitul de muniţii pe trotuarul din faţa Liceului J.M. din Bucureşti într-o zonă în care se aflau mai mulţi elevi, cu consecinţa vătămării corporale a cinci eleve minore, degradarea a patru autoturisme parcate în apropiere, a porţii de acces pentru elevii liceului, precum şi a geamurilor de la imobilul situat pe aceeaşi stradă la nr. Y.

Fapta a fost premeditată, inculpatul folosind mijloace apte să pună în pericol viaţa mai multor persoane.

Acelaşi inculpat în data de 14 martie 2003, după amorsarea unei grenade sustrase a amplasat-o într-un loc public, respectiv pe una din aleile intens circulate din Parcul C., realizând şi urmărind uciderea şi vătămarea corporală a mai multor persoane prin detonarea muniţiei.

Din probe a rezultat că inculpatul a acţionat în mod deliberat, folosind mijloace apte de a pune în pericol viaţa mai multor persoane prin amplasarea grenadei într-o poziţie de echilibru precar într-un loc intens circulat, urmărind ca acţiunea sa să se răsfrângă asupra mai multor persoane aflate în zonă.

Totodată, curtea de apel a mai reţinut că nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor s-a făcut în scopul tulburării grave a ordinii publice prin intimidare, teroare şi crearea unei stări de panică în acelaşi scop, inculpatul formulând ameninţări cu bombe ori materii explozive prin scrisori şi apeluri telefonice.

Cu privire la faptele reţinute în sarcina sa inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârşirea acestora, motivaţia comiterii acestora constând în sentimentul de răzbunare împotriva şefilor săi pentru modul în care inculpatul a fost tratat de aceştia, neurmărind nici un moment rănirea sau uciderea vreunei peroane.

În consecinţă, instanţa de control judiciar a apreciat că prima instanţă a stabilit în mod corect vinovăţia inculpatului şi a dispus condamnarea acestuia.

Din probele administrate în cauză instanţa de apel a constatat că infracţiunile de tentativă la omor au avut drept urmare tulburarea gravă a ordinii publice prin crearea unei stări de panică şi insecuritate în rândul elevilor, părinţilor, cadrelor didactice şi a populaţiei, astfel încât, în baza art. în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile (două fapte) prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. şi art. 174-176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen., într-o infracţiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta din 6 noiembrie 2002 de la Liceul J.M.); şi din infracţiunile (două fapte) prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 C. pen. într-o infracţiune prevăzută de art. 20 raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001 cu referire la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. a), e) şi i) C. pen. şi art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.(fapta din 13 martie 2003 din Parcul C.).

În ceea ce priveşte infracţiunile de distrugere şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor situaţia a fost similară, cele două infracţiuni fiind comise în scopul arătat de art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001, respectiv al tulburării grave a ordinii publice prin intimidare, prin teroare sau prin crearea unei stări de panică.

La stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanţa de apel a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă, natura relaţiilor sociale ocrotite de legea penală şi vătămate de inculpat, urmările produse şi scopul urmărit în realizarea rezoluţiei infracţionale, mijloacele folosite de inculpat, modalitatea în care au fost comise faptele, inculpatul acţionând în mod premeditat, după un plan bine definit, în scopul creării unei stări de panică şi de pericol pentru siguranţa populaţiei.

Cu privire la apelul declarat de inculpat, instanţa de prim control judiciar a apreciat că motivele invocate de acesta sunt neîntemeiate şi nu justifică reducerea pedepselor sub limitele stabilite de instanţa de fond, având în vedere considerentele expuse în cuprinsul deciziei.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul C.D., recurs ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi la data de 6 decembrie 2006, sub nr. 7994/2/2006.

Prin decizia penală nr. 975 din 22 februarie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală în Dosarul nr. 7994/2/2006 a fost admis recursul declarat de recurentul inculpat C.D. împotriva deciziei penale nr. 794/A din 13 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

A fost casată decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 291 din 8 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la omisiunea constatării graţierii pedepselor aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 243 alin. (1) C. pen. (rupere de sigiliu) potrivit art. 1 din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni cu modificările ulterioare.

