ICCJ. Decizia nr. 195/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 195/2005
Dosar nr. 105/2005
Şedinţa publică din 4 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 14 martie 2000, partea vătămată D.M. s-a adresat cu plângere prealabilă, Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, în temeiul art. 279 lit. a) C. proc. pen., susţinând că în jurul datei de 12 ianuarie 2000, inculpatul D.S., tatăl acesteia, i-a sustras suma de 3714 dolari SUA.
În consecinţă, partea vătămată a solicitat condamnarea inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de furt între rude apropiate, prevăzută de art. 210 C. pen. şi obligarea acestuia la restituirea sumei sustrase.
La data de 20 decembrie 2001, partea vătămată a formulat cerere privind recuzarea tuturor magistraţilor Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, invocând ca motiv, greşita respingere a unei excepţii de nulitate invocată de către aceasta, la judecarea în fond a cauzei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a penală, prin încheierea pronunţată la data de 27 decembrie 2001, în dosarul nr. 8495/2001, a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare.
Partea vătămată a mai formulat, ulterior, alte cereri privind recuzarea tuturor magistraţilor Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, care au fost respinse, pe rând, prin încheierile pronunţate de instanţa ierarhic superioară, la 7 februarie 2002, în dosarul nr. 1194/2002; la 22 martie 2002, în dosarul nr. 2297/200; la 14 mai 2002, în dosarul nr. 3741/2002; la 18 iunie 2002, în dosarul nr. 4438/2002; la 7 februarie 2003, în dosarul nr. 645/2003; la 17 aprilie 2003, în dosarul nr. 6707/2002, precum şi la 12 iunie 2003, în dosarul nr. 2443/2003.
Alte cereri formulate de partea vătămată, privind recuzarea diferitelor complete de judecată ale Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti au fost respinse la 7 iunie 2002, 4 iulie 2002, 24 septembrie 2002, la 25 octombrie 2002 şi la 3 decembrie 2002, în dosarul nr. 3398/2000; la 22 octombrie 2003, în dosarul nr. 19189/2001, precum şi la 21 februarie 2003, 19 mai 2003, 28 mai 2003, 24 iunie 2003, 23 septembrie 2003 şi 23 octombrie 2003, în dosarul nr. 3398/2000, toate ale judecătoriei menţionate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia III-a civilă, prin încheierile pronunţate la 20 septembrie 2002, în dosarul nr. 3412/2002, la 11 septembrie 2003 şi la 2 decembrie 2003, în dosarul nr. 3740/2003, a respins, ca nefondate, alte cereri formulate de partea vătămată D.M., privind recuzarea tuturor magistraţilor Tribunalului Bucureşti.
Prin încheierea nr. 108 din 24 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea aceleaşi petente privind recuzarea tuturor magistraţilor Curţii de Apel Bucureşti.
La data de 13 noiembrie 2003, prin încheierea pronunţată în dosarul nr. 3618/2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea petentei D.M., privind recuzarea tuturor magistraţilor Tribunalului Bucureşti.
Împotriva acestei încheieri, petenta a declarat recurs.
La termenul de judecată din 4 decembrie 2003, fixat pentru judecarea recursului, petenta a formulat cerere de recuzare a tuturor judecătorilor secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea pronunţată la data de 12 februarie 2003, în dosarul nr. 3452/2003, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, cererea de recuzare a fost respinsă ca nefondată.
Recursul declarat de petenta menţionată împotriva acestei din urmă încheieri a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 126 din 15 martie 2004, pronunţată în dosarul nr. 48/2004, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători.
Prin încheierea din 21 ianuarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 151/2004 şi încheierea nr. 443 din 4 februarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 5640/2003, secţia de contencios administrativ a respins cererile formulate de petenta D.M. privind recuzarea tuturor judecătorilor sSecţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea nr. 630 din 28 ianuarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 459/2004, secţia civilă a respins o altă cerere a petentei menţionate, privind recuzarea tuturor judecătorilor secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 96 din 23 februarie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petentă, împotriva acestei din urmă încheieri.
Secţia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea nr. 629 din 28 ianuarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 45/2004, a respins o nouă cerere formulată de aceeaşi petentă, privind recuzarea tuturor judecătorilor secţiei comerciale a Înaltei Curţi.
