ICCJ. Decizia nr. 420/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia civilă nr. 420/2013
Dosar nr. 2342/1/2013/a2
Şedinţa din camera de consiliu de la 9 octombrie 2013
Asupra cererii de faţă, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 10/J din 4 iulie 2012, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, a admis acţiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru Judecători împotriva pârâtului J.E., la acea dată judecător la Judecătoria Deva şi, în baza art. 100 lit. e) [lit. d) în reglementarea anterioară] din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a aplicat magistratului menţionat sancţiunea disciplinară constând în „excluderea din magistratură” pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e), g), h) teza a II-a, i) şi j) din legea menţionată.
Recursul declarat de pârâtul J.E. împotriva hotărârii sus menţionate a fost respins, ca nefondat, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, prin decizia civilă nr. 28 din 28 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 5909/1/2012.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de control judiciar, la 9 aprilie 2013, a formulat cerere de revizuire recurentul J.E., invocând dispoziţiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ.
În fapt, în susţinerea cererii, revizuentul a arătat că, la data de 28 ianuarie 2013 (data pronunţării deciziei) nu s-a putut înfăţişa la judecată şi că, deşi a trimis prin fax, la data menţionată, o cerere prin care învedera această imposibilitate de prezentare din considerente medicale (fără a putea face, la acel moment, o dovadă în acest sens), instanţa a procedat la judecarea recursului în lipsa sa.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, prin decizia civilă nr. 342 din 17 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 2342/1/2013, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, reţinând, în esenţă, că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) şi ale art. 328 pct. 8 C. proc. civ. şi cu împrejurarea că, neevocând fondul, decizia atacată nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac, de retractare.
La data de 3 iulie 2013, contestatorul J.E. a formulat o cerere de completare a deciziei civile nr. 342/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, invocând dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ.
În motivarea cererii, petentul a arătat că a învestit instanţa cu o contestaţie în anulare şi că, prin încălcarea flagrantă a principiului disponibilităţii şi fără a putea face o recalificare, instanţa i-a soluţionat totuşi cererea ca pe o cerere de revizuire, care a fost respinsă, ca inadmisibilă. De asemenea, a susţinut că instanţa nu i-a comunicat întâmpinarea, a cărei formulare era obligatorie pentru intimată.
La termenul de judecată din data de 30 septembrie 2013, intimata Inspecţia Judiciară a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de completare a hotărârii deduse judecăţii în speţă, întrucât: nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ.; nu se solicită completarea deciziei, ci pronunţarea unei alte hotărâri, în aceeaşi cauză, asupra unei cereri care nu a făcut obiectul învestirii instanţei, susţinerea petentului, în sensul că, printr-o cerere ulterioară, ar fi schimbat obiectul învestirii instanţei, nu justifică punctul de vedere invocat de petent, întrucât în cauză nu a fost incidentă o modificare a cererii care a format obiectul învestirii instanţei, în sensul dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ., partea neformulând o asemenea cerere şi nici o solicitare de rectificare în temeiul art. 108 C. proc. civ., în cursul judecăţii.
De asemenea, s-a arătat că, în materia contestaţiei în anulare şi a revizuirii, sunt susceptibile de completare numai hotărârile prin care, după admiterea cererilor respective, s-a rejudecat fondul, în măsura în care acestea pot fi atacate cu apel sau cu recurs, ipoteză care nu subzistă în cauză
În cadrul dezbaterilor din aceeaşi şedinţă de judecată, petentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 8 C. proc. civ. şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea respectivei excepţii.
Având în vedere invocarea celor două excepţii procedurale, în temeiul dispoziţiilor art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată (r2), coroborate cu cele ale art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că trebuie examinată mai întâi admisibilitatea cererii deduse judecăţii în speţă.
Analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de completare a hotărârii, formulată în cauză de petentul J.E., Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2812 C. proc. civ.
Procedura de completare a dispozitivului hotărârii, reglementată de art. 2812 C. proc. civ. presupune ca instanţa să fi omis a se pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, cu judecarea cărora să fi fost corect învestită, în condiţii procedurale.
Această procedură nu poate fi folosită pentru o obţine o recalificare a cererii soluţionată de o instanţă prin hotărârea a cărei completare se cere, sub motiv că instanţa ar fi greşit calificarea cererii deduse judecăţii, deoarece aceasta ar echivala cu un control de legalitate şi temeinicie a hotărâri respective, fapt ce nu este permis în cadrul reglementat de art. 2812 C. proc. civ.
În speţa supusă analizei, se constată că, în Dosarul nr. 2342/1/2013, instanţa a fost învestită, conform lucrărilor dosarului, cu judecarea unei cereri de revizuire, cale de atac numită astfel şi fundamentată în drept în mod explicit de către petent în cuprinsul cererii deduse judecăţii, fără ca, până la închiderea dezbaterilor să fi fost depusă vreo cerere de modificare a cadrului procesual.
Ca atare, solicitarea petentului, de a se constata că instanţa ar fi fost învestită cu o contestaţie în anulare, iar nu cu o cerere de revizuire, nu poate fi primită, întrucât pe de o parte nu îşi găseşte suportul în actele şi lucrările dosarului iar, pe de altă parte, excede prezentului cadru procesual.
Sub un alt aspect, inadmisibilitatea cererii de completare a deciziei civile nr. 341/2013, rezultă prin raportare la interpretarea gramaticală, logică şi teleologică a dispoziţiilor art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., fiind supuse completării în materia cererii de revizuire numai hotărârile prin care, după admiterea cererii, s-a rejudecat fondul, în măsura în care acestea pot fi atacate cu apel sau cu recurs, ipoteză care nu subzistă în cauză.
Se constată, aşadar, că cererea nu poate fi primită şi ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de textul legal indicat, cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de completare pe această cale.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei invocate de intimat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de completare a hotărârii, dedusă judecăţii în cauză.
În raport cu această soluţie, nu se mai impune examinarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de J.E. privind completarea deciziei nr. 342 din 17 iunie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în dosarul nr. 2342/1/2013.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 65/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 419/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