Totodată, a fost descontopită pedeapsa rezultantă, principală de 18 ani închisoare, pedeapsa complementară, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-e) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen. pe o durată de 10 ani închisoare cu începere după executarea pedepsei principale şi pedeapsa complementară a degradării militare în condiţiile art. 67 C. pen. şi repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului astfel:

- pedeapsa de 7 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1)-209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen.;

- două pedepse de câte 6 luni închisoare, în baza art. 243 alin. (1) C. pen.;

- pedepsele de 3 ani închisoare în baza art. 280 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 126/1995, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, precum şi pedeapsa complementară a degradării militare potrivit art. 67 C. pen.;

- pedeapsa de 8 ani închisoare, în baza art. 1 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 141/2001, cu referire la art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen., potrivit art. 65 C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale;

- pedeapsa de 10 ani închisoare, în baza art. 37 alin. (2) şi (3), raportat la art. 2 din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 13 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. pe o durată de 5 ani, precum şi pedeapsa complementară a degradării militare;

- două pedepse de câte 18 ani fiecare (faptele din 6 noiembrie 2002 de la Liceul J.M. şi respectiv, 14 martie 2003 din Parcul C.), în baza art. 20, raportat la art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 141/2001, cu referire la art. 174-175 lit. a), e), i)-176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-e) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale aplicată pe lângă fiecare pedeapsă principală, precum şi pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 C. pen.;

- pedeapsa de 8 ani închisoare, în baza art. 1 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 141/2001, cu referire la art. 217 alin. (4) C. pen. şi art. 13 C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), d), e) C. pen. pe o durată de 5 ani, precum şi pedeapsa complementară a degradării militare potrivit art. 67 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 cu modificările ulterioare s-au constatat graţiate în întregime fiecare din cele două pedepse de câte 6 luni închisoare la care a fost condamnat inculpatul C.D. în baza art. 243 alin. (1) C. pen., rupere de sigilii.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 cu modificările ulterioare.

În baza art. 33 lit. a)-34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului mai sus arătate şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa principală cea mai grea de 18 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a), b), c), d), e) C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (3), cu referire la art. 66 C. pen., au fost contopite pedepsele complementare a interzicerii exercitării drepturilor aplicate inculpatului şi a dispus ca pedeapsa complementară cea mai grea prevăzută de art. 64 lit. a), b), c), d), e), cu referire la art. 65 C. pen. pe o durată de 10 ani să înceapă a fi executată după executarea pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a făcut aplicarea art. 67 C. pen. a pedepsei complementare a degradării militare a inculpatului C.D.

În temeiul art. 385¹⁶ alin. (2), cu referire la art. 381 C. proc. pen. a fost dedusă din cuantumul pedepselor aplicate, durata arestării preventive a inculpatului începând de la 24 martie 2003 la zi.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri pronunţate în cauză.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat în cauză a rezultat că, în mod corect, instanţa de apel, în rejudecarea apelului declarat de Parchet şi de inculpat, şi-a însuşit argumentele primei instanţe referitoare la competenţa materială privind soluţionarea infracţiunii de terorism, iar în baza propriului său examen efectuat distinct a stabilit că, în favoarea Tribunalului Bucureşti a operat o prorogare de competenţă materială în soluţionarea infracţiunilor privind actele de terorism în condiţiile art. 40 din Legea nr. 535/2004,în temeiul art. 41 alin. (2) C. pen.

Astfel, examinând cauza, instanţa de ultim control judiciar, din oficiu, a constatat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 15 C. proc. pen., care a fost pus în discuţia părţilor, referitor la aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, cu referire la pedepsele de câte 6 luni închisoare aplicate inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 243 alin. (1) C. pen., motiv pentru care a admis recursul declarat de inculpat numai cu privire la acest aspect.

Ulterior epuizării căilor de atac prevăzute de legea naţională, prin cererea înregistrată la C.E.D.O. inculpatul C.D. a reclamat încălcarea art. 3, art. 6 parag. 1, art. 6 parag. 2, parag. 3 lit. c) şi d) şi art. 8 arătând că a fost plasat într-un regim de detenţie pentru deţinuţi periculoşi în condiţii de supraaglomerare, că i-a fost încălcat dreptul la prezumţia de nevinovăţie, în aceste condiţii autorităţile hotărând şi retragerea drepturilor părinteşti asupra copilului său minor, împrejurări care au făcut ca procedura penală declanşată împotriva sa să fie inechitabilă.

Prin hotărârea pronunţată la 15 iunie 2010, definitivă potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Convenţie, C.E.D.O. a hotărât că a existat o încălcare a dispoziţiilor art. 3 din Convenţie, în ceea ce priveşte echitatea procedurii desfăşurată faţă de inculpat, obligând statul român să plătească reclamantului, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, suma de 14.000 euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral şi suma de 4.420 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.

C.E.D.O. a stabilit, în esenţă, următoarele:

Cu privire la pretinsa încălcare a art. 3 din Convenţie, Curtea a constatat că reclamantul s-a plâns de relele condiţii pe care a trebuit sa le suporte în timpul detenţiei sale de 15 luni de zile, în arestul Penitenciarului Bucureşti Jilava, cu încălcarea art. 3 din Convenţie, acesta suferind efectele unei situaţii de suprapopulare, întrucât împărţea celula cu alţi 19 deţinuţi, dispunând de un spaţiu individual redus de 0,75 mp. sub norma recomandată pentru celulele colective.

