ICCJ. Decizia nr. 267/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 267/2005
Dosar nr. 192/2005
Şedinţa publică din 10 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 decembrie 2000, reclamanta S.C C.I. SRL Braşov a solicitat obligarea pârâtei S.C S. SA Copşa Mică, să-i plătească suma de 23.023.869.440 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 738.560 kg zinc.
Prin hotărârea nr. 2 din 10 aprilie 2003, Tribunalul Arbitral al Camerei de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Sibiu a admis în parte, acţiunea, obligând pe pârâtă, să plătească reclamantei, suma de 17.981.668.332 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a cantităţii de 661.753 kg zinc.
S-a motivat că din probatoriul administrat a rezultat că pârâta nu şi-a îndeplinit integral obligaţia de a livra cantitatea de zinc contractată, rămânând nelivrate 661.753 kg zinc, în valoare de 17.981.668.332 lei.
Prin Decizia nr. 2232 din 30 martie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâta SC S. SA Copşa Mică împotriva hotărârii nr. 2 din 10 aprilie 2003, a Tribunalului Arbitral al Camerei de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Sibiu.
S-a motivat că excepţiile invocate de pârâtă au fost soluţionate corect prin hotărârea tribunalului arbitral, iar criticile referitoare la lipsa convenţiei arbitrale şi la necompetenţa tribunalului arbitral, de a soluţiona cauza, sunt nefondate.
S-a subliniat, în acest sens, că din actele dosarului rezultă că tribunalul arbitral şi-a verificat competenţa şi a stabilit corect că între contractul nr. 5445/1998 şi procesul-verbal de custodie din 21 septembrie 1998 există o strânsă legătură, iar în cadrul clauzei compromisorii, prevăzute în convenţie, părţile au ales arbitrajul ca modalitate de soluţionare a eventualelor litigii.
S-a mai relevat, în considerentele deciziei, că litigiul a fost soluţionat cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, iar aprecierea că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul încheiat şi prin procesul-verbal la care s-a făcut referire, este confirmată de concluziile expertizei şi suplimentului de expertiză contabilă, precum şi de celelalte acte din ansamblul probatoriu administrat.
S-a învederat, de asemenea, că excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă, a fost în mod corect respinsă, deoarece nu există identitate de obiect şi de temei juridic în cauzele la care s-a făcut referire.
Pârâta SC S. SA Copşa Mică a declarat recurs împotriva deciziei menţionate şi a încheierii din 26 aprilie 2005.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, prin art. 299 alin. (1) C. proc. civ., se prevede că sunt supuse recursului, „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională".
Or, câtă vreme Decizia nr. 2232 din 30 martie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, fiind pronunţată în recurs, nu face parte din nici una dintre categoriile de hotărâri la care se referă textul de lege menţionat, se impune concluzia că o atare hotărâre nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
În consecinţă, urmează ca recursul declarat de SC S. SA Copşa Mică să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de SC S. SA Copşa Mică împotriva deciziei nr. 2232 din 30 martie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, şi încheierii din 26 aprilie 2005, pronunţată de aceeaşi secţie, în dosarul nr. 955/2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 266/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 268/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
