ICCJ. Decizia nr. 302/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr.302/2011
Dosar nr.4261/1/2010
Şedinţa publică din 23 mai 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1106 din 1 iunie 2009 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii P.N. şi SC L. SRL împotriva rezoluţiei nr. 32/P/2009 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., serviciul teritorial Galaţi şi s-a menţinut rezoluţia atacată, cu obligarea petenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 32/P/2009 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., serviciul teritorial Galaţi s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii C.C.N. şi B.M., judecători la Tribunalul Galaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Împotriva acestei rezoluţii, petenţii au formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul D.N.A., plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 169/II-2/2009 din 3 aprilie 2009.
Procurorii au stabilit că acţiunile celor două făptuitoare de a pronunţa o sentinţă ce a fost modificată de către instanţa de recurs nu pot fi catalogate ca activităţi infracţionale în contextul în care nu se poate evidenţia vreo legătură a acestora cu părţile implicate în proces.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petenţii au formulat, în termen legal, plângere împotriva rezoluţiei nr. 32/P/2009 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., serviciul teritorial Galaţi, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 1106 din 1 iunie 2009 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că împrejurarea că în cauză intimatele au pronunţat o sentinţă ulterior casată nu constituie o probă în sensul celor afirmate de petenţi, hotărârile judecătoreşti care sunt contestate de părţi cu privire la nelegalitatea sau netemeinicia lor, se cenzurează prin căile de atac, al căror sens este tocmai de a îndrepta eventuale erori comise cu ocazia judecării cauzei.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petenţii P.N. şi SC L. SRL au declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile declarate de petenţi nu sunt fondate.
Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimaţii magistraţi C.C.N. şi B.M., ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunii prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că petenţii sunt nemulţumiţi de modul în care s-a desfăşurat judecarea Dosarului nr. 4577/121/2007 al Tribunalului Galaţi, cât şi de sentinţa pronunţată în cauză, nr. 2109 din 1 octombrie 2007, desfiinţată de Curtea de Apel Galaţi, precum şi de modul în care se desfăşoară judecarea unei alte cauze.
Acţiunile celor două intimate de a pronunţa o sentinţă ce a fost modificată de către instanţa de recurs nu pot fi catalogate ca activităţi infracţionale, în contextul în care nu se poate evidenţia vreo legătură a acestora cu părţile implicate în proces.
Simplele afirmaţii ale reprezentanţilor primăriei Municipiului Galaţi că petenta nu va câştiga procesul nu presupun şi săvârşirea vreunui act de corupere a judecătorilor.
Pe de altă parte, faptul că sentinţa pronunţată de intimate a fost modificată de către instanţa de recurs, reprezintă punerea în practică a art. 17 din Legea nr. 304/2004 care prevede că hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale.
Conduita intimatei C.C.N. pe parcursul judecării dosarului nu este de natură a crea suspiciuni, atâta timp cât aceasta a pronunţat numeroase încheieri în care a ţinut seama de cererile petentei.
Simpla împrejurare că petenţii sunt nemulţumiţi de soluţia adoptată într-o cauză nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a magistraţilor care au emis-o, atâta timp cât, din actele premergătoare urmării penale nu a rezultat că aceştia ar fi săvârşit o infracţiune în legătură cu îndeplinirea activităţii de jurisdicţie sau că şi-ar fi îndeplinit, în mod defectuos atribuţiile de serviciu, soluţiile pronunţate de magistraţii judecători putând fi supuse controlului prin intermediul căilor de atac.
Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimaţii magistraţi, ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petenţilor împotriva rezoluţiei nr. 32/P/2009 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., serviciul teritorial Galaţi este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate recursurile declarate de petenţii P.N. şi SC L. SRL împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii petenţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petenţii P.N. şi SC L. SRL împotriva sentinţei nr. 1106 din 1 iunie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3395/1/2009.
Obligă recurenţii petenţi la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 301/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 303/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