Totodată, s-a constatat că insuficienţa spaţiului vital s-a agravat în din cauza posibilităţilor foarte limitate a inculpatului de a petrece timp în afara celulei, întrucât acesta era închis mare parte din zi, beneficiind de o plimbare zilnica de o oră.

Curtea a apreciat că, în cauză, condiţiile de detenţie pe care reclamantul a trebuit să le suporte l-au supus la o experienţă de o intensitate care depăşea nivelul suportabil de suferinţă inerent detenţiei.

Prin urmare, s-a constatat că a fost încălcat art. 3 din Convenţie.

Totodată, Curtea a respins ca nefondate capetele de cerere întemeiate pe art. 6 parag. 1, 2 şi 3 lit. c) şi d) din Convenţie, respingând ca inadmisibil capătul de cerere întemeiat pe dispoziţiile art. 8 din Convenţie pentru neepuizarea căilor de atac interne.

Ulterior datei la care hotărârea C.E.D.O. a rămas definitivă, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, la data de 11 martie 2013, revizuentul C.D. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 408¹ C. proc. pen., revizuirea deciziei penale nr. 975 din 22 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală în Dosarul nr. 7994/2/2006, având în vedere că aceasta nu se poate concilia cu aspectele constatate prin hotărârea pronunţată de Curtea europeană în cauza Ciupercescu împotriva României. În drept au fost invocate dispoziţiile art. 408¹ C. proc. pen.

Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor învederate, se constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 408¹alin. (1) C. proc. pen.:

Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care C.E.D.O. a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Din economia textului de lege anterior menţionat rezultă că promovarea unei cereri de revizuire este condiţionată de existenţa unei hotărâri definitive a C.E.D.O. prin care se constată o încălcare a unui drept prevăzut în Convenţia Europeană, într-un proces penal desfăşurat în faţa autorităţilor judiciare române, în care instanţele penale române s-au pronunţat prin hotărâre definitivă.

Admisibilitatea cererii de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute în art. 408¹ alin. (1) C. proc. pen., altfel cererea fiind inadmisibilă.

Raportând dispoziţiile art. 408¹C. proc. pen. la speţa de faţă, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că revizuentul condamnat C.D., prin revizuirea formulată, a solicitat înlăturarea consecinţelor suferite prin supunerea sa, pe perioada detenţiei, la tratamente degradante, consecinţe care a apreciat că se produc şi în prezent ca urmare a pronunţării deciziei penale nr. 975 din 22 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casație și Justiție, secţia penală în Dosarul nr. 7994/2/2006.

Într-adevăr, Înalta Curte, completul de 5 judecători reţine că, astfel cum rezultă din analiza hotărârii C.E.D.O. s-a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 3 din Convenţie, reclamantul, pe perioada detenţiei în Penitenciarul Jilava, suferind efectele unei situaţii de suprapopulare în celule pe parcursul arestului preventiv .

Însă, raportând cererea de revizuire formulată în prezenta cauză la dispozițiile legale mai sus-menționate și la conținutul hotărârii C.E.D.O., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, constată că, deşi a existat un drept al cărui încălcare a fost constatată de C.E.D.O., acesta nu vizează echitatea procedurii desfăşurate în faţa instanţei finalizate prin pronunţarea deciziei penale nr. 975 din 22 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casație și Justiție, secţia penală, ci înlăturarea consecinţelor suferite prin supunerea inculpatului C.D., pe perioada detenţiei, în Penitenciarul Jilava Bucureşti, la tratamente degradante.

Aşa fiind, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile esenţiale de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 408¹C. proc. pen., respectiv încălcarea unui drept consfinţit de Convenţie sau document internaţional, să se fi produs în cursul unei proceduri judiciare derulate în faţa instanţelor naţionale, în cadrul căreia să nu îi fi fost respectate garanţiile procesuale, iar consecinţele grave ale acestei încălcări să nu poată fi înlăturate decât prin revizuirea deciziei de condamnare, întrucât încălcările constatate de C.E.D.O. sunt ulterioare procedurilor judiciare desfăşurate în faţa instanţelor naţionale, respectiv în faza executării pedepsei închisorii de 18 ani, iar eventualele consecinţe grave nu pot fi remediate prin reformarea hotărârii de condamnare.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în temeiul dispoziţiilor art. 408¹ alin. (10) C. proc. pen., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C.D., ca inadmisibilă.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată, în temeiul art. 408¹ C. proc. pen., de revizuentul C.D. împotriva deciziei penale nr. 975 din 22 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală în Dosarul nr. 7994/2/2006.

Obligă revizuentul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 93/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI		ICCJ. Decizia nr. 66/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

ICCJ. Decizia nr. 88/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 88/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI