ICCJ. Decizia nr. 197/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 197/2006
Dosar nr. 1783/1/2006
Şedinţa publică din 15 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 373/P/2005 din 22 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii B.M., T.S., I.C. şi P.A., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 249 C. pen., la sesizarea petentului C.V.
Rezoluţia a fost comunicată petentului, la data de 30 aprilie 2005.
Împotriva rezoluţiei primare de neîncepere a urmăririi penale, petentul C.V. a formulat plângere, întemeiată pe art. 2781 C. proc. pen.
Prin sentinţa nr. 497 din 23 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, plângerea petentului C.V. a fost respinsă, ca inadmisibilă, reţinându-se neurmarea de către acesta, a procedurii prevăzute de art. 275 - 278 C. proc. pen.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul C.V. a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare prevăzute în art.3859 C. proc. pen. şi fără a formula critici susceptibile a fi încadrate în vreunul dintre acestea.
Recursul este tardiv declarat.
În raport cu dispoziţiile art. 1 C. proc. pen., cu referire la art. 1 C. pen., procesul penal poate fi privit ca un mijloc de apărare, concomitent, a societăţii şi a membrilor ce o compun, ca titulari de drepturi şi obligaţii legal stabilite.
Activitatea de judecată, finalizată prin pronunţarea unei hotărâri definitive, este strict reglementată prin Codul de procedură penală, lege procesuală cu un pregnant caracter formalist, indispensabil asigurării judecării corecte şi garantării egale a drepturilor procesuale.
Ilustrând acest formalism, între altele, vizând concomitent dinamizarea procesului penal şi sancţionarea conduitei procesuale neconforme, prin art. 185 C. proc. pen., legiuitorul a stabilit următoarele: „când pentru exercitarea unui drept procesual, legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen".
Aşadar, potrivit formalismului legii procesual-penale, având caracter de garanţie egală pentru toate părţile interesate, în sensul dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală şi ca raţiune, satisfacerea imperativului disciplinării activităţii procesuale, prin stabilirea unor termene peremptorii, vizând durata rezonabilă de soluţionare definitivă a cauzei penale, conform dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin textul menţionat a fost impusă obligaţia îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului.
Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual, conform sancţiunii menţionate, duce la pierderea acestuia
Potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., „hotărârea instanţei pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs (…)".
Cum prin textul menţionat nu a fost stabilit un termen special pentru exercitarea recursului, calea de atac menţionată privind sentinţa prin care s-a respins plângerea prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., este supusă termenului general de 10 zile prevăzut de art. 3853, cu distincţiile prevăzute de art. 363 - 365 din acelaşi cod.
În cauză, petentul C.V., prezent la termenul din 23 septembrie 2005, când a fost pronunţată sentinţa atacată, a declarat recurs, la data de 24 ianuarie 2006, cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de art. 3853 alin. (1), raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul C.V. împotriva sentinţei nr. 497 din 23 septembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 3163/2005, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul menţionat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul C.V. împotriva sentinţei nr. 497 din 23 septembrie 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 3163/2005.
Obligă recurentul menţionat să plătească statului, suma de 260 lei (2.600.000 ROL), cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 471/2003. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 198/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
