ICCJ. Decizia nr. 264/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 264/2005
Dosar nr. 183/2005
Şedinţa publică din 10 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 707 din 25 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, a admis recursul declarat de reclamanta B.P. şi, casând Decizia nr. 470/A din 1 noiembrie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis apelul reclamantei, a casat sentinţa nr. 165 din 13 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, iar, pe fond, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâţi să-i lase în deplină proprietate şi posesie, apartamentul nr. 3, situat în str. I. din Bucureşti.
Prin aceeaşi decizie a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâţii M.T. şi M.V.
În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că instanţa de apel a făcut o greşită apreciere a probelor, când a stabilit că reclamanta nu a dovedit titlul de proprietate, ignorându-se, atât faptul că acţiunea a fost întemeiată pe titlul original de proprietate, care este actul dotal din 29 noiembrie 1944, cât şi împrejurarea că actul de înstrăinare prevăzut în art. 2 din Decretul nr. 223/1974, nu s-a întocmit, deoarece reclamanta nu a mai plecat din ţară.
S-a mai relevat că titlul invocat de pârâţii M.T. şi M.V., respectiv contractul nr. 3501 din 20 aprilie 2000, a fost încheiat cu vădită rea-credinţă, în timpul desfăşurării procesului între părţi.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, s-a constatat că este lipsită de obiect, deoarece, în cuprinsul acesteia, pârâţii nu au formulat în mod explicit nici un fel de pretenţii.
Pârâţii M.T. şi M.V., precum şi intervenienţii în nume propriu M.A.L., M.C.L., M.I.E., M.C.T., M.C.F. şi M.T.P. au formulat cerere de revizuire şi contestaţie în anulare împotriva deciziei menţionate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 7066 din 14 decembrie 2004, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire, astfel cum a fost precizată.
S-a motivat că în raport cu temeiul prevăzut în art. 322 pct. 4 C. proc. civ., care a fost invocat prin precizările făcute ulterior de revizuenţi, nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege, pentru a putea fi revizuită Decizia la care se referă cererea formulată de către aceştia.
Împotriva acestei din urmă decizii, pârâţii M.T. şi M.V., precum şi intervenienţii în nume propriu, M.A.L., M.C.L., M.I.E., M.C.T., M.C.F. şi M.T.P. au declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege, pentru hotărârea revizuită".
Or, Decizia nr. 707 din 25 februarie 2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, a cărei revizuire s-a cerut, fiind irevocabilă, nu era supusă nici unei căi de atac.
Totodată, este de observat că prevederii de la art. 328 alin. (2) C. proc. civ., prin care s-a statuat că, „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul", nu i se poate da altă semnificaţie, decât aceea că, prin referirea expresă la calea de atac a recursului, a fost înlăturată calea de atac a apelului, în eventualitatea în care hotărârea revizuită era susceptibilă de a fi atacată şi pe această cale.
Ca urmare, prin alin. (2) al art. 328 C. proc. civ., nu se derogă de la primul alineat al acestui articol, prin care se cere ca, pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii date în revizuire, să fie îndeplinită condiţia ca însăşi hotărârea revizuită să fie supusă unei astfel de căi de atac. Această interpretare se impune, întrucât cererea de revizuire, fiind un litigiu fără existenţă proprie, nu este susceptibilă de alte grade de jurisdicţie, decât acelea la care este supusă acţiunea principală.
Aşa fiind, se constată că nici Decizia nr. 7066 din 14 decembrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin care a fost soluţionată cererea de revizuire formulată în cauză, nu este supusă recursului, cât timp Decizia a cărei revizuire s-a cerut, nu era atacabilă pe o asemenea cale.
În consecinţă, urmează ca recursul declarat de revizuenţi, împotriva deciziei menţionate, să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenţii M.T., M.V., M.A.L., M.C.L., M.I.E., M.C.T., M.C.F. şi M.T.P. împotriva deciziei nr. 7066 din 14 decembrie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 263/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 265/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