Recursul declarat de petentă împotriva acestei încheieri a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 97 din 23 februarie 2004, a Completului de 9 judecători a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La data de 22 aprilie 2004, prin încheierea nr. 1456, secţia comercială a respins cererea formulată de petenta D.M., privind recuzarea tuturor judecătorilor secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Secţia de contencios administrativ, prin încheierea nr. 1562 din 22 aprilie 2004, a respins cererea privind recuzarea tuturor judecătorilor secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea nr. 1457 din 22 aprilie 2004, secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins cererea petentei menţionate, privind recuzarea tuturor judecătorilor secţiei de contencios administrativ.
Completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 184 din 17 mai 2004, a admis recursul declarat de petenta D.M. împotriva acestei din urmă încheieri, a casat încheierea atacată şi a trimis cauza, aceleaşi instanţe, în vederea rejudecării cererii de recuzare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală.
Prin încheierea nr. 1456 din 22 aprilie 2004, secţia comercială a respins cererea petentei privind recuzarea tuturor judecătorilor secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La data de 17 mai 2004, prin Decizia nr. 185, Completul de 9 judecători a admis recursul declarat de petenta D.M. împotriva încheierii nr. 1456 din 22 aprilie 2004, a casat încheierea menţionată şi a trimis cauza, aceleiaşi instanţe, în vederea rejudecării cererii de revizuire, cu respectarea procedurii de judecată reglementată prin Codul de procedură penală.
La data de 6 octombrie 2004, petenta a formulat cerere, depusă în dosarul nr. 6825/2004 al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, solicitând recuzarea tuturor judecătorilor acestei secţii.
Prin încheierea nr. 3457 din 7 octombrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 10230/2004 al secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea a fost respinsă ca nefondată, reţinându-se că petenta nu a invocat motive care să se regăsească în cazurile limitativ şi expres prevăzute în art. 27 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
La data de 8 octombrie 2004, în dosarul nr. 8487/2004, petenta a solicitat recuzarea tuturor judecătorilor secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cererea a fost respinsă prin încheierea nr. 6332 din 12 noiembrie 2004, pronunţată de secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea nr. 5693 din 15 decembrie 2004, în rejudecare după casare, secţia comercială a respins, ca nefondată, cererea formulată de aceeaşi petentă, la data de 13 ianuarie 2004, în dosarul nr. 151/2004, privind recuzarea tuturor judecătorilor secţiei de contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La data de 11 octombrie 2004, petenta D.M. a formulat cerere privind recuzarea tuturor judecătorilor secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea nr. 8186 din 11 noiembrie 2004, pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cererea recuzare a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei din urmă încheieri, petenta a declarat recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din economia dispoziţiilor Părţii Speciale Titlul II Cap.III Secţiunile I şi II C. proc. pen., rezultă condiţionarea admisibilităţii căilor de atac, de exercitarea acestora, potrivit legii procesual-penale care, între altele, a determinat hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar.
În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu un nou recurs declarat de petentă împotriva unei încheieri prin care secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată, o cerere privind recuzarea tuturor judecătorilor secţiei comerciale a Înaltei Curţi.
Or, potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, după caz, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, acestea pot fi atacate separat cu recurs.
Aşadar, pentru ca o încheiere să poată fi atacată, separat, cu recurs, prin derogare de la regula generală statuată prin textul menţionat, această excepţie trebuie să fie prevăzută expres de lege.
În cauză, urmare a abrogării alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., prin OUG nr. 55/2004, cu privire la încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, pronunţată ulterior datei de 1 iulie 2004, legea procesuală nu mai prevede excepţia atacării acesteia, separat, cu recurs.
Or, recunoaşterea unei căi în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Este de reţinut că legea procesual-penală, corespunzător principiului înscris în art. 129 din Constituţia României, revizuită şi exigenţelor privind liberul acces la justiţie, generate de art. 21 din legea fundamentală, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 2 din Protocolul Adiţional nr. 7 la Convenţie, a reglementat regula generală privind examinarea legalităţii şi temeiniciei încheierilor date în cursul judecăţii, în condiţiile nr. 361 sau, după caz, art. 3851 C. proc. pen.
Ca atare, accesul la justiţie este asigurat şi în acest caz, corespunzător regulii generale menţionate, stabilită de legea procesual-penală.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta D.M.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta D.M. împotriva încheierii nr. 8186 din 11 noiembrie 2004, pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 8296/2004.
Obligă recurenta menţionată, la 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 194/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 196/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
