ICCJ. Decizia nr. 265/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 265/2005
Dosar nr. 190/2005
Şedinţa publică din 10 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2343 din 2 aprilie 2004, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta T.A., dispunându-se evacuarea, pentru lipsă de titlu, a pârâtei M.L. din imobilul situat în Bucureşti.
Apelul declarat de pârâta M.L., împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 1904/A din 22 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Pârâta M.L. a declarat recurs împotriva deciziei menţionate, solicitând, totodată, suspendarea executării hotărârilor pronunţate în cauză.
Prin încheierea din 23 iunie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins cererea formulată de M.L., prin care a solicitat suspendarea provizorie, pe cale de ordonanţă preşedinţială, a executării sentinţei nr. 2343 din 2 aprilie 2004, a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
S-a motivat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 581 C. proc. civ., prin care este reglementată procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, deoarece prin punerea în executare a hotărârii vizate în cerere, nu s-ar ajunge la crearea unui prejudiciu care să nu poată fi reparat printr-o întoarcere a executării, în cazul când s-ar admite recursul pârâtei.
Împotriva acestei încheieri, pârâta M.L. a declarat recurs.
Recursul nu este admisibil.
În adevăr, potrivit art. 299 alin. (1), cu referire la art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs, decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-ar întrerupe cursul judecăţii, ceea ce nu este cazul în speţă.
Mai este de observat că, în raport cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului, numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Câtă vreme, însă, Decizia prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, ar urma să soluţioneze recursul declarat de pârâta M.L. împotriva deciziei nr. 1904/A din 22 septembrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, nu ar mai fi supusă recursului, deoarece nu face parte din nici una dintre categoriile de hotărâri specificate în textul de lege menţionat, nici încheierea premergătoare, prin care aceeaşi instanţă a respins cererea de suspendare a executării silite a sentinţei confirmată de Decizia pronunţată în apel, împotriva căreia s-a declarat recurs, nu mai este susceptibilă de a fi atacată pe o asemenea cale.
De altfel, admiterea posibilităţii atacării cu recurs a unei asemenea încheieri, în cadrul procedurii ce precede judecarea recursului, ar echivala cu crearea unui nou grad de jurisdicţie, ceea ce ar fi inadmisibil.
În consecinţă, urmează ca recursul declarat de pârâta M.L. împotriva încheierii din 23 iunie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, să fie respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de M.L. împotriva încheierii din 23 iunie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 20053/2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 264/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 266/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
