ICCJ. Decizia nr. 266/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 266/2005
Dosar nr. 184/2005
Şedinţa publică din 10 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Ploieşti, sub nr. 10807 din 2 octombrie 2003, reclamanta SC P.C. SRL Ploieşti a solicitat obligarea pârâtei A.J.O.F.M. Prahova, să-i plătească suma de 98.882.339 lei, din care 92.858.916 lei reprezentând contravaloare prestaţii efectuate de către reclamantă, în baza contractului de furnizare servicii nr. 8013/2000, iar 6.023.423 lei, reprezentând garanţie de bună execuţie.
Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa civilă nr. 2738 din 29 martie 2004, a admis în parte acţiunea, obligând pe pârâtă, să plătească reclamantei, suma de 69.920.264 lei reprezentând contravaloare prestaţii de consultanţă şi iniţiere, precum şi suma de 6.023.423 lei reprezentând garanţie de bună execuţie.
Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei, suma de 12.321.180 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei, pârâta A.J.O.F.M. Prahova a declarat apel.
Prin Decizia civilă nr. 636 din 7 septembrie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul şi a schimbat în parte, sentinţa, în sensul că a obligat pe pârâtă, să plătească reclamantei, suma de 49.436.484 lei, reprezentând contravaloare prestaţii consultanţă, în loc de 69.920.264 lei.
A.J.O.F.M. Prahova a declarat recurs împotriva acestei decizii, cauza fiind înaintată, pentru soluţionare, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin încheierea din 11 mai 2005, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 242 pct. 2 C. proc. civ., deoarece, deşi procedura de citare a fost legal îndeplinită, părţile nu s-au prezentat şi nici nu au solicitat în scris judecarea în lipsă, a dispus suspendarea judecării recursului.
A.J.O.F.M. Prahova a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, solicitând casarea acesteia şi să se dispună reluarea cursului judecăţii recursului ce se află pe rolul secţiei comerciale a instanţei supreme.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, prin art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., în conţinutul ce i s-a dat prin Legea nr. 219/2005, se prevede că „asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs".
Din această prevedere explicită rezultă, fără echivoc, posibilitatea atacării cu recurs separat, numai a încheierilor de suspendare a judecării procesului, pronunţate în primă instanţă şi în apel, iar nu şi a celor pronunţate în recurs.
O atare interpretare se impune şi pentru cazurile de suspendare a judecării recursului pronunţate anterior modificării aduse art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., prin Legea nr. 219/2005.
Sub acest aspect, este de observat că, deşi în reglementarea anterioară acestei modificări era prevăzută calea de atac a recursului împotriva oricărei încheieri de suspendare a judecării procesului, din interpretarea sistematică a textelor de lege, în coroborare cu principiile de drept aplicabile în procesul civil, rezultă că recursul reglementat prin art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., nu privea şi întreruperea cursului judecăţii în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Astfel, derogând de la prevederile art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., prin art. 21 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 (anterioară modificărilor şi completărilor aduse prin Legea nr. 247/2005), se prevedea că „Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţionează şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nici o altă cale, iar cursul judecăţii s-a întrerupt în faţa curţilor de apel".
Rezultă, deci, că recursul împotriva încheierilor de suspendare, astfel cum era reglementat prin art. 2441 C. proc. civ., anterior modificării ce i s-a adus prin Legea nr. 219/2005, nu putea fi exercitat decât împotriva încheierilor pronunţate de judecătorii, tribunale şi curţi de apel, iar nu şi împotriva încheierilor de suspendare a judecării proceselor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde hotărârile finale nu mai sunt susceptibile de a fi atacate pe nici o cale.
A considera altfel, ar însemna să fie încălcat principiul inadmisibilităţii recursului împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs şi să se creeze posibilitatea, nereglementată prin lege, de a se recurge la o nouă judecată în recurs, de către o altă instanţă, fără ca acesteia să-i revină competenţa firească de a se pronunţa în cauza respectivă.
Totodată, cât timp prin art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., sunt exceptate de la calea de atac a recursului, încheierile de suspendare a judecării procesului, pronunţate de înseşi instanţele de recurs, o asemenea încheiere nu ar putea fi supusă recursului, şi pentru că, în acest fel, s-ar admite existenţa căii de atac a recursului, în alte situaţii, decât cele prevăzute de lege, ceea ce ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi ar contraveni ordinii de drept.
De altfel, prin posibilitatea dată oricărei părţi, în cadrul reglementării prevăzute în art. 245 C. proc. civ., de a formula cerere de redeschidere a procesului, care are ca efect reînceperea judecăţii, exercitarea căii de atac a recursului împotriva unei încheieri de suspendare a judecăţii recursului ar fi şi lipsită de finalitate practică.
Aşa fiind, din moment de legiuitorul nu a prevăzut calea de atac împotriva încheierilor de suspendare a judecării procesului, pronunţate de secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, urmează ca recursul declarat de A.J.O.F.M. Prahova, împotriva încheierii din 11 mai 2005 a secţiei comerciale a instanţei supreme, să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A.J.O.F.M. Prahova împotriva încheierii din 11 mai 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 11160/2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 265/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 267/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
