ICCJ. Decizia nr. 131/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 131/2005
Dosar nr. 77/2004
Şedinţa publică din 16 mai 2005
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petiţionarele N.M. şi N.R. au declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 18 din 24 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
La termenul din 19 ianuarie 2005, când pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, se afla judecarea acestor recursuri, petiţionara N.R. a formulat cerere de recuzare privind pe judecătorul G.O., susţinând că acest judecător s-a pronunţat anterior într-o altă cauză, ce se referă la aceeaşi petiţionară.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin încheierea din 14 februarie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1767/2004, a respins cererea de recuzare formulată de petiţionara N.R.
S-a motivat că această cerere nu este întemeiată, deoarece petiţionara a invocat, ca motiv de recuzare, doar împrejurarea că judecătorul la care s-a referit, s-a pronunţat anterior într-o altă cauză, ce priveşte pe aceeaşi petiţionară, ceea ce, în raport cu reglementările cuprinse în art. 46-48 C. proc. pen., nu constituie caz de incompatibilitate.
Împotriva acestei decizii, petiţionara a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, prin alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., abrogat prin OUG nr. 55/2004 (M. Of. nr. 592/1.07.2004), se prevedea că „încheierea prin care s-a respins recuzarea, poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţării".
În urma abrogării alineatului menţionat, faţă de reglementarea din alin. (6) al aceluiaşi articol, potrivit căreia „încheierea prin care s-a admis sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac", se impune să se considere că încheierea prin care s-a respins recuzarea, la care nu se mai face referire în cadrul acelui text de lege, este supusă reglementării cu caracter general de la art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.
Or, în conformitate cu prevederile acestui din urmă text de lege, „încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs".
Aşa fiind şi cum prin nici o dispoziţie a legii nu se prevede că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare, ar putea fi atacată separat cu recurs, urmează ca recursul declarat în cauză de petiţionara N.R. să fie respins, ca inadmisibil, cu obligarea acesteia să plătească statului, cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara N.R. împotriva încheierii din 14 februarie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 1767/2004.
Obligă pe petiţionară să plătească statului, suma de 1.000.000 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 130/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 134/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
